Manipulările săptămânii – Ce îl apropie pe Bernie Sanders de BOR? Doar două cuvinte.


Săptămâna ce tocmai trece a furnizat presei zise „româneşti” un nou subiect de pretins scandal. Totul a plecat de la declaraţiile pretins ofensatoare la adresa României ale unui candidat democrat la preşedinţia SUA. E vorba de Bernie Sanders care, într-un tweet, a afirmat: „Today, people living in Bucharest, Romania have access to much faster Internet than most of the US. That’s unacceptable and must change.”

Un traducător onest ar fi spus astfel în română: „Astăzi, locuitorii din Bucureşti, România, au acces la un internet cu o viteză mai mare decât a celor mai multe state ale Americii. Acest lucru e inacceptabil şi trebuie schimbat”. Dar, în loc de o traducere onestă, publicaţiile de aici au preferat să introducă o sintagmă buclucaşă, care denatura grav mesajul. Redau ce au difuzat cei de la Digi24: „În ziua de azi CHIAR ŞI locuitorii din Bucureşti, România au acces la internet mult mai rapid decât multe oraşe din Statele Unite. Este inacceptabil, trebuie schimbat ceva”.

 

Problema e că acest soi de stâlcire a unui mesaj originar se încadrează în practicile de dezinformare prin care se urmăreşte crearea unei perspective greşite asupra unor persoane, ţări, companii. O practică ce pare opiată din manualele sovietice de profil şi asta pentru că în rândul massei de manevră se crează un sentiment de inferioritate (pentru că sursa primară ar fi trebuit să fie subiect de mândrie naţională, un fapt POZITIV remarcat de Sanders) – asta o dată; apoi induce idee că am fi priviţi ca societate de mâna a doua sau chiar a treia într-o pretinsă competiţie a dominaţiei mondiale; de aici – şi acesta e scopul principal – stârnirea unei reacţii ANTI-AMERICANE prin inducerea de false mesaje.

Ca o paranteză, se remarcăm că asemenea procedee au fost folosite şi pentru discreditarea lui Ceauşescu ŞI A ROMÂNIEI în 1989 în privinţa problemei poloneze inventându-se pretinse apeluri ale lui Ceauşescu pentru invadarea Poloniei şi „salvarea”, astfel, a „socialismului în Polonia”.

Revenind în zilele noastre, nu putem să nu observăm abaterile din ce în ce mai frecvente de la deontologia jurnalitică în cadrul postului Digi24, situaţii ce se petrec – coincidenţă – odată cu încadrarea lui Cristian Tudor Popescu în colectivul redacţional.

Şi, ca un făcut, tot săptămâna ce a trecut acelaşi post de televiziune a difuzat cifre false privitoare la bugetul municipalităţii bucureştene conform aceluiaş manual de dezinformare la care am făcut referire, spre a se crea false percepţii, de data aceasta în vizor fiind Biserica lui Hristos. „10 milioane pentru biserici şi doar 6 pentru spitale!” – mesajul rostogolit de la o publicaţie „românească” la alta. Şi observă aici ÎNCĂ O DATĂ că două cuvinţele mititele induc mistificări masive: ŞI DOAR. Pretinsa ştire a fiost preluată şi ea de acelaşi post Digi24 fără a se verifica măcar sursele – care nus erau NICI MĂCAR trei, conform codului de bune practici al BBC, CI DOAR una singură – indicaţiile primite de la agitatorii din umbră.

 

Nu contează că manipularea era evidentă. Sărea în ochii oricui verifica situaţia. Banii respectivi erau o ALOCARE ÎN PLUS faţă de bugetele iniţiale destinate cultelor, respectiv sănătăţii dintr-un buget general de 4,2 miliarde lei. Adică, dintr-o prăjitură DE UN MILIARD DE DOLARI să abătea atenţia spre subiecte minore (bugetar) dar pe agenda ideologică a extremiştilor anti-naţionali de genul CTP.

Că e vorba de o agendă ideologică în cazul lui Cristian Tudor popescu, e suficient să vedem că la fosta publicaţie Gândul.info (pe care a falimentat-o) acelaşi CTP a impus campania „Godporaţia” titulatură reluată şi pe sticla celor de la Digi24.

„Neutralizaţi Patriarhia Obiectivului 24!” – un răspuns de la domnul Larry L. Watts


Am avut curiozitatea de a încerca să aflu şi opinia istoricului Larry L. Watts în legătură cu posibilitatea ca încercarea de alungare a Patriarhului Teoctist (pomenită în articolul anterior) să fie o comandă moscovită. L-am contactat pe blogul dânsului unde am avut onoarea de a primi un răspuns, din care vă prezint mai întâi traducerea, apoi textul în original:

 

  1. Domnule Watts, ce credeţi despre fraza: „Secţiunea 3… să neutralizeze ţelurile Patriarhiei Obiectivului 24” după cum stă scris în documentul 116501 pe care l-aţi tradus pentru Centrul Wilson? A fost încercarea de alungare a Patriarhului Teoctist din ianuarie 1990 legată de directiva KGB?
    https://marianhociung.wordpress.com/2016/02/09/neutralizati-patriarhia-obiectivului-24/

    ReplyDelete

  2. Posibil. Fraza întreagă este: „Să se neutralizeze ţelurile Patriarhiei Obiectivului 24 de a-i influenţa pe clerici într-un spirit naţionalist pro-românesc.” Aceasta îmi sugerează că Teoctist a încercat să se apropie de fraţii moldoveni din cadul Bisericii controlate de sovietici a RSSM şi că Moscova a văzut în asta drept o ranforsare a a identităţii românşti (adică pro-„latiniţă” şi anti-sovietică). Asta nu l-ar fi făcut simpatic pe Teoctist KGB-ului sau Kremlinului.

    Reply

 

  1. Mr Watts, what did you think about the phrase: „Section 3… To neutralize the aims of the Patriarchy of Objective 24” as it is write in the document 116501 who you translated for Wilson Center? Is the try to banned Patriarch Teoctist in january 1990 tied with the KGB directive?
    https://marianhociung.wordpress.com/2016/02/09/neutralizati-patriarhia-obiectivului-24/

    ReplyDelete

  2. Possibly. The full sentence is: „To neutralize the aims of the Patriarchy of Objective 24 of influencing the clerics in a pro-Romanian nationalist spirit.” That suggests to me that Teoctist was reaching out to Moldovan brethren in the Soviet-controlled church of the MSSR and that Moscow saw it as reinforcing Romanian (i.e. pro-„Latinsky” and anti-Soviet) identity. That would not have endeared Teoctist to the KGB or the Kremlin.

    Reply

„Neutralizaţi Patriarhia Obiectivului 24!”


Aţi auzit până acum de „Obiectivul 24”? Dacă aţi citit materialele lui Larry L. Watts atunci poate aţi aflat că prin această sintagmă – Obiectivul 24 – era desemnată România (SOCIALISTĂ!) de către KGB-ul sovietic, organul de represiune al ţării „vecine şi prietene”. Mai mult, „Obiectivul 24” era pus în rând cu israelul, RFG-ul, SUA şi celelalte ţări duşmănoase la adresa regimului comunist. Documente în acest sens sunt publicate online de Arhiva Centrului Wilson.

Un document din acestea este însă exploziv, pe partea bisericească, şi domnul Watts (la un loc cu cei care au publicat iniţial cele găsite în arhive) nu cred că i-au perceput în totalitate conţinutul, poate şi pentru faptul că sunt preocupaţi mai degrabă de latura geopolitică a lucrurilor. Este vorba de acest document – 116501 – apărut iniţial în Elena Negru and Gheorghe Negru, “PCM şi Naţionalism (1965-1989): Documente adunate în cadrul programului de cercetări effectuate de câtre Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului tolitar communist din Republica Moldova,” Destin românesc, vol. 16, no. 5-6 (2010), pp. 328-332, tradus mai apoi de domnul Watts în beneficiul Centrului Wilson.

Section “3” and the municipal and county organizations must undertake more active work regarding the prevention of attempts by foreign clerical centers to push foreign sect formations onto the path of confrontation with the authorities, of inculcating in them an anti-socialist state of mind on the basis of clericalism. To differentiate these actions without error from the aspirations of the faithful for satisfying their religious needs. To neutralize the aims of the Patriarchy of Objective 24 of influencing the clerics in a pro-Romanian nationalist spirit.

 

116501-page-003-extras

 

Era emis de secţia din RSS Moldovenească a KGB, pe data de 28 Noiembrie 1989. Cu o lună înainte de asasinarea lui Ceauşescu şi cu o lună şi jumătatea înainte de… încercarea de alungare a patriarhului Teoctist de către trimişii CFSN camuflaţi sub titulatura „Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii” din care făceau parte Bartolomeu (Valeriu) Anania, Teodor Baconsky, Iustin Marchiş, preotul Crămaru şi actualul patriarh Daniel Ciobotea, sub înaltul patronaj al lui Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu şi Andrei Pleşu. Le scrie negru pe alb însusşi Bartolomeu Anania în „Memoriile” sale – şi am făcut trimitere la ele – dar se pare că nimeni nu are răbdare să stea cu mărturiile celor implicaţi şi să le pună cap la cap.

Numai că acest document menţionat mai sus pune într-o nouă lumină ceea ce se ştia sau, mai degrabă,  se pălăvrăgea despre pretinsa retragere a Preafericitului Teoctist în ianuarie 1990. Pentru că se îndrugă verzi şi uscate (de genul celei auzite la Digi 24: „Revoluţia l-a alungat pe Teoctist dar FSN-ul la apărat” şi în care intervievaţii erau personaje cheie în îndepărtarea patriarhului, gen Baconsky).

Ori iată că asstfel reiese că actul îndepărtării patriarhului Teoctist se înscria în tipologia „tăierii salamului”, prin care sovieticii neutralizau ţările pe care puneau mâna ocupând instituţie după instituţie. La fel şi în iarna lui 1989-1990: centrul puterii, Armată, Miliţie, sindicate, cultură şi, iată!, Biserică.

Dar de ce era atât de stringentă îndepărtarea lui Teoctist? Pentru că sovieticii şi cozile lor de topor urmăreau, la rândul lor, atingerea mai multor obiective.

1. În primul rând căutau să stăvilească mişcarea de redeşteptare naţională de dincolo de Prut, ce se manifesta şi pe plan bisericesc. La Chişinău, episcopul Serapion fugise („de frica naţionaliştilor moldoveni”) în iulie 1989 iar în locul lui fusese urcat repede un băştinaş, Vladimir Cântărean, care se dovedeşte – iată, după atâţia ani – că era şi este unealta sovietismului şi a fabulaţiilor „maldavanismului”.

2. Prin îndepărtarea lui Teoctist să se bage spaima câtorva personalităţi cheie şi cu greutate din Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe Române: Antonie Plămădeală, mitropolitul Transilvaniei şi Nestor Vornicescu, mitropolit al Olteniei, ambii de origine… basarabeană şi deci un pol de atracţie în plus pentru mişcarea naţională de peste Prut.

3. După cum bănuiam şi atunci când am comentat respectivele „Memorii” ale lui Valeriu Bartolomeu Anania, se deschidea cale largă pentru nişte tineri cu perspective interesante din puntul de vedere interesat al Moscovei. Mai întâi, Daniel Ciobotea trecut rapid prin treptele ierarhice spre a se atinge (scop nedeclarat) scaunul patriarhal – nu s-a mai reuşit pentru că Teoctsit a revenit asupra deciziei (sau or mai fi existat şi presiuni ale altor poli de putere care la-u sprijinit pe patriarh?); în diplomaţie, cariera fulminantă a unui tânăr ce se seamnează azi Teodor Baconschi.

Noi aici nu putem afirma despre cei menţionaţi că ar fi fost agenţi ai Moscovei. Poate vorbim de nişte veleitari, râvnind la cariere strălucitoare; poate, dimpotrivă, avem chiar nişte agenţi dubli. Nu ştim asta şi lăsăm pe alţii să se ocupe de problemă.

Dar observăm în schimb cum o parte din proiectele KGB au fost anihilate şi că de 26 de ani în spaţiul basarabean se duce o luptă intensă pentru Românism în care BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ este un factor de primă importanţă. Cum ar fi fost însă istoria fără decizia curajoasă a Preafericitului Teoctist şi a Sinodului BOR de a reactiva – spre furia Moscovei – Mitropolia Basarabiei?

 

PS: Nu putem să nu remarcăm însă cum şi activează tot felul de personaje dubioase care respectă în continuare directiva KGB: „Neutralizaţi Patriarhia Obiectivului 24!”

 

116501-page-001

116501-page-002

116501-page-003

116501-page-004

116501-page-005

Religia în şcoală: sinistrarea majorităţii cetăţenilor de către stânga extremistă


sinistraîn italiană semnifică „stânga”

sinistruîn română, ceva care induce oroare, teamă, groază, accident

 

Ca un făcut, evenimente mai mult sau mai puţin recente precum şi reacţiile partizane ale pretinsei prese „româneşti” întâresc ideea că la noi „Stânga” politică poate fi echivalată printr-un termen ce face mai degrabă referire la filmele horror decât la o mişcare politică ce ar dori – cu mijloacele ei de acţiune – binele comun. Şi, pentru că pomenita presă „românească” îşi trâmbiţează, prin ideile îmbrăţişate şi manipulările induse publicului, apartenenţa ideologică la concepte de extremă-stângă, deducem că şi această presă zisă „românească” face mai degrabă acte de satanism mediatic decât de informare publică.

În primul rând am în vedere reacţiile stârnite de această instituţie care l-a ocrotit pe Băsescu până în pânzele albe (Curtea Constituţională, adică), instituţie care a decis că anumite articole din legile privind educaţia nu ar fi constituţionale, referire făcând la legislaţie venind din 1995 până în 2011. Adică, în 20 de ani (DOUĂZECI!) respectiva instituţie nu a realizat că sunt chestiuni care ar încălca drepturile constituţionale ale cetăţenilor dar brusc a realizat acest lucru! Exact când partenerul de coabitare al lui Băsescu şi mare admirator al idolului sinistru Che Guevara se găsea în fruntea Guvernului. Şi să avem în vedere că nu vorbim de un caz singular. Şi mai recent, aceeaşi Curte şi-a dat seama că Legea Partidelor – una adoptată în vremea lui Adrian Năstase „Bombonel” ar suferi de aceleaşi neajunsuri deşi trecuseră şi în cazul acesta un număr impresionant de ani – cred că vreo 13 – vreme în care nu s-a ofuscat nimeni (prin „nimeni” înnţelegând aici orice politician cu ciolanul politic în braţe) că pentru înfiinţarea unui partid sunt necesare 25.000 de semnături. Dar i-a apucat brusc scrupulul legal fix în momentul în care Zgonea venea cu propunerea, dacă nu chiar impunerea, ca naşterea mişcările politice să fie chiar mai uşoare ca înfiinţarea unei simple asociaţii oparecare – a iubitorilor de canguri, să zicem, din Sectorul 5.

Să fie întâmplătoarea coincidenţa? Eu personal mă îndoiesc. Mai degrabă ne găsim în faţa unui plan sinistru impus de „Stânga” seculară de a se diminua cât mai mult înfluenţa Creştinismului în societatea românească. Cât o fi „ordin” din afară, asta nu ştim dar putem bănui. Şi putem bănui în chip cât se poate de temeinic de vreme ce observăm tot felul de răspândaci ideologici la fel de siniştri ce acţionează în bătălia informaţională sub chip de ‘telectualii patriei. Unii dintre ei nişte siniştri băsişti, profitori ai sinecurilor dulci graţie cărora duc un trai şi mai dulce pe la Paris sau pe aiurea. Ca să dăm un exemplu, ar fi suficient să-i pomenim pe Licheliceanu ori Nicolae Manolescu.

 

Alte figuri au fost repede reşapate şi readuse în atenţia publicului. Nişte personaje care fuseseră de mult trecute în uitare. Dar iată că Daniela Zeca-Buzura, ca să vin şi aici cu exemplificare – s-a şi grăbit să ne aducă în faţa ochilor o altă figură sinistră de care nu credeam să mai auzim vreodată: Smaranda Enache – o tovarăşă activist al PCR care, după Loviluţie, s-a grăbit repejor să-şi schimbe părul într-unul „democrat”, plângând pe umerii minorităţii maghiare cu drepturi prea mult încălcate în România asta multi-naţională în care zice dânsa că am vieţui. Iar acum plânge pe umerii săracilor de copii abuzaţi prin obligaţia (?) de a participa la orele de Religie dar cărora le propune mai curând studiul ideilor religioase.

Ca să fim şi noi răutăcioşi, nu putem să nu observăm că realizatoarea de la TVR – instituţie sub şefia fostului redactor-şef al fiţuicii sorosist-brucaniene „22” (editată de către grupusculul cu idei tot extrem-stângiste, practic neokominterniste GDS şi )cenzorului Stelian Tănase (vă mai amintiţi scandalul „Moştenirea clandestină”?) – este soţia, cu 28 de ani mai tânără, a stimabilului Augustin Buzura, socrul şi mai stimabilului George Maior, fostul şef al SRI. Dacă Augutin Buzura a fost şef al Fundaţiei Culturale Române (actuala ICR), domnul Maior este naş în funcţie al premierului în funcţie, Victor Ponta. Dar vreţi să ştiţi una şi mai bună? Finu’ Ponta îi este şef în guvern naşului lu’ naşu’ Maior, adică lui… Ioan Rus, naş al primei căsătorii a lui george Maior. Pentru că în a doua  căsătorie, cea cu fata lui Buzura, l-a avut pe alt personaj celebru, pe Ioan Talpeş. Detalii aici.

Despre pionii clasici ai campaniilor creştine nici nu mai are rost să discutăm aici. Atenţionăm doar că, atunci când personaje gen Moise ori Cernea sunt popularizate, să vedeţi cine sunt şi cei care semnează articolele care le fac propagandă şi să încercaţi să le descoperiţi fie activitatea anterioară, fie nivelul educaţional, fie patronii care-i mână în luptă. Sunt sigur că s-ar putea descoperi lucruri foarte interesante. Poate s-ar ajunge şi la finanţatorii din spatele acestor campanii anti-creştine. Pentru că – nu-i aşa? – „money talks”.

 

Ne reîntoarcem la actualitatea fierbinte şi observăm un alt lucru straniu. Să admitem că legile adoptate, reamintim, în vremea lui Văcăroiu şi a lui Boc, ar fi avut hibe nebăgate în seamă până acum şi, de aici, că reacţia Curţii Constituţionale ar fi fost firească. Numai că urmarea firească ar fi trebuit să constea ÎN MODIFICAREA DE URGENŢĂ A LEGII conform atenţionărilor Curţii. Ori NU s-a petrecut aşa ci constatăm o bulibăşeală organizată temeinic de ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, care una declara la începutul lui februarie (că situaţia în şcoli se menţine conform legislaţiei în vigoare până la îndreptarea situaţiei în Parlament – aici), şi cu totul altceva la jumătatea aceleiaşi luni când decidea (oare cât de legal?) ca regulile să se schimbe în timpul jocului. Adică, părinţii sau tutorii copiilor să depună un formular până pe data de 6 martie dacă vor ca elevii să urmeze orele de Religie.

O să mi se spună că situaţia de fapt îl obligase pe Pricopie să adopte măsuri de urgenţă. Numai că… Numai că… Numai că descoperim că guvernul Ponta şi alianţa de guvernare din Parlament au avut timp destul (lunile decembrie, ianuarie şi februarie) ca SĂ MODIFICE LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI! Doar că nu-i vorba de chestiunile care pun majoritatea covârşitoare a cetăţenilor (99%, conform celui mai recent Recensământ) în situaţia de a fi ei discriminaţi, ci de o problemă care-l punea pe jar dottore Ponta – problema doctoratului. La sfârşitul lui decembrie 2014 Ponta a emis o Ordonanţă de Urgenţă care modifica Legea Învăţământului, iar Parlamentul amenda aceeaşi OUG la sfârşitul lui februarie, deci MODIFICA LEGEA ÎN CAUZĂ.

Poate nu aţi înţeles dar, ÎN VREME CE MILIOANE DE PĂRINŢĂ SUNT PUŞI PE DRUMURI pentru că majoritatea politică din Parlament nu a avut vreme să aducă nişte schimbări cerute de Curtea Constituţională, aceeaşi majoritate politică a adus rapid nişte modificări aceleiaşi legi numai şi numai pentru ca reputaţia de DOCTOR ÎN DREPT a lui Ponta să rămână nepătată!

Nu trebuie să ne mire. Aceste miş-maşuri sunt cât se poate de posibile atâta vreme cât răspândacii la care am făcut referire la început – adică ‘telectualii neamului – au fost repede băgaţi în priză pentru a crea un zgomot de fond asurzitor pentru ca cetăţenii să nu realizeze încălcarea drepturilor majorităţii ortodoxe – o dată; încălcarea drepturilor minorităţilor etnice şi religioase – a doua oară; impunerea unei agende agresive (propusa înlocuire a noţiunilor confesionale de religie cu fantomatice studii inter-religioase ori de multi-culturalism) cu provenienţă în cercurile intelectuale de extremă-stângă de pe la noi şi de pe aiurea. Să remarcăm că toţi aceşti indivizi care se bagă sau sunt băgaţi în seamă în problema studiului Religiei NU AU AVUT NICI O CONTRIBUŢIE la reintroducerea materiei excluse de bolşevici din programa analitică. Dar, în schimb, şi-au manifestat nu numai acum, dar încă de la începuturi regretul existenţei acestei discipline. Regretul, pesemne, după învăţăturile lui Marx, Engels şi Lenin.

Dar nu e singura dată când lucrurile sunt prezentate cu totul deformat faţă de realităţi! Aceiaşi ‘telectuali, cot la cot cu gangsterii ce le sunt loiali în presa „românească”, AU DEFORMAT ÎNŢELESUL UNEI LEGI, dându-i o accepţiune cu totul falsă numai şi numai din dorinţa de a lovi în Biserică. În Biserica noastră Creştin-Ortodoxă! Mă refer la Legea cimitirelor la adoptarea căreia marţafoii respectivi au afirmat sus şi tare că prin respectiva oamenii nu ar mai fi obligaţi să fie înmormântaţi cu preot (!?). Practic, impostorii ăştia ideologici falsificau datele istorice, pentru că treceau sub tăcere secularizarea impusă de Cuza, sub domnia căruia cimitirele deveniseră în mare parte din parohiale, în comunale.

Legiuitorii, prin respectiva lege, ţintiseră însă altceva. Jivinele de stânga din „presă” au refuzat să vorbească un cuvinţel despre sensul adevărat promovat. Şi anume: DREPTUL OAMENILOR LA O ÎNMORMÂNTARE DECENTĂ! Pentru că până de curând – cum nu se practică nici măcar pe la cele mai barbare triburi din cine ştie ce colţ de lume – nefericiţii care răposau în cine ştie ce condiţii mizere, erau trataţi CA NIŞTE GUNOAIE. Existau cazuri în care nu se respectau pratcic legale minime. Mormântul acelora chiar putea fi considerat „groapă comună”, un şanţ în care erau aruncaţi de-a valma cei ce decedaseră în condiţii paupere, pe la diverse cămine, ori pe la spitalele psihiatrice. La căpătâi – nici măcar un semn de identificare! Şi iată că Legea cimitirelor spune de acum cu totul altceva. IMPUNE ilegalitatea acestor procedee. Ba chiar – paradoxal! – se poate considera, pe baza acelei legi, CĂ ORICE ÎNMORMÂNTARE FĂRĂ SERVICIU RELIGIOS, exceptând acelea în care a existat prevederea expresă a decedatului, AR FI ILEGALĂ pentru că se încalcă demnitatea persoanei răposate!

Aici e drept că şi pe la Patriarhie sunt anumite capete „dăştepte” foarte, în genul lui popa Stoica, ce emit comunicate fără să cerceteze cu nişte jurişti implicaţiile în viitor faţă de situaţia anterioară. Tot din nefericire, observăm că şi implicarea Prealatului Daniel în problema orei de Religie a venit foarte prompt: greutatea a fost lăsată tot pe umerii preoţimii de rând în procesul de convingere a păsoriţilor de a semna grabnic formularele impuse de domnul Pricopie.

PS:

Victor Roncea semnalează un material Agerpres care dezvăluie ilegalitatea în care este adus Ministerul „Educaţiei” prin deciziile aberante ale lui Pricopie.

Preotul Eugen Tănăsescu emite şi dânsul nşite opinii de bun simţ,venind cu nişte propuneri adresate Parlamentului pentru stingerea disputei privind ora de religie.

Ziua în care vor deveni farisei?


Ştiţi ce fragment din Scripturi se citeşte astăzi la Sfânta Liturghie? O pildă – a samarineanului milostiv. Care sună aşa:

Duminica a 25-a dupa Rusalii
– Pilda samarineanului milostiv –
Ev. Luca 10, 25-37

În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi întrebându-L: Învăţătorule, ce să fac eu ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus l-a întrebat: ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată vârtutea ta şi din tot cugetul tău; iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. Atunci Iisus i-a spus: drept ai răspuns, fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: un om oarecare se cobora din Ierusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, s-au dus, lăsându-l abia viu. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, dar, văzându-l, a trecut pe alături. Tot aşa şi un levit, sosind la acel loc, a venit, a văzut şi a trecut pe alături. Dar un samarinean care era călător, ajungând lângă el şi văzându-l, i s-a făcut lui milă de el şi, apropiindu-se, i-a legat rănile turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a avut grijă de el. Iar a doua zi, la plecare, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce, eu îţi voi da înapoi. Deci care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharilor? Iar el a răspuns: cel care a făcut milă cu el. Atunci Iisus a zis către el: de-te de fă şi tu asemenea.

Interesant contextul în care pică. În plină zi a celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, finalizare a unei perioade politice în care unele înalte feţe bisericeşti au înlocuit reverenda preoţească cu vesta colorată a unui candidat preferat. „Pentru că e român ŞI ORTODOX!”, s-au justificat. În fapt, sunt bănuieli temeinice că respectivul nu prea e român ci mai curând neam de „albanez” din neamul lui Iţic. Cât despre Ortodoxia pe care ar reprezenta-o, nu ştim cât de familiare îi sunt Tainele Bisericii (spovedania şi împărtăşania fără de care Mântuirea devine aproape imposibilă, de vreme ce prin  cele două avem contactul cel mai intim cu Hristos).

Deci acest alibi cade. Rămân în picioare numai motive legate de scopuri mult mai lumeşti, apropiate mai degrabă de ispitele cu care Însuşi Hristos a fost ademenit în pustia Qarantanei. Puterea, bogăţia şi fala! Din păcate, atribute care se lipesc mult celor doi întâi-stătători de la Bucureşti şi Cluj, mai alees de numele lui Daniel şi de politica sa mai degrabă „cezaro-papistă” de conducere, decât de duhul sinodal şi simfonic al Ortodoxiei. Ca un făcut, atât Daniel, cât şi Andrei Andreicuţ, au la baza ascensiunii un episod cel puţin tulbure din istoria mai recentă a Bisericii şi redat, tot din acelaşi spirit trufaş, de către Bartolomeu Anania în „Memoriile” sale. Mi-a căzut cartea din întâmplare – dacă există întâmplare! – şi mi s-au părut foarte ciudate evenimentele cu vădit miros de puci fesenist în odăjdii ortodoxe. Ori, trăim „vremuri interesante” în acest an de graţie 2014. Sfârşitul Ceauşeştilor, şi implicit ascensiunea lui Daniel şi Andrei, au fost cauzate de implicaţia unor „fraţi de la Răsărit”. Poate că „fraţii de la Răsărit” or fi considerat că a venit vremea ca aceşti doi să-şi plătească datoria? Nu ştim! Doar presupunem.

Dar de ce să pună în joc cămaşa lui Hristos, adică Biserica? De ce să dea motive ca toţi vrăjmaşii lui Hristos să atace şi mai vârtos o instituţie fundamentală a Românismului? Să zicem că presiunile politice. Să presupunem că există ameninţări cu privire la statutul clerului. Dar cine a fragilizat poziţia clerului – şi mă refer la preoţimea de rând? Nu cumva diverse Statue implementate de actualul Patriarh prin care preoţimea s-a văzut redusă la „rangul” unei simple birocraţii? Mai mult, s-a văzut pusă în situaţia de a fi la cheremul unor satrapi locali iviţi din muşuroiul intereselor clientelare ale diverselor partide care parazitează ţara. Başca diversele „biruri” aruncate asupra parohiilor într-o vrme nu tocmai potrivită financiar: ba taxa pe „Trinitas”, ba zeci de abonamente la fiţuica „Lumina”, ba obligativitatea achiziţionării NUMAI a unui anumit soi de vin (de parcă şi la noi ar exista practica vinului cuşer). Başca o hârţogăraiă absolut penibilă şi inutilă cu care au fost inundate protopopiatele şi parohiile. Semn clar al unei distanţări în sensul amintit, adică cezaro-papist la PF faţă de cler şi laici.

Da, există situaţii când Biserica poate face apel la sprijinirea unui curent de opinie, când un mod de viaţă creştin este pus în primejdie de diverse ideologii atee, păgâne ori, pur şi simplu, criminale. S-ar fi putut manifesta în acest sens a alegerile europarlamentare, sprijinind candidaţii pro-familie şi pro-viaţă. Dar nu s-a petrecut ceva asemănător! Sau, există momente în istorie când un gest politic asumat de Biserică are rol de prezervare a conştiinţei naţionale.Un asemenea act s-a petrecut în vremea mitropolitului Sofronie Miclescu când acesta (un personaj dealtminteri cam reacţionar) s-a opus, el şi practic întreaga preoţime din Moldova, împotriva alegerilor măsluite ale lui Vogoride. Şi le-a dat peste cap deschizând calea Unirii Principatelor. Ştiu că episodul este ocultat de către istoriografia propagandistică de la noi. Numai că situaţia nu este similară în cazul scrutinului de astăzi. Circularele pastoral-electorale nu-şi au locul! Presiunile baroneţilor politici devin penibile. Iar în peisajul societăţii româneşti se crează nişte falii prin care se vor infiltra tot felul de otrăvuri ce vor şubrezi prezenţa (firească!) a Bisericii.

Şi revenim la mesajul pildei transmise de Hristos. Explicarea sa la predică pesemne că va fi urmată în unele locuri de stridentul apel venit „de la Centru” – „de a vota un român şi-un  ortodox”. Nu se va bate cap în cap cu învăţămintele hristice abia propovăduite de la înălţimea amvonului? O contradicţie evidentă pentru că în miezul parabolei se află STRĂINUL! Străin şi de credinţă, şi de naţionalitate! Dar care face… acţionează… are milă… Prin care lucrează Hristos.

Ar fi putut face Biserica altceva? Da! Cheia se află în Molitfelnic, la îndrumările ce însoţesc rânduiala Spovedaniei. Există acolo un îndreptar privitor la „dregători”, adică la cei cu funcţii în stat. Dar câţi oare din aceştia se prezintă la scaunul de mărturisire. Şi oare la câţi din aceştia care vin şi se spovedesc sunt atenţionaţi în duhul respectivelor atenţionări?

„Iar de va fi slujbaş sau om cu dregătorie înaltă, să-l întrebi acestea zicând către el aşa:

Socoteşte aceasta, fiule iubit al sfintei noastre Biserici de Răsărit, că nouă tuturor deobşte, mari şi mici, bogaţi şi săraci, ne este de trebuinţă pocăinţa. Şi precum sufletul este mai de preţ decât trupul, aşa şi mântuirea lui este de mai mare folos şi câştig, precum şi Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, grăişete zicând: „ca va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său?”. Se bucură dar în acest ceas sufletul meu, înţelegând că eu nu grăiesc astăzi către un om simplu, care nu ştie Sfintele Scripturi, ci grăiesc către tine, care din fragedă vârstă ai crescut în acestea şi cu ele te-ai hrănit; din care şi duhovniceşte ca dintr-un izvor al vieţii adăpându-te, cu daruri de mare cinste te-ai împodobit. Cu această învăţătură văzându-te eu îndestulat, nădăjduiesc că fără sfială, neîmpiedicându-te de nici un fel de pricină, ca şi către doctorul tău, în acest ceas curăţitor, toate rănile tale pe care, ca un vieţuitor în lume, le-ai dobândit din diferite întâmplări, fără făţărnicie le vei arăta ca să iei adevărată tămăduire de la Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, Doctorul şi Mântuitorul sufletelor şi trupurilor noastre.

Şi apoi să-l întrebi de toate pe rând, cum crezi, însă ţine seama, duhovnice, de este slujbaş, dregător mare sau mic. Şi aşa pe rând după celelalte ce s-au zis, să-l întrebi şi acestea:

Spune-mi, judeci drept, fără părtinire; nu cumva iei mită la judecată? Judeci curând sau laşi pe cel sărac de pieire din cauza lenevirii şi pornirii tale?

N-ai asuprit pe săraci cu vreun fel de năpăstuire şi le-ai luat tot ce au avut, casă, grădină, moşie sau alte odoare?

Porţi grijă şi conduci cu bun cuget slujba sau dregătoria ce ţi s-a încredinţat, nefăcând necazuri sau nedreptăţi unora sau altora?

Chiverniseşti bine, precum place lui Dumnezu, casa şi slugile tale?

Nu ţi-ai lăsat sau şi acum nu ţii la cinstea şi dragostea soţiei tale şi te porneşti cu poftă spre slujnicele ce ai în casă?

Înveţi pe fiii sau fiicele tale, precum şi pe slugile şi slujnicele tale, să urmeze poruncile bisericeşti? Căci multe din slugi neînvăţând poruncile lui Dumnezeu pier, şi tu ai a da seama.

Nu sileşti pe cei de sub porunca ta să plătească, sau să lucreze în sărbători, sau să argăţească mai mult decât este cu dreptul?

Ai plătit argaţilor, slugilor şi muncitorilor celor cu ziua simbria lor?

N-ai luat ceva cu de-a sila şi din lăcomie nu te-ai îndurat să întorci?

Ai ştiut de vreo nedreptate ce avea să vinî asupra oamenilor şi nu te-ai silit cu cuvântul după putinţă a ajuta pe cei primejduiţi şi a opri nenorocirea?

Miluieşti, după puterea ta, pe cei lipsiţi?

Mângâi pe cei întristaţi, sau treci cu vederea pe cei mâhniţi?

Cercetezi bolnavii şi pe cei cu multe necazuri?

Cercetezi temniţele şi pe cei ce sunt închişi, şi mai ales pe văduvele sărace şi neputincioase şi pe copiii săraci?

Nu trecu cu vederea pe cei ce te roagă spre ajutorul lor?

N-a rămas săracul necăjit şi nedreptăţit din lenevirea sau din pornirea ta, fiindcă nu te-ai silit să-i faci judecată?

N-ai tulburat bisericile cu vreun fel de asuprire?

N-ai hotărât vreo moşie cu strâmbătate pentru mită sau pentru vreo pizmă?

N-ai uneltit împotriva vreunei rude, sau a altcuiva, ca să-l cobori din cinste şi să-l pierzi dinaintea oamenilor?

Nu primeşti sfaturile ereticilor sau pârile lor împotriva creştinilor ortodocşi, şi nu le dai lor dreptate în paguba acestora?

N-ai stat împotriva Bisericii? Sau nu cumva n-ai ascultat pe arhiereul tău întru cele ce te-a învăţat spre folos?

Nu te-ai certat cu arhiereul sau cu preotul tău şi n-ai luat iertare de la dânşii?

Şi mai ales n-ai făcut sau nu faci ceva împotriva Bisericii şi a canoanelor sfinţilor părinţi?”

 

Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, 1992, p. 63-65.

Pastorala „eco-anarhistă” a Preafericitului Daniel


Paragrafele subliniate cu roşu cuprind esenţa! Semnalarea a făcut-o siteul Gândul, şi de data asta îi felicit.

 

 

 
NAȘTEREA DOMNULUI. BUCURIA CERULUI ȘI A PĂMÂNTULUI – Pastorală de Crăciun – 2013

† DANIEL, prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din Arhiepiscopia Bucureştilor, har, milă şi pace de la Hristos-Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări.

 

 

„Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul”

 

 

(Luca 2, 10 – 11)

 

 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi şi credincioase,

 

 

Astăzi, Biserica binevesteşte pentru tot poporul bucuria cea mare a Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Izvorul bucuriei depline şi netrecătoare (Cf. Ioan 17, 13).

 

 

Sărbătoarea Naşterii Domnului este sărbătoare mare a bucuriei, la care participă cerul şi pământul, după cum prevestea Psalmistul zicând: „Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul… de faţa Domnului, că vine…!” (Psalmi 95, 11-12). Creaţia întreagă participă la această bucurie negrăită, întrucât ea este regăsirea bucuriei pe care au trăit-o Adam şi Eva în Rai, înainte de a cădea în neascultare şi înstrăinare de Dumnezeu. Din momentul în care protopărinţii noştri au păcătuit şi au fost alungaţi din Rai, lumea a devenit „o vale a jeluirii”, cum o numeşte psalmistul David (Cf. Psalmi 83, 6) (Monahul TEOCLIT DIONISIATUL, „Maica Domnului în teologia şi imnografia Sfinţilor Părinţi”, traducere de Cristina Rogobete şi Adrian Marinescu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002, p. 156). Însă, prin smerită ascultare, Fecioara Maria a născut, ca om, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul omenirii. De aceea, ea este numită „bucuria şi împăcarea lumii”; De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura (creaţia)…, din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut…”, se spune în cărţile noastre liturgice (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Axionul).

 

 

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au meditat adânc asupra înţelesului Tainei Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi au tâlcuit apoi în dogme ale credinţei şi în cântări liturgice lumina spirituală care se revarsă din taina iubirii lui Dumnezeu pentru lume, arătată în Naşterea lui Hristos.

 

 

Cântările Sărbătorii Naşterii Domnului ne arată că întruparea sau înomenirea lui Dumnezeu-Cuvântul, din Fecioara Maria, are ca scop ridicarea omului pământesc, stricat prin păcat şi moarte, la viaţa cerească, nestricăcioasă şi veşnică:

 

 

„Cerul şi pământul astăzi s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la ceruri s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om Cel din fire nevăzut” (Mineiul pe Decembrie, Naşterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie, Litie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 434).

 

 

„Pe cel după chip şi asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca într-însul să înnoiască pe Adam cel stricat” (Ibidem).

 

 

Hristos Domnul, Care S-a născut, ca om, în peştera din apropierea Betleemului, este Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Cel în Care, prin Care şi pentru Care au fost făcute cerul şi pământul, adică întreg universul, lumea nevăzută a mulţimilor de îngeri şi lumea văzută a mulţimilor de stele. Acest adevăr îl mărturisesc Sfinţii Apostoli, mai ales Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Apostol Ioan.

 

 

Astfel, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Coloseni, spune despre Hristos: „Întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El” (Coloseni 1, 16). Iar Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul ne spune că: „Toate prin El (Hristos) s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 3-5).

 

 

Fericitul Augustin († 430) descrie taina Naşterii Domnului, în cuvintele următoare: „Fiu al lui Dumnezeu născut din Tată, fără mamă, Fiu al Omului, născut dintr-o mamă, fără tată: El, marea vedere a îngerilor şi micuţ în vederea oamenilor; Cuvântul, Dumnezeu Cel mai înainte de toţi vecii, făcut trup la timpul hotărât de El; Făcătorul soarelui şi făcut trup sub soare; rânduind, din sânul Tatălui, tot mersul veacurilor şi dăruind, din sânul mamei Sale, sfinţire acestei zile mari; rămânând în sânul părintesc, deşi iese din el; înţelept mai presus de orice cuvânt şi copil ca înţelepciune; umplând lumea şi stând culcat în iesle; conducând stelele şi alăptându-se de la pieptul mamei; atât de mare, ca Dumnezeu şi, atât de mic, ca rob, fără ca această smerenie să micşoreze cu ceva grandoarea Sa, nici ca această grandoare să copleşească în vreun fel smerenia. (…) El nu S-a închis deloc sub veşmântul unui trup micuţ, primit din sânul unei Fecioare, ci, continuând a împărtăşi îngerilor înţelepciunea Sa, ca hrană, ne îngăduie nouă să gustăm cât de bun este Domnul” (FERICITUL AUGUSTIN, Sermo, 187, 1; trad. G. Humeanu, Les plus beaux sermons de S. Augustin, t. 3, Paris, 1934, pp. 51-52; citat în art. „Noël”, în: Dictionnaire de spiritualité, t. XI, Beauchesne, Paris, 1982, col. 387).

 

 

Faptul că lumea văzută şi nevăzută a fost creată prin Fiul, înseamnă că Fiul este Mijlocitorul între Dumnezeu Tatăl şi lumea creată, adică, prin El, lumea îşi împlineşte rostul ei de a fi lumină creată şi podoabă de frumuseţe a iubirii lui Dumnezeu, pentru Fiul şi pentru toţi oamenii.

 

 

În limba română, cuvântul „lume” conţine ideea de lumină (din latinescul lumen = lumină), iar în limba greacă, cuvântul „cosmos”, adică lume, univers, conţine ideea de podoabă, de frumuseţe. Lumea a fost creată prin Fiul deoarece, prin El, cerul şi pământul trecător se vor preface în cerul nou şi pământul nou despre care vorbeşte cartea Apocalipsei (cap. 21, 1).

 

 

Faptul că lumea nevăzută a îngerilor şi lumea văzută sau cosmosul întreg au fost create pentru Fiul, înseamnă că lumea este dar al Tatălui, către Fiul, pentru ca Fiul, întrupându-Se în lumea creată, să o lumineze spiritual, să o sfinţească prin jertfa Sa şi să o aducă pe aceasta, ca dar al Fiului, către Dumnezeu-Tatăl, adică să facă din ea dar de mulţumire, o Euharistie a toată existenţa, oferită lui Dumnezeu-Tatăl, şi să-i înveţe pe oameni să mulţumească lui Dumnezeu „pentru cele pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile cele arătate şi nearătate” (Liturghier, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Rugăciunea Sfintei Jertfe (Anaforaua), Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, p. 172). De ce să mulţumească? Pentru ca omul, care crede în Fiul, să primească un dar şi mai mare, şi anume viaţa veşnică.

 

 

Întrucât lumea a fost creată din dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, iar omul a fost numit stăpân peste tot pământul (Cf. Facerea 1, 28), ne revine responsabilitatea pentru întreaga natură, care trebuie mereu cultivată ca dar al lui Dumnezeu, pentru noi şi pentru generaţiile viitoare.

 

 

Părintele Dumitru Stăniloae spunea, în acest sens: „Natura nu-şi îndeplineşte rolul ei fără om, sau printr-un om care lucrează contrar ei. Prin coruperea, sterilizarea şi otrăvirea naturii, omul face imposibilă existenţa sa şi a semenilor săi. Astfel, natura nu este numai condiţia existenţei omului singular, ci şi a solidarităţii umane. Natura apare într-un mod cu totul clar ca mediul prin care omul poate face bine sau rău semenilor săi, dezvoltându-se sau ruinându-se el însuşi din punct de vedere etic sau spiritual” (Pr. prof. dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997, ediţia a doua, p. 223). Între creaţie şi Creator, între dar şi Dăruitor există o legătură de viaţă, pe care Sfânta Scriptură o descrie ca fiind: „legământul veşnic dintre Mine (Dumnezeu) şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pământ” (Facerea 9, 16). Dacă noi consumăm totul şi degradăm totul din natură (creaţie), dovedind lipsă de respect sau nerecunoştinţă faţă de Creator şi nepăsare faţă de darurile primite de la El, ce transmitem generaţiilor viitoare? Binecuvântare sau poluare? Pământ lucrat şi sfinţit sau pământ degradat şi pustiit? Totuşi, putem transmite generaţiilor viitoare şi bogăţie şi înţelepciune, dacă gândirea noastră este creatoare de valori, iar voinţa noastră este promotoare a coresponsabilităţii şi a cooperării practice la nivel naţional şi planetar.

 

 

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

 

 

La Taina Naşterii lui Hristos participă cerul şi pământul, steaua şi peştera, oraşul şi pustia: „Betleeme, pregăteşte-te, cetate a Sionului, cântă! Bucură-te, pustie, care ai vestit de mai înainte bucuria; că steaua merge înainte în Betleem, vestind pe Hristos, Cel ce vine să Se nască; şi peştera primeşte pe Cel întru totul neîncăput, iar ieslea se împodobeşte, ca să primească Viaţa cea veşnică” (Mineiul pe Decembrie, ziua 20, Utrenia din 23 decembrie, Stihoavnă, p. 327). „Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile zidite de Tine mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunarea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi!” (Mineiul pe Decembrie, Naşterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie). Mântuitorul Iisus Hristos Se naşte în peşteră, în interiorul pământului, ca să sfinţească şi pământul. Desigur, El a venit în lume ca să sfinţească mai ales sufletul şi trupul omenesc, născându-Se ca om din Fecioara Maria.

 

 

Iisus S-a născut în peşteră ca într-o biserică de sub pământ, iar apoi a fost aşezat în iesle ca într-un altar de binecuvântare a pâinii.

 

 

Betleem înseamnă în limba Sfintei Scripturi „casa pâinii”. Iisus Cel născut în peşteră ca om, şi aşezat în iesle este pâinea cerească oferită oamenilor ca hrană în Sfânta Euharistie. Deci, sfinţirea omului prin hrănirea lui cu Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este înţelesul adânc al tainei punerii sau culcării pruncului Iisus în iesle. De aceea, icoana Naşterii Domnului în peşteră se află permanent la Proscomidiar, unde se pregătesc darurile (pâinea şi vinul) pentru Sfânta Euharistie.

 

 

Naşterea Domnului aduce mare bucurie şi binecuvântare celor ce veghează. Iisus Se naşte în peşteră şi este culcat într-o iesle, noaptea, pe când dormeau locuitorii Betleemului. La marginea oraşului se află în stare de veghe doar păstorii oilor. Acestor oameni simpli şi veghetori li se arată cete de îngeri întru lumină şi cântare (Cf. Luca 2, 8-13), ca ei să vadă cum Dumnezeu schimbă pe cele smerite în slavă, iar singurătatea lor o preface în bucurie. Oameni din afara oraşului sunt chemaţi să devină cei dintâi prieteni ai familiei sărace şi străine, pe care Dumnezeu o binecuvântează prin naşterea Fiului Său ca om pentru mântuirea oamenilor. Magi de la Răsărit, de la distanţe mari, vin să vestească iudeilor că, tocmai în ţara lor, S-a născut un Prunc-Rege de Care depinde mersul astrelor. Darurile împărăteşti oferite Pruncului sărac, născut într-o peşteră şi culcat în iesle, au fost aduse de departe, dintr-o ţară străină, pentru a arăta iubirea lui Dumnezeu pentru Pruncul născut din Mamă săracă, neajutorată de cei de aproape, de acelaşi neam. De aceea, Sfântul Ioan Evanghelistul spune: „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 11).

 

 

Astăzi, când foarte adesea iubirea sau bunătatea din inimi este înlocuită cu răutatea sau nepăsarea, când faptele bune se împuţinează, iar cele rele se înmulţesc, când puţini oameni se îmbogăţesc, iar foarte mulţi sărăcesc, Evanghelia Naşterii lui Hristos-Domnul ne cheamă pe noi, creştinii, care purtăm numele lui Hristos, la multă rugăciune şi priveghere, la multă responsabilitate şi multă lucrare a faptelor bune. Părinţii veghează la leagănul copiilor, dascălii veghează la educarea tinerilor, profesorii veghează la formarea studenţilor, medicii veghează la vindecarea bolnavilor, conducătorii înţelepţi veghează la bunul mers al cetăţii, iar preoţii veghează la mântuirea sufletelor credincioşilor.

 

 

Dacă am sărăcit material, să avem grijă să nu ne pierdem şi ultima bogăţie care ne-a rămas: bogăţia sufletului, adică dreapta credinţă şi bunătatea inimii, milostenia, prietenia şi omenia. Să păstrăm şi să înmulţim comoara cea mare şi sfântă a Bisericii şi virtuţile strămoşeşti: credinţa şi speranţa, iubirea şi dărnicia.

 

 

Bunătatea inimii sau bogăţia spirituală a sufletului nostru se arată în cuvinte şi fapte. Într-o vreme în care, foarte adesea, cuvântul folosit în public răneşte mai mult decât vindecă, creează mai multă confuzie decât comuniune, seamănă mai multă dezbinare decât unitate, suntem chemaţi să înlocuim răutatea şi sărăcia sufletului egoist cu bunătatea şi bogăţia sufletului generos pe care le aduce în suflet credinţa vie în Dumnezeu şi legătura cu El prin rugăciune şi veghe (atenţie) sporită.

 

 

Dreptmăritori creştini,

 

 

Întrucât rugăciunea este izvor de bucurie, de sănătate şi mântuire, să priveghem la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2013 spre 1 ianuarie 2014, să înălţăm rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul

 

 

2013 şi să-I cerem ajutorul Său în toată lucrarea cea bună şi folositoare pe care o vom săvârşi în anul nou 2014. Amintim aici că anul viitor, 2014, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română. Se are astfel în vedere importanţa Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii pentru viaţa Bisericii lui Hristos şi pentru experienţa duhovnicească a fiecărui creştin.

 

 

De asemenea, împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Voievod Constantin împreună cu cei patru fii ai săi, Sfinţii Constantin, Ştefan, Radu, şi Matei, şi cu Sfântul Ianache sfetnicul reprezintă un prilej de evlavioasă evocare a jertfelniciei Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi de preţuire a moştenirii cultural-spirituale brâncoveneşti.

 

 

Dorim ca lumina sfântă a Sărbătorilor Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezului Domnului să vă aducă tuturor pace şi sănătate, bucurie şi ajutor, pentru a trăi viaţa ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credinţă şi fapte bune!

 

 

Tuturor vă adresăm urările tradiţionale „Sărbători fericite!” şi „La mulţi ani!”

 

 

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

 

 

Al vostru către Hristos-Domnul rugător, cu părinteşti binecuvântări,

 

 

† Daniel

 

 

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

10.12.2013 | 14:31

Cine cu cine dughineşte şi ruseşte gavareşte?


DE câteva zile presa cianurată aruncă tot felul de acuze împotriva protestatarilor care se opun exploatării prin fracturare. Aflăm din spusele respectivilor că ţăranii de la Pungeşti ar fi plătiţi de ruşi, iar preoţimea aflată în fruntea lor ar face, la ordinele ierarhiei bisericeşti „conservatoare” (iarăşi placa despre existenţa în BOR a unei direcţii conservatoare şi a alteia ecumeniste), o politică dughinistă. Vechiul FSN ar fi mândru de asemenea urmaşi într-ale minciunii propagandiste. Dar să revenim.

 

Ceea ce uită să spună respectivii este că nu cu mult timp în urmă, între 14 şi 16 septembrie, Alexandr Dughin chiar s-a aflat în România. Şi să vezi chestie! Cu cine credeţi că s-a întâlnit şi a avut discuţii fructuoase? Nu, nu a avut nici cu ţăranii de la Pungeşti, nici cu prototpopul Laiu, nici cu PS Teofan şi nici cu monahii de la „Petru Vodă”. Ci chiar cu una bucată componentă a… USL. Sau gravitând în jururl USL şi supunându-se în consecinţă acordului coabităcesc dintre Băsescu şi Ponta dictat de SUE şi SUA.

 

S-a întâlnit cu Mircea Dogaru şi un grup de reprezentanţi ai Sindicatelor Cadrelor Militare Disponibilizate, după cum spune însuşi domnul Dogaru pe blogul său. Redau pe larg mai jos extrase din această postare a domnului Mircea Dogaru dar nu înainte de a reevalua situaţia: deci, propagandişii cotcobităcirii Băsescu-Ponta îi acuză pe toţi cei ce se opun politicilor de înrobire a naţiunii române de toate relele posibile, în frunte cu acuza supremă, „sunt plăţi de ruşi”, în vreme ce înşişi colaboratori principali ai USL se arată deschişi consepţiilor ideologului putinist Alexandr Dughin! Remarcabilă perversitate!

 

 
sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html

 

 

Venit de la Munchen, in drum spre Moskova, Aleksandr Dughin s-a oprit la Bucuresti in perioada 14 – 16 septembrie a.c. pentru a vedea semnalul editiei romanesti a principalei sale lucrari: “Bazele geopoliticii si viitorul geopolitic al Rusiei” aparut la editura Eurasiatica.ro in prezentarea profesorului Ilie Badescu si pentru a vizita Manastirea Snagov cu presupusul mormant al lui Vlad Tepes.[…]

 

Manifestandu-si dorinta de a avea o intrevedere pe probleme de istorie, geopolitica si geoistorie cu presedintele SCMD, Aleksandr Dughin a fost insotit, la vizitarea Manastirii Snagov si a avut ulterior o discutie de 3 ore cu un grup de reprezentanti ai SCMD, format din: Presedintele SCMD, consilierul pe probleme de relatii externe (cetatean american), vicepresendintele pe  probleme media si seful Departamentului Relatii. Cu aceasta ocazie au fost abordate urmatoarele aspecte:
  • Ofensiva globalismului impotriva statelor nationale, vizand destructurarea celor care au mai mult de 10.000.000 de locuitori, inclusiv SUA, Rusia si Romania;
  • Ofensiva, fara precedent, impotriva structurilor militare ale statelor nationale, capabile prin definitie, sa opuna rezistenta, ofensiva esuata in perioada 1998 – 2008 in Canada, SUA, Germania, Franta, Lituania, etc., dar care este pe cale de a reusi, declansata fiind in 2009, in Romania. Aceasta vizeaza  reducerea la nivel de simbol a fortelor militare si de ordine publica, distrugerea completa a rezervei si transformarea statului in victima sigura. Odata reusit, experimentul romanesc se va generaliza, dovada tentativa de implementare a legilor Boc– Basescu, in ianuarie 2011 in Ungaria, dupa ce presedintele Romaniei anuntase, in decembrie 2010, ca “militarii romani au inteles necesitatea sacrificiului”. Atunci, sindicatele militare au scos pe strazi in Ungaria cadrele active din armata si politie, in timp ce in Romania a organizat manifestatii in toata tara, pentru a demonstra ca lupta continua, SCMD, ca sindicat al rezervistilor din intregul Sistem National de Aparare.
  • Necesitatea punerii de acord, in cadrul unei Internationale a militarilor din toate statele europene si America de Nord, a militarilor din toate structurile, pentru a se impotrivi pierderii statutului lor, masurilor represive care vizeaza aceasta categorie socio-profesionala si, mai ales, agresiunii declansate prin guverne si presedinti marioneta, impotriva statelor si natiunilor lor. Cu acest prilej, presedintele SCMD a explicat indemnul lansat in ianuarie 2011 catre omologii din Occident – “Militari din toate tarile, uniti-va!”
  • Sprijinul pe aceasta directie are, in primul rand, in vedere filialele existente sau in curs de constituire ale SCMD la est de Prut, formate din rezervisti care au si cetatenie romana si care vor respecta pe teritoriul Romaniei legile romanesti, iar pe teritoriul statelor in care traiesc, legislatia similara a acestora.
  • Ridicarea nivelului de cunoastere si de rezistenta a populatiei prin cultura, in acest sens urmand a se organiza, cu participarea media, ample simpozioane, colocvii, etc. in toate capitalele europene si peste ocean.
Ca si in cazul discutiilor purtate la inceputul acestui an cu reprezentantii FMI si cu raportorul Departamentului de Stat SUA pentru Romania si Moldova, reprezentantii SCMD au expus, pe larg, datele razboiului de imagine si de distrugere efectiva declansat in 2009 de regim impotriva rezervistilor, obiectivele si modalitatile de contracarare adoptate de sindicat in justitie, in strada, in media si in relatia cu partidele politice.
 
Honor et Patria! Vae Victis!
 
Presedintele SCMD


Col.(r) dr. Mircea Dogaru

 

 

Sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html