Despre vaccin


Ce conține vaccinul? O mare doză deipocrizie la care, prin injecții masive financiare provenind din surse guvernamentale, se adaugă o porție zdravănă de prostituție intelectuală.
Și ce șanse dă vaccinul? A introducerii treptate a controlului total, a sporirii rolului Leviatanului statal, la introducerea supravegherii populației prin creditul social, și el tot de proveniență chinezească. Deocamdată, sub forma „certificatului verde”.

Arad, atentat terorist


Vasăzică la Arad avem un atentat terorist dar presa și oficialitățile se sfiesc să-i spună pe nume. Oare de ce? Există două explicații. Ori sunt proști și nu știu semnificația termenului – ceea ce n-ar fi exclus în țărișoara noastră. Ori oficialitățile mint cu sânge rece iar sclaveții din presă le țin isonul – ceea ce iarăși nu este exclus într-o țară plină de secături.
Ce avem până acum livrat pe această temă? Cam nimic în afară de evidența faptului că un „afacerist local” din Arad (care locuia într-un bloc obișnuit) a fost spulberat de bomba ascunsă în mașină. Dar care sunt motivațiile, resorturile? Să le luăm pe rând.

  1. Să fi fost victima unui psihopat căruia i se pusese pata pe nefericitul om, pe tiparul femeii ucise în metrou de o dereglată mintal. Ține explicația? NU! Pentru că moartea violentă a fost prea elaborată.
  2. O fi fost o problemă amoroasă, vreo Mița Baston care, în loc de „vitrion englezesc” a trecut direct la explozibil. Dar ar trebui să existe niscaiva dovezi, bilețele disperate către fost sau trădător, ar fi circulat bârfe, zvonuri. Deci nu ține nici această explicație.
  3. Poate vorbim de reglări de conturi în afaceri. Bun, în acest caz ar fi trebuit stabilit despre ce soi de afaceri e vorba de își cer onorarea prin crimă, cine ar fi partenerii și, cel mai important, amenințările prealabile! Un soi de: „bă, vezi că te tai dacă nu onorezi înțelegerea, dacă nu-ți plătești datoria”. Dar mai înainte de a se ajunge la soluția finală au loc, de obicei, alte acte mai mult sau mai puțin violente pentru convingerea partenerului.
  4. Dar poate vorbim de o victimă executată într-un război mai larg, adică vorbim de un pion dispensabil a cărui dispariție prin mijloace violente transmite un semnal pentru gruparea rivală. Și în acest caz trebuie elucidat mobilul și definite părțile. DAR actul se încadrează la TERORISM pentru că, spre diferență de un asasinat comis prin împușcare, care și-ar fi găsit loc undeva la fapte diverse, o explozie care pune în primejdie inclusiv inocenți are drept țel CAPTAREA ATENȚIEI PUBLICULUI (exact ca în actele teroriste).
  5. Victima a fost ucisă ca răzbunare și, în același timp, ca avertisment pentru ceilalți care știu prea multe. Deci și aici ar trebui aflați organizatorii atentatului, mobilul și celelalte ținte vizate. Dar tot de terorism vorbim.
  6. Atentatorii au căutat să-i închidă gura cuiva care știa prea multe,deci tot o versiune a punctelor 4 și 5. Și tot atentat terorist.
    Pentru că doamnelor și domnilor (mai ales din presă), atentat terorist nu se referă la islamistul care se aruncă în aer cu o centură de dinamită. Uciderea oamenilor politici, afaceriștilor, răpirile de persoane – acestea tot atentate teroriste sunt. Exemple: asasinarea lui Aldo Moro, a judecătorului Falcone, crimele comise de Rote Arme Fraktion, bombele puse de IRA, ETA sau Mișcarea separatistă bască, toate acestea tot la terorism sunt încadrate.
    Și de când un prefect poate are competențe într-un domeniu rezervat Justiției, respectiv anchetatorilor?

Dacă nu mi-aș fi pus o promisiune


Dacă nu aș fi făcut o promisiune cu mine însumi, acum aș fi fost în stradă. Aș fi fost în stradă și aș fi protestat. Ași fi fost în stradă și l-aș fi trimis pe Arafat în mă-sa. Aș fi fost în stradă, la Cotroceni, și i-aș fi cerut lui Iohannis să ne mai scutească. Aș fi fost în stradă, la sediul mafioților pesediști, și i-aș fi trimis la originea lor comunistoidă cu Rafila și cu Streinu-Cercel. Și același lucru l-aș fi scuipat și în fața celorlalți bolșevici, useriști.
Dar, când în urmă cu niște ani, am văzut compatrioți care strigau „Trăiască hoția”, „Vai, săracii persecutați de justiție”, mi-am promis mie însumi că nu mai ies în stradă peste nimic în lume.
Pentru că românii, în general, așteaptă de la ceilalți să-și pună pielea la bătaie. După care se bate șmecherește în piept și se mai și laudă cu eroismele la care nu a participat, cu efortul pe care nu l-au făcut, cu nebunia pe care n-au avut-o.
Sclavie plăcută, hamsterule român!