În decursul ultimilor luni cred că şi-a dat seama oricine de aroganţa şi tupeul afişate de Victor Ponta la adresa contestatarilor proiectului RMGC. Cred că retina fiecăruia mai reţine şi imaginile cu premierul voios defilând în mina-muzeu de la Roşia Montană. L-a secondat, prin declaraţii şi aprobări, jalnicul Barbu „Cianură” de la Cultură. Din fericire, acesta din urmă a demisionat (era cazul să fi făcut acest lucru mai demult) iar în locul său a fost propus, de către Crin Antonescu, un personaj despre care nu ştiam mai nimic: Gigel Ştirbu.
O cercetare minimă ne duce spre descoperirea unui parlamentar care este deja la a doua legislatură. Surpriza mare o aflăm atunci când ne aruncăm privirea asupra declaraţiilor şi interpelărilor din Parlament. Îndeosebi cele din toamna acestui an ne atrag atenţia prin mesajul în contradicţie cu aprecierile premierului Ponta la adresa protestatarilor ce apărau Roşia Montană de distrugerile RMGC. Asupra acestora m-am oprit, dar curioşii pot găsi şi alte teme în interpelări anterioare cu teme precum ACTA sau actele biometrice. Se vor menţine şi după prima zi de ministeriat?
Dezbateri Parlamentare – Şedinţa camerei din 10 Septembrie 2013
„Care sunt argumentele susţinătorilor proiectului Roşia Montană”
Am constatat cu mâhnire că după exprimarea în primă instanţă de către preşedintele PNL a unei poziţii personale privind controversatul proiect numit generic Roşia Montană şi după ce în mod oficial parlamentarii PNL au luat o decizie, spiritele s-au inflamat la maximum.
Nu am să mă refer la poziţia mea faţă de respectivul proiect, ea va fi cunoscută în momentul dezbaterilor şi al votării lui în Camera Deputaţilor.
Mă voi referi însă la modul în care decurg dezbaterile publice pe tema proiectului. Am asistat, în faţa televizorului la o astfel de dezbatere care a avut loc la o televiziune de ştiri. O dezbatere în care au fost prezenţi numeroşi exponenţi ai societăţii civile şi parlamentari care se opun proiectului, pe de o parte, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile şi mai mulţi localnici din zona Roşia Montană care agreează proiectul, deci o reprezentare completă cu participarea tuturor părţilor sau, mă rog, a ambelor tabere implicate.
Din păcate, am ajuns la o concluzie amară. Cei care se opun proiectului au prezentat argumente solide ale poziţiilor lor, în timp ce susţinătorii proiectului au demonstrat că nu sunt deschişi dialogului, că sunt intransigenţi. Am să vă prezint doar două exemple.
O doamnă – care nu face parte din vreun partid politic şi care nu ştiu dacă a votat USL la alegeri, dar care a criticat USL pentru unele stângăcii, sau pentru ce a considerat dânsa că USL nu a rezolvat, deci o persoană care nu poate fi acuzată de partizanat politic – şi-a exprimat poziţia susţinând că, în situaţia demarării exploatării de la Roşia Montană, patrimoniul turistic de acolo va fi afectat. Respectiva persoană a propus preopinenţilor să încerce să dezvolte turismul în zonă, a explicat că străinii sunt interesaţi de vechile construcţii miniere romane şi că turismul ar putea fi o soluţie pentru creşterea numărului de locuri de muncă în zonă. O poziţie corectă a unui cetăţean şi care a propus şi o soluţie. Care au fost contraargumentele susţinătorilor proiectului aflaţi într-o locaţie la Roşia Montană: „Cine este această persoană care vine să ne dea nouă lecţii?”.
Un senator PNL a explicat trei motive foarte simple, din care rezultă de ce nu se poate vota proiectul: lipsa avizului de mediu, încălcarea a şase acte normative în vigoare în situaţia în care este adoptat proiectul, neconstituţionalitatea prevederii care acordă dreptul unei companii private de a efectua exproprieri. Practic, senatorul PNL a preluat câteva dintre argumentele de ordin tehnic, pe care le-a prezentat şi preşedintele PNL.
Proiectul denumit Roşia Montană nu este doar unul controversat, ci şi unul extrem de complex şi cu implicaţii pe multe paliere. Este o înşiruire de excepţii, o lege specială cu multe derogări. De aceea, atât susţinătorii proiectului, cât şi adversarii lui trebuie să prezinte argumente pertinente atunci când îşi susţin poziţiile. Care au fost argumentele susţinătorilor aţi văzut. Personal nu cred că doar în baza unor astfel de argumente poate fi susţinut un proiect de genul celui numit Roşia Montană.
Sursa: http://www.cdep.ro/
Dezbateri Parlamentare – Şedinţa Camerei din 18 Septembrie 2013
„RMGC a corupt oficiali români. Cine îi scoate la lumină?”
În cadrul unui interviu acordat postului public de televiziune, întrebat dacă are la cunoştinţă faptul că Compania Roşia Montană Gold Corporation a cumpărat politicieni, premierul Victor Ponta a răspuns:”Probabil că da. Nu am date concrete în acest sens, dar probabil că da”.
Acest „probabil că da” este de fapt un da mai mult decât clar.Şi are dreptate. Tot în cadrul respectivului interviu, moderatorul TVR a prezentat o informaţie mai mult decât interesantă, şi anume că Roşia Montană Gold Corporationnu răspunde faţă de acţionari dacă angajaţii sunt implicaţi în scandaluri legate de coruperea unor oficiali. Aici premierul Ponta a menţionat că, dacă vor fi dovedite astfel de situaţii,societatea care intenţionează să exploateze la Roşia Montană va răspunde în faţa legilor României.
Cele de mai sus trebuie privite cu o atenţie deosebită. În primul rând, nu credeam că în secolul al XXI-lea şi într-o ţară membră a Uniunii Europene şi NATO, voi (vom – pentru că toţi cei care au urmărit interviul sunt acum în posesia informaţiei) auzi aşa ceva, adică o mare companie îşi declină orice răspundere dacă angajaţii ei corup oficiali ai statului. O astfel de poziţie este specifică companiilor care în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea exploatau resurse naturale în colonii. Respectivelor companii le era pe atunci permis orice. Inclusiv, sau mai ales coruperea unor oficiali locali. După cum se vede, cei de la Roşia Montană Gold Corporation tratează România ca pe o colonie şi pe români, probabil, ca pe nişte sclavi de pe o plantaţie.
Premierul Victor Pontaare dreptatecând spune că RMGC va răspunde în faţa legilor României dacă se va dovedi că a corupt oficiali sau politicieni.
Numai că nu este de ajuns ca primul-ministru să aibă dreptate. Pentru că dovezile nu curg din cer.Dovezile trebuie căutate. Dacă nu vor fi depistaţi politicienii şi alţi oficiali care au fost cumpăraţi de către cei de la RMGC, atunci toate declaraţii de bună intenţie rămân simple forme fără fond.
Ştiu, mi se poate replica: „este dificil de dovedit” dacă nu există plângeri, flagrante etc. Nu, lucrurile nu stau deloc aşa. Este imposibil ca unele servicii care interceptează tot ce mişcă în această ţară să nu posede dovezi privind cumpărarea unor politicieni. Din anumite raţiuni însă respectivele dovezi sunt ţinute în conservare.
Dar nu este nevoie doar de aportul serviciilor secrete. Sunt personaje, inclusiv politicieni, care au devenit, şi nu de azi, de ieri, nu simpli susţinători ai exploatării de la Roşia Montană, ci adepţi fanatici şi chiar propagandişti ai proiectului. Şi cu siguranţă nu este vorba de ceva voluntar. O revizionare a talk-show-urilor tv, o privire aruncată prin arhivele media, pot scoate la iveală multe nume de politicieni sau alţi oficiali care se dau de ceasul morţii pentru ca RMGC să reuşească să-şi ducă misiunea până la capăt.Şi aceştia ar trebui să fie luaţi la întrebări, pentru ca spusele premierului la TVR să nu rămână vorbe goale. Voi, de fapt vom vedea, în dezbaterile din Parlament, cine vine cu argumente pertinente şi fundamentate economic întru susţinerea proiectului Roşia Montană şi cine va susţine proiectul, fără argumente şi de pe poziţii intransingent talibane. Aceştia din urmă şi cei care vor vota cu două mâini pentru proiectul Roşia Montană sunt şi ei din categoria celor care sunt suspecţi că nu sunt curaţi.
În 2010, în media dinRomânia a apărut următoarea ştire: „Compania Daimler este implicată într-un proces în Statele Unite, fiind acuzată, odată cu trei subsidiare, ca a mituit cu zeci de milioane de dolari oficiali guvernamentali din 22 de ţări, printre care şi România”. Era vorba, la noi, de achiziţionarea de către primarul Adriean Videanu a 500 de autobuze Mercedes. Iată deci că „se poate”. Se poate – dar în alte ţări – depista că au fost corupţi oficiali de către o companie. Dacă pentru 500 de autobuze s-au oferit „atenţii consistente”,sigurpentru afacerea Roşia Montană potul a fost/este mult, mult mai mare.
Suporterii din zona politicului a proiectului Roşia Montană susţin că,în cazul în care proiectul eşuează, va fi tragedie, se vor pierde 2.600 locuri de muncă.
Atrag atenţia că s-au închis unităţi economice unde s-au pierdut mult mai multe mii de locuri de muncă şi cei care acum pledează pentru Roşia Montană nu au considerat ca fiind tragedii şi celelalte mari şi mult mai multe locuri de muncă. Oare de ce consideră că doar la Roşia Montană va fi tragedie?
Sursa: http://www.cdep.ro/
Declaraţie politică – Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 Septembrie 2013
„Să ascultăm şi să urmăm vocea Academiei Române în ceea ce priveşte proiectul Roşia Montană”
Extrem de controversatul proiect Roşia Montană a inflamat în această toamnă spiritele la cote mult mai înalte decât în anii trecuţi. În parlament poziţiile sunt împărţite, pro sau contra, în stradă sunt demonstraţii mari împotriva exploatării la care participă ONG-urile neafiliate politic, iar în zona Roşiei Montane cei interesaţi orchestrează contrademonstraţii care au drept scop convingerea românilor că demararea exploatării ar urma să rezolve problema locurilor de muncă în România. Această temă este agresiv prezentată şi în miile de spoturi şi clipuri publicitare transmise, cu mici excepţii, în întreaga presă.
Nimic mai fals! Problema locurilor de muncă din România nu îşi va găsi în niciun caz rezolvarea dacă proiectul Roşia Montană primeşte undă verde. Mai mult, dacă proiectul Roşia Montană va demara aşa cum este planificat, nu se rezolvă problema locurilor de muncă nici măcar în zona exploatării! Şi un alt aspect ce nu trebuie omis, beneficiul statului român de pe urma exploatării de la Roşia Montană va fi unul infim, în timp ce pagubele, de orice natură, vor fi majore.
Nu o spun doar eu, care pot fi suspectat de o doză de subiectivism de natură politică, sau protestatarii din stradă, din Bucureşti şi din alte localităţi mari din ţară, ci o afirmă personalităţi care nu pot fi suspectate că ar reprezenta vreun interes personal sau de grup, o afirmă personalităţi cu o pregătire complexă, care nu poate fi pusă la îndoială. Şi nu o afirmă de azi, de ieri, ci de mai bine de 10 ani.
În 2003, preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, a publicat un studiu întitulat „Proiectul Roşia Montană între riscuri şi beneficii”. Este vorba de o analiză pertinentă şi de o viziune clară a ceea ce urma să însemne proiectul Roşia Montană.
„Pentru firma RMGC: În calitatea de acţionar majoritar, după numărul de acţiuni, firma RMGC va obţine 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras, practic, la preţul de cost.
Pentru populaţia din zonă: Proiectul creează un număr de locuri de muncă într-o zonă deficitară: 200-550 (unele cu caracter sezonier) în faza de preconstrucţie (1996-2003), 2000 în faza de construcţie (2003-2005) şi 500 în faza operaţională (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de muncă sunt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat care nu este disponibil în zonă”.
Preşedintele Academiei Române a făcut şi un calcul – este adevărat, la nivelul unei redevenţe de 2%, cât era preconizată atunci, dar nici o eventuală redevenţă de 6% (dacă ea va fi acceptată de compania canadiană) nu schimbă prea mult datele problemei – în privinţa beneficiilor ce ar putea fi înregistrate de statul român şi a ajuns la următoarea concluzie: „daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea statului român şi al comunităţii din zonă sunt minime, nesigure şi discutabile”.
După 10 ani de zile, in corpore, Academia Română şi-a exprimat din nou o poziţie oficială privind proiectul Roşia Montană. În documentul care se află pe site-ul prestigioasei instituţii sunt inserate „21 de argumente” prin care „Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru statul român”.
Mă limitez să prezint doar 4 din cele 21 de argumente ale Academiei Române:
- Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu este în interesul naţional (prevedere constituţională), nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor.
- Nu există garanţia că, la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării, firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului, de monitorizare şi de operare în zona calamitată.
- Se constată lipsuri mari în legătură cu documentele cerute proiectului RMGC. Lipsesc numeroase rapoarte şi studii legate de analiza cost-beneficiu făcută pe baza documentelor UE.
- Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate anterior. Ţările vecine şi-au exprimat îngrijorarea şi dezacordul cu aceasta exploatare, care ar putea periclita, în viziunea lor, participarea României la unul dintre programele majore ale Europei 2020, „Dunăre-Deltă-Marea Neagră”.
Poziţia Academiei Române a fost făcută publică în luna iunie 2013, când subiectul nu se afla în stare de relansare pe agenda Guvernului. Deci nimeni nu poate suspecta pe respectabilii academicieni din România că ar fi fost influenţaţi de ceva sau cineva. Mai mult, este vorba de o reiterare a poziţiei instituţiei din ultimii 10 ani, o poziţie constantă, indiferent de cine s-a aflat la guvernare în România.
Consider că este imperios necesar să ascultăm de vocea acestui arbitru corect şi imparţial care este Academia Română şi să renunţăm la un proiect nesigur şi păgubos pentru România.
Sursa: http://www.cdep.ro/
Blogul lui Donkeypapuas 