Obama a făcut Rusia să renască; Hillary o va face măreaţă din nou!


Doar câteva ore ne despart de alegerea succesorului lui Obama la preşedinţia Statelor Unite ale Americii. Greu de crezut dar acest Obama, prin politica sa externă dezastruoasă, a reuşit să aducă SUA la statutul unei puteri de rangul 2. În faţa lui Obama, până şi Bush kunior capătă trăsături de genialitate. În fnd, trupele SUA au reuşit în timpul lui Bush să ocupe Afganistanul şi Irakul; Alianţa Nord-Atlantică s-a extins (spre norocul nostru) până la Gurile Dunării datorită aceluiaş Bush junior.

 

Dar în timpul lui Obama? Să-mi spună şi mie cineva dacă a existat ţară care să fi urinat în capul americanilor dacă şi-au pus în cap să facă acest lucru. Nu vorbim doar de Rusia aici, Avem în vedere situaţia de pe tot mapamondul.

 

În America de Sud marxismul este la el acasă. Cazul cel mai flagrant: Venezuela, ţară care, deşi stă pe un munte de petrol, populaţia se află în pragul foametei. Evident că pe Obama ăl cam doare în cot. În fapt, cred că domnia sa chiar aplaudă regimul marxist de la Caracas. Doară a aplaudat şi acordul de pace din vecina Venezuelei, Columbia, cu insurgenţii FARC! Noroc de columbieni că s-au opus prin referendum acceptării în viaţa publică a terorismului marxist-leninist. Un regim pe care domnul Obama, în schimb, nu îl repudiază în nici un fel de vreme ce, printr-un „acord istoric”, Statele Unite au recunoscut regimul comunist de la Havana. Un regim castrist în faţa căruia până şi Nicolae Ceauşescu se ţinea cu mâna la nas. Despre estul Americii de Sud ce să mai spunem? Doar atât: că, prin Brazilia, acest continent s-a predat cu arme şi bagaje regimului Putin, prin intermediul BRICS.

 

Ori, prin intermediul BRICS, influenţa Rusie cuprinde practic jumătate de glob, dacă nu mai mult. Africa e lăsată în mâna marxisto-putiniştilor graţie acestui BRICS, de vreme ce Africa de Sud – motorul economic african – e parte a acordului respectiv; India şi China impun practic jocul în Asia!

 

O Asia spre care Obama pretindea că-şi îndreaptă privire. Dar s-a preocupat de zonă cu o aşa luciditate şi cu atâta diplomaţie încât China face tot ceea ce-şi doreşte în Marea Chinei de Sud. Foarte recent, cu mai ăuţin de o lună în urmă, Filipinele (un stâlp al prezenţei americane în zona Asia Pacific) anunţa că e foarte probabil ca americanii să-şi cam facă bagajele din această ţară iar Filipine să o ia spre alte zări! Mai spre China. Dar bomboana pe coliva politicii americane din zonă o pune regimul nord-coreean cu testele sale nucleare şi balistice necontenite.

 

Orientul Mijlociu e tot ceea ce poate fi numit mai „varză”. Un dezastru absolut la care a contribuit din plin şi secretara de stat din vremea „primăverii arabe”, doamna Hillary Clinton. Exceptând Tunisia, toate celelalte ţări au riscat – şi riscă în continuare – să cadă în mâna islamiştilor fundamentalişti. Drep e că aici măgăreaţa nu pică în totalitate pe umerii americanilor. O contribuţie însemnată cade în sarcina clovnilor politici din Franţa şi Italia, care s-au grăbit să ocupe în zonă locul lăsat liber de SUA prin deciziile lui Barack HUSSEIN Obama de a nu se implica în zonă. Şi au rezolvat-o atât de măreţ încât tot la americani au fost nevoiţi să recurgă atât în dosarul libian, cât şi în acela sirian.

 

Numai că s-a ivit o problemă: Rusia a prins momentul spre a se afirma şi A TESTA putinţa SUA de a acţiona. Aşa încât în toamna lui 2013, când SUA erau gata să intervină pentru debarcarea lui Assad, Putin a recurs la şantajul nuclear. Iar Obama a cedat. FĂRĂ SĂ OBŢINĂ NICI UN AVANTAJ ÎN SCHIMBUL NON-INTERVENŢIEI! Nici măcar o măsură în contra-partidă! Măcar atât: că, în acest caz, nici ruşii nu au voie să intervină. NIMIC!

 

Şi tot în Orientul Mijlociu, Tratatul cu Iranul ar trebui trecut la capitolul „ruşini istorice”. practic un duşman al SUA nu numai că i se îngăduie să-şi continue programul nuclear, dar SUA mai contribuie şi financiar la acesta! Şi să nu vă gândiţi că, poate-poate, astfel Iranul ar fi sub control. În situaţia actuală, Iranul a avut grijă să se pună bine cu Rusia. Care Rusie va acţiona, la o tentativă a SUA, asemeni ca în dosarul sirian.

 

Dar cel mai groaznic eşec al politicii externe americane sub Obama îl constituie, fără doar şi poate, criza ucrainiană. Nu mor eu de grija ucrainienilor dar geo-politic ne stă mai bine cu zona de protecţie ucrainiană între noi şi Rusia. Ori integritatea Ucrainei fusese GA-RAN-TA-TĂ în 1994 atât de către Rusia, cât şi de marea Britanie şi SUA – prin Memorandumul de la Budapesta. Ori, prin anexarea Crimeei şi prin lupetel din Donbas, Rusia nu a făcut altceva decât să micţioneze pe acel tratat. Care memorandu, apropo, fusese semnat în timpul altei administraţii democrate – al lui Bill Clinton. Deci nu numai că Rusia şi-a bătut joc de SUA. A avut grijă ca acest rapt teritorial să se petreacă tot în timpul unui preşedinte al Partidului Democrat.

 

Şi care o fi fost răspunsul Americii? Păi… Cam lipsă! Până şi pe plan diplomatic s-au repezit să se auto-propună conciliatori tot doi clovni europeni: tanti Merkel şi bufonul Hollande. Un fel de a spune că şi Europa a fost lăsată în sarcinja altora, asta legat şi de unii care nu vor cu nici un chip să realizeze IZOLAŢIONISMUL autentic în care a fost adusă America pe timpul lui Obama.

 

Cât despre România, să ne aducem aminte cum aceeaşi administraţie Obama a ţinut în braţe – prin intermediul unui arivist cinic numit Gittenstei – un regim corupt şi venal simbolizat de Băsescu. E o chestiune care nu prea e menţionată prin presă. Oare şi pentru faptul că mulţi prestatori de la trusturile de presă dâmboviţene „lingeau clanţa” amabasdei americane? Noi credem CĂ NU numai asta. Aceiaşi prestatori mai lingeau (şi ling în continuare) şi clanţa ONG-urilor domnului George Soros. De aceea o susţin atât de furibund pe doamna Clinton. Pentru ca SUA să fie aduse la dezastru spre gloria neokominternului şi a maicii Rusia căruia neokominternul îi slujeşte!

Bookfest 2016: Svetlana Aleksievici – „Războiul nu are chip de femeie”


Prezentarea volumului „Războiul nu are chip de femeie” al Svetlanei Aleksievici, la standul Editurii Litera, cu Ioana Avădani, Laura Câlţea şi Bedros Horasangian şi cu lecturi ale Danielei Nane. Întâmplare petrecută vineri, 3 iunie 2016, în cadrul salonului internaţional de carte „Bookfest 2016”.

În ce măsură cartea face parte din propaganda sovietică? Pentru că trimiterile la puştile cu care s-ar fi luptat sovieticii împotriva tancurilor germane, aceasta e o unealtă propagandistică demontată între timp de scoaterea la iveală a enormului arsenal în tancuri, avioane, mitraliere cu care era înzestrată Armata Roşie în ajunul lui 22 iunie 1941.

Şi de când s-o fi ocupat Ioana Avădani cu jurnalismul de război? Pe dânsa o ştiam mai degrabă aplecată spre cauzele „civice” ale GDS-ismului, mai puţin (spre deloc) dedicată prezenţei pe teatrel de război ale lumii.

 

Partizanii de la Digi24 ai lui Neicușor Dan, corigenți la aritmetică?


Duminică seara, cu trei sferturi de oră înainte de anunțarea rezultatelor, transmisiune din studioul Digi24. Sanda Nicola (și cu o altă duduie) prezintă, sub o formă mascată, situația competitorilor electorali din București.

Aflăm de candidatul Q că are 50%, apoi de Z că-i la 25%. Iar între candidații X și Y s-ar fi dat o luptă strânsă, surclasându-se cu doar un procent: X – 17%, Y – 18%.

Stăm și adunăm: 50 + 25 + 17 + 18 =… 110%!

Nici unul din comentatorii din studio nu a remarcat absurditatea. Asta și pentru faptul că erau niște băsiști notorii iar anunțul îl favoriza pe un acoperit renumit. Doar că Turcescu avea cu 10 procente mai puțin, ceea ce nu mai contrazicea matematica.

Halal!

Scandalul Maria Olaru: întrebări pentru măreţul Tolo


Deci 9 (NOUĂ) luni i-au luat măreţului Tolo să aranjeze conţinutul „cărţii” (zice-se scrise de Maria Olaru) aşa cum îi convine lui. Că se dă de gol pe propriu-i blog, acolo unde publică şi pretinsele anchete, în fapt dosare primite de-a gata din surse oculte. Că mai avem şi noi habar de cum se cosmetizează textele ca să fie în acord cu interesele comanditailor.

Dar noi am dori să ştim alte chestii legate de interesul subit al măreţului Tolo faţă de lumea gimnasticii:

– Cât de cuşer e ca măreţul Tolo să arunce cu noroi în cuplul de antrenori ai naţionalei de gimnastică (şi nu numai asupra lor) dacă ţinem cont că, atunci când la Sydney se înregistra o performanţă unică (un podium exclusiv românesc la individual compus), ziarul pe care-l păstorea măreţul Tolo pe vremea aceea (ProSport, pentru cine nu ştie) nu a menţionat în ediţia proximă nimic pe prima pagină despre succesul de la Olimpiadă?

– ce procent din gradul de răzbunare tolontanistic e cauzat de reacţia cuplului de antrenori faţă de încercarea transformării echipei de gimnastică în rezervor de pro-(iarăşi Pro!)-stituţie în beneficiul publicaţiei Playboy din ograda aceluiaş trust de presă care edita şi ProSportul păstorit de măreţul Tolo?

Gala UCIN 2016: Stere Gulea despre TVR şi starea cinemaului românesc


Interviu realizat cu preşedintele juriului premiilor UCIN, domnul Stere Gulea, prilejuit de desfăşurarea Galei UCIN 2016, ce a avut loc pe 16 mai 2016 la Cercul Militar din Bucureşti.

 

Gala UCIN 2016: Vartan Arachelian despre situaţia Televiziunii Române


Interviu realizat cu domnul Vartan Arachelian, prilejuit de desfăşurarea Galei UCIN 2016, ce a avut loc pe 16 mai 2016 la Cercul Militar din Bucureşti.

Un mincinos şi un ipocrit: Cătălin Tolontan


Nu ştiu de ce dar eu cred, domnule Tolontan, că sunteţi un mincinos şi UN IPOCRIT! Şi o să argumentez de ce.

 

Sunteţi un mincinos pentru că faceţi parte din cei care ani de zile au vehiculat nişte cifre mincinoase, aruncând blam – prin propagarea acestor cifre – asupra unei instituţii NAŢIONALE româneşti pe care nu aveaţi de ce să o învinuiţi. Mai ţineţi minte lozincile acelea cu ‘enşpe mii de biserici şi DOAR 425 de spitale. uite că vă daţi de gol că aţi minţit. Sunt DOAR 289. Unde sunt restul până la 425? Păi… le-a desfiinţat Băsescu. ŞI NIMENI DIN RÂNDUL SECULARO-ATEILOR NU A ZIS NICI PÂS! Pentru că cifrele mincinoase au fost promovate încă din 2010, iar dezastrul închiderii atâtor unităţi spitaliceşti s-a produs în 2011.

 

Apoi, sunteţi şi un ipocrit, domnule Tolontan, pentru că EU vă acuz (şi) pe dumneavoastră de participare la crima în massă dusă de guvernele lui Băsescu după dezastrul de la Fukuşima. Pentru că atunci aţi închis ochii la o carenţă oribilă legată de măsurile de alertare şi protejare a populaţiei în faţa iradierii cauzate de substanţele emise de centrala japoneză. În fapt, în acele zile (şi mult după aceea) NU AU FOST LUATE NICI UN FEL DE MĂSURI. Mai mult, în farmacii au lipsit cu desăvârşire pastilele cu iod – tabletele alea nenorocite pe care regimul Ceauşescu a avut bunul simţ să le administreze românilor. Aşa că v-aţi făcut complice. prin omisiune.