Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVII)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVII)

Ce cotă o avea la jocul de noroc al vieții
Afecțiunea dumneavoastră s-o obțin?
O cotă uriașă, produsă de neprevăzutul sorții!
Iar să câștig aceasta, norocul mi-e puțin.

Nu unu la o mie, ci dintre milioane:
Atât de grea e șansa să-mi realizez eu visul
Ca dintre milioane s-ajung a-ți fi iubitul…
Dar cotele spun drept și vieții sunt jaloane.

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XVI)

Floare de pe strada cu nume de floare,
Perlă culeasă cu grijă din mare,
Zâmbet ce larg îl arată spre soare:
Femeia de inimi cuceritoare!

Făcută mereu să strălucească,
Priviri înspre ea să se oprească
Și patimi în inimi continuu să crească…
Că o iubesc? E reacția firească.

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XV)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XV)

Aș vrea să găsesc acele cuvinte
Pline de forță, să dea tot din cale,
Tot ce-i obstacol spre miezul inimii tale
Și prin ele să-ți spun și ce inima-mi simte.

Să spumege foc, emoții și urlet,
Răsunet să aibă, să fie un tunet
Și trăznet să fie, fulger să iasă
Când îți transmit cât ești de frumoasă!

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIV)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIV)

Mă-ntreb și eu cum am tupeul
Mesaje ca acestea să-ți trimit?
Se vede clar că sunt țâcnit
Dar și că muza care-mi ești sporește zelul.

Și să mă ierți de-ți par cicălitor
Și că-ți răpesc, prin ele, timpul prețios.
Nu pot să tac când văd în tine ce-i frumos,
Iar ce-i frumos sporește-al dragostei fior.

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIII)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XIII)

Când e pe plajă frumusețe răpitoare
Pe cine-ar mai interesa grecesc apus de soare?
Ascunse sub al ei costum de plajă,
Croit ca să-i sporească a ei vrajă,
Se află voluptoase forme de felină
Ce-atrag pe dată privirea masculină.

Și-aflată în a golfului rotondă,
La ceas cretan de seară, cu astă frumusețe blondă,
Cine-ar privi al soarelui apus
Când gândul privitorului spre Dana este dus?

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XII)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XII)

Aș vrea să fiu cu dânsa dar nu am cum să-i plac
Că-s doar un om mai simplu… Nici bine îmbrăcat…
Nici maniere-alese… La trup cam îngroșat…
Și prin urmare ce-aș putea să fac
Decât cu soarta de respins să mă împac?

Dar nu-s mașinărie ce brusc o poți închide;
Tot ce se-adună-n mine de Dana se aprinde,
Mă fac să uit de lipsuri, destare socială,
De tot ce mă-ngrădește în viața mea banală.

Conflict între dorință și tot ce e real,
Războiul ce e-n mine m-a copleșit total.

Donkeypapuas

Perlei cu care nu voi fi nicicând (XI)


Perlei cu care nu voi fi nicicând (XI)

Doamnă, vă rog să nu-i luați speranța
Acestui măgăruș amorezat.
Norocul l-ar lovi de v-ar privi el fața
Iar sufletul i s-ar aprinde, parcă beat.
E numai foc în măgărușu-acesta, Dana;
Liniște nu-i, spre tine jinduiește-ntruna.
Ar vrea măcar o vorbă de la tine, un oftat…

 
Sau un semn oarecare
Aș vrea eu să primesc.
Vă rog din suflet, căci mult îl mai doresc!
Un zâmbet… Un emoticon… O fată zâmbitoare…
Iar dacă data viitoare
Cuvinte de răspuns sosesc,
Aș fi cuprins… de-o fericire uimitoare!

Donkeypapuas