Cele mai bune filme religioase, top personal – locul 12


Locul 12: IISUS DIN NAZARET (Jesus of Nazareth, 1977)

 

Superproducţia pentru televiziune realizată de Franco Zeffirelli („Îmblânzirea scorpiei„, „Romeo şi Julieta„, „Hamlet„), cu imaginea lui Robert Powell („Mahler„, „39 de trepte„, „Shaka Zulu„) ce se suprapune (parcă prea mult) peste cea a lui Iisus Hristos. Şi cu muzica lui Maurice Jarre, excepţională.

 

A fost un imens succes de public şi comercial, inclusiv în lagărul socialist, prin difuzarea casetelor video piratate. A influenţat mentalităţi şi a impregnat publicului o anumită imagine a lui Iisus contaminată de subiectivismul artei Renaşterii, care se îndepărtează de scopul respectivei creaţii artistice (mărturisirea Persoanei divino-umane a lui Hristos) în contra-balansat cu închipuirile realizatorului despre subiect. Este un reproş care se poate face tuturor producţiilor cinematografice care au încercat să se apropie de subiectul Iisus. E o neputinţă proprie cinematografiei, un domeniu în care nu se poate regăsi acceza ce se cere iconarului în pictură, de exemplu.

 

Poate nu întâmplător un întâmplare legată de această mini-serie se leagă, printr-o ciudată întorsătură, de celebra pictură a lui Leonardo da Vinci, „Cina ce de taină”. Se spune că după pictarea figurii lui Hristos pictorul a căutat luni de zile pe cineva care să slujească drept model imaginii lui Iuda. A dat de o figură declasată şi, spre uimirea sa, cel pe care pusese ochii îi mărturisi că este aceeaşi persoană cu cea care pozase la zugrăvirea imaginii hristice. La Robert Powell lucrurile au stat invers: fusese ales iniţial pentru rolul lui Iuda.

 

Totuşi, ecourile ce le-a stârnit de-a lungul timpului în minţile şi inimile privitorilor, faptul că a schimbat destine, opţiuni în viaţă, m-au făcut să încep acest clasament al filmelor religioase cu această producţie.

 

Când mă refer la „religios” am în vedere acel termen cu accepţiunea de „reluare a legăturii dintre Dumnezeu şi om”. Un dialog între părţi, ceea ce în mediile extrem-orientale nu găsim, iar în practica cultelor antice nu aflăm.

 

Deci, nu veţi găsi aici trimiteri la filme ce se fac referire la diversele practici cultuale din decursul sistoriei sau contemporane, nici la diversele filosofii sau concepţii despre univers şi om. Ci strict la cele care se referă la relaţia dintre Dumezeu-Persoană şi om, neputinţa dialogului şi refacerea sa, căutarea şi găsirea omului de către Dumnezeu sau, invers, a lui Dumnezeu de către om; câmpul de bătălie dintre bine şi rău, care este sufletul omenesc; alegerea Raiului sau Iadului, reflectarea Împărăţiei lui Dumnezeu din om prin actele sale. De aceea nu veţi găsi aici nimic din spiritualitatea unor filme extrem-orientale (sau care se ocupă de  acel spaţiu). Nu veţi găsi nici trimiteri către tot felul de realizări cu mesaje simbolice sau îmbrăcate în alegorii.

 

Este un top subiectiv şi nimic mai mult. Sper doar ca măcar unele filme să atragă atenţia eventualilor cititori care nimeresc pe acest blog.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s