Bookfest 2104: Danuta Wałęsa – Visuri şi secrete


Punctul de interes maxim al zilei de ieri cred că l-a prezentat, în opinia mea, lansarea de către Danuta Wałęsa, soţia liderului Solidarităţii poloneze şi, apoi, preşedinte al Poloniei, Lech Wałęsa, a traducerii în româneşte a volumului memorialistic intitulat „Visuri şi secrete”, carte prezentată elogios de către Emil Hurezeanu.

 

Un material de la Agerpres a sintetizat cele rostite la eveniment şi între cele relatate remarcă autorul corespondenţei (Daniel Popescu) şi răspunsul la o întrebare – hehehe! – venită din public: „Întrebată dacă i-a fost vreodată frică de Rusia, Danuta Walesa a declarat că nu i-a fost niciodată frică, chiar dacă autoritățile comuniste poloneze foloseau această amenințare.”

 

Cine a pus acea întrebare? Ei bine, Donkeypapuasul care şi postează mai jos imaginile filmate de la respectiva lansare. În cea de-a treia parte (ultima) pe la minutul 14 găsiţi fragmentul cu pricina. De altfel această ultimă a treia secvenţă video cuprinde intervenţia fostei prime doamne a Poloniei, după ce în prima parte găsiţi intervenţiile lui Leszek Bialy, director adjunct al Institutului polonez din Bucureşti, şi al Ştefaniei Nalbant, editor la „Curtea Veche”, iar în cea de-a doua cuvântul de prezentare rostit de cunoscutul jurnalist Emil Hurezeanu.

 

Curioasă mi se pare graba cu care un intervenient ce mi-a urmat s-a străduit să „spele” imaginea opresivă a Rusiei şi să introducă subtil ideea că moldovenii ar fi alt popor decât românii. Chiar aşa de mare tupeu au agenţii rusnacilor?

 

 

 

 

Anunțuri

9 răspunsuri la „Bookfest 2104: Danuta Wałęsa – Visuri şi secrete

  1. Nimic nou sub soare. Și autoritățile comuniste române încercau să folosească frica față de ruși ca să-și mențină puterea. Dar în decembrie 1989 nu le-a mai mers.
    Acum se continuă aceeași propagandă: românul adevărat trebuie să tremure de frica rușilor și de frica ungurilor. Dacă nu tremuri la un nivel îndestulător de frica rușilor și a ungurilor, nu ești român adevărat, ești lipsit de patriotism sau chiar antiromân.
    Fost primministru moldovean Mircea Druc remarca foarte bine aceste aspecte: http://mariusmioc.wordpress.com/2009/08/04/mircea-druc-cind-am-venit-la-bucuresti-m-a-socat-teama-patologica-fata-de-rusi/

    Apreciază

    • O prevedere, un simţ tactic, o măsură – cu acestea trebuie să ne înzestrăm. În cazul lui ceauşescu, după cum o dovedesc arhivele!, asistăm la u paradox, la un soi de manipulare chiar. Şmecher fiind, pe de-o parte Ceaşcă făcea tot posibilul să-i enerveze pe rusnaci. Dar era acea politică dusă în spatele uşilor închise, departe de lumea dezlănţuită. Pe de altă parte, acelaşi Ceaşcă se folosea de pericolul rusesc pentru a destrăma orice încercare de coagulare a unei opoziţii care-i contesta politica personală. Cum ar fi arătat România cu o echipă reală de opozanţi în stare să preia puterea în 1989? Aşa însă ne-am trezit cu echipa îmbrăcată în tricourile CCCP. Ce diferenţă de politica Mareşalului, care a lăsat căi de organizare inclusiv a unei aripi comunist-naţionale!

      Apreciază

      • Aceleaşi arhive ne arată un regim Ceauşescu care colaborează cu rusnacii ca să înăbuşe mişcarea naţională din Basarabia: http://mariusmioc.wordpress.com/2011/08/08/din-nou-despre-ion-stanescu-fondatorul-unitatii-anti-kgb-a-securitatii/
        A ajuns la închisoare din cauza asta, printre alţii şi Gheorghe Ghimpu, fratele lui Mihai Ghimpu, politician important în zilele noastre la Chişinău, fost preşedinte interimar al Republicii Moldova
        http://mariusmioc.wordpress.com/2009/09/12/mihai-ghimpu-primul-presedinte-unionist-al-republicii-moldova-video/

        Apreciază

      • Eu personal nu-i cred pe sovietici, indiferent ce documente ar flutura ei. Dumneavoastră aveţi libertatea să faceţi ce credeţi. Vă spun acest lucru pentru că şi la Bookfest m-am lovit de un cetăţean care era convins de afirmaţiile sovieticilor cum că l-ar fi preferat pe Mareşalul Antonescu în locul autorilor actului de la 23 August.
        De aceea dacă este să- recunosc maeştri pe rusnaci într-un domeniu, acela este Dezinformarea. De pe vremea ţariştilor, până în ziua de astăzi.

        Apreciază

      • Bine-nţeles că-i cred. Dar numai cu anumite condiţii: analiza contextului şi cercetarea critică.
        Dar dumneavoastră îi credeţi pe cei care au conceput „Atlasul electoral”? Că prea aţi sărit să le daţi lecţii! Şi dacă la un lucru atât de minor v-aţi repezit cu capul înainte, dar la specialităţi ruso-sovietice de care se lovesc servicii întregi din Occident cum de nu vă gândiţi că o s-o daţi în bară cu brio?
        Şi pentru că lectura este medicamentul de căpetenie împotriva ignoranţei – pentru că pune creierul în mişcare – vă recomand două cărţi care se potrivesc oricărui începător. Două ROMANE de spionaj, adică: „Dezinformatorul” („The Deceiver”) a lui Frederick Forsyth şi „Montajul” („Le Montage”) de Vladimir Volkoff.

        Apreciază

      • Chestiile despre care vă spuneam sînt bine cunoscute în Basarabia. Nu e vorba doar de documente fluturate ci de ani efectivi de închisoare suportați de unele persoane.
        N-am citit Atlasul electoral, doar am comentat o afirmație precum că ar fi dispărut datele despre alegerile din 1990. Nici cele 2 romane de spionaj nu le-am citit, dar dacă sînt romane, înseamnă că sînt operă de ficțiune. Să nu confundăm ficțiunea cu realitatea.
        Eu nu sînt foarte impresionat de servicii, bănuiesc că în mare parte atotputernicia serviciilor e doar propagandă. Așa gîndeam și în 1989.
        http://mariusmioc.wordpress.com/2009/07/11/securitatea-un-tigru-de-hirtie/
        Propaganda e folositoare serviciilor, chiar și celor de azi, căci justifică salariile și privilegiile mari pe care le au aceste persoane. Un popor care crede că serviciile secrete sînt în toate ce sînt, și-n cele ce mîine vor rîde la soare, e un popor dispus să accepte democratic salarii mari pentru oamenii din servicii.
        Știu că sînt cam arogant uneori. Nu numai Adrian Năstase are voie să fie arogant în țara asta. Propria mea competență în probleme politice am dovedit-o în decembrie 1989: obiectivul propus – răsturnarea lui Ceaușescu – a fost realizat.

        Apreciază

      • Eu vă mărturisesc că prefer unei poezii proletcultiste proaste, literatură de spionaj bună. Iar dacă vă compatraţi cu Adrian Năstase ar însemna, oare, că acela este etalonul dumneavoastră valoric? Hmm… Ce ar spune un psihanalist?

        Apreciază

      • Şi că tot veni vorba de genul acesta literar (pe care observ că-l desconsideraţi), din punctul meu de vedere tocmai acest lucru îl fac autori precum Forsyth or Le Care: demitizează serviciile. Arată nişte simplii oameni – nu nişte supermen – cu dramele lor, tulburările lor, eşecurile lor. Dar poate că v-am jignit recomandându-vă autori mai, hm, „reacţionari”. Unul de stânga ar fi bine? Poftim un Graham Greene!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s