Un criminal despre care nu vorbeşte nimeni


Până pe 22 decembrie 1989 era un obscur regizor de la Sahia Film cu ceva documentare despre care nu ştia nimeni, cu unu, două filme artistice la care intraseră 10 spectatori. Apoi, în vinerea de 22 decembrie – ca din întâmplare – îl aflăm în clădirea Comitetului Central filmând de zor formarea Frontului Salvării Naţionale. Tot ca din întâmplare este trimis să filmeze simulacrul de proces de la Târgovişte. Acea casetă pe care românii au aşteptat-o o noapte întreagă să o vadă şi pe care au vizionat-o în întregime abia peste un an. Dar nu şi televiziunile străine care, prin cine ştie ce vrăjitorii, au pus mâna pe ea foarte repede. Sau o fi fost plicul mai gros? Sau o fi fost ordin de la agentura din care făcea parte?

Oricum, trec zilele fierbinţi şi pe omul nostru îl aflăm pe postul de „secretar de stat pe probleme de mass-media” în guvernul provizoriu FSN. Adică în perioada pre-electorală în care apar şi organele de presă pline de dejecţii la adresa opoziţiei ale Frontului: „Dimineaţa” şi „Azi”. Zilele în care TVRLiberă nu putea să trimită care de reportaj spre locurile de dezbatere politică ale vremii (precum în 28 ianuarie 1990) pentru că „era ceaţă”. Zilele în care manifestanţii din Piaţa Universităţii nu puteau fi filmaţi dar aurolacii de pe margine da.

Trec lunile şi spaţiul audio-vizual se „liberalizează”. Se acordă primele licenţe de funcţionare a unor posturi private de televiziune. Dar nu, nu lui Ion Raţiu, de pildă, care se oferise să înfiinţeze şi să finanţeze un asemenea post încă din 1991! Oamenii cărora li se acordau licenţele trebuiau să fie „bazaţi”, „de comitet”, să fii slujit „cauza”! Astfel, se acordă licenţe lui Voiculescu (Antena 1), lui Marcel Avram (Tele 7 ABC) – asta pentru sprijinul din campania electorală din 1992, dacă mai ţineţi minte concertul cu Michael Jackson – şi o licenţă postului… Pro, avându-i ca patroni pe Ţiriac şi personajul de care vorbim. Vor mai apărea apoi Amerom (actuala Prima TV) cu Cristian Burci patron – toto din gaşca FSN şi el, iar securistul Păunescu ia cu japca licenţa acordată Politehnicii din Bucureşti (TV5 Europe) pentru a înfiinţa B1TV.

Investitorii din străinătate care ar fi vrut să se impună aici vor trebui prin urmare să devină coacţionari la aceste posturi deja aprobate. Adică să-i îmbogăţească pe cei care trebuie, nu statul român. În plus, individul aplică din plin principiul „sifonării” societăţii de televiziune pe care o patronează. E nevoie de rochii? Ele sunt produse de firma sa proprie care le pune la dispoziţie. E nevoie de ştiri? Ele vin de la mediafax, altă firmă de-a sa.

Vin alegerile din 1996. Cine se bate în piept că a dat jos „odioasa guvernare Iliescu”? Ghici! Deşi în anul premergător nu existase nici o discurs critic la adresa guvernului pe sticla ProTV-ului. Dar nu-i nimic. N-au făcut-o atunci? O vor face împotriva guvernelor CDR. Absolut orice acţiune sau iniţiativă a guvernului ste criticată sau ironizată. Maimuţoiul din prima linie? Floriiiiiin Călinescu! Asta în timp ce patronul ProTV (dar şi angajaţii săi) pun mâna pe tăcute pe proprietăţi ale statului, privatizate, cică, la preţuri de nimic. Cazul Studiourilor Buftea (puţea numele, aşa că l-a schimbat în „Studiourile MediaPro), cazul IOR. Şi câte or mai fi şi nu om ştii. Nu contează că ProTV acumulează datorii către stat de 1000 miliarde de lei vechi. Impozite, CAS-uri, redevenţe pe care orice amărât de buticar le plătea…

Pentru că vine… GUVERNAREA PSD. Şi să vezi ditirambi, şi să vezi pupat în cur! În frunte se află acelaşi Floriiiiiiiin Călinescu. dar serviciu contra serviciu. Datoria este rapid ştearsă. Mai ales că trustul Pro avusese grijă să-l înfiereze public pe Vadim Tudor înaintea turului 2 al alegerilor prezidenţiale din 2000.

Odată cu pătrunderea pe piaţa audio-vizuală tipul trece şi de la crima punctuală la cea în masă. Trece la influenţarea mulţimilor. Trede la obişnuirea privitorilor cu crima, violul, abjecţia, pornografia. Crimele de la ora 5 fac treptat pui: apar crimele de la ora 1, crimele de la ora 23, crimele de la AcasăTV. Nu degeaba apăruse sintagma, la un moment dat, de „Generaţia Pro-ştilor”.

Dar de ce l-am numit „Un CRIMINAL”? Pentru că a participat direct la farsa judiciară de la Târgovişte! Pentru că se ştie acum că participanţii nu erau nişte neprihăniţi căzuţi ca musca-n lapte acolo. Erau „cei care trebuiau să fie”. Şi toţi participanţii (inclusiv cei care au dat ordinul) pot fi consideraţi criminali. Doar că unii au şi vorbit. S-au disculpat. Au căutat explicaţii. Nu şi acest personaj. Aţi găsit vreun interviu pe tema Târgovişte dat de el? A încercat Cartianu să-l contacteze cumva? Nu. Cred că nici nu are curajul să-i pomenească numele. Numele său poate fi cu uşurinţă pus în fruntea tututror „mogulilor de presă”. Ar putea fi numit „mogulul mogulilor”. Timiditatea separe că.l împiedică pe Băsescu (acolit de FSN-ism cu ciocoiu) să-l numească astfel. Dar până la urmă tot i se va spune pe nume: ADRIAN SÂRBU

Un răspuns la „Un criminal despre care nu vorbeşte nimeni

  1. Habar nu am avut de acest lucru! Iar din modul cum ti-ai scris articolul, pana aproape de final, am crezut ca subiectul dezvaluirii tale este Floriiiin Calinescu, si cand colo era vorba despre domnul cu barba. Inca o barba! Ca sa vezi! Multumesc pentru informare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.