Coabitaci din toate ţările, uniţi-vă!


Coabitacul nu este, cum am crede, un specimen politic autohton. În realitate el ne-a fost băgat pe gât (ca să nu spun mai rău: în fund) de către EUROcoabitac. Indivizi şi individe precum Barroso, Reding, Merkel sau, mai nou, Bonino sunt expresia vie a felului în care se manifestă şi se exprimă coabitacul european. În anul ce a trecut, 2012, ne-am lovit şi în România de modul de a acţiona al eurocoabitacului, prin impunerea totală şi brutală a deciziilor de la Bruxelles atunci când decizia poporului la referendumul din 29 Iulie a fost clară.

 

Ei, dar acest an 2012 la care am făcut referire devine chiar puţin mai straniu, un an în care – prin anumite acţiuni publicitare – stăpânii de la UERSS şi-au dezvăluit într-un mod care ar putea fi psihanalizabil (dacă s-ar vrea) intenţiile lor totalitare. Şi asta pentru că mediul politic natural al eurocoabitacului este cel marxist-leninist.maoist. Şi oricât s-ar strădui să se prezinte demagogic drept altceva (îndeosebi spre lozinca de mare apărător al drepturilor omului şi defensor al democraţiei şi LEGII – neapărat LEGII – tinde), el tot la vechile izvoare din care a sorbit tinde să ajungă.

 

Astfel, în acelaşi an 2012 instituţiile UE au lansat o campanie de susţinere în rândul masselor a ideii de lărgire europeană. Ceea ce a rezultat a fost un clip ce a declanşat imediat valuri de acuze de rasism şi imperialism. Iar cei ce au reacţionat chiar au dreptate! Pentru că vedem o fătucă de rasă albă care îşi crează clone absolut identice pentru a-i ţine în frâu, adică sub ameninţarea armei, pe trei periculoşi BĂRBAŢI (semn că se vrea a fi în acelaşi timp şi cu un mesaj violent feminist). Cei trei bărbaţi – un arab, un asiat şi un negru – au fost descifraţi ca simbolizând spaţiul african, musulman şi extrem-oriental pe care EUROpa le va ţine sub control. Dar o Europă a clonelor, cu o gândire şablonardă, pesemne pe placul lui Soros şi în spiritul corectitudinii politice pe placul eurobirocraţiei.

 

 

După stârnirea scandalului clipul a fost rapid înlocuit pentru ca, la câteva luni mai apoi, o altă producţie „europublicitară” să prilejuiască replici contestatare aprige. Un afiş produs conceput sub marca Europe4All, care prezenta sub formă grafică o STEA compusă din simboluri religioase diverse, avea în componenţă şi bine-cunoscuta siglă a bolşevismului (secera şi ciocanul), ca un soi de „religie politică” pesemne. Ba chiar se afla sus de tot situată, un soi de vârf al „toleranţei” promovate de către „steaua pe care o putem cu toţii împărtăşi”, după cum suna sloganul ce însoţea desenul. Prin urmare revenim la acelaşi vis bolşevic ce-i bântuie pe comanditarii europeni, în czul al doilea însoţit şi de un sincretism religios subliminal.

 

Pentru aceste campanii s-au plătit bani. nici o firmă de publicitate nu lucrează în astfel de cazuri fără să i se vireze oarecari sume în cont. Prin urmare şi eurocoabitacii din subordinea lui Barroso au plătit cuiva. Dar cât? Cei care s-au străduit să afle NU au reuşit să obţină un răspuns clar şi transparent de la oficialităţile europene. Transparente sunt idealurile care-i amână pe aceşti eurocraţi: măreţul simbol al fostei Uniuni Sovietice prin care se domina lumea.

 

 

 

 

 

 

Groaznica lovitură de stat! Din Honduras (2009)


Cică prin 2009 era un preşedinte în Honduras, Manuel Zelaya, care, cu de la sine putere, hotărâse să fie mai mult decât un preşedinte jucător. Acest Manuel Zelaya era păpuşica FMI, paiaţa SUA, şi trâmbiţa lui Chavez în acelaşi timp. Nu ştiu cum se face dar în timpul mandatului său se constatau mari derapaje de la democraţie, mari cazuri de corupţie şi o mare slugărnicie faţă de FMI. În consecinţă şi popularitatea sa a scăzut foarte mult.

Dar ceea ce a făcut să se reverse paharul a fost decizia sa de a desfăşura un referenedum în acelaşi timp cu alegerile generale (parcă am mai auzit de cineva care făcea la fel), un referendum prin care se urmărea admiterea unui al doilea mandat de preşedinte în numita ţară. Asta deşi marile instanţe juridice îi interiseseră deschis.

Pentru că acest Manuel Zelaya era înverşunat şi tot vroia să facă pe preşedintele-jucător, s-a format o amplă coaliţie cuprinzând toate forţele politice, militare, sociale şi religioase din Honduras. Ba încă şi membri ai propriului partid s-au alăturat.

La ordinul Parlamentului, cu susţinerea Bisericii, în conformitate cu Constituţia republicii respective, acest domn a fost luat de o aripă de către armată, urcat într-un avion şi trimis în ţările vecine să plângă acolo.

Dar să vezi tărăşenie! Cine credeţi că a început să ţipe şi să urle cum că în Honduras s-a produs o groaznică lovitură de stat care încalcă, nu-i aşa, prevederile constituţionale şi drepturile omului? Aţi ghicit! Admnistraţia Obama, în frunte cu maoista hilară Clinton! UE dă şi ea cu Barroso, că şi el tot maoist în tinereţe. Cot la cot se afla putina rusească. Şi pentru a fi circul mai mare, în corul „democraţilor” tuna şi fulgera ultra-democraticul conducatore al Venezuelei, Chavez.

Dar locuitorii din Honduras nu s-au intimidat. Cu toate că au avut şi ei parte de vocali şi violenţi purtători de torţe incandescente prin ţară. S-au ţinut dârji şi au ales, cât se poate de democratic, un alt preşedinte care să le respecte Constituţia.