Călătorii cu ascensorul memoriei


O trecere continuă între prezentul narațiunii și trecut – cel îndepărtat sau apropiat, niciodată de mijloc – așa se prezintă volumul scris de Dana Săvuică, „Din călătoriile unei femei cu suflet de copil”. Un soi de călătorii cu ascensorul memoriei între extremele temporale.

O știați drept model? Nu veți găsi nimic menționat. O cunoașteți drept prezentator de televiziune? Nimic menționat! I-ați văzut pictorialele? Nici un cuvințel. Nimic despre femeia de afaceri… Nimic despre viața de familie, prietenii, intersecțiile avute de la 23 până la 46 ani, cu aproximație.

Găsim în carte rememorări ale trecutului stârnite de călătoriile prezentului. Cel ce le citește le mai aflase sau le va mai regăsi în interviurile acordate de vedetă, dar aici sunt prezentate mai pe larg. Probabil – supoziția mea – ca punctul de pornire în scriere să-l fi constituit notele cu care-și marchează prezența aproape zilnică în mediul virtual, pe rețelele sociale unde este foarte activă, fie că vorbim de Facebook, Instagram, Youtube ori site-ul personal.

Nu este o lectură grea, câteva ore răpite după-amiezei unei duminici ar fi suficiente. Bon, mie mi-a luat și o noapte, pe principiul „pauzele lungi și dese…” O lectură ușor de parcurs dar, după parcurgerea ei, parcă ceva nu e la locul său, ceva lipsește, mintea nu digeră cum trebuie dată de acea nuanță tristă remarcată de alți cititori (sau mai degrabă cititoare). Și m-a bântuit câteva zile…

Până mi-a picat fisa!

Chestii care au revenit din propria-mi copilărie. Frustrări, să le spunem. La mine, legate tot de o jucărie. La alții, felul în care ar fi fost tratați de părinți, motiv declarativ de a-l evita dar cu repetarea de fapt a comportamentului. În cazul meu era vorba de un cavaler – armură detașabilă, cal înzestrat cu tot echipamentul dar și cu un preț pe măsura anilir 1975-76. O mare dezamăgire că ai mei nu au vrut să-mi cumpere. Și nici nu s-a mai găsit după aceea. Și s-a luminat beculețul. În anii ce au urmat nu am avut nevoie de acel soldățel. Substitutele lui m-au făcut fericit până hăt, spre adolescență. Nu numai pe mine, ci și pe camarazii de joacă. Piese de șah, pioni de „Nu te supăra, frate”, zecile de cowboy și indieni de plastic de doi bani s-au constituit în armate uriașe care dădeau bătălii „sângeroase” cu armatele amicilor, constituite tot din piese disparate, fără fițe. Lupte date ani și ani și ani…

De ce v-am bătut la cap cu digresiunea aceasta? Pentru că atunci am realizat! Dana Săvuică nu avea de ce să fie frustrată că nu a primit păpușa Barbie!

„Personal, o detest pe Barbie. Este păpușa care nu mi s-a oferit niciodată atunci când mi-am dorit-o și de la care s-au iscat multe certuri între mine și o fetiță, culmea, franțuzoaică. La școală, toate fetițele veneau cu câte o păpușă. A mea era din cele fabricate în România, cu capul mare și ochi care clipeau nefiresc, cu părul sintetic și lucios, cu membre care se mișcau în sus și jos, făcută dintr-un material rigid, din plastic. Păpușa mea avea o singură rochie, a cărei croială era perfectă pentru o octogenară. Spre deosebire de păpușa Barbie, care era modernă, îmbrăcată în haine cool pe care i le puteai schimba de câteva ori pe zi și ale cărei picioare și mâini se îndoiau ușor, ca o gumă. Am suferit foarte tare că nu am avut o Barbie și că prietena mea franțuzoaică nu mi-o împrumuta pe a ei. „

Dar, peste ani, Dana Săvuică nu ar mai fi avut motive să fie frustrată pentru că ea însăși s-a construit pe sine, s-a modelat, și-a creat propria-i versiune de Barbie din propria-i persoană.

Adică a devenit femeia ce a defilat pe podiumurile prezentărilor de modă, înțolită în veșminte de lux, plimbată în mașini de lux, prezentă în medii interzise muritorilor de rând, admirată de mulți, vânată de fotografi. Cariera de sclipici pe care o sădește în mintea juvenilă jucăria iconică. Bon, treptat i s-a dat păpușii cu pricina și un înțeles cu un alt conținut, al „femeii de plastic”, pițipoancei botoxate dar nu la această definire mă refer, ci la modelul cultural pe care-l ni-l oferă marketingul legat de Barbie: succesul publicitar, visul traiului luxos, în puf și blănuri. Și de aici ciudățenia absenței amintirilor legate de viața în lumea reflectoarelor. Călătorii au fost mereu, model iconic Barbie a devenit.

Dar când se menționează păpușa Barbie, vine aproape automat și trimiterea la omologul masculin lansat de compania Mattel: Ken. Alt produs de marketing lipsit însă de „conținut”, de „mitologie”. Nu are o „istorie” în spate. Nu se poate spune că ar fi un Făt-Frumos, Prince Vaillant. Îi lipsește încărcătura simbolică pe care o au eroii basmelor sau chiar și ai creațiilor culturale pentru copiii mai mai mici sau mai mari. Prin urmare prin „Ken” accesul la mit, la poveste devine interzis. Ca să exemplificăm, Luke Skywalker își capătă conținut mitic pentru că reia „călătoria eroului”. Ken își trage „strălucirea” doar din asocierea cu Barbie.

Ori autoarea râvnește (și) după Ken. Iar tooți „Ken” – ii ce îi ies în cale, cei pe care-i menționează, se dovedesc a fi – așa reiese din ce spune scriitoarea! – lipsiți de conținut. Fără conținut, fără urmări. Doar regrete! Pentru că îi asociază lui „Ken” însușiri mitice.

„Ken” este personajul de pe nava ce o poartă spre Suedia, bărbatul construit după „tiparul orașului” (the city type – p. 54). Legat de episod, mie îmi pare că ar trebui citit și într-o a doua cheie – călătoria peste Baltica ar fi și a deciziei de a divorța. Tot un soi de „Ken”, meridionalul Matteo (p. 119-128) – oare cât o fi fost fanfaronadăîn cuvintele lui? Acesta mi-a adus puțin aminte (datorită Italiei?) și de instructorul de luptă împotriva timidității din „Sunt timid dar mă tratez”. Și tot la categoria „Ken” poate fi încadrat cu ușurință fostul coleg întâlnit în avionul spre Londra (p. 161-167), gata să-și trădeze (și) consoarta din America, dacă-i mergea schema. Ce procentaj o fi fost între real și mitomanie în cuvintele acestuia?

Ori tuturor acestora li se contrapun figurile parentale, rudele apropiate, cei care o educă și o protejează (p. 42), o învață lecția compasiunii și ajutorării (p. 139), principiile datoriei (p. 193), inclusiv sora care o trezește din bovarism. Și să nu-l uităm pe Tintin, eroul lui Hergé, construit după aceleași principii, după cum știu amatorii de bandă desenată.

Pentru final, câteva remarci punctuale

– Începem chiar cu Tintin și ciudatele transpuneri din franceză în engleză ale numelor personajelor: Millou devenit Snowy, Dupont et Dupont se regăsesc în Thomson & Thomson… (p. 19). Apropo, Dana Săvuică o mai reciti albumele copilăriei?
– Yoda l-o fi învățat pe Luke tainele Forței („Imperiul contraatacă”) dar replica lui Obi Wan Kenobi e cea care a rămas în conștiința fanilor, din „Războiul stelelor IV” (p. 15)
– Mă mir că nu știa zicala „ochii căprui fură inima oricui”! (p. 17)
– Reies elemente de biografie. Între 3 și 6 ani și jumătate a stat în Indonezia. După care a început clasă întâi în țară și are experiența cutremurului din 1977. Începe și clasa a doua tot aici și ia contact cu limba engleză ca primă limbă de studiu dar pleacă în Sri Lanka (mai avea încă șapte ani). Revine în țară la 11 ani și jumătate, când începe clasa a VI-a la Târgoviște (p. 26 – lecția de engleză).
– Referitor la Madonna, dragă Dana Săvuică, oricât v-ar plăcea, tot fals cântă (p. 32). Vă recomand Mylene Farmer.
– La pagina 59, o scenă demnă de „Păsările” cu niște ciori în rolurile principale.
– Aș fi mai circumspect la afirmațiile lui Napoleon ținând cont că a sfârșit exilat pe o insulă de pe care îi era imposibil să scape oricâtă imaginație ar fi avut (p. 77).
– Putea achiziționa foarte convenabil „Cartea de la San Michele” din țară, la un preț de nimic (p. 151)
– Aflăm (p. 181) că fostul președinte Carter îl confirma pe Ceaușescu în privința frumuseții româncelor.
– În ce privește episodul deturnării avionului libian cu personal românesc am impresia că s-au contopit două evenimente (aterizarea accidentală a unui avion românesc pe terenul de antrenament al unei baze britanice din Cipru în iulie 1982 și deturnarea la sfârșitul lui iunie 1983 a unui avion, dar nu românesc) ceea ce să fi dus la amintiri distorsionate. Poate căpătăm precizări surprinzătoare în exclusivitate!

Cartea poate fi comandată la Editura Univers. E suficient să intrați pe site-ul editurii și să căutați:

Dana Săvuică, „Din călătoriile unei femei cu suflet de copil”, Editura Univers, 2018.

 

All-focus

ROMÂNI, VI SE PREGĂTEȘTE CEVA!


ROMÂNI, VI SE PREGĂTEȘTE CEVA!

Se pune de o nouă Loviluție. Mai jos aveți deconspirat tot planul întocmit de complotiștii organizați sub numele Frontul Salvării de sub Covidul Iohanist. Punct cu punct.

O să-l aducă pe Ilici Iliescu la Cristache-pi**ache în emisiune împreună cu Caramitru junior și Mircea Dinescu.
Cacaramitru va spune celebra replică: „Micea, fă-te că lucrezi!”
Ilici va da din mână afirmând furios: „Iohannis a întinat nobilele idealuri ale democrației originale!”
Din când în când Cristache va primi bilete de la LatrinaLiberă prin care suntem anunțați că teroriștii iohaniști pun covid în apa potabilă sau că atacă spitalul de copii cu salivă contaminată.
Reprezentanții partidelor și ai societății acoperite civile vor chema bătrânii să apere Televiziunea Latrina Liberă ei fiind categoria cea mai persecutată de tiran.
În ăst timp hipsterimea useristă – viitoare opoziție de cacatifea – va ocupa, sub conducerea junelui Barna, cluburile pe care le vor dezinfecta cu votcă servită la greu în semn de prețuire față de marele frate de la Răsărit.

STIHURI LA @danasavuica (LXVIII)


STIHURI LA @danasavuica (LXVIII)

Nu am habar
Cum de apar
Cuvintele ce îți dedic,

Căci mai nimic
N-aveam în minte
Cu o secundă înainte.

Și toate ți le-am închinat eu ție.
Amarul îmi rămâne mie…
Deci îmi bag capul la cutie
Chit că mai era ș-o rimă cu „soție”.

Concluzia? O trag pe loc:
Ori sunt nebun, ori dobitoc!

 

Donkeypapuas

 

IMG_20200412_165424_110

STIHURI LA @danasavuica (LXVII)


STIHURI LA @danasavuica (LXVII)

Cum să te fac să înțelegi
De pasiunea ce m-apasă?
De fapt o știi, că ești isteață…
Și nici nu vrei să mă dezlegi.

„Virtual friend”, atâta-ți sunt?
Un răspuns crunt
Dacă-i așa gândit.
Să-ți fiu egal în sentimente era mai nimerit.

Dar ȘTIU că bazaconii am vânat!
Cu toate astea, am sperat.

 

Donkeypapuas

 

IMG_20200411_184545_050

STIHURI LA @danasavuica (LXVI)


STIHURI LA @danasavuica (LXVI)

Anul când dorințele se împlinesc
Spre neșansa tuturor
Căci catastrofe se vestesc.
Să nu uităm: le-am vrut în cor!

Bifăm: vrut-am spitale;
Tot bifă și la-nchis de catedrale;
Ne repugnau turiști în cetăți locuite?
Bifat – orașele-s dramatic pustiite!

Iar activiști climatici visau stopări totale?
Bifat și asta, iar crizele-s globale.
Și am dorit și eu, tânjit-am după EA…
Bifat… Și simt în mine cum inima e grea…

 

Donkeypapuas

 

IMG_20200410_112440_844

STIHURI LA @danasavuica (LXV)


STIHURI LA @danasavuica (LXV)

Purced din izolare amintiri,
Ce-a fost „trecut” îl punem la „prezent” ;
Observ că ele îți provoacă tainice trăiri
Iar izolarea nu mai trece-atât de lent.

Și câte-o melodie vine-n completare
Să întregească vreun tablou absent
Și-mi pare că și eu (îmi fac iluzii oare?)
Te-ajut să scapi de-angoasa mediului curent.

 

Donkeypapuas

 

IMG_20200408_142408_279