Strigăte spre nicăieri (XXI)


Strigăte spre nicăieri (XXI)

Deșertul îl simți în a pustiului dună,
Zăpada o guști în țurțuri ce crivățu-adună,
Iar hăul cunoaște cel ce se cațără spre vârf, sus,
Pe soare-l cinstești când îl privești la apus,
Cel ce marea iubește îi adoră furtuna,
Iar în nevoie pe-amic îl vei ști totdeauna.

Donkeypapuas

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.