GREII PSD-ULUI VS. PSD-UL TRASEIȘTILOR


Știți ce se petrecea în timp ce Iohannis se afla la Washington? Grindeanu se întâlnea la Paris cu omologul său francez. Ori Edouard Philippe este (el, guvernul său și En Marche) rodul mișcării politice a fostului ministru Macron, care a construit o mișcare politică învingătoare în mai puțin de un an. În dauna PS, care s-a prăbușit dezastros.

 

Dar ce se mai petrecea în același timp? Păi absolut „întâmplător” se aflau în China, în același oraș, la același eveniment, 3 (TREI) foști premieri ai României. Vorbim de Adrian Năstase, Victor Ponta și Emil Boc. Vedem că Ponta stă, în aceste zile, de partea premierului Grindeanu. Părerea mea e că acolo, în China, au exidtat contacte politice între cei ce erau informați de mișcarea ce i se pregătea lui Grindeanu de către Dragnea și au pregătit planul de contracarare a acesteia. Pe de-o parte baronii vechi ai PSD (Năstase și Ponta) care și-au asigurat o atitudine amiabilă din partea opoziției. Ori Boc este în același timp membru PNL dar are și contacte puternice cu partidul fostului său șef Băsescu, PMP.

 

Cu ce se prezintă oastea lui Dragnea? Îi vedem la înaintare pe foștii PRM-iști Olguța și Codrin. În pregătirea de artilerie a fost folodită Firea, fosta purtătoare de cuvânt a cabinetului țărănist Isărescu. Drept pretext s-au utilizat însăilările lui Darius Vâlcov, primar PDL-ist al Slatinei.

 

Tabloul privit în ansamblu ne arată, deci, o bătălie între armata baronetului local și oastea de strânsură a mercenarilor. Se va finaliza totul cu nașterea unei noi formațiuni?

Răspunsurile Arogantului către Donkeypapuas


Am profitat de Bookfest 2015 şi lansarea cărţii „Presa de la A la N” pentru a-i strecura şi eu două întrebări autorului, Adrian Năstase, două întrebări.
Ziua: 21 Mai 2015
Locul: Bookfest

Motivul?

1. În timpul guvernării Năstase au fost şterse sume importante datorate bugetului de stat de către instituţii media (cazul ProTV).

2. Sute de politicieni (şi nu numai) pretind că sunt activi pe Facebook sau prin bloguri. În realitate, în spatele lor se află mii de postaci care prestează internautic. Abia după izbucnirea scandalului postacilor plătiţi de PD-L şi Elena Udrea presa oficială a catadicsit să considere aceste surse de informare drept „echipe de imagine”. Paradoxal, prin răspunsul său, Adrian Năstase mi-a confirmat că dânsul şi numai dânsul este autorul articolelor de pe blogul propriu.

 

Am întâlnit şi Aroganţi (ne)fericiţi

Am întâlnit şi „Aroganţi” (ne)fericiţi

Bookfest 2015: Adrian Năstase şi „Presa de la A la N”


Înregistrare efectuată pe 21 Mai 2015, la Salonul Internaţional de Carte „Bookfest 2015”, cu ocazia lansării volumului „Presa de la A la N” a lui Adrian Năstase, în prezenţa domnilor Ştefan Dulu, Vasile Dâncu şi Horia Alexandrescu.

Ce a opunctat speech-ul fostului premier:

– CTP era prezent în şedinţele de guvern şi avea acces la mapele cu probleme;

– purtătorul de cuvânt al Guvernului ar trebui să fie o persoană cu nivel de ministru pentru că ar cunoaşte bucătăria internă a guvernării;

– patronii de presă ar fi un lucru malefic spre diferenţă de directorii de publicaţii;

– fragmentarea internaută ar fi cel mai mare pericol;

– nevoia unui club al presei;

– România devine tot mai mult o colonie iar iportanţa ei mai se păstrează doar la nivel geostrategic.

Părerea mea este că a pus problemele greşit iar din acestea ies şi rezolvări eronate. Nu că problemele nu ar exista! Dar, câtă vreme poartă pe lângă dânsul personaje precum Horia Alexandrescu… Ca să fiu mai clar, în cuvântul său, Horia Alexandrescu a dat o aură pozitivă acelor „fatuci de la instituţii” (ataşatele de presă) care pun întrebări doar dacă au primit în prealabil întrebările din redacţie. De aici şi concluzia trasă de jurnalist că se ascund cine ştie ce comploturi şi intenţii malefice în cazul anumitor întrebări.

A urmat şi o repriză de declaraţii date presei. Cum nivelul sunetului a fost destul de scăzut pentru „săpuniera mea”, în viitoarea postare voi reda numai răspunsurile la cele două întrebări pe care le-am strecurat şi eu.

 

Gaudeamus 2014: singurătatea „Arogantului” de cursă lungă


 Gaudeamus 2014: Adrian Nastase şi „Cele doua Românii” ale sale

 

Fostul premier Adrian Năstase şi-a lansat duminică, 23 Noiembrie, o nouă ediţie a cărţii sale, „Cele două Românii” (Editura Niculescu), în cadrul “Târgului internaţional GAUDEAMUS Carte de învăţătură – 2014″. Sala a fost plină de public (şi de presă) dar mai puţin plină de tovarăşii săi de idei şi de guvernare. Mai precis, nu s-a zărit picior de pesedist marcant. Doar un Mircea Chelaru dintre personajele mai pregnante de pe la noi, care personaj nici măcar nu aparţine formaţiunii social-democrate. Discursul lui Adrian Năstase a fost premers de acela al unui cunoscut ziarist din trustul lui Voiculescu, Lucian Avramescu, dar care a avut nişte cuvinte acide care l-au ţintit pe candidatul perdant de la prezidenţiale („parvenit”, „bine că a pierdut” – sic!).

Apropo, Adrian Năstase este şi un blogger de succes. L-or viza şi pe el invectivele aduse de Mircea Badea vieţuitorilor lumii virtuale?

 

 

 

Memorie parlamentară de 256 Giga (IV)


„MÂNA LUNGĂ A MOSCOVEI”

 

Iată o expresie care se poate explica şi aşa: „Rusia nu uită şi nu iartă nimic chiar dacă trec decenii întregi”. Toţi cei care se opun intereselor Moscovei – geopolitice, economice, militare – la un moment dat vor simţi pedeapsa venită dinspre Răsărit. Într-un mod saul altul.

 

Colonelul Gheorghe Trosca, de exemplu, a simţit-o în decembrie 1989. Fusese la un moment dat ofiţer în cadrul aşa-numitei „divizii anti-KGB” şi se ocupase de dosarul „Corbii”. Moscova , deşi e abilă, nu este şi prea imaginativă. Aplică mereu aceleaşi reţete. Când a invadat CehoSlovacia în 1968 una din primele griji a fost asasinare tuturor ofiţerilor cehoslovaci care se ocupau cu supravegherea activităţii KGB. Şi iată că în decembrie 1989 şi Trosca este asasinat la ordinele generalului Militaru.

 

Generalul Ştefan Guşă s-a opus în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 ajutorului „frăţesc” al trupelor Tratatului de la Varşovia, propus, evident, de către Moscova. Moare de cancer osos la numai 54 de ani, de cancer osos. Deloc suspect, nu-i aşa? Iar mai apoi se declanşează asupra memoriei sale asasinatul ritualic, prin presă şi declaraţii.

 

Generalul Dumitru Puiu se afla la Otopeni în zilele Revoluţiei. Conform spuselor lui Mircea Dogaru, ar fi fost şi în comisia de anchetă ce a mers la Viena pentru a analiza împrjurările morţii lui Marin Ceauşescu, „sinucis” şi el. Numai că după aceea este declarat nebun şi… moare.

 

Generalul Victor Atanasie Stănculescu, cel care a dat ordin trupelor să se întoarcă în cazărmi, cel care a participat la procesul Ceauşeştilor. Dar este şi cel care contribuie la alungarea generalului KGB-ist Nicolae Militaru şi tot cel care, în iunie 1990, îl forţează – se pare – pe Iliescu (ori pe adevăraţii autori) să oprească Mineriada. O vastă campanie de presă are loc, se deschid procese şi, în 2007 – adică pe vremea lui BĂSESCU, este trimis la puşcărie.

 

Timp de mai bine de un deceniu România s-a chinuit să scape din aşa-zisa „zonă gri”. Adică să intre într-o asociaţie colectivă care să asigure protecţia militară, cel puţin. Minciunile Revoluţiei, înscenările de conflicte inter-etnice, Mineriadele desfăşurate cu neprecupeţitul efort al serviciilor de la Răsărit (dar şi din Vest), promisiunile deşarte făcute de un lider internaţional sau altul, toate acestea au făcut ca timp de peste un deceniu ţara noastră să fie mereu în pericol de a fi agresată. Iar războiul modern – ştie oricine – nu mai înseamnă agresiune directă. Şi iată că a venit 11 septembrie 2011!

 

Iar în frunte guvernului României se afla… Adrian Năstase. Acesta nu a pierdut ocazia ci, profitând de conjunctură, a manevrat situaţia în aşa fel încât România să fie acceptată în NATO. Tot el a dus şi greul negocierilor cu Uniunea Europeană. ori asta înseamnă: afront adus Rusiei. Ieşirea de sub aria de interese ruseşti. Însemna şi înseamnă nu numai că avem o siguranţă militară, ci şi una economică, pe cât se poate. Spaţiul de manevră al Moscovei, în ceea ce ne priveşte, s-a restrâns foarte mult. Iar afrontul se plăteşte. Tot în timpul lui Băsescu. Adică în 2012 când fostul prim-ministru este arestat şi trimis la puşcărie.

 

Şi tot în timpul lui Băsescu, pentru că un personaj pomenit mai sus nu fusese destul de mult târâit prin noroi, are loc un alt asasinat moral: lui Gheorghe Trosca – asasinat în faţa Marelui Stat Major în decembrie 1989 – i se retrage de către preşedintele Băsescu titlul de erou al Revoluţiei. Actul venea ca urmare a deciziei unei instituţii, CNSAS, controlate masiv de tot felul de indivizi cu trecut KGB-ist, ori fiind odrasle de kominternişti. Cică un cadru al fostei Securităţi era în acelaşi timp şi colaborator al Securităţii şi făcuse poliţie politică. Pnetru că îi pusese sub urmărire pe posibilii colaboratori ai Moscovei. Ceea ce se consideră, prin logica ciudată pe care o au partizanii băsismului, că era „poliţie politică”.

 

Dar poate nu numai de aceea să se fi produs această execuţie în efigie a imaginii lui Gheorghe Trosca. Poate că prin acest act se încerca şi aruncarea oprobiului public asupra întregii echipe a diviziei anti-KGB. Dar de ce să se încerce un lucru de genul acesta.

 

Mai întâi, pentru că venea în spiritul celebrului „Raport al Comisiei Prezidenţiale pentru Studierea Comunismului în România”, o însăilare propagandistică elaborată sub supravegherea lui Vladimir Tismăneanu, odraslă kominternistă şi cu mari bănuieli că ar fi agent infiltrat al Moscovei în Occident.

 

În al doilea rând poate că este vorba de altceva, de nişte lucruri deranjante din viaţa preşedintelui (încă) al României, Traian Băsescu. pentru că iată ce am găsit pe undeva pe net:

 

Departamentul anti-KGB i-a cerut lui Ceauşescu arestarea lui Băsescu.

 

Doc. 43766.

 

După accesele de independenţă faţă de Moscova ale lui Nicolae Ceauşescu din 1968 (lucru de netolerat de Kremlin), URSS a pus la cale schimbarea acestuia cu un conducător fidel Moscovei şi repunerea României în sfera de influenţă directă sovietică. Planul întocmit de KGB s-a numit „Dniestr“ (Nistru). A ţinut piept Moscovei doar UM 0110, divizia anti-KGB, o divizie ultra-secretă a Securităţii.

 

Ceauşescu a creat propria Securitate, UM 0920/A, devenită apoi UM 0110. O divizie secretă, aparte de restul DSS (Departamentul Securităţii Statului). Era secretă chiar şi faţă de DSS, care nu ştia nici măcar care sînt agenţii şi nici unde este sediul. UM 0110 şi-a făcut bine treaba, avînd în arhivă detalii despre reţeaua KGB în România, numele sovieticilor de legătură şi numele agenţilor sovietici din România.

 

Amiralul Gheorghe Anghelescu, ca şef al Marinei Comerciale, era şeful lui Traian Băsescu, comandantul navei Biruinţa. Între 1987-1989, Silviu Predoiu, ofiţer sub acoperire DIE, este trimis la Anvers, ca reprezentant comercial, avînd biroul alăturat de cel al lui Traian Băsescu. Mentorii tripletei Traian Băsescu – Gheorghe Marin – Silviu Predoiu sînt suspectaţi sau au fost urmăriţi ca agenţi sovietici/ruşi. Vasile Ionel era în grupul „Corbii“ (Iliescu – Militaru). Gheorghe Anghelescu era urmărit de UM 0110 Biroul Constanţa, Adrian Isac a fost în atenţia UM 0195, Gheorghe Fulga era urmărit de UM 0110 Biroul Braşov, Mihai Caraman era în atenţia UM 0195, iar Petre Roman era în atenţia 0544 (din cadrul DIE).

 

Mai trebuie adăugat că Silviu Predoiu a fost numit în 1992 de Ion Iliescu, la propunerea lui Gheorghe Fulga, în postul de director al Direcţiei Generale de Securitate a SIE. CIA a semnalat faptul că Adrian Isac a colaborat neoficial cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, agent al FSB, Serviciul Secret rus (continuatorul KGB). Traian Băsescu a fost pupilul, protejatul, favoritul agentului sovietic/rus Gh. Anghelescu. Acesta l-a racolat şi instruit pe Traian Băsescu în direcţia servirii intereselor ruse… Iată legătura lui Traian Băsescu cu FSB, Serviciul rus de Informaţii.

 

Băsescu a fost urmărit pas cu pas de agenţii lui Ceauşescu. S-a cerut arestarea lui. Ceauşescu a preferat continuarea filării pentru a prinde întreaga filieră, apoi a ezitat arestarea, de frica reacţiei ruseşti. În perioada 1996-2000, T. Băsescu a fost din nou numit ministrul Transportului. În acest interval de timp s-a realizat un singur lucru: asfaltarea unor şosele naţionale, ajunse într-un grad de degradare extrem. Reabilitarea lor s-a făcut cu banii cetăţenilor, care au fost obligaţi să plătească celebra taxă Băsescu, bani care au ajuns în conturile firmelor apropiate lui şi PD-ului.

 

Fragment din lucrarea „Distrugerea şi cucerirea României fără război“, de Mircea Vâlcu-Mehedinţi, 2011 (preluare de pe site-ul http://www.ziartricolorul.ro)

Trăznaia zilei


Mai corect, TRĂZNĂILE Zilei. Pentru că sunt mai multe, iar trâmbiţele umane provin din medii diferite.

 

Să începem cu cea mai trăznită trăznaie. Una care ne reaminteşte de ceea ce s-a petrecut la Recensământ. Procuratura României – DNA, pentru a fi mai precis – a început ancheta asupra doctorului Brădişteanu. Acuza: favorizare infractorului. Şi care-s probele? Cele spuse la telefon doamnei Năstase sunt în contradicţie cu declaraţiile din faţa presei.

 

Somnilor cretini de la Procuratură, vă reamintesc a enşpea oară că nici justiţia, nici administraţia, nici medicina NU se fac la televizor. Peste tot în lume, în orice fel de regim ceea ce se ia în considerare este decizia SCRISĂ, odinul venit pe cale ierarhică, respectarea procedurilor. Dumneavoastră NU puteţi acuza pe nimeni pentru ceea ce a prezentat în faţa unor ziarişti (cu excepţia calomniilor şi defăimărilor) tot la fel cum acel imbecil de la Institutul Naţional de Statistică NU putea ordona ceva angajaţilor din procesul de recenzare prin sticla micului ecran. Ceea ce este legal şi se ia în considerare este ACTUL SCRIS, expertiza legală, diversele procese-vebale sau dări de seamă întocmite la diversele nivele de decizie.

 

Aşa că ori sunteţi PROŞTI, TEMBELI şi IDIOŢI – iar calificativele acestea vi le spun în favoarea dumneavoastră – ori sunt fapte premeditate, făcute cu bună ştiinţă. Iar în acest caz putem vorbi de SABOTAREA activităţii instituţiei în care lucraţi. Şi se poate afirma chiar TRĂDAREA interesului naţional prin dezorganizarea din interior a activităţii unei instituţii de bază a statului.

 

O a dua trăznaie îşi are rădăcina într-o anumită parte a presei, că nu se putea ca nişte „colonei” să nu-şi dea în stambă. Brusc, au lăsat-o moale cu „demnitatea deţinuţilor din puşcăriile comuniste” şi au schimbat placa. Cum sună noul hit al tonomatelor prezidenţiale? „Domle, democraţia noastră, care este încă slăbită şi fără puteri, se află într-un moment al schimbării. Iar un personaj de anvergura lui Adrian Năstase trebuia să-şi dea seama că gestul său face rău României şi împiedică întărirea democraţiei în României.”

 

Adicătelea, ce rău om mai este şi Năstase. ăsta! Numai la el se gândeşte. Ăsta în loc să fie un model care să fi ridicat nivelul politic al masselor populare, care astfel să-şi dea seama în ce stat minunat vieţuiesc, el ia pistolul şi se-mpuşcă. Urât exemplu dai masselor, domnu’ Năstase. Ruşine!