Limba păcătoşilor…


„Despre politica si anturajul lui Victor Ponta ne vorbesc:
Mircea Badea, Neagu Djuvara, Mircea Geoana, Mariean Vanghelie, Victor Ciorbea, Radu Tudor, Florin Zamfirescu, Gabriel Oprea”

 

Anunțuri

Propunerea României pentru Oscar: NAŞU’ MIORITIC


În filmul nostru dâmboviţean, vasăzică, căpitanu’ îl pune pe naşu’ lu finu’ ca naş al tuturor acoperiţilor din interior. Acest naş al lu’ finu devine propunerea lu finu’ (fără număr! fără număr! să ne trăiască) pentru scaunul pe care stă finu’ acum, fin care visează să stea pe scaunul pe care se află acum căpitanu’ lu naşu’. De-a dreapta lu’ finu’ stă celălalt Godfather al acoperiţilor (din lumea-ntragă, eu vă dau un singur sfat/ nu lăsaţi pontac parizian pe stradă…), la rândul lui şi el pus ca Godfather tot de căpitanu’ (de judeţ/ să nu mă bagi la coteţ) care e frate de sânge tipografic cu finu’ lu’ naşu’, ca singur din istoria mondială căpitan care are tratat de coabitare scris cu un fin al lu’ naşu’.

Coloana sonoră e diegetică, provenind de la tromboanele mediatice. Premiul Oscar garantat! Pentru îmbârligătură.

MINCIUNA „LUPTEI CU BĂSESCU”: 10 ani de coabitări continue


Mai este un pic şi Traian Băsescu îşi va finaliza şi cel de-al doilea şi ultim mandat. Odată cu această şi-ar pierde obiectul muncii o importantă parte a spectrului politic şi din media. Aceea care zi de zi s-a aflat în duel mai mult sau mai puţin verbal cu preşedintele încă în funcţie. Ar fi firesc să se facă un bilanţ al raporturilor care au existat pe plan politic între cele două structuri care îşi împart „puterea executivă”. Uimitor (vorba vine) e că nu se grăbeşte nimeni să facă aşa ceva. oare de ce? Răspunsul e foarte simplu: s-ar da peste cap acele şabloane pe care propaganda diverselor partide încearcă să o inducă în creierele populaţiei din România. În cei 10 ani a existat UN FALS CONFLICT între partide şi Băsescu! Conflict a existat dar între măsurile nedemocratice venite de la Cotroceni şi palatul Victoria  aruncate asupra cetăţenilor României. Nedemocratice pentru că nu au avut un suport popular oferit de electoratul care să aprobe acele decizii. Partidele doar au INSTRUMENTALIZAT nemulţumirea faţă de puterea executivă în scopul acaparării unei felii cât mai mari de la masa puterii.

Cum am realizat acest lucru? Mi-am aruncat ochii pe componenţa guvernelor ce s-au perindat de-a lungul celor 10 ani de mandat ai lui Băsescu. Apoi, cu creionul în mână, am calculat cam câte luni au s-au aflat la guvernare diverseele partide din componenţa acestor guverne. Iar când se trage linie rezultatul pare incredibil! Pentru cei ce suferă de amnezie politică. E drept, sunt şi unii care au pierderi bruşte de memorie atunci când sunt puşi să se refere la colaborarea LOR cu obiectul declarat al urii LOR, adică cu Traian Băsescu. Nu-i  nimic, îl reamintim noi aici!

O precizare de la început: pentru uşurinţa demersului, am rotunjit datele de între care s-au desfăşurat diversele mandate. Am considerat că e mai oportun să iau drept reper prima zi a anului ori a lunii (ori ultima zi a anului, ori a lunii) decât să fac stau şi să iau în calcul fără rost perioade de felul 3 luni şi 4 zile. Atfel, ca să exemplific, în calculul meu, mandatele prezidenţiale s-au socotit începând cu 1 ianuarie (2005 ori 2010)şi la fel în cazul echipelor guvernamentale, chit că ele în realitate şi-au aflat şi îşi află termene prin jurul datei de 22 decembrie, bună oară. Pentru mandatul actual al lui Ponta am inclus şi lunile noiembrie şi decembrie din acest an datorită imposibilităţii schimbării din funcţie a premierului.

Şi acum, cifrele în ordine crescătoare!

 

3 ani şi 6 luni – PSD

Pentru cei ce au uitat, social-democraţii s-au mai aflat la guvernare atât în primele 9 luni ale ui 2009 (acel „vis politic împlinit” de care vorbea preşedintele Traian Băsescu), cât şi alte 10 luni din 2012. Iar premierul Ponta este singurul din România şi credem că şi din lume ca are semnat un acord de coabitare.

4 ani şi 3 luni – UNPR

Coabitacii prin definiţie dacă luăm în calcul că naşterea acestei formaţiuni s-a produs abia în al doilea mandat al lui Băsescu. Din aceşti 5 ani ai celui de-al doilea mandat doar 9 luni nu s-au aflat oamenii generalului Izmană la Palatul Victoria!

4 ani şi 7 luni – PD (transformat în PD-L)

Iar din aceştia, 2 ani şi 3 luni au fost la guvernare în primul mandat iar 2 ani şi 4 luni în cel de-al doilea mandat al lui Băsescu.

4 ani şi 8 luni – PC (fost PUR)

Da! Partidul lui Voiculescu, partidul detestabilului motan Felix, partidul de buzunar al patronului de tonomate mediatice reuşeşte să depăşească cu o lună în guvernare PD-L, partidul zis prezidenţial!

5 ani şi 11 luni – PNL

Grosul perioadei îl reprezintă cei 4 ani de guvernare continuă ai lui Tăriceanu în primul mandat al lui Băsescu.

7 ani şi 2 luni – UDMR

Formaţiunea minoritarilor maghiari s-a aflat la guvernare în timpul lui Băsescu mai mult decât orice altă formaţiune politică zisă românească! Şi s-ar fi aflat şi mai mult dacă la sfârşitul guvernării Tăriceanu (din primul mandat al lui Băsescu) din cauza faptului că imaginea lor era prea legată de aceea a liberalilor, cooptarea lor la guvernare a fost evitată de coaliţia PD-L – PSD; iar în vremea celui de-al doilea mandat al lui Băsescu, după ce alianţa USL a dus la căderea guvernelor PD-L, un anume Crin Antonescu nu s-ar fi opus intenţiei lui Ponta de a şi-i face parteneri. Nu-i nimic, Ponta şi-a văzut şi el visul de a guverna cu UDMR în cel de-al treilea cabinet girat de domnia sa. Curat iz de USL în acest guvern Ponta 3 cu d-alde UDMR şi UNPR braţ la braţ cu PSD şi PC.

Puteţi face verificarea consultând pe Wikipedia datele despre:

guvernul Tăriceanu

guvernul Boc 1

guvernul Boc 2

guvernul Ungureanu

guvernul Ponta 1

guvernul Ponta 2

guvernul Ponta 3

Licheaua perfectă: SORIN ILIEŞIU


Dacă nu-l ştiţi, e un nene cu părul alb care se tot bate cu pumnu-n piept cât de liberal ar fi el. Mai că nu spune că el a supt liberalismul de la ţâţa mamei lui. Dar, dacă încerci să-i vezi biografia, dai de un tablou care-l apropie mai mult de spectrul unui cameleon, unui lingău şi sicofant în acelaşi timp. Toate cururile politice le-a pupat DAAAR, în acelaşi timp, avea grijă să-şi creeze şi imagine de mare opozant. Ca toţi GDS-iştii de altfel. Pentru că nenea Ilieşiu este unul din cei care au răspuns „Prezent!” atunci când lepădătura stalinistă Brucan înfiinţa, din considerente ideologice pe termen lung, clubul cripto-marxist cunoscut drept GDS („Grupul de Dialog Social”). Şi a rămas acolo, în GDS, până prin 2102 când, brusc!, a realizat că GDS-ul îl pupă-n dos prea mult pe Băsescu. Şi s-a delimitat. S-a delimitat el, Ilieşiu, care ŞI EL pupase ani de-a rândul acelaşi popou băsist. Şi nu numai din conisderente partizane cât şi, cred eu, pecuniare. Uite, îl vedem şi printre autorii celebrului „Raport al Comisiei prezidenţiale pentru condamnarea comunismului”, cale „Raport Tismăneanu”! Dar… în ce calitate? De cineast? De politruc al „Alianţei Civice”? Nu ştiu. Cred că nimeni, în afară de Băsescu şi Tismăneanu, nu ştie de ce.

 

Sursa: http://sibiu.justitiarul.ro

 

Dar îl vedem pe acest şmenar politic că-şi schimbă tabăra în 2012. Şi devine, de-odată, un invitat drag al Antenei 3 care, din 2012 până astăzi nu se mai satură de el. Poate pentru calitatea de „membru al PNL neînscris oficial” (sic!), după cum se autocaracterizează în CV-ul propriu. Ei, poate exagerez şi eu cu cameleonismul său instant. Poate or fi fost semne premonitorii. De exemplu, ceva nemulţumire faţă de Băsescu s-ao fi acumulat la el pentru că nu a fost răsplătit cum se cuvine în 2011 şi nu l-a numit preşedintele său mult iubit la şefia TVR. Sau poate mai curând o fi simţit încotro bate vântul schimbării şi în 2012 a schimbat tabăra. A trădat, adică. Apoi a mai trădat o dată! Pe cei de la PNL, formaţiune care nu numai că-l primise în rândul său, dar îl propulsase în Parlamentul României, că nu se putea un locuşor de duzină pentru hahalera cu pretenţii, ci un fotoliu cât mai comod. Dar impostorul libearl, ca orice escroc de carieră, trâmbiţează despre sinme că ar apăra tradiţiile naţional-liberalismului „trădat de Crin” şi, cu ajutorul ingineriilor politice ale lui Victor Ponta, crează o disidenţă numită „Partidul Liberal Reformator”, care formaţiune nici nu se ştie dacă există legal. Nu ştim cum s-o împăca ideile neokominterniste profesate vreme de 20 de ani în cadrul GDS cu liberalismul îmbrăţişat brusc dar se observă că specimenul nu are nici o jenă. Curat ca personajul principal din „…escu”.

Cele mai amuzante portrete sunt, însă, cele în care este descris de foştii tovarăşi de cauze. Ia citiţi aici:

Brânduşa Armanca – Mărirea și decăderea ”nătărăului” de serviciu:

 

„O ilustrare expresivă a sindromului ”uselitei” este cazul Sorin Ilieșiu. Figură omniprezentă pe baricada revoluționară a tranziției românești, Ilieșiu se descrie în toate biografiile ca un luptător neobosit împotriva comunismului. Da, el este autorul serialului de apeluri pentru condamnarea comunismului, el este omul căruia i se datorează cea mai extinsă producție postdecembristă de apeluri, manifeste, comunicate, replici și alerte, cu puncte fixe ”Jos Iliescu!” și ”Jos comunismul!”. Un exaltat autentic, Ilieșiu a fost cooptat fără rezerve peste tot unde strigătul lui avea rezonanță: GDS, Societatea Timișoara, organizații monarhiste, asociații umanitare și, mai mult, în Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România sub conducerea lui Vladimir Tismăneanu. Calificat ca un tip bizar, a fost îmbrățișat, gratulat, premiat. Biografia sa de profesor și cineast cu producții remarcabile ca Piața Universității (împreună cu Stere Gulea și Vivi Drăgan Vasile), Apocalipsa după Cioran (autor Gabriel Liiceanu), Monarhia salvează România, precum și numeroase filme de ficțiune, l-a făcut plauzibil pentru intelectualii dedicați procesului de democratizare. Un semn de întrebare asupra consecvenței sale a ridicat distincția ”Meritul pentru învățământ” acordată de președintele Ion Iliescu în 2004. După ani de ”Jos Iliescu!”, Sorin Ilieșiu n-a refuzat-o. Ba chiar s-a mândrit cu ea.”

 

Dorin Dobrincu – Scrisoare către Sorin Ilieşiu:

„Nu pot uita ca dvs. ati fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, calitate in care ati asumat Raportul final in integralitatea lui. Ba mai mult, l-ati sustinut in mod public, inclusiv in anii 2006-2009/2010 (daca memoria nu ma insala inclusiv in unele emisiuni ale unor televiziuni altfel deloc binevoitoare cu activitatea Comisiei amintite). Si nu v-ati dezis nici de actiunile dlui Vladimir Tismaneanu in acei ani. Si nu v-ati dezis nici de activitatea colegilor dvs., membri sau experti ai Comisiei. In eventualitatea in care ati uitat, precizez ca eu insumi am lucrat ca expert in cadrul Comisiei. Asadar, nu reusesc sa inteleg cum de o activitate buna timp de mai multi ani a devenit pur si simplu rea in ultimul timp. Si nu reusesc sa inteleg cum de presedintele, membrii si expertii Comisii erau merituosi in primii ani, dar nu au mai fost dupa aceea, ba dimpotriva, si tot cu referire la aceeasi activitate.”

 

Liviu Ioan Stoiciu – Regizorul Sorin Ilieşiu face un apel pentru memoria lui Emil Cioran. Tentativă de linşaj mediatic în Cazul Breban?

„Regizorul Sorin Ilieşiu, «coautor – împreună cu Gabriel Liiceanu – al filmului documentar de lung-metraj „Apocalipsa după Cioran” prezentat în aceste zile de ICR-Paris, ICR-Madrid, ICR-Stockholm, ICR-Budapesta, ICR-Berlin, ICR-Viena, ICR-New-York», cu frică de Dumnezeu şi susţinător al regimului Băsescu (se abţine să-i condamne samavolnicia, abuzurile, incompetenţa, iresponsabilitatea, dovedite zilnic), trimite un „Apel pentru memoria lui Emil Cioran, cel mai profund şi cel mai rafinat gânditor despre umanitate şi Dumnezeu” (frumos zis), la derută, către cei ce sunt la guvernare acum, personal premierului, Emil Boc, ministrului Culturii, Kelemn Hunor, ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu şi ministrului de Externe, Teodor Baconschi, plus primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu”

 

Şi bomboana pe colivă, un articol pe care l-am descoperit în ultima clipă şi care-mi confirmă vorbele:

Marius Albin Marinescu – Sorin Ilieşiu, un regizor mediocru de filme documentare, este candidatul PNL în colegiul 1 Sibiu pentru Senat. Regizor de filme este doar după 1989, înainte fiind operator de imagine în filme omagiale de felul acestora: „Cununa de lauri” – 80 de minute, 1986, scenariul Nicolae Dragoş, regia Anghel Mora, imaginea: Sorin Ilieşiu, Aurel Kostrakiewicz, Liviu Pojoni, Adrian Drăguşin, Ioan Dobre (film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicolae Ceauşescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul naţional „23 August”) sau „Sărbătoare în mai” (Imn pentru primăvara ţării) – 80 de minute, 1987, scenariul Nicolae Dragoş, regia Anghel Mora, imaginea: Sorin Ilieşiu, Basarab Smărăndescu, Gabriel Kossuth (film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicolae Ceauşescu, organizat la 1 Mai 1987 în Sala Polivalentă, Bucureşti). După cum se poate lesne observa, linsul bucilor prezidenţiale dura fix 80 de minute, nici mai mult, nici mai puţin şi era nevoie de 3 – 4 operatori de imagine ca să surprindă evenimentele „istorice” din toate poziţiile, ca în filmele porno!
După evenimentele din decembrie 1989, Sorin Ilieşiu s-a lepădat de carnetul de membru de partid comunist şi s-a reorientat rapid spre treptele către piramida succesului capitalist, deşi abia coborâse pe scara de incendiu a comunismului în flăcări. În 1990 se afla deja în Grupul pentru Dialog Social (GDS), colectiv de intelectuali, majoritatea alogeni cu porniri antiromâneşti, camuflate de atitudini anticomuniste, pseudo-democratice şi globalizatoare, înfiinţat de evreul Silviu Brucan în decembrie 1989 cu sprijinul financiar al evreului ungaro-american  George Soros, sosit în România chiar în ianuarie 1990. Celor cu memoria scurtă le reamintesc că acestor indivizi din GDS şi celor din „Fundaţia Soros” înfiinţată tot în ianuarie 1990 cu ocazia sosirii „tătucului” sionist în România, devenită  „Fundaţia pentru o Societate Deschisă”, finanţată în continuare de George Soros, trebuie să le mulţumim pentru înlocuirea termenului de ţigan cu cel de „rom”, special ca să se creeze confuzia, la nivel mondial, cum că România este ţara romilor (ţiganilor)!
În continuare, între două filmuleţe documentare tip manifest, domnul fost tovarăş Ilieşiu şi-a descoperit vocaţia de reclamagiu pe stil nou, adică „apelangiu” – un cuvânt nou, pe care nu o să-l găsiţi în dicționarul limbii române şi pe care-l dedic regizorului – acesta fiind promotorul şi primul semnatar al unor numeroase apeluri cărora s-au alăturat numeroşi alţi semnatari din rândul intelectualilor, unii de bună credinţă, alţii din oportunism şi din dorinţa de a-şi promova propria imagine, la fel ca şi iniţiatorul. Iată câteva dintre aceste apeluri ale telefonistului şi alarmistului de serviciu, Sorin Ilieşiu: Apelul pentru România (14 iunie 2005); Apel (personal) către președintele Traian Băsescu pentru a condamna comunismul ca nelegitim (19 octombrie 2005); Apelul (colectiv) către Președintele României pentru condamnarea regimului comunist din România ca nelegitim și criminal (10 martie 2006); Apelul pentru condamnarea internațională a criminalității și nelegitimității comunismului (17 mai 2006) – acesta este altul, adresat Organizației Națiunilor Unite, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Parlamentului European, Congresului SUA, Societății civile din fostele țări comuniste şi probabil Galaxiei, Universului. Atenţie a nu se confunda cu apelurile anterioare, deoarece se supără „apelangiul” că-i încurcăm borcanele. Oare le are pe toate în raft? La borcane m-am referit. Şi mai sunt încă o suită de 6 – 7 apeluri, dar cred că v-am plictisit suficient. Nu ştiu cum de nu s-a plictisit Ilieşiu atunci când le-a redactat.
Reamintim, tot celor cu memoria scurtă, că în anul 2007, la prima suspendare a lui Traian Băsescu, domnul Sorin Ilieşiu a iniţiat, fiind specialist, un nou apel în favoarea preşedintelui. Acel apel a fost semnat de peste o sută de intelectuali, convinşi de Ilieşiu că Băsescu reprezintă „calea cea dreaptă” . În decembrie 2009, Sorin Ilieşiu era în culmea fericirii că Traian Băsescu, colegul său de luptă anticomunistă, câștigase un nou mandat la Cotroceni. Se aştepta ca pentru serviciile oferite marinarului să fie răsplătit cu funcţia de preşedinte al televiziunii române de stat (TVR), dar Băsescu i-a dat cu flit, stârnind mânia în veşnicul protestatar. Acesta l-a aşteptat pe preşedinte la cotitură, iar ocazia de a se răzbuna nu s-a lăsat prea mult aşteptată, ea sosind în urma unor aprecieri nu tocmai măgulitoare ale lui Traian Băsescu la adresa regelui Mihai. Brusc Ilieşiu şi-a amintit că este monarhist, mai ales că regizase în 1992 filmuleţul „Monarhia salvează România”, doar de 34 de minute, mai puţin de jumătate din cele 80 de minute dedicate imaginilor cu Ceauşescu din vremurile de glorie! Aşa că domnul Ilieşiu a mai lansat un apel – cred că şi el le-a pierdut şirul! – de data aceasta solicitând demisia preşedintelui pe care-l adulase până mai ieri. Fain caracter, nu-i aşa?
Imediat după acest apel, din iunie 2011, Sorin Ilieşiu a fost invitat la postul de televiziune „Antena 3″ ca să completeze corul voiculescian al denigratorilor lui Băsescu. „Om vertical”, acest fost lacheu băsescian, a început să-şi atace furibund fostul idol. Grafoman înrăit, individul s-a pornit să bombardeze cu puzderie de scrisori redacţiile publicaţiilor ostile preşedintelui. Mai mult, s-a luat la trântă cu ‘telectualii de la GDS şi aceia l-au dat afară din grupul lor de snobi. L-a atacat pe Andrei Pleşu, vai ce sacrilegiu!, a strigat în cor gaşca erudiţilor, după care i-au spus proaspătului antibăsist să se care din clubul cel select inaugurat de Soros în urmă cu 22 de ani. Când i-au arătat ăia uşa nimeni dintre miile de semnatari ale multiplelor sale apeluri nu i-a sărit în apărare, aşa că asta spune ceva şi despre caracterul acelor semnatari de profesie. Ca să fie tacâmul complet, Sorin Ilieşiu a fost „băgat afară” şi din Societatea Timişoara. Iată cum explică cei de la Societatea Timişoara excluderea oportunistului: „Îl asigurăm pe fostul nostru coleg Sorin Ilieşiu că nefiind atât de preocupaţi precum domnia sa de antibăsism am văzut mai limpede derapajele de la democraţie din ţara noastră la care domnia sa, furat de obsesia antiprezidenţială de care nu suntem răspunzători şi pentru care nu îl putem ajuta, a fost parte activă. Ca să-i dovedim încă o dată că nu suntem parte a obsesiei sale antibăsesciene, îi reamintim că Societatea Timişoara a susținut încă din 3 iulie faptul că avem de-a face cu un puci parlamentar de felul celui din Paraguay.”
Metamorfozarea lui Sorin Ilieșiu, din anticomunist  în aliat al securistului Dan Voiculescu şi al comunistului Ion Iliescu, a fost răsplătită cu un colegiu pe listele USL, taman la Sibiu. Aici a sosit abia la jumătatea perioadei de timp alocată campaniei electorale şi a dovedit că habar nu are din câţi alegători este alcătuit Colegiul 1 Sibiu (Senat), unde o să candideze. Ilieșiu a susţinut în prima sa conferinţă de presă de la Sibiu  că sunt  60.000 de alegători, deşi cifra reală de pe liste este de 143.310 cetăţeni cu drept de vot. Distractiv a fost că şi-a ţinut conferinţa de presă la sediul PSD, fiind vegheat de tabloul lui Ion Iliescu, personaj înfierat cu tărie în documentarul său „Piața Universității – România”, ceea ce l-a făcut să declare: „Nu mă simt confortabil cu portretul lui Ion Iliescu în față. Adrian Năstase a fost însă un premier bun, de valoare și România ar fi avut de câștigat dacă în locul lui Traian Băsescu l-am fi avut acum pe Adrian Năstase. Ion Iliescu a jucat în filmul meu despre Piața Universității, dar mai multe nu vreau să comentez de el”. Bravo nene, ai ajuns să te declari admiratorul puşcăriaşului Adrian Năstase, admirator al unui individ care a nenorocit România şi care doar pentru vânzarea frauduloasă a companiei „Petrom” către austrieci,  cu tot cu rezervele de petrol ale ţării, trebuia condamnat la temniţă pe viaţă pentru înaltă trădare de patrie! Pentru asta trebuia judecat balaoacheşul Năstase, nu pentru fleacuri tip „mătuşa Tamara” sau „Trofeul calităţii”!!!
Iată ce a mai slobozit pe orificiul care-i ţine loc de gură „marele cineast”: „Dacă voi fi parlamentar, voi iniția o lege normală pentru alegerile parlamentare. Nu mi se pare normal că trebuie să faci rost de fonduri pentru campania electorală. Nu statul ar trebui să plătească campania. Ziarele, televiziunile, radiourile să fie obligate să prezinte programele electorale ale candidaților, să o facă gratuit.” Ce spui, Franz, chiar aşa? Nu vrei să-ţi facem şi pedichiura sau măcar să-ţi aranjăm freza? Da’ de o clismă ce spui? Ehei, uite că ai noroc cu publicaţia noastră. Noi te facem cunoscut sibienilor gratis, măi domnule candidat Agamiţă Dandanache!
Printre alte bazaconii, Ilieşiu a mai spus că se simte aproape de sibieni, fiindcă fiică-sa se mărită cu un tip al cărui tată este sibian. După care a înşirat nişte proiecte copiate de la alţii sau „fumate” în alegerile trecute. Iată cum a comentat ironic un sibian pe site-ul unei publicaţii locale:
„Domnule Ilieşiu, Temele dumneavoastră de campanie sunt în cea mai fericită exprimare răsuflate şi incorecte. Participarea bugetului judeţului la bugetul naţional face referire la date statistice din 2004.Ţineţi cont de sumele uriaşe primite de Sibiu în 2006-2009. Mai bine să promiteţi un audit al modului cum au fost cheltuite milioanele de euro în această perioadă. În ce priveşte UNESCO şi bla-blaurile privind respectul academic mai lasă-ne. Nu sunteţi din piesa aceasta.  Sunteţi un AGAMIŢĂ paraşutat în Sibiu ca urmare a incompetenţei liderilor USL, în special a conservatorilor sibieni. Vă repet: nu sunteţi din acest spectacol, iar abureala cu viitorul ginere şi cuscru sibian este penibilă.”
La începutul campaniei, domnul Sorin Ilieşiu declara de la Bucureşti că şi el se consideră sibian pentru că vorbeşte cu „no”… No atunci, babule dragă, lasă-ne în durerea noastră şi servus mult până la Festivalul filmului documentar Astra, care are loc la noi în oraş, că-ţi stă mai bine acolo decât în Senatul României! Cât despre apeluri, eu zic să te rezumi la cel de seară şi să numeri doar încălţămintea de la intrare, ca să vezi dacă-i toată familia prezentă, inclusiv viitoarea mireasă care îţi va aduce un ginerică sibian. Măcar cu atât să te alegi şi matale de pe meleagurile noastre…

 

Sorin Ilieşiu, un regizor mediocru de filme documentare, este candidatul PNL în colegiul 1 Sibiu pentru Senat. Regizor de filme este doar după 1989, înainte fiind operator de imagine în filme omagiale de felul acestora: „Cununa de lauri” – 80 de minute, 1986, scenariul Nicolae Dragoş, regia Anghel Mora, imaginea: Sorin Ilieşiu, Aurel Kostrakiewicz, Liviu Pojoni, Adrian Drăguşin, Ioan Dobre (film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicolae Ceauşescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul naţional „23 August”) sau „Sărbătoare în mai” (Imn pentru primăvara ţării) – 80 de minute, 1987, scenariul Nicolae Dragoş, regia Anghel Mora, imaginea: Sorin Ilieşiu, Basarab Smărăndescu, Gabriel Kossuth (film de propagandă comunistă despre un spectacol omagial dedicat lui Nicolae Ceauşescu, organizat la 1 Mai 1987 în Sala Polivalentă, Bucureşti). După cum se poate lesne observa, linsul bucilor prezidenţiale dura fix 80 de minute, nici mai mult, nici mai puţin şi era nevoie de 3 – 4 operatori de imagine ca să surprindă evenimentele „istorice” din toate poziţiile, ca în filmele porno!
După evenimentele din decembrie 1989, Sorin Ilieşiu s-a lepădat de carnetul de membru de partid comunist şi s-a reorientat rapid spre treptele către piramida succesului capitalist, deşi abia coborâse pe scara de incendiu a comunismului în flăcări. În 1990 se afla deja în Grupul pentru Dialog Social (GDS), colectiv de intelectuali, majoritatea alogeni cu porniri antiromâneşti, camuflate de atitudini anticomuniste, pseudo-democratice şi globalizatoare, înfiinţat de evreul Silviu Brucan în decembrie 1989 cu sprijinul financiar al evreului ungaro-american  George Soros, sosit în România chiar în ianuarie 1990. Celor cu memoria scurtă le reamintesc că acestor indivizi din GDS şi celor din „Fundaţia Soros” înfiinţată tot în ianuarie 1990 cu ocazia sosirii „tătucului” sionist în România, devenită  „Fundaţia pentru o Societate Deschisă”, finanţată în continuare de George Soros, trebuie să le mulţumim pentru înlocuirea termenului de ţigan cu cel de „rom”, special ca să se creeze confuzia, la nivel mondial, cum că România este ţara romilor (ţiganilor)!
În continuare, între două filmuleţe documentare tip manifest, domnul fost tovarăş Ilieşiu şi-a descoperit vocaţia de reclamagiu pe stil nou, adică „apelangiu” – un cuvânt nou, pe care nu o să-l găsiţi în dicționarul limbii române şi pe care-l dedic regizorului – acesta fiind promotorul şi primul semnatar al unor numeroase apeluri cărora s-au alăturat numeroşi alţi semnatari din rândul intelectualilor, unii de bună credinţă, alţii din oportunism şi din dorinţa de a-şi promova propria imagine, la fel ca şi iniţiatorul. Iată câteva dintre aceste apeluri ale telefonistului şi alarmistului de serviciu, Sorin Ilieşiu: Apelul pentru România (14 iunie 2005); Apel (personal) către președintele Traian Băsescu pentru a condamna comunismul ca nelegitim (19 octombrie 2005); Apelul (colectiv) către Președintele României pentru condamnarea regimului comunist din România ca nelegitim și criminal (10 martie 2006); Apelul pentru condamnarea internațională a criminalității și nelegitimității comunismului (17 mai 2006) – acesta este altul, adresat Organizației Națiunilor Unite, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Parlamentului European, Congresului SUA, Societății civile din fostele țări comuniste şi probabil Galaxiei, Universului. Atenţie a nu se confunda cu apelurile anterioare, deoarece se supără „apelangiul” că-i încurcăm borcanele. Oare le are pe toate în raft? La borcane m-am referit. Şi mai sunt încă o suită de 6 – 7 apeluri, dar cred că v-am plictisit suficient. Nu ştiu cum de nu s-a plictisit Ilieşiu atunci când le-a redactat.
Reamintim, tot celor cu memoria scurtă, că în anul 2007, la prima suspendare a lui Traian Băsescu, domnul Sorin Ilieşiu a iniţiat, fiind specialist, un nou apel în favoarea preşedintelui. Acel apel a fost semnat de peste o sută de intelectuali, convinşi de Ilieşiu că Băsescu reprezintă „calea cea dreaptă” . În decembrie 2009, Sorin Ilieşiu era în culmea fericirii că Traian Băsescu, colegul său de luptă anticomunistă, câștigase un nou mandat la Cotroceni. Se aştepta ca pentru serviciile oferite marinarului să fie răsplătit cu funcţia de preşedinte al televiziunii române de stat (TVR), dar Băsescu i-a dat cu flit, stârnind mânia în veşnicul protestatar. Acesta l-a aşteptat pe preşedinte la cotitură, iar ocazia de a se răzbuna nu s-a lăsat prea mult aşteptată, ea sosind în urma unor aprecieri nu tocmai măgulitoare ale lui Traian Băsescu la adresa regelui Mihai. Brusc Ilieşiu şi-a amintit că este monarhist, mai ales că regizase în 1992 filmuleţul „Monarhia salvează România”, doar de 34 de minute, mai puţin de jumătate din cele 80 de minute dedicate imaginilor cu Ceauşescu din vremurile de glorie! Aşa că domnul Ilieşiu a mai lansat un apel – cred că şi el le-a pierdut şirul! – de data aceasta solicitând demisia preşedintelui pe care-l adulase până mai ieri. Fain caracter, nu-i aşa?
Imediat după acest apel, din iunie 2011, Sorin Ilieşiu a fost invitat la postul de televiziune „Antena 3″ ca să completeze corul voiculescian al denigratorilor lui Băsescu. „Om vertical”, acest fost lacheu băsescian, a început să-şi atace furibund fostul idol. Grafoman înrăit, individul s-a pornit să bombardeze cu puzderie de scrisori redacţiile publicaţiilor ostile preşedintelui. Mai mult, s-a luat la trântă cu ‘telectualii de la GDS şi aceia l-au dat afară din grupul lor de snobi. L-a atacat pe Andrei Pleşu, vai ce sacrilegiu!, a strigat în cor gaşca erudiţilor, după care i-au spus proaspătului antibăsist să se care din clubul cel select inaugurat de Soros în urmă cu 22 de ani. Când i-au arătat ăia uşa nimeni dintre miile de semnatari ale multiplelor sale apeluri nu i-a sărit în apărare, aşa că asta spune ceva şi despre caracterul acelor semnatari de profesie. Ca să fie tacâmul complet, Sorin Ilieşiu a fost „băgat afară” şi din Societatea Timişoara. Iată cum explică cei de la Societatea Timişoara excluderea oportunistului: „Îl asigurăm pe fostul nostru coleg Sorin Ilieşiu că nefiind atât de preocupaţi precum domnia sa de antibăsism am văzut mai limpede derapajele de la democraţie din ţara noastră la care domnia sa, furat de obsesia antiprezidenţială de care nu suntem răspunzători şi pentru care nu îl putem ajuta, a fost parte activă. Ca să-i dovedim încă o dată că nu suntem parte a obsesiei sale antibăsesciene, îi reamintim că Societatea Timişoara a susținut încă din 3 iulie faptul că avem de-a face cu un puci parlamentar de felul celui din Paraguay.”
Metamorfozarea lui Sorin Ilieșiu, din anticomunist  în aliat al securistului Dan Voiculescu şi al comunistului Ion Iliescu, a fost răsplătită cu un colegiu pe listele USL, taman la Sibiu. Aici a sosit abia la jumătatea perioadei de timp alocată campaniei electorale şi a dovedit că habar nu are din câţi alegători este alcătuit Colegiul 1 Sibiu (Senat), unde o să candideze. Ilieșiu a susţinut în prima sa conferinţă de presă de la Sibiu  că sunt  60.000 de alegători, deşi cifra reală de pe liste este de 143.310 cetăţeni cu drept de vot. Distractiv a fost că şi-a ţinut conferinţa de presă la sediul PSD, fiind vegheat de tabloul lui Ion Iliescu, personaj înfierat cu tărie în documentarul său „Piața Universității – România”, ceea ce l-a făcut să declare: „Nu mă simt confortabil cu portretul lui Ion Iliescu în față. Adrian Năstase a fost însă un premier bun, de valoare și România ar fi avut de câștigat dacă în locul lui Traian Băsescu l-am fi avut acum pe Adrian Năstase. Ion Iliescu a jucat în filmul meu despre Piața Universității, dar mai multe nu vreau să comentez de el”. Bravo nene, ai ajuns să te declari admiratorul puşcăriaşului Adrian Năstase, admirator al unui individ care a nenorocit România şi care doar pentru vânzarea frauduloasă a companiei „Petrom” către austrieci,  cu tot cu rezervele de petrol ale ţării, trebuia condamnat la temniţă pe viaţă pentru înaltă trădare de patrie! Pentru asta trebuia judecat balaoacheşul Năstase, nu pentru fleacuri tip „mătuşa Tamara” sau „Trofeul calităţii”!!!
Iată ce a mai slobozit pe orificiul care-i ţine loc de gură „marele cineast”: „Dacă voi fi parlamentar, voi iniția o lege normală pentru alegerile parlamentare. Nu mi se pare normal că trebuie să faci rost de fonduri pentru campania electorală. Nu statul ar trebui să plătească campania. Ziarele, televiziunile, radiourile să fie obligate să prezinte programele electorale ale candidaților, să o facă gratuit.” Ce spui, Franz, chiar aşa? Nu vrei să-ţi facem şi pedichiura sau măcar să-ţi aranjăm freza? Da’ de o clismă ce spui? Ehei, uite că ai noroc cu publicaţia noastră. Noi te facem cunoscut sibienilor gratis, măi domnule candidat Agamiţă Dandanache!
Printre alte bazaconii, Ilieşiu a mai spus că se simte aproape de sibieni, fiindcă fiică-sa se mărită cu un tip al cărui tată este sibian. După care a înşirat nişte proiecte copiate de la alţii sau „fumate” în alegerile trecute. Iată cum a comentat ironic un sibian pe site-ul unei publicaţii locale:
„Domnule Ilieşiu, Temele dumneavoastră de campanie sunt în cea mai fericită exprimare răsuflate şi incorecte. Participarea bugetului judeţului la bugetul naţional face referire la date statistice din 2004.Ţineţi cont de sumele uriaşe primite de Sibiu în 2006-2009. Mai bine să promiteţi un audit al modului cum au fost cheltuite milioanele de euro în această perioadă. În ce priveşte UNESCO şi bla-blaurile privind respectul academic mai lasă-ne. Nu sunteţi din piesa aceasta.  Sunteţi un AGAMIŢĂ paraşutat în Sibiu ca urmare a incompetenţei liderilor USL, în special a conservatorilor sibieni. Vă repet: nu sunteţi din acest spectacol, iar abureala cu viitorul ginere şi cuscru sibian este penibilă.”
La începutul campaniei, domnul Sorin Ilieşiu declara de la Bucureşti că şi el se consideră sibian pentru că vorbeşte cu „no”… No atunci, babule dragă, lasă-ne în durerea noastră şi servus mult până la Festivalul filmului documentar Astra, care are loc la noi în oraş, că-ţi stă mai bine acolo decât în Senatul României! Cât despre apeluri, eu zic să te rezumi la cel de seară şi să numeri doar încălţămintea de la intrare, ca să vezi dacă-i toată familia prezentă, inclusiv viitoarea mireasă care îţi va aduce un ginerică sibian. Măcar cu atât să te alegi şi matale de pe meleagurile noastre…

 

Răspundem ascultătorilor: Udrea la Paris


„Am dori să ştim cu ce motiv a ajuns Elena Udrea la Paris?”, ne întreabă grupul „PiţiDorobanţi” de pe Facebook.

Am apelat la analistul de shopping Radu Tudor care ne-a lămurit:

– Doamna Elena Udrea se afla în februarie la Paris pentru a-şi achiziţona parfumul favorit, COCOŞ ANEL.

Chiar şi păsărica lui Cocoş moare pe limba ei!


„Un articol anonim din presa germană, preluat în România pe filiera lui Voiculescu, afirmă în mod mincinos că eu, Elena Udrea, aş fi implicată în afacerea Microsoft. Am citi şi eu articolul…”

Acestea sunt vorbuliţele pe care le-a scos din guriţa ei de candidată prezidenţială (aflată şi în graţiile actualei puteri prezidenţiale) doamna Elena Udrea la conferinţa de presă din această seară. Bun, organele prezidenţiale de presă s-au grăbit să ajusteze discursul, să-l cozmetizeze (o mostră o aveţi aici) dar eu am o memorie mai bună. Şi, paote, se vor găsi şi anumiţi „binevoitori” de pe la tembeliziuni care să reia şirul de minciunele înşirate. Măcar aşa, ca lingăii de la respectivele instituţii de (dez)informare a publicului să primească nişte copite în bot. Împreună cu obiectul adulării lor, Elena Udrea.

De ce asta? Pentru că:

1. Articolul apărut în ediţia germană a Huffinton Post ESTE SEMNAT! De către Vlad Georgescu şi puteţi fiecare verifica acest lucru aici. Deci nu este anonim!

2. În el se face referire la afacerea ce stă să explodeze „EADS”, unde numele Elenei Udrea este vehiculat alături de cele ale unor Ioan Rus, Ion Ţiriac, Dorin Cocoş (că nu se putea) alături de şi mai celebrele Gerhard Schroder, Bodo Hombach şi altele. Deci, nu despre „afacerea Microsoft” e vorba!

3. Cel care a mediatizat articolul în România este Emil Hurezeanu, în seara zilei trecute. La 20 de minute după ce pe acelaşi post – Digi24 – fusese prezentă pe sticlă candidata Elena Udrea care, dacă ar mai fi avut răbdare, ar fi ascultat pe viu pe domnul Hurezeanu vorbind despre articol. Deci, de unde „filiera Vociulescu”?

4. Mă îndoiesc profund că Elena Udrea ar ştii limba germană şi, prin urmare, că ar fi putut citi ea însăşi articolul respectiv.

Concluzie: Păsărica lui Cocoş moare pe limba ei, ca să se verifice înţelepciunea populară. La fel şi cu hultanii din „presa” prea-plecată în faţa lui Băsescu ori al celor din muşuroiul echipei de imagine, oricât s-ar strădui să dreagă busuiocul, după cum puteţi vedea în postarea urcată pe pagina de Facebook a respectivei candidate.