Scandalul Maria Olaru: întrebări pentru măreţul Tolo


Deci 9 (NOUĂ) luni i-au luat măreţului Tolo să aranjeze conţinutul „cărţii” (zice-se scrise de Maria Olaru) aşa cum îi convine lui. Că se dă de gol pe propriu-i blog, acolo unde publică şi pretinsele anchete, în fapt dosare primite de-a gata din surse oculte. Că mai avem şi noi habar de cum se cosmetizează textele ca să fie în acord cu interesele comanditailor.

Dar noi am dori să ştim alte chestii legate de interesul subit al măreţului Tolo faţă de lumea gimnasticii:

– Cât de cuşer e ca măreţul Tolo să arunce cu noroi în cuplul de antrenori ai naţionalei de gimnastică (şi nu numai asupra lor) dacă ţinem cont că, atunci când la Sydney se înregistra o performanţă unică (un podium exclusiv românesc la individual compus), ziarul pe care-l păstorea măreţul Tolo pe vremea aceea (ProSport, pentru cine nu ştie) nu a menţionat în ediţia proximă nimic pe prima pagină despre succesul de la Olimpiadă?

– ce procent din gradul de răzbunare tolontanistic e cauzat de reacţia cuplului de antrenori faţă de încercarea transformării echipei de gimnastică în rezervor de pro-(iarăşi Pro!)-stituţie în beneficiul publicaţiei Playboy din ograda aceluiaş trust de presă care edita şi ProSportul păstorit de măreţul Tolo?

Un drum „către sine” devenit fundătură


„Dom’le” – o să mă întrebaţi – „dar ai spus, în postarea precedentă, că vom putea şi noi să auzim întrebările pe care le-ai pus Oanei Pellea şi răspunsurile aferente. Nu mai avem nici o înregistrare video! Cum atunci să ne dăm seama?”

Nu, nu veţi mai putea face acest lucru! Un mesaj primit la jumătate de zi după urcarea înrăgistrării pe Youtube şi, apoi, pe bloguri, m-a anunţat următoarele:

oana pellea spune:

Buna seara, Va rog sa stergeti acest material de pe toate canalele maedia. Nu am acordat dreptul de difuzare si va aflati in afara Legii. Multumesc.

 

Am verificat autenticitatea emitentului, am primit atestarea autenticităţii mesajului şi, drept urmare, m-am conformat: înregistrarea video a fost eliminată din rândul celor accesibile.

DAR, pentru că există un DAR…

Dar de ce acest refuz al accesibilităţii publicului (atâta cât este – zece, douăzeci de inşi) spre o seară plină de naturaleţe şi spontaneitate? Şi nu e vorba numai de materialul filmat de mine, ci şi de al altora incluzând aici organizatorii Întâlnirilor respective.

Am rumegat problema şi am ajuns la o concluzie. Că respectiva artistă s-a comportat prea natural, prea firesc, în afara unui cadru IMPUS! Care-i acel cadru impus, prin ce soi de vrajă perfidă ajunge cineva din persoană la nivelul de „marcă înregistrată” (sic!)? Aşa că am am făcut ceva săpături şi, în acelaşi timp, am început şi să-mi reamintesc unele lucruri.

 

Şi ne-am reamintit că artista în cauză „iubeşte lemnul. Şi spaţiile mici”. Acest lucru petrecându-se, se pare, în timpul întâlnirii cu Sfântul Anton, credem noi, într-o biserică trainică, de piatră ori cărămidă, după cum am găsit citat pe blogul unui domn: https://olivian.ro/oana-pellea-jurnal/

„A! Asta era!”, mi-a picat mie fisa. „Am uitat că dacă ne aflăm în faţa unei „mărci înregistrate” (nu a unei persoane) musai trebuie să fie şi o societate mai mult sau mai puţin comercială dar, foarte sigur, ocultă. Gen „Editura Humanitas” şi ai ei sclavi care fac drepţi când vine ordinul pe unitate ideologică de la tovarăşul Liiceanu. Care tovară, primeşte şi tovărăşia sa diverse ordine pe linia corectitudinii politice spre a le impune – CU TOATĂ FORŢA – în mentalul colectiv al românilor. Şi că-i aşa cum zic eu, priviţi aici un material idologic al acestui satrap cultural ce vine pe direcţia propagandistică în care se înscrie şi clipul celor de la Taxi: http://www.contributors.ro/ Propagandism de cea mai pură speţă sovietică! Se inventează problema (apare clipul) apoi se vine cu clarificarea ideologică (cu articolul pe linie).

Dar deja chestiunea nu mai e la ordinea zilei! Acum se discută şi se manipulează despre alttceva. Despre cei „trei milioane de tâmpiţi” care se opun PROGRESULUI! se opun LIBERTĂŢII! Se opun FRATERNITĂŢII! Se opun IUBIRII, to’arăşi! Prin urmare şi vectorii de opinie în care s-a investit la greu (şi cărora le e teamă că vor pierde încrederea – şi veniturile? – partidului cultural pe care-l slujesc) sunt treptat scoşi la înaintare:

Adică vedeţi dumneavoastră, bestiile fasciste au o atitudine contrară UMANITĂŢII de vreme ce aceşti „creştinopaţi” doresc legalizarea familiei tradiţionale.
Ori, revenind la problema iniţială şi părăsind tonul ironic, la întâlnirea cu pricina eroina şi-a devoalat propria fire, propriile-i dorinţe şi gânduri. Un mesaj, în profunzimea sa, ce venea mult în contradicţie cu al „stăpânilor”. A fost ca un soi de defulare. Şi asta a deranjat!

Hristos îl contrazice pe găgăuţă Teodorescu!


„Dacă vor tăcea aceştia, PIETRELE vor striga” (Luca 19,40)
Apoi, pe Simon nu l-a numit „de lemn Tănase”, ci „Iisus, privind la el [la Simon, fratele lui Andrei], i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa [Chefa] (ce se talcuieste: Petru)” (Ioan 1, 42) iar mai apoi „Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).
 
Aşa că stimabile Dan Teodorescu – şi, în rând cu tine, ceilalţi bezmetici din videoclip – nu mai aberaţi, că vă faceţi de „cacao” şi vă umpleţi de „respect”.

Ipocrizia domnului Dan Teodorescu (Taxi)


Foarte recent, acest domn a afirmat că „lui Dumnezeu îi plac bisericile din lemn”, deci mici. Nu cumva catedrale. Cică aşa i-a suflat Dumnezeu la ureche şi trebuie neapărat să-l credem pe cuvânt. Sau o fi avut o revelaţie bruscă? Poate! Poate s-o fi gândit la propriile-i experienţe. Şi anume:
– una bucată naş familie prezidenţială Băsescu
– una bucată biserică Elefterie! Neh, nu aia micuţă numită Elefterie Vechi, ci aceea mai nouă, din Piaţa Operei, DE FIŢE!
– dar şi una bucată salon IMENS (Grand Ballroom) într-un hotel IMENS, anume Marriot.
Între timp s-a sucit domnul Teodorescu. Nu-i mai plac clădirile mari. Doar cele din lemn. Şi s-a apucat să se lepede – ÎN PUBLIC – de cele pe care până mai ieri le apreciase. De un personaj nu am auzit în schimb să se delimiteze. DE NAŞU! Şi nici nimic referitor la cele 100 de spitale şi instituţii de sănătate publică desfiinţate în timpul regimului Băsescu. Nici pe el, nici pe comilitonii săi.

Manipulările săptămânii – Ce îl apropie pe Bernie Sanders de BOR? Doar două cuvinte.


Săptămâna ce tocmai trece a furnizat presei zise „româneşti” un nou subiect de pretins scandal. Totul a plecat de la declaraţiile pretins ofensatoare la adresa României ale unui candidat democrat la preşedinţia SUA. E vorba de Bernie Sanders care, într-un tweet, a afirmat: „Today, people living in Bucharest, Romania have access to much faster Internet than most of the US. That’s unacceptable and must change.”

Un traducător onest ar fi spus astfel în română: „Astăzi, locuitorii din Bucureşti, România, au acces la un internet cu o viteză mai mare decât a celor mai multe state ale Americii. Acest lucru e inacceptabil şi trebuie schimbat”. Dar, în loc de o traducere onestă, publicaţiile de aici au preferat să introducă o sintagmă buclucaşă, care denatura grav mesajul. Redau ce au difuzat cei de la Digi24: „În ziua de azi CHIAR ŞI locuitorii din Bucureşti, România au acces la internet mult mai rapid decât multe oraşe din Statele Unite. Este inacceptabil, trebuie schimbat ceva”.

 

Problema e că acest soi de stâlcire a unui mesaj originar se încadrează în practicile de dezinformare prin care se urmăreşte crearea unei perspective greşite asupra unor persoane, ţări, companii. O practică ce pare opiată din manualele sovietice de profil şi asta pentru că în rândul massei de manevră se crează un sentiment de inferioritate (pentru că sursa primară ar fi trebuit să fie subiect de mândrie naţională, un fapt POZITIV remarcat de Sanders) – asta o dată; apoi induce idee că am fi priviţi ca societate de mâna a doua sau chiar a treia într-o pretinsă competiţie a dominaţiei mondiale; de aici – şi acesta e scopul principal – stârnirea unei reacţii ANTI-AMERICANE prin inducerea de false mesaje.

Ca o paranteză, se remarcăm că asemenea procedee au fost folosite şi pentru discreditarea lui Ceauşescu ŞI A ROMÂNIEI în 1989 în privinţa problemei poloneze inventându-se pretinse apeluri ale lui Ceauşescu pentru invadarea Poloniei şi „salvarea”, astfel, a „socialismului în Polonia”.

Revenind în zilele noastre, nu putem să nu observăm abaterile din ce în ce mai frecvente de la deontologia jurnalitică în cadrul postului Digi24, situaţii ce se petrec – coincidenţă – odată cu încadrarea lui Cristian Tudor Popescu în colectivul redacţional.

Şi, ca un făcut, tot săptămâna ce a trecut acelaşi post de televiziune a difuzat cifre false privitoare la bugetul municipalităţii bucureştene conform aceluiaş manual de dezinformare la care am făcut referire, spre a se crea false percepţii, de data aceasta în vizor fiind Biserica lui Hristos. „10 milioane pentru biserici şi doar 6 pentru spitale!” – mesajul rostogolit de la o publicaţie „românească” la alta. Şi observă aici ÎNCĂ O DATĂ că două cuvinţele mititele induc mistificări masive: ŞI DOAR. Pretinsa ştire a fiost preluată şi ea de acelaşi post Digi24 fără a se verifica măcar sursele – care nus erau NICI MĂCAR trei, conform codului de bune practici al BBC, CI DOAR una singură – indicaţiile primite de la agitatorii din umbră.

 

Nu contează că manipularea era evidentă. Sărea în ochii oricui verifica situaţia. Banii respectivi erau o ALOCARE ÎN PLUS faţă de bugetele iniţiale destinate cultelor, respectiv sănătăţii dintr-un buget general de 4,2 miliarde lei. Adică, dintr-o prăjitură DE UN MILIARD DE DOLARI să abătea atenţia spre subiecte minore (bugetar) dar pe agenda ideologică a extremiştilor anti-naţionali de genul CTP.

Că e vorba de o agendă ideologică în cazul lui Cristian Tudor popescu, e suficient să vedem că la fosta publicaţie Gândul.info (pe care a falimentat-o) acelaşi CTP a impus campania „Godporaţia” titulatură reluată şi pe sticla celor de la Digi24.