La 200 de ani de la răpirea jumătăţii de est a Moldovei: Eminescu – Doina


Textul pe care-l reproduc, inclusiv comentariile, sunt preluate de aici. versiunile prezentate sunt atât de evident „incorecte politic” încât au fost cenzurate încă de la prima ediţie a „Poesiilor” lui Eminescu. Şi sunt cenzurate în continuare.


Adevaratul Eminescu, cel de la a carui moarte se vor implini in curand 116 ani, nu e visatorul dulceag si moale din cele cateva poeme de dragoste invatate pe genunchi la scoala. Nicaieri nu e mai real Eminescu decat in publicistica sa si in „Doina”. In intampinarea lui 15 iunie, va oferim doua versiuni putin cunoscute, necenzurate, incorecte politic, ale „Doinei” si un fragment din „Icoane vechi si icoane noua”.

=======================

DOINA (varianta necenzurata)

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s-a

Ca nu mai poate strabate

De-atâta strainatate.

Din Hotin si pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a calare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o atin;

Din Boian la Vatra Dornii

Au umplut omida cornii

Si strainul te tot paste,

De nu te mai poti cunoaste.

Sus la munte, jos la vale

Si-au facut dusmanii cale;

Din Satmar pâna ‘n Sacele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român saracul,

Indarat tot da ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,

Nici îi este toamna toamna,

Nici e vara vara lui

Si-i strain în tara lui.

Dela Turnu ‘n Dorohoiu

Curg dusmanii în puhoiu

Si s-aseaza pe la noi;

Si cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,

Sboara paserile toate

De neagra strainatate.

Numai umbra spinului

La usa crestinului.

Isi desbraca tara sânul,

Codrul – frate cu Românul –

De secure se tot pleaca

Si isvoarele îi seaca

Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Si neamul nemernicia.

Stefane, Maria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Arhimandritului

Toata grija schitului,

Lasa grija Sfintilor

In sama parintilor,

Clopotele sa le traga

Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,

Doar s-a ‘ndura Dumnezeu

Ca sa-ti mântui neamul tau!

Tu te ‘nalta din mormânt

Sa te-aud din corn sunând

Si Moldova adunând.

De-i suna din corn odata,

Ai s-aduni Moldova toata,

De-i suna de doua ori

Iti vin codri ‘n ajutor,

De-i suna a treia oara

Toti dusmanii or sa piara

Din hotara în hotara,

Indragi-i-ar ciorile

Si spânzuratorile!

Cine ne-au dus Jidanii

Nu mai vaza zi cu anii

Ci sa-i scoata ochii corbii

Sa ramâe ‘n drum cu orbii

Cine ne-au adus pe Greci

N’ar mai putrezi în veci

Cine ne-au adus Muscalii

Prapadi-l-ar focul jalei

Sa-l arza sa-l dogoreasca

Neamul sa i-l prapadeasca

Cine tine cu strainii

Mânca-i-ar inima cânii

Mânca-i-ar casa pustia

Si neamul nemernicia

O alta varianta a „Doinei”, extrem de putin cunoscuta astazi o gasim in cartea ‘Mihai Eminescu – poezii tiparite in timpul vietii’, vol. III, note si variante, editie critica ingrijita de Perpessicius cu reproduceri dupa manuscrise, Editura Fundatiei Regale, Bucuresti, 1944.

De la Nistru pân’la Tisa

Tot românul plânsu-mi-s-a

Ca nu mai poate strabate

De-atâta singuratate;

Din Hotin si pân’la Mare

Vin Muscalii de-a calare

De la Mare la Hotin

Calea noastra ne-o atin

Si Muscalii si Calmucii

Si nici Nistrul nu-i înneaca

Saraca tara, saraca!

Din Boian la Cornu Luncii

Jidoveste’nvata pruncii

Si sub mâna de jidan

Sunt românii lui Stefan.

Vai de biet român saracu

Ca-ndarat tot da ca racul

Fara tihna-i masa lui

Si-i strain în tara lui.

Din Brasov pân’la Abrud

Vai ce vad si ce aud

Stapânind ungurul crud

Iar din Olt pâna la Cris

Nu mai este luminis

De greul suspinelor

De umbra strainilor,

De nu mai stii ce te-ai face

Sarace, român, sarace!

De la Turnu-n Dorohoi

Curg dusmanii în puhoi

Si s-aseaza pe la noi;

Si cum vin cu drum de fier

Toate cântecele pier

Zboara paserile toate

De neagra singuratate

Numai umbra spinului

La usa crestinului

Codrul geme si se pleaca

Si izvoarele îi seaca

Saraca, tara, saraca!

Cine ne-a adus jidanii

Nu mai vaza zi cu anii

Si sa-i scoata ochii corbii

Sa ramâie-n drum ca orbii

Cine ne-a adus pe greci

N-ar mai putrezi în veci

Cine ne-au adus Muscalii

Prapadi-l-ar focul jalei

Sa-l arza, sa-l dogoreasca

Neamul sa i-l prapadeasca,

Iar cine mi-a fost misel

Seca-i-ar inima-n el,

Cum dusmanii mi te seaca

Saraca, tara, saraca!

Stefane, Maria Ta,

Lasa Putna, nu mai sta,

Lasa Arhimandritului

Toata grija schitului

Iara grija gropilor

Da-o-n seama popilor

La metanii sa tot bata,

Ziua toata, noaptea toata,

Sa se-ndure Dumnezeu

Ca sa-ti mântui neamul tau…

Tu te-nalta din mormânt

Sa te-aud din corn sunând

Si Moldova adunând

Adunându-ti flamurile

Sa se mire neamurile;

De-i suna din corn o data

Ai s-aduni Moldova toata

De-i suna de doua ori

Vin si codrii-n ajutor;

De-i suna a treia oara

Toti dusmanii or sa piara

Dati în seama ciorilor

S-a spânzuratorilor.

Stefane, Maria Ta,

Lasa Putna, nu mai sta

Ca te-asteapta litvele

Sa le zboare tigvele

Sa le spui motivele

Pe câti pari, pe câti fustei

Capatâni de grecotei

Grecoteii si strainii

Mânca-le-ar inima câinii

Mânca-le-ar tara pustia

Si neamul nemernicia

Cum te prada, cum te seaca

Saraca, tara, saraca!


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s