Demnitate sau servitute


Doamnelor și domnilor,
De câteva zile mă tot întreb dacă voi, cei care v-ați instalat certificatul „verde”, nu vă simțiți umiliți când vi se cere de fiecare dată când intrați într-un spațiu zis neesențial? Oare nu apare nici un moment de jenă să vă legitimați când vă aflați la toaleta unui asemenea loc, de exemplu? Nu vă e zgâriată DEMNITATEA DE OM când sunteți interogați ca niște posibili sau probabili infractori?

Din partea mea, afirm cât se poate de clar că voi refuza, indiferent de context, să mai frecventez acele persosne juridice care mă supun vexațiunilor. Iar legitimarea – pentru că legitimare este chiar și sub forma qr – se încadrează la vexațiuni

Alegeți cum vreți să fiți considerați. Dacă vreți să fiți considerați demni, purtați-vă demn. Dacă vreți ca în continuare să fim considerați „viermi”, „pulime”, „populație”, atunci rămâneți cu capul plecat și conformați-vă măsurilor ilegale.

Două cazuri. DE MANIPULARE.


Două cazuri. DE MANIPULARE

În Suceava moare un gușter de la DSP. De covid. Numai că, ce să vezi, gușterul era dublu vaxinat. Cum s-o întorci, tu stat, ca să nu cazi de prost? Deschizi o anchetă! Și faci pe dracu’n patru ca să dovedești că gușterul nu se vaxinase cu adevărat. Ba dimpotrivă, ar fi făcut-o la chiuvetă. Evident că prostituatele din presă fac ceea ce știu: înghit pe nemestecate.

Un mare artist al muzicii populare își dă obștescul sfârșit. La 84 de ani. Dar de o boală de care nu am mai auzit de doi ani încoace. De pneumonie. A! Și cu condamnarea cu fermitate a celor ce ar cuteza să asocieze pneumonia cu covidul! „Nu a vrut să se interneze de frica covidului”, rostogolesc aceleași prostituate din presă. Dar de ce această vehemență? Pentru că și artistul fusese dublu injectat. Încă un artist de renume dublu injectat să moară într-un așa scurt timp, nu se potrivea în tabloul morbid orăcăit de cei care asaltează ochii și urechile cu pornografia fricii. Totuși, omul avea 84 de ani. Dar și bună parte din numărul decedaților cu care sunt terorizați hipnotizații care se uită la tv tot în categoria peste 80 se încadrează. Și mulți alții au câte 3, 4 boli severe. Dar pentru ca gheșeftul vaxinării să funcționeze nu mai contează amănuntele.
După cum nu mai contează nici nosocomialele…
După cum nu-i interesează nici lipsa medicamentelor care pot trata din fașă boala.

Tot despre vorbele Divei Carpaților


Nu e vina lui Ciprian Porumbescu pentru deformarea operei sale de către comuniști. Problema e în istorie mai contează și Demnitatea, ori sănătatea lui Porumbescu a fost distrusă în temnițele austriece pentru că a fost naționalist. Și apropo, câți se pot lăuda că au dat două imnuri naționale (cel care a fost al României și acela al Albaniei)?
Despre Enescu, „Diva” face trimitere la Celibidache. Dar acesta se referă la cu totul altceva, la exagerările emise de Iosif Sava.
Vorbele otrăvite despre Maria Tănase provin de la „prietena” acesteia, Mia Barbu, care i le-a strecurat și pupilei sale.
Spusele despre „muzica populară” din muzica de film a lui Vladimir Cosma constituie o aberație. În primul rând, falsa muzică populară se gă sește doar în „Marele blond” și „Întoarcerea marelui…”. E același soi de „muzică populară” precum la Bela Bartok ( conform interviului dat de Vladimir Cosma în Adevărul).

Când vorbește Angela Gheorghiu se revarsă otrava lui Mia Barbu


Când vorbește Angela Gheorghiu se revarsă otrava lui Mia Barbu

În interviul Angelei Gheorghiu, interviu care a stârnit atâta vâlvă, se tot pomenește de Mia Barbu, profesoară ridicată în slăvi de Diva Carpaților. Numele profesoarei cât și invectivele aruncate de Divă asupra unor nume mari ale culturii românești mi-au adus aminte de un episod din familie.
Motivul pentru care familia mea s-a mutat în București l-a constituit talentul muzical al surorii mele. Au înscris-o la Liceul de Muzică din București, mai întâi la gimnaziu. Apoi ne-am mutat cu toții la București. Din țărani – pentru că asta erau ai mei – am devenit orășeni. Pentru mine a fost mai ușor pentru că aveam doar un an. Deci o familie cu originii modeste. Țin să subliniez lucrul ăsta.


Revin la sora mea care, ajunsă la final de clasa a opta și pregătindu-se de etapele intrării la liceu, a vrut să se prezinte în fața profesoarei Mia Barbu. Dar aceasta, auzindu-i numele, a refuzat să o primească la audiții. Mai apoi, în clasele a IX-a și a X-a a persecutat-o de-a dreptul, răbufnea la adresa profesorilor care o apreciau. Etapa a doua nici nu a mai putut-o termina la Liceul de Muzică. Pe scurt: i-a tăiat aripile. Iar sora mea nici avea habar motivul.
Dar, cum viața este imprevizibilă, Ana Hociung a cunoscut-o pe sculptorița… Florica Hociung, care a și privit-o la început cu suspiciune crezând că e trimisă de Mia Barbu. După ce au trecut suspiciunile, a aflat și soră-mea de la ce se trăgeau ponoasele:

DE LA MARIA TĂNASE!

Pe scurt, marea cântăreață primise un post de profesoară la Școala de Muzică dar a renunțat în favoarea prietenei sale Mia Barbu: „Tu ești mult mai pregătită decât mine”, ar fi motivat Maria Tănase. Peste ani, după ce Maria Tănase a răposat, prietena lor comună, Florica Hociung, s-ar fi dus la Mia Barbu cu propunerea de a sprijini amândouă ridicarea unei case memoriale ridicate Mariei Tănase. 

– Dar ce mare cântăreață a mai fost și Maria Tănase? a venit refuzul Miei Barbu.

– Atunci ești o scroafă și o nesimțită, veni și răspunsul Floricăi Hociung. 

Iar peste ani ponoasele dușmăniei fostelor prietene le va trage sora mea și njmai din motivul de a avea unbstrămoș foarte, foarte îndepărtat cu Florica Hociung, ivită dintr-o ramură high class, nu din țărănime.Acum devine evident că ranchiuna față de Maria Tănase i-a transmis-o  Mia Barbu pupilei sale, Angela Gheorghiu, Burlacu pe numele său de fată. Și oare doar față de Maria Tănase?