O Noapte albă cinefilă cu bune şi mai puţin bune


Vineri spre sâmbătă (19 spre 20 Septembrie) s-a petrecut din nou „Noaptea albă a filmului românesc”, un al doilea an în care am colindat şi eu cinematografele la nişte ore târzii din noapte. Pe mine m-au atras cele anunţate la Studioul „Horia Bernea” din cadrul Muzeului Îăranului Român, la Cinematografele Studio şi Patria, adică locurile unde urmau să se difuzeze „Dolce far niente”, „America, venim!”, „Domnişoara Christina” şi „O vară foarte instabilă”. Adică un film mai vechi al lui Nae Caranfil şi care, din cauza distribuitorului, nu putuse fi vizionat în ţară; o premieră; două filme premiate la galele Gopo şi UCIN din acest an.

„Dolce far niente” a avut o istorie ingrată. O spune chiar realizatorul filmului, Nae Caranfil, în discuţiile cu publicul ce au urmat vizionării. Această prezenţă a regizorului a şi fost unul din factorii care m-au îndemnat şi mai mult să ajung până la MŢR. De altminteri, i-am aruncat şi eu câteva întrebări, după cum veţi putea vedea în materialul video de la sfârşitul articolului. Emoţia îl stăpânea deplin pe domnul Caranfil care, parcă, se găsea în faţa premierei debutului său.

Am fugit repede, mai apoi, spre Cinema „Studio” ca să prind premiera comediei „America, venim!”, în regia lui Răzvan Săvescu. Şi vreau să vă spun ceva: merită toţi banii! Dacă vreţi să vedeţi un film la care să râdeţi cu lacrimi, la care să uitaţi de mizeriile de zi cu zi, un film la care să vă distraţi, ei bine, acesta este. Fără vulgarităţi (excesive), fără şuşanele (deşi subiectul este centrat pe un turneu de şuşanele). Un film la care echipa s-a străduit să dea ce este mai bun din ea. Şi, după cum a fost construit filmul, s-ar putea să urmeze şi niscaiva continuări. Nu ar fi un lucru rău, cu condiţia să nu scadă ştacheta! Şi dacă francezii au avut seria „jandarmilor”, de ce nu am avea şi noi seria „Comedianţilor”?

În miez de noapte ajung la Cinema „Patria”. Urmează să ruleze „Domnişoara Christina”, adaptarea lui Alexandru Maftei după nuvela lui Mircea Eliade şi câştigătoare a premiilor Gopo pentru muzică originală, machiaj şi coafură, şi costume, precum şi a premiului UCIN pentru cel mai bun producător. Într-adevăr, pe această latură mai „tehnică” filmul ăşi merită distincţiile. Însă ceea ce îl trage în jos o constituie bună parte din jocul interpreţilor. Păcat de strădaniile Anastasiei Dumitrescu („domnişoara Christina” din film) şi Ioanei Anastasia Anton („Sanda”) pentru că restul distribuţiei parcă doreau să saboteze filmăările.

Urmează cea mai grea etapă, tot la „Patria”: de la orele 2 din noapte vizionarea creaţiei Ancăi Damian, „O vară foarte instabilă”. Cea mai bună regie, cel mai bun montaj şi cea mai bună muzică orginală la premiile UCIN! Da, juriul de la UCIN o fi gustat montajul şi muzica (foarte profesionist realizate). Să admite că or fi gustat şi filmul în sine – realizat, se vede de la o poştă, pentru festivaluri. Dar pe mine… după prima jumătate de oră… Nu treceau 5 minute fără să mă uit la ceas! La o adică, filmul mi-a dat impresia că regizoarea are nişte probleme cu hormonii nesatisfăcuţ şi trebuia neapărat să şi le expună aceste probleme în public! Păcat de jocul actorilor. Mai bine ar fi fost ca echipa de actori (mai ales cea masculină) să fi făcut schimb de roluri cu aceea de la „Domnişoara Christina”. Asdtfel, am fi avut un film care ar fi strălucit în cadrl genului fantastic, şi altul care şi-ar fi putu schimba denumirea – prin jocul plat al interpreţilor – în „O comedie intelectuală foarte instabilă”.

Şi punctul cel mai negru la care ţin să fac referire în ce priveşte „Noaptea albă”: calitatea publicului. La acela de la Patria, în principal. Nu ştiu de unde au fost adunaţi, nu înţeleg ce motivaţii i-a scos din casă. Nu cred că gratuitatea vizionării să fi fost motivaţia principală. Tineri în general, probabil studenţi, paote corporatişti şi hipsteri. Dar extrem de gălăgioşi! Cu lipsa unui minim bun simţ faţă de ceilalţi. În copilărie am văzut zeci de filme într-un cinema de cartier, cu ţigani pigmentând rândurile. Nu se comportau atât de imbecil precum pomenitul public contemporan în care nu se observa nici o urmă de apartenenţă la cartierele minoritare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s