Dacă nu mi-aș fi pus o promisiune


Dacă nu aș fi făcut o promisiune cu mine însumi, acum aș fi fost în stradă. Aș fi fost în stradă și aș fi protestat. Ași fi fost în stradă și l-aș fi trimis pe Arafat în mă-sa. Aș fi fost în stradă, la Cotroceni, și i-aș fi cerut lui Iohannis să ne mai scutească. Aș fi fost în stradă, la sediul mafioților pesediști, și i-aș fi trimis la originea lor comunistoidă cu Rafila și cu Streinu-Cercel. Și același lucru l-aș fi scuipat și în fața celorlalți bolșevici, useriști.
Dar, când în urmă cu niște ani, am văzut compatrioți care strigau „Trăiască hoția”, „Vai, săracii persecutați de justiție”, mi-am promis mie însumi că nu mai ies în stradă peste nimic în lume.
Pentru că românii, în general, așteaptă de la ceilalți să-și pună pielea la bătaie. După care se bate șmecherește în piept și se mai și laudă cu eroismele la care nu a participat, cu efortul pe care nu l-au făcut, cu nebunia pe care n-au avut-o.
Sclavie plăcută, hamsterule român!

Mega-gheșeft joianisto-câțist


Mega-gheșeft joianisto-câțist: România a comandat doze de „vaccin” de două ori mai multe decât populația reală a României.
Conform declarațiilor acestuo individ, A. Baciu, secretar de stat în Ministerul „Sănătății”, statul condus de cei doi pseudo-liberali a comandat „13 milioane doze Pfeizer, alte câteva milioane Moderna și tot atâtea Astra-Zeneca”.
Populația reală a României este de sub 15 milioane (și e o cifră optimistă). Din cei 19 milioane din datele MAI trebuie să scădem peste 4 milioane plecați în Italia, Spania, UK.

Boicotați Coca-Cola!


Coca-Cola a cerut angajaților ei să fie „mai puțin albi”. Adică această companie de băuturi se alătură (și aici) turmei de agitatori marxiști care vor distrugerea spiritului european, agitați care vizează distrugerea Creștinismului, a familiei, valorilor morale și naționale, agitați care preamăresc criminali dovediți.
Companiei cu sediul la Atlanta i se poata da doar un singur răspuns: BOICOTUL!
Știu că e greu de ieșit din confortul mental, în primul rând, că e greu de luat un meniu la MacDonalds sau KFC fără să ceri și băutura răcoritoare aferentă, că poate veți avea impresia că ați fi ridicoli dacă ați participa la un boicot fără să îi vedeți imediat urmările. Da, e greu! Dar E SINGURA MĂSURĂ, e singura armă a omului obișnuit, a omului de pe stradă, cel care e tratat cu sictir ideologic de dezaxații din fruntea companiilor de acest fel. Știu că e greu. Dar e singura măsură. IAR ASTĂZI ESTE MOMENTUL!
Eu boicotez de doi ani Coca-Cola, de la intervenția publicitarilor acestei companii împotriva Referendumului pentru familie. Am crezut că oi fi un aiurit de se luptă singur cu morile de vânt. Între timp am aflat că și alții făceau exact același lucru.

Cotidianul și jegul Agopian


Mi-au picat și mie abia acum, după ani și ani, vorbele unui jeg numit Ștefan Agopian cu privire la Doina Bâscă și „Cotidianul”. Jigodia aceastacde Agopian uită să spună că el, împreună cu Florin Iaru și alți câțiva, au încercat, la câteva luni de la apariția ziarului, să pună laba pe publicație și nu le-a reușit. Au fost dați afară în șuturi. De aici ranchiuna și ura după zeci de ani față de Doina Bâscă. Eu am fost cititor asiduu al ziarului Cotidianul și știu ce a adus în presa românească: suplimentul cultural LA&I, suplimentele de vinerea – prin rotație: pentru tineret, cu tematică istorică și ALFA ȘI OMEGA, cu tematică ortodoxă, îngrijit de Costion Nicolescu. Acest supliment publica materiale ortodoxe (Ion Rațiu fiind unit) și a apărut la luni bune după gruparea jegurilor din care făcea parte Agopian fusese concendiată. Cotidianul a fost și primul ziar de pe la noi care scosese adiția de weekend, iarăși mult după ce acest Agopian prmise un șut în cur. Și tot primul ziar care trecuse la paginație color,cel puțin pentru ediția de weekend. Deci, ce minte jigodia asta?
Spusele neisprăvitului apăreau în Academia Cațavencu. Pentru cine nu știe, fițuica aceasta fusese și ea rodul unui rapt, doar eram în vremea lui Ilici Iliescu. În 1990, încă din ianuarie, apăruse „Cațavencu Incomid”, apoi „Cațavencu Internațional” și avuseseră un succes enorm. Aveau o hibă: deranjau fesenismul. Așa încât în 1991 Nacu, patronul publicației, a primit un șut și alungat din țară iar Mircea Dinescu, lingăul lui Iliescu, s-a pus în fruntea câtorva colaboratori de la fostele publicații și a întemeiat Academia Cațavencu, un furt fără jenă.