Între extreme


Nu vă supăraţi, voi, care mă citiţi, dar în vechea dispută dintre partizanii „dacilor” sau ai „romanilor” se bat câmpii pentru că extremele sunt cele mai vocale. Pe de-o parte susţinătorii DACISMULUI – că adicătelea dacii i-au învăţat pe romani limba; pe de altă parte cei care afirmă că limba latină a fost vorbită DOAR de un trib micuţ care, prin cuceriri militare, i-au forţat pe ceilalţi să se romanizeze.

 
Încercaţi să priviţi ÎNTRE extreme. Şi tabloul se schimbă. Spre spaima celor care nu doresc să vedem acest nou desen din cauza intereselor lor geopolitice ACTUALE. Şi vorbesc de susţinătorii pangermanismului şi panslavismului, care au tot interesul să susţină teoria „cuceritorilor răi şi minoritari” (romanii) şi „cuceriţilor  total diferiţi de romani” care fie au fost distruşi de romani (convenabilă teorie pentru migratori), fie n-au fost cuceriţi niciodată în întregime (iar atunci, prin manipulare, ar rezulta că NU românii ar fi urmaşii dacilor şi stăpânii teritoriului ci să zicem că germanicii) sau, şi mai aberant – deşi susţinuţi inclusiv de către unii de pe la noi – că dacii ar fi vorbit o limbă înrudită cu cea slavă (convenabil pentru rusnaci).

 
Să privim teritoriul lăsat liber între aceste extreme. Şi să-l analizăm folosind un pic de logică. Adică o populaţie DE LA ATLANTIC PÂNĂ ÎN CRIMEEA vorbind idiomuri asemănătoare dar, în funcţie de spaţiul geografic atât de vast, având şi părţi de lexic destul de diferit. Dacă vedem aşa lucrurile rezultă că ceea ce au făcut romanii îşi schimbă semnificaţia. Au UNIFICAT un spaţiu, nu l-au cucerit şi asimilat. Şi s-au lovit în acţiunea lor (impusă printr-un plan divin – asta este!) inclusiv de rezistenţe armate. Aşa cum mai târziu unificarea Germaniei (ca să dau un exemplu) s-a făcut şi cu arma. Ceea ce a revoluţionat lucrurile în cazul Imperiului roman, şi acest lucru se poate numi ROMANIZARE, este faptul că această construcţie statală a venit cu NORME JURIDICE (Dreptul Roman) şi cu NOUA RELIGIE CREŞTINĂ.
 

Lingviştii şi „demitizatorii” or să vină cu tot felul de argumentaţii. printre care cea a diferenţelor de lexic. Vestitele cuvinte de origine dacă. de parcă vocabularul traco-dacilor trebuia să fie 100% diferit de cel al tuturor celorlalte limbi indo-europene. O aberaţie! Există cuvinte comune ce se regăsesc cam întoate limbile din această familie. Deci este lesne de dedus că şi în limba pe care o vorbeau dacii. Vorbeşte cineva de acest bagaj comun? Nimeni! Şi atunci de ce să nu presupunem explicaţia cea mai simplă: că dacii împreună cu toţi tracii aveau o bună parte din vocabular foarte asemănător cu al romanilor. E neconvenabil pentru unii să nu mai poată pretinde că goţii ar fi urmaşii daco-geţilor doar pe baza asemănării de nume; aşa cum şi panslaviştii vor fi deranjaţi după ce s-au chinuit atât să demonstreze că, pe baza DOAR A UNUI CUVÂNT (sută) au avut revelaţia că limba dacă era rudă bună cu limba rusă:
 

Başca faptul că – din aceleaşi interese geopolitice mai puţin sau mai mult actuale – harta expansiunii Imperiului roman este DEFORMAT. Pur şi simplu nu se mai spune nici pâs de practica alianţelor şi federaţiilor pe care o utilizau romanii. Cu toate că includerea unor provincii în care rolul romanilor a fost minor din punct de vedere civilizaţionar s-a făcut imediat.

 

Să mai observăm şi că foarte vocalii strămoşi direcţi ai lui Burebista ce au apărut în ultimul timp prin intermediul internetului sunt, dacă îi observi mai bine, stânjeniţi foarte de forma religiei pe care o proferează românii de două mii de ani încoace: CREŞTINISMUL ORTODOX. Fie vântură teorii abracadabrante (şi anticreştine în esenţă) despre ceea ce cred ei că ar fi fost religia daco-geţilor; fie sunt atei de-a dreptul sau promotori ai unui neopăgânism de o extracţie new-age-istă evidentă. Evanghelizarea s-a făcut în limba vorbită de POPARE, sub impulsul Duhului Sfânt pogorît la Ierusalim de Cinzizecime. Evanghelizarea aceasta (deci Creştinarea) s-a constituit în factor UNIFICATOR. Şi nu a fost numai cazul „romanicilor”. Şi în cazul populaţiilor greceşti s-a produs acelaşi efect, ca să dau alt exemplu, pentru că – spre surpriza unora care poate nu ştiu acest lucru – grecii antici înşişi nu aveau un dialect comun care să depăşească diferenţele dintre diversele (foste) cetăţi-stat. Dar e mai uşor să se vină cu elucubraţii. Totul spre a se lovi în creştinătatea răsăriteană în care se menţin nestrămutat românii. Curios şi acest lucru, care se pliază de minune pe aceleaşi direcţii geopolitice ale unora la care am făcut referire ceva mai sus. Conţin, adică, aceiaşi germeni dizolvanţi pentru naţiunea care afirmăm că suntem.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s