Părintele Iulian Ghimuş se opune, în Piaţa Universităţii, distrugerii României


Parintele Iulian Ghimus, preot în localitatea Gara Banca, prezent la manifestaţia de duminică, 6 Octombrie 2013, din Bucureşti, pentru apărarea României de cianurare şi otrăvire.

 

Minciunică Mircea Marian şi corolarul său clerical, popa Stoica


Pentru Mircea Marian minciuna este congenitală. Precum băsismul pe care-l îmbrăţişează. Dar nu numai minciuna şi băsismul. Putem adăuga şi ura anticreştină, ivită poate din ateismul militant mai curând decât o posibilă apartenenţă la vreo sectă. Combinate toate acestea cu o imensă doză de cretinism.

 

Cine este acest Mircea? mă veţi  întreba. Unul dintre veşnicii invitaţi laBe 1TV şi la Naşu – posturi de televiziune unde neoprotestantismul este la el acasă. Pentru că o imagine spune mai mult decât zeci de vorbe, mai jos îi puteţi contempla figura de bou sinistru

 

                     foto: http://www.cotidianul.ro

 

Inepţiile acestui bou trebuiesc tratate de obicei prin ignorare dar iată că ura împotriva românismului promovate de acest cretinoid m-au făcut să fac trimitere la vomitivul personaj. Este vorba de recentul reportaj BBC care ia în dicuţie Biserica Ortodoxă Română.

 

Pe scurt, doi reporteri ai BBC au făcut un material video care se ocupă de Ortodoxia actuală românească, de „controversata” Catedrală patriarhală în construcţie şi, în general, de religiozitatea românilor. Există şi o variantă audio mult mai extinsă – şi mult mai nuanţată! – a reportajului, şi la finalul postării veţi găsi linkuri spre acestea.

 

La o zi după difuzare, hop!, îşi face apariţia în peisajul mediatic şi acest maimuţoi cu figură de babuin chelios, cu un articol în celebra fiţuică băsistă „Evenimentul Zilei„, purtând un titlu ce se înscrie total în practcile dezinformării: „La fiecare trei zile, o biserică este construită în România”. Se dă de înţeles că respectivii ziarişti britanici ar fi exprimat asta dar NU! Nu aflăm pretinsul citat citat nicăieri. Doar în mintea întunecată de imbecilism a pitecantropului zEvZec.

 

Despre producţia jurnalistică trebuie spus că o contribuţie importantă şi-a adus-o – prin ignorarea doleanţelor trimişilor organului de presă britanic – celebrul „popa Stoica”, o figură sinistră şi ea prin gafele erorile de comunicare prin incompetenţa afişată ostentativ. S-a eschivat cât a putut atunci când cei doi ziarişti au cerut posibilitatea unui interviu cu o persoană reprezentativă din fruntea Bisericii. Nu a vrut să-i primească tartorul, nici nu a vrut să-i pună în faţă cu cineva competent de la Bucureşti. I-a trimis la plimbare, cum s-ar spune. Uite în schimb că Înalt prea Sfinţitul Pimen al Sucevei a putut să le acorde atenţie şi nu a găsit nici un impediment din cele afişate de acest satanic popă Stoica.

 

Uite-aşa ajung extremele să-şi dea mâna! Cu bărbi a la Mircea Marian şi popa Stoica.

 

 

Reportajul radio:

http://www.bbc.co.uk/i/p01cpcy7/

 

 

Rituri farmazoane


În ultimele zile „presa” (cică e presă asta!) ne-a tot abătut atenţia de la adevăratul motiv – sau cel puţin aşa mi se pare mie – al deciziei „familiei” lui Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat (sau cremat, sau imolat, sau ars, sau prăjit spuneţi-i cum vreţi). Şi ni se tot vânturau prin faţa ochilor ba presupuşi copii din flori, ba discuţii pe care prietenii şi „familia” şi le aminteau brusc, ba vorbele năuce ale unei veşnice directoare de spital oftalmologic, ba problema sicriului nedezvelit. Nimic despre (re)apariţia practicii incinerării în Europa. Şi iar nimic despre calitatea mai bună sau mai proastă a unor filme ale maestrului Nicolaescu. Ca o paranteză, Irina Margareta Nistor, pe care am observat-o invitată la mai multe posturi de televiziune, nici nu a fost lăsată să-şi dea cu părerea despre ceea ce rămâne din filmografia lui Sergiu Nicolaescu. Dar nu despre cinemaul lui Nicolaescu este vorba în această postare.

 

Tot cu această ocazie nu s-a scăpat prilejul de a se arunca iarăşi cu tone de murdărie mediatică asupra Bisericii ortodoxe care, iată!, continuă să-şi păstreze verticalitatea şi puritatea credinţei creştine în ciuda mulţimii de băgători în seamă şi de grabnic revoltaţi care ne terorizează zilele cu inepţiile lor ateist-seculariste prin diversele medii de informare. Cele două chestiuni sunt legate între ele.

 

O minimă căutare asupra subiectului intitulat „incinerare” ne trimite imediat la MASONERIA secolului al XIX-lea ca iniţiatoarea unui curent de opinie prin care se căuta să se lovească în mod direct asupra concepţiei creştine despre om şi viaţă. „It was only in the late 19th century that cremation returned to the scene in Europe, promoted by Freemasonry. In those days, when Paganism and Pantheism were on the rise, cremation once again became fashionable” ne informează site-ul acesta. Adică, „Abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea cremarea şi.a refăcut apariţia pe scena europeană, prpovată fiind de către FrancMasonerie. În acele zile, în care păgânismul şi panteismul renăşteau, incinerarea dedevenise subiect la modă.” Iar în capul paginii site-ului găsim un citat cum că: „La 8 decembrie 1869 Congresul Internaţional al FrancMasoneriei impunea tuturor membrilor ca datorie să facă tot ceea ce pot pentru a stârpi de pe faţa pământului Catolicismul” Iar incinerarea era considerată modalitatea ideală spre a micşora treptat credinţa în învierea trupurilor şi în viaţa de veci. Şi tot pe acest site se menţioneaă că deşi incinerarea fusese condamnată printr-un canon al Bisericii Romano-Catolice, papa Paul al VI-lea a revocat în 1863 dispoziţia respectivă, act văzut drept „o concesie făcută masonilor”. Şi cu toate acestea catolicii au continuat şi ei să creadă că arderea trupurilor este o blestemăţie care nu trebuie urmată. Deci iată că nu numai noi, ortodocşii, suntem nişte „retrograzi” ci şi creştinii din Vest. Pe alt site catolic se menţionează şi locurile pe unde a început să se practice arderea trupurilor răposaţilor: Italia (Padova), Germania, Elveţia, Franţa, Anglia… Şi a ajuns şi prin părţile noastre. Unde s-a lovit de rezistenţa BOR prin reacţia clară de răspuns. Şi să fie clar, masonii considerau cremaţia drept un act făţiş anticreştin, după cum o dovedeşte şi această scurtă notiţă din New York Times de pe la sfârşitul secolului al XIX-lea.

 

Dar nu numai lucrurile de mai sus mă fac să mă gândesc la un ritual francmasonic. Mai este vorba şi de păstrarea închisă a sicriului (poate pentru a masca purtarea şorţuleţului), de rapiditatea cu care s-a desfăşurat „ceremonia”, de vânturarea într-una prin faţa publicului a cuvintelor magice: „a fost dorinţa familiei” sau „a fost dorinţa răposatului”. Ori am găsit acest site în care se explică CUM trebuie să se desfăşoare o ceremonie masonică de înmormântare. Curios lucru, unii paşi sunt păstraţi întocmai şi în cazul de care vorbim zilele acestea.

 

La care să mai adăugăm mesajul încifrat de pe coroana adusă de Dana Nicolaescu (” Ştii tu… Elf”). Care s-ar putea să nu aibe nici o legătură cu aumite obiecte masonice precum acesta găsit aici:

 

foto: http://www.etsy.com

Chiar şi înainte de impunerea imolării au existat alte forme prin care trupurile masonilor să fie oarecum făcute să se piardă. Cazul celebru este al lui Mozart. Dar să pomenim de nişte numele unor mari români şi, în acelaşi timp, masoni: Tudor Vladimirescu este ucis iar trupul îi este aruncat într-o fântână pentru a i se pierde urma; Nicolae Bălcescu moare în exil la Palermo iar rămăşiţelor nu li s-a dat de urmă nici în ziua de astăzi; mai apoi, Constantin Stere este incinerat; de ce să nu pomenim în continuare şi acest nume: cadavrul lui Nicolae Ceauşescu, membru al P2, se PRESUPUNE că a fost îngropat la Ghencea (tentativele de deshumare au fost împiedicate până acum). Şi s-ar putea să mai existe şi alte exemple.

 

Poate mulţi vor arunca blamul asupra numelor pomenite anterior numai şi numai pe baza apartenenţei la acest viespar de societăţi secrete. Eu nu mă voi grăbi să arunc blamul. Consider chiar că au avut un rol providenţial în apărarea românismului (sau măcar într-o parte a vieţii lor). În conflictele de interese ale diverselor masonerii care vroiau să impună pe aici planurile alogenilor (fie ele ţariste, nemţeşti, ateo-franţuzeşti ori italiene sau iudee) aceşti oameni au căutat să întoarcă situaţia spre binele ţării şi neamului nostru, nu al altora. Poate felul în care au trecut din viaţa aceasta a fost în cazul lor o pedeapsă simbolică şi nu un rit.

 

Iar atunci vine întrebarea: Şi dacă Sergiu a tulburat şi el apele altora în decembrie ’89?

Un concert de Crăciun


Se petrecea cu 15 ani în urmă, pe 17 Decembrie 1995. Dirija părintele Nicu Moldoveanu în faţa Preafericitului Patriarh Teoctist. Sper să fie o mică bucurie pentru unii foşti colegi.

 

Bucuria dracilor din presă


Pe 1 ianuarie în biserici ar fi trebuit citite molitfele Sfântului Vasile. La 9 (NOUĂ) zile după aceea vine şi reacţia postului. Reportajul ca reportajul (deşi nu am habar cine este acel fantomatic „lider sindical al preoţilor”) dar invitatul în studio al emisiunii este total pe dinafară şi dă dovadă de un neprofesionalism cras. Gura păcătosului grăieşte însă un adevăr: ori, în conformitate cu dogma Bisericii, dracii există şi atunci eliminarea molitfelor este aberantă; ori se proclamă inexistenţa demonilor. Iar Belzebut ar zâmbi satisfăcut!

 

Slujbaşii lui SOV Invest mor de grija poporului


„Vai, ce tragedie! Boborul moare de foame şi Biserica Ortodoxă, această instituţie retrogradă şi obscurantistă, se preocupă să-şi ridice mall-uri cu turle”. Cam ăsta este î esenţă mesajul unei emisiuni vomitate de cei ce semnează „condicuţa” de tip nou la trustul lui Sorin Ovidiu Vântu. se evidenţiază şi o târfuliţă şefă: Melania Medeleanu (sau cam aşa ceva).

Să remintim un lucru mai întâi. MAFIOTUL SORIN OVIDIU VÂNTU A TÂLHĂRIT EL ÎNSUŞI PESTE 300.000 DE OAMENI. Pentru ăia de ce nu plâng? De ce nu fac apel la justiţie? Ăia nu fac parte din poporul român? A! Am înţeles! Nu „poporul român” îl apăraţi voi ci aberaţia de tip iacobino-bolşevic numită „laicitate”. Un concept atât de drag SECTANŢILOR. De care uită să menţioneze postul Realitatea. Pentru că sunt burduşiţi cu genul acesta de „coropişniţe”, după cum îi numea răposatul (Dumnezeu să-l ierte) părinte Petre David. Şi ăştia au invadat multe instituţii, ca să nu mai pomenim de partide. Gen PeDe-L. Şi mai le e drag conceptul unora: militanţilor ateo-secularişti. Curios lucru (vorba vine): promotori şi a tot felul de idei făţiş antinaţionale, antiromâneşti. Başca faptul că tac chitic atunci când ar trebui să facă referire şi la ocupaţiile pe care le aveau înainte de ’89 aceşti reprezentanţi ai „laicităţii”. Reamintesc eu: propagandişti PCR, profesori la „Ştefan Gheorghiu” (şcoala de cadre de partid comuniste). Cum este cazul şi cu acest Pârvulescu (dacă o fi într-adevăr numele ău ăsta, că prea avem mulţi Iţic şi Ştrul deveniţi peste noapte din propagandişti zeloşi ai bolşevismului, eroi ai luptei anticomuniste).

Nu numai pe umerii ateilor plâng aceste scursori! I-a apucat de-odată nevoia de a-i apăra pe „musulmanii, iudeii şi alte confesiuni” cărora li s-ar lua astfel din impozitele lor (?!) fără să afişeze în schimb nici o personalitate a vreunui cult care să fi protestat în vreun fel contra „samavolniciei”.  Să lăsăm la o parte faptul că al doilea cult ca număr de credincioşi (Biserica Romano-Catolică) nici nu s-a bucurat de respectul de a fi menţionată. Păi vă dau răspunsul: pentru că NU EXISTĂ asemenea reacţii, statul român acţionând până acum după principiul „discriminării pozitive”. Ca să traduc: minoritarii se bucură de ajutor de la bugetul de stat într-un procentaj mai mare decât le-ar da voie numărul lor real. Dar ĂŞTIA (adică vagabonzii de la Realitatea) uită cu totul să menţioneze acest aspect.

În demenţa lor (voită) ĂŞTIA agită şi tot felul de cifre şi cer ultimativ să fie făcute publice sumele adunate de la credincioşi (sic!). Nu precizează cu ce drept cer ĂŞTIA ceva de genul ăsta. A rămas Vântu cumva fără bani de buzunar şi vrea să facă un şmen? Nu este vorba de nici o „politică netransparentă a BOR” aici. Şi un om cu 4 clase ar ştii că BILANŢUL CONTABIL (Bugetul cu venituri şi cheltuieli) se realizează DUPĂ încheierea anului, nu la mijlocul său. Dar te pomeneşti că trustul Realitatea are altă politică în contabilitatea proprie, o dublă contabilitate precum la FNI sau în forme asemănătoare acelora. Măi, ĂŞTIA, dacă sunteţi aşa de transparenţi de ce nu vă preocupaţi voi să spuneţi de unde a avut bani SOV să cumpere Realitatea şi jumătate din Deltă? Doară spuneţi sus şi tare că nu mai puteţi de soarta vitregă a cetăţenilor!

O ultimă imbecilitate: ĂŞTIA de la Realitatea (cei care se jeluisc cu lacrimi multe de răul românilor) nici nu ştiu să recunoască Monumentul Eroului Necunoscut! Când făceau referire la el imaginile arătau în schimb… Mausoleul Eroilor Clasei Muncitoare (al comuniştilor adică). Mai lipsea ca fundal sonor marşul naţionalist „Hai la lupta cea mare”!