Mizeria fotbalului, mizeria presei


Un incident recent din lumea fotbalului intern parcă a pus capac mizeriei ce domneşte printre mai-marii ce conduc afacerile şi măgăriiile campionatului României. Pretextând încălcarea „Regulamentului”, un nemernic şi-a trimis gorilele să smulgă un banner (un cearşaf ca oricare) cu un mesaj DE SUSŢINERE (deci nu cu invective sau mesaje rasiste ori ironii) din mâinile UNUI COPIL DE 9 ANI. O groaznică primejdie, nu-i aşa iar „Regulamentul” invocat cu sfinţenie de oficiali trebuia aplicat cu stricteţe.

Dar ce zice „regulamentul”? Şi, în plus, „regulamentul” este mai presus de CONSTITUŢIA României? Şi, mai mult, de vreo doi ani acest BIŞNIŢAR al fotbalului care este Dumitru Dragomir a impus disputarea meciurilor de fotbal în zi de Paşti. Pentru că a fost şi a rămas în gândire un MILIŢIAN cu gândire primitivă. Marea majoritate a jucătorilor de fotbal din campionat sunt creştin-ortodocşi iar drepturile lor religioase sunt călcate în picioare de acest mafiot slut la minte. Spectatorii la rândul lor sunt obiect de dispreţ. Văd că nimeni din presa sportivă nu şi-a pus întrebarea câţi din împătimiţii spectatori ai jocului de fotbal au mai privit meciuri ori au stat în tribune într-o perioadă – cea a Săptămânii Patimilor şi a celei Luminate – în care erau la maximum prinşi între datoriile gospodăreşti, pe de-o parte, cele religioase, pe de altă parte, şi cele cu care este datoare o bună gazdă (ori un bun musafir). La fel se prezintă lucrurile şi privite sub aspectul pragmatic al câştigului. Ce audienţă au avut posturile de televiziune care transmit campionatul raportat la media obişnuită? Mai slabă, pariez. Ceea ce înseamnă pierdere netă şi o pagubă pentru cel ce plăteşte.

Cuvintele scrise mai sus mi-au venit pe limbă în mare parte după ce am citit articolul Mariei Andrieş. Apoi mi-am mai amintit nişte lucruri. Mi-am reamintit cum la transformarea presei româneşti într-o cloacă de gunoi şi-a adus contribuţia (era să scriu „aportul”) din plin Dumitru Dragomir. „Sportul românesc” a fost creaţia lui, „Atac la persoană” – altă publicaţie cu care se poate mândri. Astfel se explică atitudinea de slugărnicie totală a multor „ziarişti sportivi” transformaţi în unelte adulatoare ale fostului „stăpân” din urmă cu nişte ani. El şi Ion Cristoiu – două mizerii.

PS: şi în politică licheaua aceasta a rămas tot… lichea. Alceva nu ştie să fie. Urmăriţi-i traiectoria trecută şi cea următoare şi o să vă convingeţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s