Câteva precizări. Mai ales pentru PeDe-rasto lingăi.


1. În orice ţară normală (adică civilizată) alegătorii de pe listă sunt numai şi numai cei care sunt cetăţeni, adică au avut grija minimală de a se înscriei ei înşişi în listele de alegători. Indiferenţii, cei pe care-i doare în cot, nu sunt cuprinşi în liste şi nici nu sunt luaţi în calcul.
2. România este singura ţară în care morţii din cimitire ar putea vota. Aşa consideră tablagii de la MI, de vreme ce-i includ în listele de alegători.
3. Aceleaşi liste includ şi pe basarabenii care şi-au redobândit cetăţenia română. Între câteva sute de mii şi un milion. Numai că-i doare în cur de viaţa politică din România. Aşa cu i-a durut în dos şi de cea din teritoriul de peste Prut.
4. Acelaşi lucru este valabil şi pentru câteva sute de mii de israelieni.
5. De zece ani ţara este secătuită şi de emigrarea masivă. Peste 3 milioane de cetăţeni vieţuiesc în străinătate. Pe cei mai mulţi îi doare undeva de situaţia politică şi alegeri.
6. Vârful creşterii demografice a fost anul 1989 (24 milioane aproape şi o natalitate crescută). În 1990 a venit dezastrul: peste două milioane de avorturi. Numărul de nou-născuţi a scăzut sub jumătatea celui din 1989. Ori cei care au devenit majori din generaţia 1989 au putut vota abia din 2007, anul cu numărul maxim de votanţi. Şi atunci cum e posibil ca listele de alegători de peste cinci ani (adică din 2012) şi care cuprind o perioadă de scădere a populaţiei dramatică să conţină un număr aşa de mare de electori? Păi a se vedea punctele enumerate mai sus.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s