Cristian Troncotă – lansarea ediţiei a doua a volumului „Duplicitarii”


Lansarea, miercuri 17 Decembrie 2014, la librăria Mihai Eminescu din Bucureşti, a ediţiei a doua a volumului „Duplicitarii” semnată de generalul Cristian Troncotă. Alături de gazdă, au mai intervenit Florian Banu, Liviu Ţăranu, Constantin Corneanu, Ioan Scurtu, Filip Teodorescu, Aurel David, Vasile Mălureanu.

 

Remarcăm şi prezenţa lui Victor Roncea, care a publicat deja un material pe această temă. Dar eu – sâc, sâc – prezint  mult mai multe din cele din seara respectivă.

În înregistările de mai jos veţi putea urmări aproape în totalitate discuţiile ce s-au întins pe aproape două ore. Mi-au schimbat doar câteva minute, piersere cauzată de necesitatea schimbării memoriei aparatului de înregistrare.

Partea a doua s-ar mai putea intitula şi „Teroriştii vor veni la ora 6”, dat fiind că punctul central s-a purtat în jurul fatidicei ore din seara zilei de 22 Decembrie 1989 la care se anunţaseră încă de la prânz că se vor ivi „teroriştii” (!).

Am reuşit şi eu să strecor o întrebare, mai spre sfârşit. Aş fi avut multe altele, deşi s-a făcut atingere la câteva chestiuni, iar după ce am revăzut înregistrările s-au mai ivit câteva. Cum domnul general Toncotă m-a invitat să fiu incisiv, îi arunc mănuşa pe această cale:

1. În presă a fost (re)publicat un document-analiză înaintat lui ceauşescu după întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov în Malta. Aş vrea să ştiu dacă cele înfăţişate acolo de generalul Iulian Vlad nu erau mai degrabă informaţii pe care Ceauşescu le aştepta, şi le închipuia deja. Un scenariu construit portivit viziunii pe care o avea deja Ceauşescu cu privire la ceea ce se întâmpla în largul insulei din Mediterana. Îmi pun această chestiune pentru că în cuprinsul documentului se face trimitere la încercări viitoare de destabilizare a… Chinei, ori evenimente de acest fel se desfăşuraseră dehja în urmă cu mai bine de jumătate de an în Piaţa Tien An Men, exact în timpul desfăşurării vizitei unui anume Mihail Gorbaciov în China.

2. Aţi făcut referire, domnule Troncotă, la episodul cetăţenilor sovietici surprinşi în ţară şi cărora li se reţinuseră paşapoartele la ambasada sovietică. Nu cumva se repetă un tipar întâlnit cu mai bine de jumătate de secol în urmă, în Spania brigăzilor internaţionale, în care au fost reţinute paşapoartele acelor voluntari?

3. S-a făcut trimitere la acele unităţi Gladio din Occident, despre a căror existenţă opinia ubliă a aflat la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut. Credeţi că sovieticii ar fi putu fi păcăliţi atât de uşor şi nu şi-ar fi pus problema existenţei unor reţele subversive în eventualitatea în care ei ar fi invadat Occidentul?

4. Cel puţin în cazul Italiei aceste unităţi Gladio au fost puse în relaţie cu activitatea lojei Propaganda Due a lui Licio Gelli. Şi numele lui Nicolae Ceauşescu a fost vehiculat ca aderent la această lojă de tip masonic. Ceea ce ar presupune şi o extensiune la nivel militar prin activarea unor unităţi „Gladio” autohtone. Nu cumva încercarea de lichidare a USLA (şi a altor unităţi) a fost o încercare de distrugere a eventalelor focare de opozişţie anti-sovietică pe care vecinii de la răsărit le credeau camuflate sub ceea ce credeau ei că ar fi doar o faţadă?

5. La întrebarea legată de arma „sinuciderii” lui Milea mi s-a servit un argument de tip „Păcală”. Adică o fantezie (arma oferită lui Milea de ofiţerul de la Transmisiuni) adeverită prin altă fantezie („mărturia” unuia de la Direcţia 5 că Milea i-ar fi cerut şi lui arma). De fapt, privind retrospectiv, nu îşi poate pune oricine problema veridicităţii respectivului securist şi, pornind de aici, să ajungă la tabloul unui complot mult mai amplu în chiar sânul clădirii CC-ului?

6. Cercetarea trecutului are îndeosebi motivaţii practice, spre a prevedea oarecum viitorul. Există o analiză a „stilisticii” dezinformării sovietice? Se repetă această „stilistică” în condiţiile de astăzi ale Războiului Rece 2.0?

7. Vă prezint următorul tablou: într-un oraş la doi paşi de graniţă apar brusc nişte omuleţi verzi care atacă trupele aliate aflate în acea localitate. Acţiunile au loc cu aproximativ 10 zile înaintea unei preconizate ofensive a statului vecin. Lămuresc evenimentele de astăzi cele petrecute în Iaşii zilei de 29 iunie 1941?

 

DSC06252_resize

DSC06256_resize

Reclame

Răspundem ascultătorilor: Igor Dodon


– Ce a declarat Igor Dodon, conducătorul PSRM, când s-au aflat primele rezultate de la alegerile parlamentare?

– „Moscoviţa, dragostea mea…”

„Acoperit” sub proiecţia propriilor temeri


În sfârşit, cineva care realizează absurditatea logicii şchioape a lui musiu Băsescu! Un articol de pe Bursa – chiar dacă vizează altceva – şi preluat de Ziarişti Online remarcă nişte absurdităţi la care se poate ajunge dacă afirmaţiile lui nea Caisă Băsescu ar fi luate de bune. Pentru că era o nerozie presupunerea că un subordonat ajuns decident şi-ar păstra şi vechiul statut de subordonat. Ar însemna ca Hitler sau Napoleon – ca să dau două exemple – odată ajunşi în frunte statului respectiv să rămână (ei! Fuhrerul, respectiv Împăratul) obedienţi sergenţilor care le dădeau ordine! Nerozia este evidentă dar din păcate prinde la o populaţie manelizată politic şi scufundată din ce în ce mai mult în analfabetism. În cazul nostru, al României, un fost subordonat (în orice funcţie ar fi el), odată ajuns Preşedinte devine el cel ce apasă la butoane.
Dar ar fi interesant de văzut ce imbolduri lăuntrice anume l-or fi făcut pe musiu Băsescu să scoată pe goarnă asemenea idioţii. Nu cumva episoade din experienţa proprie l-or fi făcut să-şi proiecteze propriile temeri asupra adversarilor săi politici dacă ţinem cont că există bănuieli temeinice că Traian Băsescu, la Anvers, ar fi fost şi el un „acoperit” în subordonarea lui Silvian Ionescu?

Situaţia din Ucraina: pe urmele unei „dezinformări”


În urmă cu câteva zile (mai precis vineri, 15 august) autorităţile ucrainiene acuzau intruziune unei coloane militare provenite din Rusia pe teritoriul ucrainian. Aceleaşi surse mai afirmau şi că respectiva coloană militară ar fi fost distrusă prin salve de artilerie. În acelaşi timp, autorităţile de la Moskova negau vehement acest lucru. Ştirile erau destul de contradictorii mai ales că arzătoare era şi chestiunea „convoiului umanitar”, ceea ce crea impresia că respectiva infiltrare ar fi avut loc dinspre Doneţkul rusesc înspre cel ucrainian.

O afacere numai bună să se preteze manipulărilor şi, mai ales, dezinformărilor practicate de diversele „goarne” muscăleşti. De alea de pe la noi vorbesc. Gen Cozmin Guşă ori bezmetici fără „rost”, precum o haimana ideologică precum un anume Albişteanu.

Da, într-adevăr, au fost manipulări, dar nu în sensul dorit de respectivii răspândaci. O voi demonstra pentru că eu – spre diferenţă de respectivii – încerc cât de cât să mă informez. Între altele, o unealtă despre situaţia frontului în Ucraina cu informaţii la minut este acest site pe care toată lumea îl poate accesa.

Voi porni de la situaţia actuală din zonă aşa cum este ea configurată pe hartă. Dar cer atenţie asupra zonei de sud, aceea care este subiectul postării şi al „dezinformărilor”. Observăm că cele două republici „populare” rusofone (Doneţk, colorată în oranj, şi Lugansk în roz) se unesc în partea de sud şi împreună se conexează cu Rusia.

 

Situatia in Donetsk si Luhansk

Dar cum stătea situaţia în seara de joi, 14 august? Ei bine, trupele ucrainiene reuşiseră de ceva zile să rupă legătura dintre Republica „Populară” a Luganskului (RPL) şi Republica „Populară” a Doneţkului (RPD), încercuind-o cimplet pe aceasta din urmă şi tăindu-i şi culoarul spre Rusia (punctul A cu roşu). Celebrul convoi umanitar se găsea în acest timp în drum spre alt Doneţk (cel rusesc), marcat cu B de culoare albastră pe hartă. Zona aflată sub control ucrainian am haşurat-o cu verde.

 

Situatia in Donetsk si Luhansk 14 august

 

Pe 15 august – ziua incursiunii coloanei ruseşti („distruse de artileria ucrainiană”) – ne arată o străpungere realizată între graniţa cu Rusia şi zona de sub controlul RPD (colorată în roşu în harta de mai jos), o fâşie intrată din nou sub autoritatea separatiştilor.

 

Situatia in Donetsk si Luhansk 15 august

 

În câteva zile şi fâşia ce separa RPL de RPD intră sub controlul rusofonilor.

 

Situatia in Donetsk si Luhansk 19 august

 

Ce să înţelegem de aici? Păi că da, au fost anumite mistificări. Credem că a existat o coloană militară dinspre Rusia dar că ea NU a fost distrusă ci, dimpotrivă, aceea a dat peste cap situaţia frontului în zonă. Înţelegem şi că tot tămbălăul creat de vestitul „convoi umanitar” era o diversiune creată spre a se abate atenţia de la un Doneţk (cel ucrainian – ţinta ofensivei ruseşti) la un alt Doneţk (cel rusesc) aflat la vreo 200 km depărtare de puncul de infiltrare al ruşilor. Nu au demonstrez acest lucru. Harta însăşi vorbeşte!

Să mai adăugăm un amănunt. Cel care a anunţat primul infiltrarea convoiului rusesc a fost un membru al parlamentului ucrainian în noaptea de joi spre vineri (14 spre 15 august). Poroşenko l-a confirmat mai apoi,a dăugându-se şi povestea despre distrugerea sa. Apoi s-a închis subiectul. De ce? Alternativa firească ar fi dus la un conflict DIRECT şi DE DURATĂ cu Rusia. Credem că ucraina doar a amânat exacerbarea războiului.

PS: oare pe anticomuniştii de carton din specia lui Albişteanu, Karamazov & Co nu-i deranjează titulaturi, lozinci, şi însemne precum „republică populară”, „steaua roşie”, „agresiune fascistă”, „capitalism putred”? Credem că nu! Sunt monede calpe care şi-au dat arama sovieto-rusnacă pe faţă.

Cum a fost la conferinţa Fundaţiei Konrad Adenauer despre acordul secret RFG – RSR privind emigrarea germanilor


Joia ce a trecut (adică pe 8 mai) m-am prezentat şi eu la conferinţa Fundaţiei Konrad Adenauer cu tema „Acordurile secrete – istoria emigraţiei asistate a etnicilor germani din România”. Punctul de interse l-a reprezentat prezenţa la manifestare a NEGOCIATORULUI din partea RFG, doctor Heinz-Günther Hüsch.

 

doctor Heinz-Günther Hüsch

 

Am şi filmat bună parte din discursurile celor prezenţi (Ovidiu Ganţ, Vasile Dâncu, Germina Nagâţ, Heinz Günther Hüsch, Radu Preda si Sven-Joachim Irmer) dar cum traducerea se făcea la cască iar cea mai mare parte a discuţiei a avut loc în germană, nu am mai găsit rostul urcării acestora pe Youtube.

 

Scopul principal pentr care am vrut să asist la ceea ce spunea acest domn din Germania a fost acela că nu am mai vrut să depind de VICIEREA produsă de mediile româneşti şi, în principal, de aşa-zise instituţii din România gen CNSAS. Cum e cazul acestei Germina Nagâţ, director de investigaţii la CNSAS (Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii) şi cadru de nădejde al GDS. Vom reveni.

 

Ce am aflat de la domnul Hüsch (iar presa românească nu prea subliiază)?

– că operaţiunea strict secretă dintre RFG şi România ocupă în arhivele germane 55 de volume, cu 25.000 de file şi că aceste dosare sunt încă RESTRICŢIONATE ACCESULUI! Prin urmare, şi declaraţiile publice ale domniei sale pe tema dată sunt supuse… autocenzurii.

– după cum reiese şi din titlul conferinţei, domnul Hüsch a evitat să folosească vreodată cuvintele „cumpărare” ori „vânzare” în ceea ce priveşte termenii acordului secret RFG-RSR.

– că operaţiunile cuprinse în respectivul acord au continuat ÎNCĂ DOI ANI după căderea lui Ceauşescu, perioadă post-revoluţionară în care aproape că minoritatea germană a dispărut de la noi. Remarc că nimeni de pe la noi nu-şi pune problema acestui exod girat de FSN.

– că preliminariile au avut loc în 1968, după stabilirea relaţiilor diplomatice cu RFG în 1967. Treptat s-a ajuns la un acord între cele două părţi prin care s-au stabilit condiţii reciproce contractuale. RSR trebuia să permită emigrarea a cel puţin 20.000 – Mergând până la 40.000 de etnici germani într-o perioadă de 4 ani de zile, urmând ca partea germană să recompenseze financiar această oportunitate. Sumele variau în funcţie de nivelul de educaţie al celor ce primeau paşaportul (între un minim de 1700 mărci şi un maxim de 11.000 de mărci). Şi atunci de ce minte presa „românească” în stil dezinformativ când extinde acest maxim (11.000 mărci) asupra tuturor germanilor emigraţi? or fi avut cu toţii studii superioare?

Treptat, s-au mai adăugat, ici şi colo, diverse cereri sau… oferte. Partea română a dorit achiziţionarea la un moment dat de auto-utilitare şi cererea a fost îndeplinită, cu toate că aceste utilitare (maşini de pompieri) intrau sub embargou NATO, România făcând parte din Tratatul de la varşovia. La rândul ei, partea germană se oferise să dăruiască nişte automobile Mercedes dar acestea au rămas în Germania pentru că PREŞEDINTELE Ceauşescu a preferat să folosească o maşină naţională în călătoriile sale. Şi iarăşi observăm cum presa „românească” dezinformează, precizând doar cuvântul „maşini” atunci când se referă la pretenţiile României, ca şi cum partea română ar fi dorit achiziţionarea de automobile de lux, că la acestea se gândeşte imediat mintea omului comun.

– că acest tratat secret a fost în conexiune şi cu un acord privind obţinerea unui împrumut cu dobândă avantajoasă pentru partea română, statul romând accesând astfel din băncile germane 800 milioane de mărci. Ceea ce înseamnă că această operaţiune germano-română (emigrarea asistată a minorităţii germane în RFG) se înscria într-un aranjament complex, fiind doar o faţetă a întregului mecanism.

 

Domnul Hüsch a mai prezentat modul în care să făceau negocierile, unde anume se desfăşurau. Din păcate (pentru ei) unii n-au înţeles că anumite lucruri povestite mai cu umor de către AVOCATUL german – că asta îi este profesia – se înscriu la capitolul „tactici de negociere”.

 

Din păcate nu am avut când să mai strecor şi eu întrebări. Moderatorul Radu Preda selecţionând pe unii care-i erau mai pe plac (bănuiesc eu). Bun, unii au pus întrebări clare şi răspicate, la obiect – aşa cum a fost cazul cu Herbert Grünwald, Liviu Ţăranu sau Adrian. Dar nu se poate să-l laşi pe un Dan Tabalabă Tapalagă să debiteze vreo cinci minute despre cum jucau la el îl localitate fotbal saşii cu românii! Ăsta-i cică jurnalist şi ditamai ştabul de Hotnews şi nu posedă nici simţul măsurii şi nici al ridicolului. Cât despre concizie, m-am lămurit.

 

Şi aş fi avut ce să întreb!

– Ce reacţii au avut RDG şi URSS faţă de emigrarea evidentă a etnicilor germani din RSR?

– De ce s-a implicat în operaţiune DOAR o ţară germanică? În fond, saşii şi cu şvabii fuseseră câteva secole supuşi habsburgici şi nicidecum ai Germaniei.

– Ce sume s-au plătit DUPĂ 1989? Cui şi pe ce dată? Plata s-a făcut tot cash?

Vocea Rusiei îi consideră pe Români drept „romini”. Aviz iubitorilor de muscali.


Un articol publicat pe siteul Radio Vocea Rusiei de către un anume Vasile Andreescu, dacă o exista această persoană. Observaţi cum de fiecare dată autorul (care pretinde că este român prin nume) foloseşte numai variantele utilizate pe vremea Republicii Populare Romîne, adică atunci când ţara noastră se afla încălecată de soldaţii, „consilierii” şi „specialiştii” sovietici. Conţinutul e vechi: era în uzul retoricii staliniste. Lăsăm la o parte că imputaţiile ce se aduc reflectă în realitate situaţia din teritoriile de sub cizma lui Putin.

 

Cea mai simplă întrebare…

 

 

Mereu, cînd sîntem într-o dilemă, eterna şi simpla întrebare pusă de fiecare om, dar consacrată într-una dintre scrierile sale de nemuritorul Lenin, anume „ce-i de făcut” ne revine în minte. Cred că pentru Romînia de azi e foarte necesar să întrebăm aşa ceva.

E clar că romînii nu sînt mulţumiţi de mersul ţării lor. Pe de altă parte, e clar că nu au cultură politică, adică nu ştiu ce să facă în situaţia în care, sub aparenţa liberei alegeri, li se fură şansele şi nu li se acordă nicio cale de a riposta democratic activ contra acestui abuz. E clar că sînt şi se lasă şi manipulaţi, datorită stresului provocat de conştiinţa neputinţei lor, autoobosindu-se şi găsindu-şi consolarea în inutilităţile de import din sfera aşa-zisei culturi şi civilizaţii de colonizaţi, care li se inoculează zilnic, vitriolat, prin toate mediile de informare accesibile şi impuse ca surse majore oficiale. E la fel de clar că, agitaţi, obosiţi, stresaţi, înfricoşaţi de a nu greşi şi a pierde şi puţinul pe care au reuşit, măcar aparent, să-l agonisească, uneori iluzoriu, romînii sînt laşi pînă la a ridica mîinile sus la jaf, neîncrezători pînă la paranoie şi dornici de sînge pentru a vedea pe cineva suferind pentru răul pe care-l percep ca sursa nefericirii lor şi pe care-l atribuie mereu altora, ei fiind mereu, invariabil, simple victime fără vină, atît la nivel colectiv cît şi individual. E clar că acei cîţiva, raportat la grosul populaţiei, care ţin frîiele, cei vizibili, păpuşile zise politicieni, cît şi cei din umbră, şefii serviciilor secrete ce deţin controlul şi poartă răspunderea principală pentru starea de azi a ţării, se bucură de situaţie şi trag tare cît pot, cît timp se poate, că lumea începe să se mişte iar prin jur şi mîine nu ştii ce răsturnare vine cu vreun crivăţ care să-i măture. Iar exemple în istoria locurilor carpato-danubiano-pontice sînt cu duiumul, chiar în perioada contemporană, fără a fi nevoie să te oboseşti să cauţi prin arhive prăfuite… Deşi romînii nu dau atenţie, spaţiul public, aspectul vizual, interacţiunea umană, adică atitudinea fiecăruia în raport cu ceilalţi în diversele situaţii, oficiale, personale, contribuie cel mai mult la menţinerea climatului nesănătos şi la agravarea bolii sociale cronicizate în care se tîrăşte populaţia din Romînia. Aici, datorită volatilităţii sale, au loc toate intervenţiile, provocările externe, aici se slăbesc şuruburile societăţii, aici se degradează moralul populaţiei, prin atitudini provocate, voite, prin aşa-zise asociaţii care, corupînd funcţionari dornici de îmbogăţire, preiau atribuţii publice care nu ar trebui să fie atinse de ele, făcînd profituri din contracte oneroase cu statul corupt în timp ce distrug coeziunea societăţii, ca nişte viruşi instalaţi pentru a distruge societatea atacată. Cum să văd altfel acţiunile de blocaj pe faţă la care se dedau aşa-zisele asociaţii de protecţie a animalelor cînd iau cîini pe care-i lasă liberi, pentru care romînii plătesc impozite pentru a fi sfîşiaţi de haitele cvasiturbate, în profitul funcţionarilor şi patronilor acestor grupări de sabotaj social (asociaţiilor respective), care continuă să distrugă mediul social?

La fel fac şi unele firme şi bănci intrate pentru a prelua controlul asupra unor segmente economice şi a le manipula şi utiliza ca elemente de presiune asupra administraţiei care le-a cedat cu largul concurs al propriilor săi funcţionari corupţi. Cum să văd altfel faptul că, deşi Romînia dispune de gaze, petrol şi energie, firmele occidentale care au preluat controlul asurpa distribuirii lor, impun nişte niveluri de profit de japcă pe faţă, acuzînd apoi prin presa aservită lor pe ruşi că vînd gazul la preţul cel mai mare din Europa? Cum să văd altfel manipulările din sistemul bancar, cînd băncile acordă credite preferenţial pentru importuri, împingînd populaţia să consume din import, scoţînd astfel valuta din ţară pentru a-şi lua partea dincolo de graniţe de la cei cu care colaborează în sensul acesta. În acest timp, fostele firme competitive de stat sînt pe butuci, lipsite de finanţare, că, de, piaţa e liberă, statul nu poate subvenţiona, pentru a fi puse în genunchi şi a fi luate pe preţ de nimic de către îngeraşii aşteptaţi, aşa-zişii investitori străini, mereu aceiaşi, în principal cei din UE şi SUA. Iar cînd vreo firmă rusească încearcă să cumpere ceva ce pare mai de folos pentru tutelarii occidentali, încep sabotajele în fabricile respective, şantajele, presiunile prin ziare pentru a-i face să renunţe, să se care, aruncîndu-li-se în spate toate mizeriile posibile. Sacrificaţii: muncitorii rămaşi pe drumuri, morţi de foame la propriu, siliţi să ia calea căpşunilor sau a centurilor oraşelor vestice, în funcţie de sex, abandonîndu-şi copiii bunicilor bătrîni şi bolnavi, care schinjuiesc şi ei cîte o găină, o capră, o vacă, să le dea ouă şi lapte, nesacrificîndu-le pentru carne că rămîn fără element de supravieţuire. Dar, oficial primesc ajutor de la stat, paraziţii, nu? O duc bine pe hîrtie. Îşi permit să nu muncească pămîntul, îl lasă-n paragină, leneşii, nu? Păi cum să muncească, cu ce?!? Firmele interne, cît timp nu sînt preluate de vreun fost securist ajuns participant la jaful naţional, sînt pe ducă, iar lupta e acum între securiştii mari ce deţin unele firme profitabile, dorite de aşa-zişii investitori externi, de fapt agenţi ai serviciilor lor, care vor să pună mîna pe avuţiile ţării pentru a o controla, şi aceşti aşa-zişi investitori, care tocmai din acest motiv, al preluării, au şi provocat lovitura de stat din 1989. Să înţeleg că cei de la OMV, de exemplu, care au luat Petromul cu japca, sînt cu adevăraţi investitori? Să fim serioşi… Oricum, să nu-l fi luat ei, ar fi încăput pe mîna fraţilor Păunescu, Tender, a lui Voiculescu, Videanu, etc., prea mulţi să-i mai enumăr aici, dintr-ăştia cu familie mare, bine situaţi… Lasă, că la energie, Romînia a cîştigat la Haga, ape multe din Marea Neagră. Păi cum era să piardă cînd era vorba că Romînia e doar o păpuşă a Chevronului, iar Haga e controlată de aceiaşi politicieni de la Washington, care iau bani de la Chevron, printre altele, la fiecare mandat? Să vezi ce o să cîştige romînii de pe urma acestui mare cîştig: mai multe zerouri la facturi! Ce democraţie şi liberă iniţiativă, domnule!!!

Pe străzi, aşa-zişi huligani, despre care toţi spun cu toleranţă şi indolenţă că, „n-ai ce le face, n-au cei şapte ani de-acasă” provoacă adevărat haos în trafic. Oare ei sînt cu adevărat nişte prost crescuţi sau mulţi dintre ei sînt chiar implantaţi care o fac voit pentru a provoca griji momentane, a produce rupturi vieţii sociale, a slăbi coeziunea şi încrederea cetăţenească, a slăbi moralul populaţiei? Parcă ştie cineva cine e doar prost crescut ce imită ca maimuţa ceea ce vede şi cine provoacă totul cu un scop? Şi cum să văd atitudinea multor poliţişti, procurori, judecători, avocaţi şi politicieni, toţi, în fapt, doar mafioţi, care aprobă şi aplică nişte legi ce fac posibile uşor cele mai mari crime, omoruri, accidente mortale, lovituri ce provoacă infirmitate permanentă, violuri, jafuri în case, blocînd soluţionarea lor justă prin tertipuri mărunte, de aşa-zisă lipsă de procedură, deşi fondul e clar. Cînd în propria casă dreptul la apărare se dă selectiv şi limitat, iar pentru viol se cere mediere, ce să mai cred? Măcar în Congo asemenea cazuri s-ar rezolva mult mai cinstit şi eficient…

Obligat să meargă mereu cu capul plecat, fie şi măcar pentru a nu călca în reziduurile cîinilor, să fie cu nervii întinşi la maxim prin mijloacele de transport de suprafaţă pentru a nu fi victima hoţilor de buzunare, să fie slugă la muncă în faţa unui aşa-zis şef total incompetent şi supus, la rîndul său, unor ordine şi mai debile de mai sus, romînul este preluat acasă de răgetele animalice de la televizor, de pe toate canalele, ai căror protagonişti sînt puşi şi plătiţi să facă zgomot de către patronii lor ce luptă pentru acapararea resurselor ţării, patroni interni şi externi, după cum au interese. Licăriri de speranţă mai sînt, mai sînt tîrguri de carte, mai sînt nopţi albe pe la muzee, dar romînul nu mai are ochi să citească printre rînduri. Îmbulzeala mare e la cărţi cu coperţi sclipitoare, de învăţat engleza la modul general şi la exponate fără substanţă intelectuală, dar cu pregnanţă vizuală. Mi se va răspunde că aşa e şi prin alte părţi. Vă întreb: vă comparaţi cu vecinii şi cînd sînteţi grav bolnavi? Cînd vă doare, cînd cancerul e vizibil, aşteptaţi ca vecinul să meargă primul la doctor să-l urmaţi? Sau, e clar, în situaţia curentă a societăţii, cancerul nu e, încă, vizibil. Nu doare încă, e bine… Poate, cumva, nu aţi uitat Grecia şi Ciprul, două ţări pline de inconştienţi, ca la romîni. În 2004 Grecia visa, era campioană europeană la fotbal, era bine, distracţie! Au dus-o în vise grecii pînă cînd i-au trezit din somn cei ce le-o pregăteau, din Vest, în colaborare cu cei din interior, trădătorii corupţi. E bine acum? Sau nu e nici asta o lecţie? În loc să tindă în sus, romînii se uită dacă e cineva mai jos şi adorm la loc, că nu sînt ei ultimii, la alţii e mai rău. Dar gravitaţia, că trăim într-o lume fizică, deocamdată nu trage pe nimeni în sus, raportat la pămîntul pe care călcăm şi unde vom merge cu toţi, ci doar în jos… iar contactul cu pămîntul rezultat prin cădere e dureros pentru cei ce se ciocnesc de el. Popoarele, în istorie, au simţit-o pe pielea lor de fiecare dată cînd s-au lăsat pradă lenei şi beţiei degenerării. Fizica nu iartă…

În tot păienjenişul ăsta lumea ridică din umeri: ce să faci, asta e… Pe de altă parte, soluţiile pot fi uimitor de simple, iar orice călătorie lungă începe cu primul pas. Dumnezeu îi ajută pe curajoşi mereu, la fapte bune, dar trebuie un efort, un curaj, o solidaritate.

Primul pas, a lupta cu armele celor ce le impun. Iar aici sînt trei măsuri:

Prima măsură e să mergeţi la vot toţi şi SĂ ANULAŢI VOTURILE TOATE, PUNÎND ŞTAMPILE PE MAI MULŢI PÎNĂ VI SE USUCĂ CERNEALA DE PE ŞTAMPILĂ. Nu a nu merge la vot, ci a-l anula, aici e diferenţa. Deşi serviciile au grijă să pregătească saci suplimentari cu buletine ştampilate pentru cei pe care-i susţin, le va fi greu să pareze un protest masiv, naţional, de acest gen. Toţi puteţi face asta în cabina de vot. Nimeni dintre candidaţii de acolo nu vă reprezintă, nu au vreun interes, toţi sînt puşi spre a fi praf în ochi, spre a vă jefui. Sau Băsescu, cu Roşia Montană, sau Ponta, cu Pungeşti, vă spun, cumva, altfel? Toţi sînt la fel, puşi pe jaf, lipsiţi de orice griji că ar putea să-i întrebe cineva de ceva… Doar printr-un asemenea protest veţi putea să-i faceţi mai atenţi.

Măsura 2: pentru că se permite încă prin legea de azi să se facă petiţii comune către parlament ca iniţiative legislative, deşi legea e destul de restrictivă, UNIŢI-VĂ ŞI CEREŢI ÎN SCRIS MODIFICAREA LEGII PARTIDELOR POLITICE. Dacă, după lovitura de stat din 1989, Iliescu permisese prin decret formarea unui partid cu un număr minim de 251 de membri, acum ROMÎNIA ARE UNA DINTRE CELE MAI DICTATORIALE LEGI DIN LUME, cu 25000 de membri domiciliaţi în cel puţin 18 judeţe! După Romînia, în UE, urmează Portugalia cu 7500 de membri fără legătură cu localitatea de rezidenţă. Bulgaria şi Polonia cer doar 500 de membri, Letonia doar 200, iar unele state ca Franţa, Spania, Belgia nu cer niciun membru. E logic că, dacă ai o idee de organizare mai bună, trebuie să te înregistrezi mai întîi, s-o propagi legal, nu pe şest, aşa încît lumea să fie convinsă şi să adere la partidul tău în cunoştinţă de cauză. Dacă nu te lasă să ai partid rezultă că activitatea ta va fi în afara legii pentru a-ţi aduna membrii necesari. În fapt, e clar, formarea de noi partide politice în Romînia nu e posibilă azi, şi fac un pariu sigur că, de fapt, azi NICIUN PARTID NU ÎNDEPLINEŞTE CRITERIILE LEGII, FĂCÎND DIN ROMÎNIA O DICTATURĂ MASCATĂ, COLONIE A NATO ŞI UE, CARNE DE TUN ÎN CAMPANIA LENTĂ SPRE EST. UDMR nici măcar nu se ascunde, e doar o asociaţie culturală, nu partid. Şi, oricum, care e rostul partidului etnic, ce reprezintă doar un grup mic, lăsînd la o parte majoritatea care-i asigură existenţa legală prin subvenţii? Rusia, aşa-zisa dictatură cruntă din ziarele vîndute, cea mai întinsă ţară din lume şi cu o populaţie de 150 milioane de oameni, cere doar 500 de membri pentru formarea unui partid nou şi fără legătură cu zona de rezidenţă! Tot în cadrul acestei măsuri, în iniţiativa legislativă, cereţi să se elimine orice contribuţie privată la partidele politice. Cu aceasta, partidele vor fi separate de particulari. Să se oblige doar mediile de informare să publice în anumite limite şi în mod egal luările de poziţie. Detaliile pot fi stabilite, dar acestea sînt liniile principale absolut necesare.

Pasul 2: organizarea la nivel local – formarea unor asociaţii locale de participare, care să includă toţi rezidenţii apţi, prin rotaţie, pentru a se veghea la instaurarea liniştii, ordinii, curăţeniei şi siguranţei. Poliţia, pînă nu există vreun mort, nu intervine, ba te ia şi la mişto. Ce veţi aştepta, să se ajungă ca în Mexic, unde mafioţii băteau la uşile localnicilor cerîndu-le să le facă baie fetelor lor că le împrumută pentru cîteva zile?!?

Pasul 3: Dacă cele de mai sus sînt ignorate, cereţi-le în mod mai radical, în stradă, căci ele sînt ignorate tocmai pentru că vă dau puterea şi instituie democraţia, şi ele sînt măsuri necesare ca premise pentru o viaţă mai organizată, mai bună.

Problema e, însă, în final, alta: pentru a pune întrebarea de mai sus, e necesară o condiţie, anume, să şi vrem ceva. Dacă nu ne unim în iniţiative bune, prin care să facem curăţenie în propria ţară, dacă sîntem laşi şi ipocriţi, mereu vom rămîne sclavi manipulaţi, îndreptaţi mereu contra celor de acelaşi crez cu noi.

Spre comparaţie: Rusia cea blamată, după ce a căzut din cauza propriilor trădători în 1991, s-a ridicat singură, prin propriile resurse, făcîndu-şi singură curăţenie în propria ogradă. Fără a-l proslăvi pe Putin, totuşi, nu se poate spune nimic contra evidenţei: a ridicat cea mai mare ţară din lume din mocirlă, aşezînd-o din nou pe scaunul de superputere. Iar asta în doar circa 15 ani!! Desigur, la asemenea viteză faci şi erori, nimeni nu e perfect. Desigur că a trebuit şi trebuie încă să se folosească de o administraţie învechită, plină de obosiţi, de slujbaşi cu mentalităţi de satrapi, de clevetitori, de interpuşi din Vest, de chibiţi ce pun beţe în roate. Desigur că mai are de luptat cu mulţi ce trag să-şi păstreze avantajele în dauna progresului ţării. Desigur că presa occidentală speculează orice mişcare a lui pentru a-l ponegri din nou. Astea sînt nimicuri, evidenţa, deasupra oricărui detaliu, e clară ca o zi senină de primăvară: Rusia urcă mereu, se vede cu ochiul liber chiar şi prin evoluţiile din zilele acestea, iar asta nu le place celor ce nu se mai satură de petrol şi gaze, celor ce vor dominaţia mondială exclusiv în propriul folos, ce fac blocuri militare, aşa-zis apărări colective, contra unor ameninţări inventate pentru a le crea pe toate continentele, celor ce nu se mai satură de bani şi vor să înglobeze toată economia mondială la carul orgoliului lor, care, prin acţiunile lor, blochează progresul ştiinţific paşnic, dirijînd lumea doar spre invenţii ucigătoare, celor care aduc prejudicii propriilor popoare, ale căror voci de conştiinţă sînt tot mai insistente pe toate forumurile şi prin toate locurile publice. Cei în cauză sînt în principal, marii bancheri şi petrolişti din New York, Londra, Viena, şi alte metropole occidentale, din SUA şi vestul UE, care produc toată agitaţia mondială, ajutaţi de politicienii şi de serviciile secrete din care provin cu toţii. Căci dacă înainte armatele luptau pe faţă şi ocupau, acum serviciile infiltrează agenţi sub asemenea acoperiri şi controlează totul, avînd aceleaşi avantaje ca şi în urma unei ocupaţii, cu mult mai puţine costuri. Inteligent, nu? La ocupaţie trebuie să dai măcar cetăţenie, ceva drepturi celor ocupaţi. Romînii stau ca cerşetorii la ambasada SUA, n-au nici măcar drept de viză, deşi sînt carnea de tun a SUA prin Irak, Afganistan, iar mai nou chiar ţinte acasă, prin amplasarea unor arme de interceptare chiar pe teritoriul propriu. Imperiul Roman ocupa unele state şi nu acorda cetăţenia romană cetăţenilor, ţinîndu-i în regim clientelar. Coloniile africane ale Vestului, în sec. XIX-XX aveau cam acelaşi statut. Romînia experimentează acum situaţia.

Din ce în ce mai mulţi americani şi vest-europeni pleacă din ţările lor, scîrbiţi de atitudinea ipocrită a guvernelor lor, iar vocile lor sînt tot mai puternice peste tot. Ei s-au trezit, au început să cheme la o reacţie contra acestui abuz mondial. În lungul şir al celor ce iau atitudine sînt clasici faimoşi care sînt cvasiignoraţi în Romînia. Printre ei, Jacques Bergier, Bernard Thomas, Noam Chomsky, Klaus Werner, Hans Weiss, Willian Engdahl, John Pilger, Naomi Klein, John Perkins, Julian Assange, Edward Snowden. Iar lista e foarte mare. Desigur, fiecare diferă puţin în nuanţe. Totuşi, ţinta principală pe care o atacă e aceeaşi: imperialismul occidental, ipocrizia, lupta pentru dominaţia mondială, minciuna, adică transferul relelor asupra celor ce le opun rezistenţă, printre care şi ţările BRICS. Înainte de acestea erau lumea latino-americană, blocul comunist, apoi ţările nealiniate. SUA şi Anglia (Marea Britanie e doar un mod eufemistic de a masca lucrurile, uitaţi-vă la Scoţia să înţelegeţi) au atacat America Latină prin anii 60-70, îngenunchind-o. Franţa şi Germania de Vest s-au raliat pentru a termina cu Estului Europei, în anii 90. A urmat Iugoslavia, făcută praf de aceeaşi coaliţie fatală. Mai era o firavă alianţă a lumii arabe, i-a venit rîndul la nimicire. China e mereu ţinută în şah, iar acum, cînd Rusia are pretenţii să nu mai vrea să depindă de speculaţiile magnaţilor banchero-petrolişti pentru evaluarea combustibililor rezultaţi prin munca sa, dorind să creeze o zonă economică BRICS mai integrată, cu o bancă separată de dominaţia dolarului, acum i se dă în cap. Reacţia Rusiei, de a se opune, de a cere o lume multipolară, bazată pe respect reciproc şi pe toleranţă, pe schimburi cinstite între naţiuni, e pe deplin justificată în această situaţie. Iar Romînia, din păcate, e angrenată în acest joc periculos, fiind pusă la picioarele agresorilor. Carne de tun, loc de depozitare a armamentului occidental contra Estului coreligionar şi cu aceleaşi tradiţii şi obiceiuri. I se iau resursele şi i se dau asigurări şi zîmbete…

Inconştienţa de azi va fi plătită, din păcate, de generaţiile următoare. Nimic nou în istorie. Sau, poate, chiar cei de azi, ei înşişi s-ar putea să apuce să vadă efectele propriei indolenţe şi lipse de respect social… În speranţa că romînii vor, totuşi, să-şi asume activ, nu pasiv, curăţenia morală a lor înşişi şi fizică a propriei ogrăzi, am propus cele de mai sus. Sper ca în ceasul al doisprezecelea, lumina să intre şi în capetele romînilor mei dragi, pentru siguranţa şi bunăstarea lor. Sper din suflet ca miracolul Învierii, care se apropie, şi de care romînii iau act anual în gol, ca prilej de excursii cu ambulanţa pe ruta domiciliu-spital din cauza supraîngurgitării şi a toxiinfecţiilor alimentare, să le aducă şi învierea cugetelor pentru a înţelege şi a lua atitudine ca cetăţeni liberi şi responsabili faţă de soarta propriei ţări, adică a lor înşişi şi a urmaşilor lor.

Monica Ghiurco: SCRISOARE DESCHISĂ către Stelian Tănase


 

Stimate domnule Stelian Tănase,

 

 

 

Nu v-am felicitat de ziua dumneavoastră, permiteţi-mi să o fac acum:
La mulţi ani! A fost prea mare înghesuială la uşa biroului
dumneavoastră. Mulţi prieteni care îşi doresc emisiuni la TVR, şi mai
mulţi subalterni dornici să vă intre în graţii… Sinceră să fiu, nu am
vrut să vă stric ziua întrebându-vă de ce aţi decis să vă începeţi
interimatul în fruntea TVR cu un act de cenzură. Asupra unui
documentar istoric premiat de APTR, intitulat „Moştenirea clandestină”
şi realizat de subsemnata. Am tot sperat că nu a fost decât o eroare
tehnică sau umană, sau pur şi simplu o neînţelegere speculată cu
abilitate de cine ştie cine şi cu ce intenţii… Speranţa mea s-a
spulberat însă, brutal, ieri, ascultându-vă conferinţa de presă în
care aţi făcut afirmaţii de o gravitate extremă la adresa filmului pe
care l-am făcut şi care v-a iritat atât de mult încât aţi trecut peste
orice reguli şi v-aţi impus voinţa în mod arbitrar.

Atunci când descrieţi un produs de televiziune în termenii:
„intoxicare şi propagandă, securistă şi comunistă”, sunt sigură că
aveţi o serie de probe solide în susţinerea acestor afirmaţii
defăimătoare.

Intimidanta corecţie publică pe care aţi considerat necesar să mi-o
aplicaţi live pe TVR1 mă determină, domnule Stelian Tănase, să vă
solicit, cu toată aprecierea şi respectul cuvenit unui istoric de
reputaţia dvs., să vă motivaţi afirmaţiile făcute. Constat cu regret
că în calitate de director general interimar îmi cenzuraţi filmul, iar
în calitate de istoric îmi faceţi un proces de intenţie nemeritat şi
neargumentat.

Un pretext minunat pentru a stabili de unul singur că nu aţi găsit în
TVR jurnalişti de calitate, ci doar simpli slujbaşi la stat,
netalentaţi, lipsiţi de valoare, neinteresanţi pentru marile planuri
editoriale pe care le aveţi cu Televiziunea Publică. Motiv pentru care
sunteţi „nevoit”, nu-i aşa? să recurgeţi masiv la colaborări externe.

Statutul ziaristului din televiziunea publică nu îmi conferă numai
dreptul, ci mai ales obligaţia de a mă „opune în mod făţiş oricărei
încercări de monopolizare, oligarhizare, distorsionare sau cenzurare a
informaţiilor de interes public, ca şi oricărui tip de influenţă care
ar putea afecta liberul acces la informaţie al cetăţeanului” (Art.
31). Vă anunţ că în calitatea mea de ziarist al televiziunii publice
am libertatea de a prezenta opinii nepopulare, în mod argumentat,
bineînţeles! Spre deosebire de dvs., care din postura de Director
General interimar v-aţi rezumat la a-mi face un proces de intenţie şi
atât.

În final, îmi permit să vă reamintesc personalităţile care apar în
acest film, ale căror opinii şi mărturii au construit analiza
subiectelor prezentate de-a lungul celor 10 episoade: acad. Dinu C.
Giurescu (istoric), acad. Dan Berindei (istoric), acad. Florin
Constantiniu (istoric), dr. Larry Watts (cercetător american), prof.
univ. dr. Cristian Troncotă (istoric), prof. univ. dr. Mihai Retegan
(istoric), prof. univ. dr. Ioan Scurtu (istoric, fost director al
Arhivelor Naţionale), conf. univ. dr. Laurenţiu Constantiniu
(specialist în spaţiul ex-sovietic), col.(r) Filip Teodorescu (fost
locţiitor al şefului Direcţiei a III-a, Contraspionaj) ambasador
Romulus Ioan Budura (diplomat de carieră, sinolog), generalul de
armată (r) Mircea Chelaru (fost şef al Statului Major General al
Armatei Române), ambasador Traian Bordeianu (reprezentatul României la
CAER), Lavinia Betea (jurnalist), Marius Oprea (istoric), precum şi
supravieţuitori din închisorile comuniste care au descris
inimaginabila teroare la care au fost supuşi în vremea regimului
trecut.

Sunt sigură că dacă vreunul dintre istoricii de prestigiu din lista de
mai sus ar fi sesizat neadevăruri istorice în filmul meu, ar fi fost
primii care le-ar fi semnalat şi cu siguranţă Consiliul Naţional al
Audiovizualului ar fi sancţionat Televiziunea Română.

Iată de ce aştept cu mare interes să aflu ce anume v-a nemulţumit atât
de tare la filmul „Moştenirea clandestină”. În caz contrar, îmi rezerv
dreptul de a mă adresa justiţiei pentru defăimare profesională şi
manipulare a opiniei publice.

Cu consideraţie,
Monica Ghiurco
jurnalist TVR

SURSA: https://www.facebook.com/mona.ghiurco/posts/1394127747521692#