Ucis în buricul New York-ului pentru că avea un cuţit. Ăsta-i statul de drept al tovarăşei Hillary!


S-a petrecut în urmă cu o zi. Un bărbat cam afumat cu „ierburi” (din alea de vrea odrasla prezidenţială să legalizeze) este încolţit în plină zi, în Times Square, de către ZECI de poliţişti. Pentru ca apoi să fie LICHIDAT cu sânge rece, fără pic de milă. Dar ce milă putem cere de la personaje precum Hillary Clinton, Obama ori fosta Secretară de Stat Madeleine Allbright? Cea din urmă este scârboasa care i-a bombardat pe sârbi (şi pe românii din Banat şi Timoc) iar apoi fusese cuprinsă de puseuri filantropice şi venise să le protejeze pe fetiţe de boli venerice.

 

În timpul actului barbar din New York, la Bucureşti se afla un neica nimeni, trimis de soţia amatorului de trabuce, ca să dea lecţii de constituţionalism românilor. În drum se oprise şi prin Kossovo ca să prelungească un mandat stabilit la 9 luni pentru un termen de 5 ani. Că slugoii licuricilor neoliberali (adică foşti maoişti, stalinişti şi chiar nazişti) trebuiesc protejaţi.

 

Neruşinata încercare de lovitură de stat. Din SUA (1998-1999).


Domnului Bill Clinton îi plăcea mult să fumeze. Trabucele, acelea le aprecia. Mai ales dacă erau fumate într-un decor distins, precum Biroul Oval, alături de vreo tânără stagiară dornică de senzaţii tari.

 

Procurorul independent Kenneth Star, un dictator nenorocit, pus pe lovituri de stat, n-a înţeles că era vorba de nişte simple jocuri erotice nevinovate. Acesta l-a pârît pe domnul preşedinte la slugile mogulilor de la Washington şi New York, nişte fascişti care puneau democraţia în pericol şi vroiau să stingă flacăra de la Statuia Libertăţii.

 

Fără nici o remuşcare, aceşti pucişti l-au adus pe preşedintele Clinton în nişte situaţii umilitoare cum nu s-a mai simţit domnia sa niciodată. Ba încă au deschis şi procedura de impeachement, adică de destituire din demnitatea statală pe care o câştigase prin votul milioanelor şi milioanelor de americani care-l iubeau pe preşedintele lor, şi-l apărau, şi erau gata să bocoteze orice referendum care l-ar fi demis. Şi asta pentru nişte motive banale şi care nu atingeau grav Constituţia. Ce mare lucru era un sperjur acolo, ori obstrucţionarea Justiţiei? Ce mare lucru a încălcat?

 

Problema este că aceşti retrograzi de americani nu aveau procedura Referendumului. La ei, într-un mod absolut dictatorial, fascist şi anticonstituţional, se rezolvă lucrurile numai prin Congresul SUA. Şi s-a văzut săracul Bill Clinton pus în faţa judecăţii Senatului – o instituţie vetustă, care nu-şi mai are rostul într-o societate modernă ca a noastră şi care, prin urmare, ar trebui cât mai curând să dispară din cadrul instituţiilor federale americane.

 

Atitudinea dârză a parlamentarilor democraţi – susţinuţi de păturile progresiste americane – a făcut însă ca această imorală tentativă de lovitură de stat să eşueze iar domnul Bill Clinton să îşi ducă mandatul prezidenţial până la capăt alături de trabucele sale pe care le apreciază din tot sufletul.