Poveste căpcăunului, osului şi a gurmanzilor


Era o dată un căpcăun mai spre răsărit care avea în el o poftă de nestăvilit. El înghiţea într-una teritorii şi nu se mai sătura. Numai că-i stătea un os în gât şi nu ajungea la friptura strâmtorilor. Ce şi-a zis atunci: ia să mă folosesc eu de furculiţa grecoteie de obedienţă ioanită pentru a curăţa drumul de aceste piedici. Numai că osul, ca-n poveşti, se dădea de fiecare dată peste cap, se acoperea cu tot felul de sosuri de prin bucătăriile de inspiraţie italiană, franceză sau engleză, şi – cu preţul unor aşchii care s-au jertfit conform Tradiţiei mioritice – osul nu s-a frânt. Mai mult, aşchiile i-au rămas în gât monstrului care, de atunci, când aude de numele de Vladimirescu, Bălcescu, Alexandrescu, Câmpineanu, Văcărescu, dă în damblageală şi face spume la gură.

 
Dar şi sosurile la care care m-am referit şi ni se serveau drept garnitură aveau şi ele patronii lor. Astfel că unii s-au gândit să le îmbunătăţească reţeta prin ceva aditivi toxici. Doar, doar structura de rezistenţă a osului, o structură ceva mai specială, în formă de Cruce, avea să cedeze şi să folosească doar ca simplă unealtă în mâna unor stăpâni poate nu la fel de pociţi ca capcăunul de la est, dar la fel de flămânzi.

Petrom, jaf record


Sper că aţi auzit cât este profitul companiei cu proprietari austrieci (adică germani). Dacă nu ştiţi, ţineţi-vă bine: aproape 4 miliarde de euro! În an de criză, când economia europeană e în derivă, economia României, aia câtă mai există, abia se mai ţine pe picioare. Şi ăstia raportează beneficii nemaivăzute. Asta pute urât de tot. Aşa după cum duhneau a jaf şi sovromurile din alte vremi.

 

Şi tot rău put şi comentariile mistificatoare ale unora de prin presă care vin cu pretinse avantaje ale statului român, şi anume cu aproximativ… o treime din cifra menţionată mai sus încasată ca impozite şi taxe. Îmi pare o minciună crasă şi cred că nicăieri nu se va prezenta o situaţie clară şi la obiect a banilor vărsaţi spre vistieria României şi cu precizări asupra categoriei de taxe din care face parte fiecare bănuţ încasat. pariez că grosul provine din alte taxe aplicate asupra cetăţenilor români – de exemplu cele care se regăsesc în bonurile de la pompele de benzină – şi nu sunt vărsate în vreun fel de aceşi noi „supuşi austriaci”.

 

Nu sunt economist aşa că eu o iau doar logic şi fără surse la care ar apela un specialist. Mă bazez doar pe bunul simţ. 16 %  reprezintă impozitul pe profit. Deci avem acoperită jumătate din acea treime pomenită mai sus ca intrată în conturile instituţiilor României. Unde găsim cealaltă jumătate? Păi în… redevenţa extrem de mică şi care pune România în postura unei oi de pe care sunt tunse şapte piei. În cazul uneor ţări normale, cu guverne lucrând în interesul poporului pe care-l slujesc aceste redevenţe ajung la cote foarte mari, depăşind adesea 50% din profitul companiilor ce se ocupă cu exploatarea. Dr cum guvernele de pe Dâmboviţa sunt milostive, ele se îngrijesc de soarta şomerului… neamţ

 

Parcă văd că vor pretinde chiar că statul român le este dator pentru returnarea TVA-ului nereturnat.

Explicaţii după scandaloasa semifinală de la spadă


Cică asta ar fi explicaţia pentru „eroarea” prin care lui Shin A-Lam, sportiva de la spadă, i s-a comis o nedreptate strigătoare la cer. Cronometrarea ar fi fost făcută de o voluntară britanică de 15 ani care n-ar fi fost prea experimentată în pornirea şi, mai ales, coordonarea cronometrului cu deciziile arbitrei! Într-o semifinală! De Olimpiadă!

 

Reamintesc pentru cei care n-au auzit de scandal. În semifinala dintre spadasina din Coreea de Sud, Shin A-Lam, şi cea din Germania, Britta Heidemann, arbitra Barbara Csar din Austria a prelungit o secundă până ce coetnica ei a reuşit să puncteze. Altfel, la egalitate fiind, coreeanca ar fi pătruns în finală, cu medalia de argint asigurată. Au urmat scene dramatice, cu asiatica refuzând să iasă de pe teren timp de mai bine de o oră.

 

Apoi, la mai puţin de 15 minute s-a desfăşurat finala mică pe care evident că a pierdut-o, ţinând cont şi de drama prin care tocmai trecuse.

 

Pentru a drege busuiocul, Federaţia Internaţională de Scrimă s-a gândit să o premieze pe Shin A-Lam cu un premiu de consolare. Asta pentru că „le pare rău şi că sunt alături de Shin, de aceea vor să o recompenseze în spiritul olimpic”, după cum e citat Park Yong-sung, preşedintele Comitetului Olimpic Coreean, de către publicaţia The Independent. „Nu mă va face să mă simt mai bine pentru că nu este o medalie olimpică” au fost cuvintele sportivei din Coreea citate de aceeaşi publicaţie.

 

Cu siguranţă episodul intră în topul momentelor ruşinoase din istoria Olimpiadelor.

Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea a doua, 1963 – 1973)


Bum! Deodată epoca extremelor. De la mini la maxi şi înapoi. Consumism şi maoism. Pe de-o parte „jandarmii din Saint-Tropez”, pe de alta bolovanii aruncaţi asupra capetelor jandarmilor din Paris şi Saint-Tropez. Rock dezlănţuit pe aceeaşi scenă cu cântecele pastorale folk. Unii stau cu iarba-n gură. alţii se apucă să o fumeze. Ciudată epocă.

La „Cerbul de Aur” unii dintre interpreţii vor fi prezenţi. Fie cu recitaluri, fie în calitate de concurenţi.

Personal, piesa lui Gigliola Cinquetti  şi a lui Sandie Shaw îmi plac în mod deosebit.

1963 Danemarca: Grethe şi Jørgen Ingmann – Dansevise

1964 Italia: Gigliola Cinquetti – Non Ho L’Età

1965 Luxemburg: France Gall – Poupée De Cire, Poupée De Son

1966 Austria: Udo Jürgens – Merci Chérie

1967 Marea Britanie: Sandie Shaw – Puppet on a String

 

1968 Spania: Massiel – La, la, la

1969 – În anul acela cred că cine nu a vrut nu a câştigat

        Spania: Salomé – Vivo cantando

        Marea Britanie: Lulu – Boom Bang A Bang

        Olanda: Lenny Kuhr – De troubadour

        Franţa: Frida Boccara – Un jour, un enfant

1970 Irlanda: Dana – All kinds of everything

1971 Monaco: Séverine – Un banc, un arbre, une rue

1972 Luxemburg: Vicky Leandros – Après toi

1973 Luxemburg: Anne-Marie David – Tu te reconnaîtras

 

Trei popoare, trei destine (partea întâi)


Trăim noi, românii, într-o parte a lumii care este tratată – atunci când se vorbeşte despre ea – în doi peri, la grămadă, în două-trei cuvinte ce acoperă sute şi sute de ani. Să nu se înţeleagă că mă refer doar la noi şi că numai noi suferim de acest dispreţ imperial. Tot ceea ce ţine de la Cercul polar şi până la Mediterana şi desparte în acelaşi timp lumea rusească de cea germanică este acoperită de aceeaşi ignorare. Şi am temeri că aceasta este indusă în mod premeditat. Pentru ca purificările etnice făcute de imperii să treacă neobservate. De aceea mă voi referi în cele ce urmează la suprinzătoarele puncte comune – chiar în situaţii aparent mult diferite – prin care sunt unite Finlanda, Polonia şi România.

Pentru toate trei secolul al XVIII-lea este unul al suferinţei. Principatele române se află în ghearele hrăpăreţilor: Transilvania devine austriacă (şi de aici şi sfâşierea cămăşii lui Hristos în Ardeal), mai apoi Oltenia este răpită vremelnic pentru ca nordul Moldovei să fie răpit de aceiaşi hămesiţi austrieci. Dinspre răsărit acelaşi lucru: Transnistria este anexată de ţarii Moscovei la 1792. Peste 20 de ani partea de răsărit a Moldovei cunoaşte aceeaşi soartă. Urmează ani grei de deznaţionalizare şi de jaf.

Polonia dispare de pe harta statelor în acelaşi secol. Prima împărţire (1772), a doua împărţire (1793), a treia împărţire (1795). Beneficiari: Prusia şi Austria (adică germanismul) pe de-o parte, nesătula Rusie, pe de altă parte. Urmează ani de revolte continue prin care polonezii dau lumii de ştire că nu au murit şi nici nu au de gând să se lase subjugaţi.

Finlanda (care se afla sub suzeranitate suedeză) după ce pierde Karelia răsăriteană – ocupată de aceeaşi Rusie – este înghiţită cu totul  în 1809, devenind „Mare Ducat Autonom”. Autonomia este respectată pentru o vreme pentru ca mai apoi… evident aceeaşi rusificare pe care o regăsim peste tot.

Şi ca un alt punct comun: toate cele trei popoare au ca structură centrală socială elementul ţărănesc. Fermieri, agricultori… oameni liberi!

Sfârşitul primului Război Mondial este pivotul ce duce la renaşterea statală. Şi la noi încercări.

Are loc Revoluţia din octombrie. Şi un discurs demagogic al lui Lenin cu privire la autodeterminarea popoarelor din Rusia ţaristă.

Finlanda îşi proclamă independenţa. Se constituie organisme democratice, un parlamentarism incipient. Adică o formă de conducere „burgheză”. Masele „proletare” încearcă înlăturarea guvernului „burghez” şi instaurarea Sovietelor. Evident, cu ajutor bolşevis din ţara vecină. Are loc un sângeros „război civil” (ianuarie-martie 1918) prin care ţărani, pescari, vânători reuşesc să-i alunge pe bolşevici din ţară.

România era aliată cu Rusia în timpul războiului. Peste un milion de trupe ruseşti se aflau în ţară trupe care, treptat-treptat, se bolşevizează. Fenomenul ia amploare după revoluţia din Petrograd. Se ajunge la ciocniri cu formaţiuni bolşevizate ce doreau schimbarea structurii social-politice romăneşti. Guvernul reuşeşte scoaterea din ţară a sutelor de mii de soldaţi. Mai reuşeşte şi anihilarea acţiunilor bolşevice din proaspăta Republică Democrată Moldovenească. De altfel, organul legislativ al acesteia – Sfatul Ţării – va vota la 27 Martie 1918 unirea cu Regatul României. Aceste fapte duc la conflict direct cu Sovietele – ruperea relaţiilor diplomatice, sechestrarea tezaurului României şi includerea ţării în planurile de atac ale agresiunilor bolşevice. Iar ciocnirea are loc în vara lui 1919 când România se află în conflict cu Republica Ungară a Sfaturilor (rotiţă din angrenajul bolşevic de cucerire a lumii). Armatele române ajung la Budapesta şi înlătură cancerul din mijlocul Europei.

Destrămarea celor trei imperii constituie şi pentru Polonia şansa de a-şi redobândi statalitatea. La 11 noiembrie 1919, după 123 de ani de ocupaţie, este proclamată independenţa. Dar acest lucru contravine intereselor marelui moloh bolşevic din răsărit. Şi independenţa trebuie apărată prin  luptă. Între 1919 şi 1921 polonezii se află în război cu sovieticii. Sunt chiar şi pe punctul de a fi înfrânţi ceea ce ar fi echivalat cu ofensiva bolşevică spre centrul Europei. Dar are loc „miracolul de pe Vistula” iar Europa este salvată pentru 20 de ani.

Sare în evidenţă un punct comun? Toate cele trei popoare au reuşit să respingă bolşevismul în această fază.

Alte posturi TV cu VLC: Andora, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaijan, Belarus, Belgia, Belize, Benin, Bosnia-Herzegovina


PRECIZARE:
VLC este un player video gratuit care se poate descărca de aici. Evident, în funcţie de sistemul de operare folosit (cel mai probabil, Windows). După instalare, îl deschideţi, apăsaţi tastele Ctrl+N, iar în câmpul ADRESĂ puneţi linkul copiat al postului TV pe care vreţi să-l urmăriţi, apoi apăsaţi ENTER.

Pentru postarea de astăzi:
ANDORA
ATV
mms://194.158.91.91/Atv

ARGENTINA
CANAL 4 SAN JUAN
http://www.alsolnet.com/stream/canal4sanjuan/vivo.asx
CANAL 5
http://stream1.interrogacaodigital.net/tucumantv2
CANAL 7
mms://canal7envivo.telecomdatacenter.com.ar/canal7envivo
CANAL 10
http://tucumantv.interrogacaodigital.net/tucumantv
CANAL 11 PARANA
mms://stream01.siglocero.net/canal11parana
CANAL 13
mms://canal13.uigc.net/canal13vivo
TN24 HORAS
mms://streamtn.uigc.net/TN
ZONA 31
http://www.alsolnet.com/stream/zona31/vivo.asx

ARMENIA
AMGA TV
mms://74.208.15.132/Amga

AUSTRALIA
BIGPOND FOOTBALL
mms://61.9.191.56/wm9.streaming.telstra.com/ucs-wh_BigPondTV2live1
BIGPOND SPORT TV
mms://wm9.streaming.telstra.com/ucs-wh_BigPondTV1live2
EXPO CHANNEL
http://www.expochannel.com.au/watch_expo.asx
PARLIAMENT OF AUSTRALIA
http://webcast.aph.gov.au/livebroadcasting/asx2/hms11v_40K.asx

AUSTRIA
TW 1
http://meta.insinc.com/insinc-eu/108tw1/108tw1_t.asx

AZERBAIJAN
LIDER TV
mms://85.132.50.243/Lider_Online

BELARUS
BELARUS TV
http://www.belarus-tv.by/live/btv.asx

BELGIUM
TMF
mms://85.119.217.29/TMFLive

BELIZE
CHANNEL 5
mms://200.32.198.94/channel5
CHANNEL 5 (OPEN YOUR EYES)
mms://200.32.198.94/oye

BENIN
LC2
mms://str42.streamakaci.com/wmlc2

BOSNIA-HERZEGOVINA
BHTV
mms://media.bih.net.ba/rtvbih
TV SLON
mms://media.bih.net.ba/radioslon1