Cristian Troncotă – lansarea ediţiei a doua a volumului „Duplicitarii”


Lansarea, miercuri 17 Decembrie 2014, la librăria Mihai Eminescu din Bucureşti, a ediţiei a doua a volumului „Duplicitarii” semnată de generalul Cristian Troncotă. Alături de gazdă, au mai intervenit Florian Banu, Liviu Ţăranu, Constantin Corneanu, Ioan Scurtu, Filip Teodorescu, Aurel David, Vasile Mălureanu.

 

Remarcăm şi prezenţa lui Victor Roncea, care a publicat deja un material pe această temă. Dar eu – sâc, sâc – prezint  mult mai multe din cele din seara respectivă.

În înregistările de mai jos veţi putea urmări aproape în totalitate discuţiile ce s-au întins pe aproape două ore. Mi-au schimbat doar câteva minute, piersere cauzată de necesitatea schimbării memoriei aparatului de înregistrare.

Partea a doua s-ar mai putea intitula şi „Teroriştii vor veni la ora 6”, dat fiind că punctul central s-a purtat în jurul fatidicei ore din seara zilei de 22 Decembrie 1989 la care se anunţaseră încă de la prânz că se vor ivi „teroriştii” (!).

Am reuşit şi eu să strecor o întrebare, mai spre sfârşit. Aş fi avut multe altele, deşi s-a făcut atingere la câteva chestiuni, iar după ce am revăzut înregistrările s-au mai ivit câteva. Cum domnul general Toncotă m-a invitat să fiu incisiv, îi arunc mănuşa pe această cale:

1. În presă a fost (re)publicat un document-analiză înaintat lui ceauşescu după întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov în Malta. Aş vrea să ştiu dacă cele înfăţişate acolo de generalul Iulian Vlad nu erau mai degrabă informaţii pe care Ceauşescu le aştepta, şi le închipuia deja. Un scenariu construit portivit viziunii pe care o avea deja Ceauşescu cu privire la ceea ce se întâmpla în largul insulei din Mediterana. Îmi pun această chestiune pentru că în cuprinsul documentului se face trimitere la încercări viitoare de destabilizare a… Chinei, ori evenimente de acest fel se desfăşuraseră dehja în urmă cu mai bine de jumătate de an în Piaţa Tien An Men, exact în timpul desfăşurării vizitei unui anume Mihail Gorbaciov în China.

2. Aţi făcut referire, domnule Troncotă, la episodul cetăţenilor sovietici surprinşi în ţară şi cărora li se reţinuseră paşapoartele la ambasada sovietică. Nu cumva se repetă un tipar întâlnit cu mai bine de jumătate de secol în urmă, în Spania brigăzilor internaţionale, în care au fost reţinute paşapoartele acelor voluntari?

3. S-a făcut trimitere la acele unităţi Gladio din Occident, despre a căror existenţă opinia ubliă a aflat la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut. Credeţi că sovieticii ar fi putu fi păcăliţi atât de uşor şi nu şi-ar fi pus problema existenţei unor reţele subversive în eventualitatea în care ei ar fi invadat Occidentul?

4. Cel puţin în cazul Italiei aceste unităţi Gladio au fost puse în relaţie cu activitatea lojei Propaganda Due a lui Licio Gelli. Şi numele lui Nicolae Ceauşescu a fost vehiculat ca aderent la această lojă de tip masonic. Ceea ce ar presupune şi o extensiune la nivel militar prin activarea unor unităţi „Gladio” autohtone. Nu cumva încercarea de lichidare a USLA (şi a altor unităţi) a fost o încercare de distrugere a eventalelor focare de opozişţie anti-sovietică pe care vecinii de la răsărit le credeau camuflate sub ceea ce credeau ei că ar fi doar o faţadă?

5. La întrebarea legată de arma „sinuciderii” lui Milea mi s-a servit un argument de tip „Păcală”. Adică o fantezie (arma oferită lui Milea de ofiţerul de la Transmisiuni) adeverită prin altă fantezie („mărturia” unuia de la Direcţia 5 că Milea i-ar fi cerut şi lui arma). De fapt, privind retrospectiv, nu îşi poate pune oricine problema veridicităţii respectivului securist şi, pornind de aici, să ajungă la tabloul unui complot mult mai amplu în chiar sânul clădirii CC-ului?

6. Cercetarea trecutului are îndeosebi motivaţii practice, spre a prevedea oarecum viitorul. Există o analiză a „stilisticii” dezinformării sovietice? Se repetă această „stilistică” în condiţiile de astăzi ale Războiului Rece 2.0?

7. Vă prezint următorul tablou: într-un oraş la doi paşi de graniţă apar brusc nişte omuleţi verzi care atacă trupele aliate aflate în acea localitate. Acţiunile au loc cu aproximativ 10 zile înaintea unei preconizate ofensive a statului vecin. Lămuresc evenimentele de astăzi cele petrecute în Iaşii zilei de 29 iunie 1941?

 

DSC06252_resize

DSC06256_resize

Scandalul „Moştenirea Clandestină”: Cristian Troncotă despre Stelian Tănase – „s-a comportat precum vechii activişti”


Cu mai bine de o lună de zile în urmă exploda scandalul interzicerii, la ordinul domnului Stelian Tănase, preşedinte interimar al TVR, seriei de documentare „Moştenirea Clandestină”, rodul activităţii omului de televiziune care este Monica Ghiurco. Pentru că de-a lungul episoadelor am întâlnit (în dese rânduri) şi opiniile domnului Cristian Troncotă, am îndrâznit să îi adresez o scurtă întrebare la o postare de pe blogul domniei sale. Am primit răsunsul! Cu întârziere, dar l-am primit, şi îl puteţi citi mai jos. Însoţit, bine-nţeles, de înrebarea aferentă.

 

Donkeypapuas

Domnule Troncotă,

care este poziţia dumneavoastră în faţa acuzelor aduse de domnul Stelian Tănase, preşedintele interimar al TVR, la adresa serialului “Moştenirea Clandestină”, sintetizate în cuvintele: “este o provocare securistă”?

 

 

  • Dragă Marian,

    Deşi nu te cunosc, mă bucur că mi te adresezi pentru a-mi exprima opinia despre atitudinea lui Stelică Tănase faţă de documentarul realizat de Monica Ghiurco.
    Din punctul meu de vedere, îl cunosc bine pe Stelică Tănase si am fost invitat la multe acţiuni sau emisiuni realizate de el. Sincer să fiu nu mă aşteptam la o asemenea reactie.Îl ştiam ca pe un om tolerant şi cu multă încredere în democraţie, în libertatea de exprimare şi de gândire. Adică tot ceea ce lipsea în vechiul regim intelectualilor români. A te comporta după aproape un sfert de veac de la căderea comunismului precum vechii activişti de partid, pe care Europa liberă îi numea, pe bună dreptate culturnici este un act mai greu de înţeles şi de calificat. Sper să fie doar un accident. Dacă se va mai repeta, astfel de reacţii îl vor descalifica în faţa opiniei publice, evident nu numai pe el ci pe oricine altcineva care ar mai încerca să facă astfel de gesturi. Oamenii mai şi greşesc. Iată de ce consider că nu asta e marea problemă, ci faptul că gestul lui Stelică Tănase, în postura de director interimar al postului national de televiziune a fost aplaudat de unii, la fel de intelectuali. Asta este problema care ar trebui să ne doară cu adevărat. Aşa se naşte extremismul, din violenţele de limbaj şi reacţiile necugetate. Mă ia cu frisoane când mă gândesc că totuşi, indifferent de ce s-ar spune despre noi românii, rămânem un popor tolerant. Au mai fost şi sincope de-a lungul istoriei noastre, chiar mai recente, pe care sper că le-am depăşit.