Strigăte spre nicăieri (I)


Strigăte spre nicăieri (I)

Cât se poate sta fără răspunsuri oare?
Aceasta-i pentru mine finala întrebare.
Cât să aștept, să-ndur fără reacții,
Fără cuvinte, fraze, exclamații?

Privesc în fată realitatea hâdă:
O știu din plin că ignorarea-i crudă,
E nemiloasă și mai grea ca moartea
Și-i dă din plin nefericirii partea.

Înjurături să fi primit, cuvinte de ocară
N-ar fi putut atât de mult ca să mă doară…
Da, știu că vocea rațiunii n-am vrut s-o ascult!
În locul realității într-o himeră eu m-am complăcut.
Și mi-a plăcut!
Iar acum doare și mai mult…

Donkeypapuas

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.