Strigăte spre nicăieri (II)


Strigăte spre nicăieri (II)

„Dă-mi sufletul lui și o să-l calc în picioare!”
Și m-a călcat, m-a zdrobit. E de mirare?
„Dă-mi inima lui și o să-i produc umilință!”
Așa e când îți pui greșita dorință.

„Lasă-mă să-l înșel, să îl pun la-ncercare!”
Dar există om să nu greșească oare?
Știu că sunt slab, fără minte, greșelii supus;
Sunt om! De tentații continuu sedus…
Dar nu și răpus.

Donkeypapuas

Strigăte spre nicăieri (I)


Strigăte spre nicăieri (I)

Cât se poate sta fără răspunsuri oare?
Aceasta-i pentru mine finala întrebare.
Cât să aștept, să-ndur fără reacții,
Fără cuvinte, fraze, exclamații?

Privesc în fată realitatea hâdă:
O știu din plin că ignorarea-i crudă,
E nemiloasă și mai grea ca moartea
Și-i dă din plin nefericirii partea.

Înjurături să fi primit, cuvinte de ocară
N-ar fi putut atât de mult ca să mă doară…
Da, știu că vocea rațiunii n-am vrut s-o ascult!
În locul realității într-o himeră eu m-am complăcut.
Și mi-a plăcut!
Iar acum doare și mai mult…

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVII)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVII)

Ce cotă o avea la jocul de noroc al vieții
Afecțiunea dumneavoastră s-o obțin?
O cotă uriașă, produsă de neprevăzutul sorții!
Iar să câștig aceasta, norocul mi-e puțin.

Nu unu la o mie, ci dintre milioane:
Atât de grea e șansa să-mi realizez eu visul
Ca dintre milioane s-ajung a-ți fi iubitul…
Dar cotele spun drept și vieții sunt jaloane.

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XV)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XV)

Aș vrea să găsesc acele cuvinte
Pline de forță, să dea tot din cale,
Tot ce-i obstacol spre miezul inimii tale
Și prin ele să-ți spun și ce inima-mi simte.

Să spumege foc, emoții și urlet,
Răsunet să aibă, să fie un tunet
Și trăznet să fie, fulger să iasă
Când îți transmit cât ești de frumoasă!

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIV)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIV)

Mă-ntreb și eu cum am tupeul
Mesaje ca acestea să-ți trimit?
Se vede clar că sunt țâcnit
Dar și că muza care-mi ești sporește zelul.

Și să mă ierți de-ți par cicălitor
Și că-ți răpesc, prin ele, timpul prețios.
Nu pot să tac când văd în tine ce-i frumos,
Iar ce-i frumos sporește-al dragostei fior.

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIII)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIII)

Când e pe plajă frumusețe răpitoare
Pe cine-ar mai interesa grecesc apus de soare?
Ascunse sub al ei costum de plajă,
Croit ca să-i sporească a ei vrajă,
Se află voluptoase forme de felină
Ce-atrag pe dată privirea masculină.

Și-aflată în a golfului rotondă,
La ceas cretan de seară, cu astă frumusețe blondă,
Cine-ar privi al soarelui apus
Când gândul privitorului spre Dana este dus?

Donkeypapuas