Alegeri parlamentare 2012 – candidaţii pentru Bucureşti colegiu cu colegiu. Astăzi reprezentanţii minorităţilor.


Încep de azi o serie de postări axate pe prezentarea candidaţilor care se prezintă în faţa alegătorilor la alegerile de peste mai puţin de o lună. Pe 9 decembrie s-ar presupune că acei dintre români care se consideră cetăţeni – adică aceia care votează – s-ar prezenta în faţa urnelor edificaţi şi în deplină cunoştinţă de cauză.

 

Din păcate, experienţa proprie mi-a dovedit că o sumedenie de oameni habar nu au cine îi reprezintă în Parlamentul ţării. Da! La 4 ani de la anteriorul scrutin parlamentar! Nu cunosc şi nici nu s-au străduti să se informeze. Cum vor reuşi să aleagă? Şi pe baza căror criterii? Pentru că tot aceiaşi oameni pe care nu-i interesează de numele celor care îi reprezintă în Parlament au în schimb pretenţii foarte mari când vine vorba de interesul propriu. Or iată că s-a dovedit – mai ales între 2009-2011 – că viaţa fiecăruia, şi prin urmare şi sfera egoismului individual, poate fi afectată grav de decizii ale acelora pe care NU am avut grijă să-i cernem bine atunci a fost cazul. Amintiţi-vă numai de celebrele reduceri ale pensiilor!

 

Aşa că începând de astăzi voi încerca să prezint (şi să mă ajute Dumnezeu şi să pot încheia) toate numele persoanelor care încearcă să obţină votul BUCUREŞTENILOR. Adică ale celor din CIRCUMSCRIPŢIA ELECTORALĂ 42. Şi vorbim aici, în Bucureşti, de disputarea luptei politice în 28 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi alte 12 pentru Senat.

 

Şi voi începe mai întâi cu… CANDIDAŢII MINORITĂŢILOR NAŢIONALE!

 

Poate nu mai ştiţi dar categoria aceasta a făcut să cadă vreo 3 guverne dar şi să vină la putere stupidul guvern Boc. Pentru că în ceea ce priveşte minorităţile România se prezintă ca un exemplu de discriminare pozitivă. Până la abuz chiar. Numele sunt preluate din surse oficiale, de pe site-ul BEC.

 

1. Mircea GROSARU – Asociaţia Italienilor din România RO.AS.IT.

 

Despre candidat puteţi accesa blogul personal şi pagina de Facebook:

http://grosaru.wordpress.com/

http://www.facebook.com/mircea.grosaru

ori site-ul (neactualizat) http://www.mirceagrosaru.ro/index.html

 

Site-ul minorităţii:

http://www.roasit.ro/ sau

http://www.facebook.com/AsociatiaItalienilordinRomaniaRoAsIt

http://romulussiremus.wordpress.com/tag/asociatia-italienilor-din-romania/

 

2. Niculae MIRCOVICI – Uniunea Bulgară din Banat – România

 

http://mircovici-niculae.blogspot.ro/

http://www.facebook.com/mircovici.niculae

 

Minoritatea respectivă e mai mult activă pe blog sau Fecook:

http://uniunea-bulgara.blogspot.ro/

http://www.facebook.com/UniuneaBulgaraDinBanatRomania

 

3. Varol AMET – Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România

 

Despre candidat nu am găsit un site personal, nici blog sau pagină de Faceboog dar asociaţia tătarlor este activă pe net:

http://uniuneatatara.ro/

http://www.facebook.com/pages/Uniunea-Democrata-a-Tatarilor-Turco-Musulmani-din-Romania-UDTTMR/116929048378371

http://www.tatar.ro/

http://tatar-tatarman.blogspot.ro/

 

4. Nicolae PĂUN – Asociaţia Partida Romilor „Pro-Europa”

 

Hopa! Ţiganii nu mai candidează cu enşpe mii de asociaţii! Doar cu „Niki Scorpion”, aşa cum e cunoscut prin Ferentari. Şi cu aberaţii precum sprijinirea sclaviei de către România până la slobozirea ţiganilor la 1856. Deşi până atunci se putea vorbi doar de Principate iar robia ţiganilor nu poate fi echivalată cu sclavia, aşa cum se încearcă să se acrediteze. S-or aştepta la vreun gheşeft? Nu e de mirare că exagerările duc la reacţii virulente (precum aici)

Activă este pe net doar asociaţia respectivă. Pesemne Nicolae Păun e activ doar în afaceri.

 

http://www.partidaromilor.ro/

http://www.facebook.com/pages/Asociatia-Partida-Romilor-Pro-Europa/291574127617767

 

5. Miron IGNAT – Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România

 

O minoritate care este luată în vizorul propagandei ruseşti! Şi în faţa căreia se opune! Cel puţin aşa se afirmă în mai multe materiale pe care le găsiţi aici sau aici. Lipovenii sunt şi ei activi pe net:

 

http://www.crlr.ro/

http://zorile.ro/ro/

 

6. Aurel VAINER – Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România

 

Ăsta se războieşte cu cuvântul „camarad” pentru că, nu-i aşa?, se instigă astfel la FASCISM ori, oi! oi!, românii sunt fascişti şi „au ucis, au ucis, au ucis” – ca să reiau elucubraţiile altui reprezentant (Elie Wiesel) din rândul celor ce se cred”cel mai ales popor (indo-european) din istorie”. Nu-i de mirare că apar reacţii, precum cea de aici. Cică va milita „pentru mărirea indemnizaţiilor şi drepturilor obţinute de persoanele care au fost persecutate de regimurile politice din perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945” (sursa: aici) Asta îl include şi pe Radu Gyr? Şi de ce nu începând cu 28 iunie 1940? Şi de ce 6 martie 1945? Adică Rădescu şi Sănătescu au fost şi ei fascişti?

 

În rest pagini personale:

http://www.facebook.com/aurel.vainer

 

şi siteuri ale comunităţii:

http://www.fcer.jewishfed.ro/public_html/index.php

http://www.facebook.com/pages/Federatia-Comunitatilor-Evreiesti-din-Romania/113272412074954

http://www.hasefer.ro/ro/public_html/index.php

 

7. Ovidiiu-Victor GANŢ – Forumul Democrat al Germanilor din România

 

O pagină lăsată în paragină de pe Facebook şi site-ul minorităţii respectiva. Cam atât.

http://www.facebook.com/pages/Ovidiu-Victor-Gan%C5%A3/253426508020483

http://www.fdgr.ro/index.php

 

8. Iusein IBRAM – Uniunea Democrată Turcă din România

 

Precum la nemţi, aşa şi la turci:

http://www.facebook.com/pages/Iusein-Ibram/259037867440355

http://www.udtr.ro/

 

9. Gheorghe FIRCZAK – Uniunea Culturală a Rutenilor din România

 

Conform site-ului lor oficial, ei sunt nişte celţi de limbă slavă, aşezaţi în Carpaţi prin secolul III î.Hr. Dar să remarcăm şi vorbele candidatului: „modelul românesc ar trebui preluat de toate ţările unde există ruteni” (sursa: aici). Activitate săracă on-line:

http://www.rutenii.ro/

 

10. Adrian-Miroslav MERKA – Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România

 

Minoritatea care îşi face cel mai puţin cunoscută prezenţa. Două pagini fictive pe Facebook şi nişte site-uri… ceheşti sau slovace:

http://www.facebook.com/pages/Uniunea-Democratic%C4%83-a-Slovacilor-%C5%9Fi-Cehilor-din-Rom%C3%A2nia/138261436250787

http://www.facebook.com/pages/Uniunea-Democratica-a-Slovacilor-si-Cehilor-din-Romania/149151461802214

http://www.svata-helena.eu/svaz.htm

http://www.mzv.cz/bucharest/cz/krajane/prehled_kontaktu_na_krajanske_a_dalsi_instituce.html

 

11. Slavomir GVOZDENOVICI – Uniunea Sârbilor din România

 

Un antiromân! Sau aşa reiese de vreme ce se opune acordării unor minime drepturi pentru românii timoceni. Ca să vă convingeţi, aruncaţi-vă privirea pe interviul de aici.

 

Prezenţă activă atât personală cât şi a organizaţiei minorităţii pe internet:

http://www.facebook.com/slavomir.gvozdenovici

http://savezsrba.ro/lang-pref/ro/

http://www.facebook.com/pages/Savez-Srba-u-Rumuniji-Union-of-Serbs-in-Romania-Uniunea-sarbilor-din-RO/496799005161

 

12. Ghervazen LONGHER – Uniunea Polonezilor din România

 

O pagină personală pe Facebook (şi cam de dorul lelii) şi site al minorităţii:

http://www.facebook.com/pages/Ghervazen-Longher/128378733923574

http://www.dompolski.ro/

 

13. Ionel STANCU – Asociaţia Macedonenilor din România

 

O „minoritate” efectiv inventată pentru a sprijini guverne. Ce fel de „macedoneni”? Slavi (adică de dialect bulgar)? Albanezi ori greci? Poate macedo-români, ca minoritate română în propria ţară? Nu am nimic cu Macedonia, ţară în care aromânii au câteva drepturi politice dar asociţia de care vorbim este o pură născocire.

http://www.asociatia-macedonenilor.ro/

 

14. Oana MANOLESCU – Asociaţia Liga Albanezilor din România

 

Un site real cu domeniu propriu şi o pagină fictivă pe Facebook:

http://www.alar.ro/

http://www.facebook.com/pages/ASOCIATIA-LIGA-ALBANEZILOR-DIN-ROMANIA/204169232945912

 

15. Dragoş-Gabriel ZISOPOL – Uniunea Elenă din România

 

Pentru care româna este limba maternă iar neogreaca, limbă dobândită. Aşa afirmă însăşi domnia sa în CV-ul pe care-l aflaţi aici. Oarecare prezenţă personală pe Facebook dar puternică a comunităţii greceşti în on-line:

http://www.facebook.com/dragosgabriel.zisopol

http://www.uniunea-elena.ro/

http://www.facebook.com/UNIUNEA.ELENA.DIN.ROMANIA

 

16. Giureci-Slobodan GHERA – Uniunea Croaţilor din România

 

Doar site al minorităţii:

http://www.zhr-ucr.ro/index.php?option=com_frontpage&Itemid=74

 

17. Ion MAROCICO – Uniunea Ucrainienilor din România

 

Prin comunitatea asta s-a lăsat cu scandal la vârf, cu arestări. De aici se explică şi existenţa a două site-uri care fac trimitere la organizaţia minorităţii respective. Şi o pagină de Facebook fictivă:

http://www.uur.ro/index.php/ro/

http://uniuneaucrainenilor.ro/

http://www.facebook.com/uniunea.ucrainenilordinromania

 

18. Varujan PAMBUCCIAN – Uniunea Armenilor din România

 

Mare şperţar acest Pambuccian. Într-o vreme făcând lobby pentru Microsoft pe culoarele Parlamentului. Dar şi foarte prezent în mediul virtual (şi nu numai). Cu blog, pagină pe reţele sociale, site-uri. Deşi unele lăsate în părăsire.

 

http://varujan.rol.ro/

http://www.pambuccian.ro/despre.html

http://www.facebook.com/pages/Varujan-Pambuccian/244838222200826

 

http://www.uniuneaarmenilor.ro/

http://www.araratonline.com/

 

Fiţi fără grijă că toţi cei din pomelnicul de mai sus vor intra în Parlament.

Ucis în buricul New York-ului pentru că avea un cuţit. Ăsta-i statul de drept al tovarăşei Hillary!


S-a petrecut în urmă cu o zi. Un bărbat cam afumat cu „ierburi” (din alea de vrea odrasla prezidenţială să legalizeze) este încolţit în plină zi, în Times Square, de către ZECI de poliţişti. Pentru ca apoi să fie LICHIDAT cu sânge rece, fără pic de milă. Dar ce milă putem cere de la personaje precum Hillary Clinton, Obama ori fosta Secretară de Stat Madeleine Allbright? Cea din urmă este scârboasa care i-a bombardat pe sârbi (şi pe românii din Banat şi Timoc) iar apoi fusese cuprinsă de puseuri filantropice şi venise să le protejeze pe fetiţe de boli venerice.

 

În timpul actului barbar din New York, la Bucureşti se afla un neica nimeni, trimis de soţia amatorului de trabuce, ca să dea lecţii de constituţionalism românilor. În drum se oprise şi prin Kossovo ca să prelungească un mandat stabilit la 9 luni pentru un termen de 5 ani. Că slugoii licuricilor neoliberali (adică foşti maoişti, stalinişti şi chiar nazişti) trebuiesc protejaţi.

 

Câteva precizări. Mai ales pentru PeDe-rasto lingăi.


1. În orice ţară normală (adică civilizată) alegătorii de pe listă sunt numai şi numai cei care sunt cetăţeni, adică au avut grija minimală de a se înscriei ei înşişi în listele de alegători. Indiferenţii, cei pe care-i doare în cot, nu sunt cuprinşi în liste şi nici nu sunt luaţi în calcul.
2. România este singura ţară în care morţii din cimitire ar putea vota. Aşa consideră tablagii de la MI, de vreme ce-i includ în listele de alegători.
3. Aceleaşi liste includ şi pe basarabenii care şi-au redobândit cetăţenia română. Între câteva sute de mii şi un milion. Numai că-i doare în cur de viaţa politică din România. Aşa cu i-a durut în dos şi de cea din teritoriul de peste Prut.
4. Acelaşi lucru este valabil şi pentru câteva sute de mii de israelieni.
5. De zece ani ţara este secătuită şi de emigrarea masivă. Peste 3 milioane de cetăţeni vieţuiesc în străinătate. Pe cei mai mulţi îi doare undeva de situaţia politică şi alegeri.
6. Vârful creşterii demografice a fost anul 1989 (24 milioane aproape şi o natalitate crescută). În 1990 a venit dezastrul: peste două milioane de avorturi. Numărul de nou-născuţi a scăzut sub jumătatea celui din 1989. Ori cei care au devenit majori din generaţia 1989 au putut vota abia din 2007, anul cu numărul maxim de votanţi. Şi atunci cum e posibil ca listele de alegători de peste cinci ani (adică din 2012) şi care cuprind o perioadă de scădere a populaţiei dramatică să conţină un număr aşa de mare de electori? Păi a se vedea punctele enumerate mai sus.

Memorie parlamentară de 256 Giga (I)


De câteva zile toţi propagandiştii portocalo-căcănii şi-au amintit brusc de bunicuţa Iliescu, şi de Hrebenciuc, şi de tralala, şi de mama, şi de tata. Totu-i un complot, blablabla… Cum luptă ei cu dictatura, blablabla… Cu loviturile de stat, blablabla…

 

Am o veste proastă să le dau: a fost restartată memoria Naţiunii. Şi a început procesul de devirusare. Şi treptat o să scoată fiecare, pe cât poate, toate bug-urile cu care aţi vrut să trimiteţi Patria în „ecranul albastru al morţii”.

 

Pentru început, nişte cuvinte celebre:

 

„Îmi văd visul cu ochii“

 

Sunt cuvintele rostite de (încă) actualul preşedinte la momentul constituirii primului guvern Boc. Da, este acela format între PeDe-Le şi PSD. Doar că atunci nu se dădeau loviţi de asocierea preacuratelor lor nume cu cele ale lui Iliescu, Hrebenciuc, Ponta ori Geoană. Nici deontologii de teapa lui Patapievici, Pleşu, TRU,MRU şi alţi GRU nu strâmbau din nas.

 

Remarcaţi, vă rog, data de la care considera domnia sa că în cadrul fostului FSN intrase dihonia: 1992. Dacă nu erau disputele din acel an, totul era bine şi nu-şi mai amintea nimeni de Mineriade. Păcatele memoriei selective.

 

Mai jos reproduc în întregime materialul publicat de redacţia „Gândul”.

 

Băsescu despre Guvern: „Îmi văd visul cu ochii“

 

 

Şeful statului a lăudat compromisul politic între PSD şi PD-L şi a dat asigurări că alianţa celor două partide este în interesul public

Miniştrii au fost sfătuiţi de Traian Băsescu să profite de majoritatea parlamentară de care se bucură pentru a reforma România din temelii

 

După ce au fost validaţi ieri de către Parlament, miniştrii guvernului condus de Emil Boc au mai avut de împlinit o simplă formalitate: depunerea jurământului în faţa preşedintelui Băsescu. Simplu a fost numai pentru unii; altora emoţiile le-au jucat feste. Ionuţ Bazac, ministrul Sănătăţii, a transpirat din abundenţă când a văzut că niciunul din cele două stilouri nu mergea, Constantin Niţă, ministrul IMM-urilor, a uitat să pună mâna pe Biblie şi pe Constituţie, dar şi-a adus aminte pe parcursul jurământului şi şi-a reparat greşeala. Traian Băsescu a zâmbit îngăduitor şi, după îmcheierea formalităţilor solemne, le-a ţinut un discurs în care i-a lăudat şi le-a dat sfaturi de guvernare.

Băsescu, de la dezamăgiri la visul împlinit, via guvernul Boc

Preşedintele a început prin a caracteriza formula politică pe care Parlamentul a validat-o spre a guverna drept „un compromis politic în interes public”. El le-a mulţumit atât PSD-iştilor, cât şi PD-L-iştilor că, după patru ani de regrete, au reuşit să-i împlinească visul: „În sfârşit, îmi văd visul cu ochii: un guvern desemnat de o amplă majoritate parlamentară”. Băsescu i-a lăudat că au trecut peste disputele istorice care i-au despărţit din 1992 şi s-au aşezat la masa negocierilor, în ciuda dificultăţilor unui astfel de demers: „Am convingerea că n-a fost un compromis uşor. A fost însă un compromis care nu compromite. Acest guvern este, probabil, cel mai puternic guvern de după revoluţie”.

După aceste elogii aduse cabinetului lui Emil Boc, şeful statului a simţit nevoia să înfiereze din nou, explicit, fosta guvernare liberală: „Am mai instalat un guvern în 2004 şi am crezut că este un guvern al României, dar a fost unul al lui Fenechiu, al lui Patriciu sau mai ştiu eu al cui”. În comparaţie cu aceştia, miniştrii actuali sunt, în opinia presedintelui, nişte patrioţi adevăraţi: „Mă bucur că este 100% un guvern al României. Vă cer să rămâneţi aşa”.

Poveţe de reformă de la Cotroceni

După ce i-a lăudat pentru patriotismul şi înţelepciunea lor, Traian Băsescu le-a creionat miniştrilor şi câteva direcţii de guvernare „pentru ca România să devină un stat modern”. El le-a cerut, mai întâi, să nu se relaxeze, gândindu-se la majoritatea parlamentară confortabilă de care se bucură, ci, dimpotrivă, să intensifice procesul de reformare a ţării. În mod special, preşedintele s-a concentrat asupra educaţiei, administraţiei şi justiţiei. Acesta a caracterizat actualul sistem de învăţământ ca fiind „mare, conservator, prost şi nemodernizat”, iar despre cel administrativ a spus că trebuie radical modificat, întrucât datează din 1968. Băsescu le-a cerut guvernanţilor să înceapă să se gândească şi la autonomia locală ori la modificarea urgentă a Constituţiei, dat fiind că aceasta este în multe locuri ambiguă. La sfârşit, el le-a spus miniştrilor că nu le dă directive, ci îi roagă să-i mai împlinească nerealizările din primii patru ani de mandat: „Nu sunt instrucţiuni, ci neîmpliniri ale acestei prime părţi a mandatului meu, pe care vă rog să-mi daţi satisfacţia să le văd împlinite”.

Emil Boc şi „crezul” său politic

Pătruns de solemnitatea momentului şi de greutatea poveţelor Lui Băsescu, Emil Boc a ţinut şi el un speech, în care şi-a enunţat principiile politicii sale. Desigur, pe primul plan este credinţa în Traian Băsescu: „Cred in parteneriatul cu preşedintele României”. Apoi au venit la rând Biserica şi interesul public: „Cred în parteneriatul cu Biserica, cu societatea civilă, cu sindicatele şi patronatele şi mai cred în primatul interesului public”.
Ceremonia s-a încheiat. Aplauze furtunoase. „Să vină şampania!”, se strigă. „Vivat!”

Secretul murdar al Eurovision – documentarul care irită conducerea EBU şi oficialii din Azerbaijan


Să ne închipuim că nu ar fi existat Revoluţia şi Ceauşescu ar fi continuat să conducă în timp ce imperiul sovietic se prăbuşea. Să ne mai închipuim că, după ce ar fi murit Ceauşescu, la conducere ar fi venit Nicu Ceauşescu. Să mai facem un plus de exerciţiu de imaginaţie şi să presupunem că, datorită imenselor resurse ale subsolului, România ar fi fost acceptată într-un final în cadrul EBU şi chiar ar fi câştigat concursul Eurovision.

 

V-aţi întipărit în minte cadrul preliminar? Atunci să ne închipuim o sală imensă construită pe locurile recent demolate ale unor blocuri din care locatarii au fost smulşi din casă. Nu are nimeni cum să se împotrivească legal pentru că opoziţie democratică nu poate exista într-o ţară cu zeci de deţinuţi politici. Democraţia minimală pe care o presupune televotingul nu este respectată în nici un fel pentru că cei care ar îndrăzni să transmită mesaj SMS în favoarea melodiei ungare – pentru că Ungaria ar fi fost în acest scenariu o ţară rivală – ar fi imediat anchetaţi. În timpul emisiei, printre clipurile care fac o campanie publicitară frumoaselor peisaje din ţara noastră, s-ar strecura deodată şi prezentarea modernului bulevard „NICOLAE CEAUŞESCU”. Am uitat să spun: echipa autohtonă însărcinată cu organizarea concursului Eurovision ar fi dirijată de Zoe Ceauşescu.

 

În timpul acesta mai-marii EBU din Elveţia îşi bagă capul în nisip şi spun că există doar deficienţe minore care pot fi trecute cu vederea. Asta deşi reporterii care nu se lasă mânjiţi de gazodolarii ceauşeşti le prezintă dovezile în faţă şi arată şi spravegherea drastică sub care au fost ţinuţi în timpul periplului din ţara organizatoare.

 

Vi se pare un scenariu SF? Lucrurile sunt în schimb reale dar nu privesc România ci taman ţara care organizează acum Eurvision. O echipă a BBC de la emisiunea Panorama a realizat un reportaj stânjenitor atât pentru conducerea EBU, cât şi pentru guvernul Azerbaijanului. Se intitulează „Eurovision’s Dirty Secret” (Secretul murdar al Eurovision-ului) şi îl puteţi viziona mai jos:

 

 

Avocatul diavolului: a fost mineriada din iunie 1990 o lovitură de stat a lui Brucan şi Petre Roman?


Pentru a elucida ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 21 de ani, pe 13-15 iunie, trebuie recurs la istorie iar modelul cel mai la îndemână îl constituie INVADAREA CehoSlovaciei în 1968:
– atragerea unei bune părţi din conducerea partidului de partea sovieticilor – o bună parte din guvern şi din oamenii din conducerea FSN-ului erau agenţi. A se vedea şi dispariţia lor ciudat de repede din prim-planul vieţii politice după intrarea în NATO.
– infiltrarea partidelor şi mişcărilor de opoziţie nu doar cu agenţi informatori ci cu PROVOCATORI. Bifat şi în România.
– decredibilizarea liderului ţării prin crearea situaţiilor violente care ar arăta nu numai că nu este în stare să deţină control, ci şi că el însuşi le-ar dezlănţui.
Eminenţa neagră se ştie că a fost Brucan, un fel de Ana Pauker, trămbiţa prin care veneau comandamentele politice ale Moscovei la noi. Ce fel de stat şi ce fel de conducere politică afirma acest Brucan: un singur partid cu diferite aripi! Iliescu, în schimb – şi nu pot face apel decât numai la fapte! – după 28-20 ianuarie a decis formarea unui început de Parlament, vestitul CPUN, iar mai apoi alegerile au dat ţării un Parlament multipartinic.

Cine putea iniţia o mişcare în forţă, o lovitură de stat împotriva situaţiei concrete? Oamenii aduşi, aflaţi sub influenţa lui Brucan. Iar aceştia erau cei atât de bine înfipţi în GUVERNUL interimar al României: Petre Roman şi cu miniştrii, secretarii de stat etc. Preşedintele organului legislativ interimar de atunci (CPUN) nu deţinea pârghiile executive, prin urmare nici posibilităţile logistice pentru o acţiune atât de vastă. Doar Guvernul putea! În schimb Preşedintele interimar avea o carismă în rândul masselor infinit mai mare decât Roman, Brucan şi toţi FSN-iştii la un loc. În momenul în care mineriada a fost pusă în marş singurul care putea îi putea prin simpla lui apariţie să-i stăpânească de la acte şi mai grave a fost Iliescu.
Să mai avem în vedere că un serviciu serios de spionaj poate să creioneze un portret psihologic al unui potenţial om politic, să prevadă reacţiile de răspuns la stimulii de care acesta se loveşte. Şi să îngroşeze aceste reacţii printr-o campanie media abilă.
Să mai observăm un lucru: tăcerea generalului Stănculescu asupra acelor momente.

Vedem cum evenimente de acum 40-50 de ani abia acum îşi dezvăluie subsatnţa iar ceea ce ştiam noi ca istorie bine stabilită este dat peste cap. Acum suntem încă prea aproape de evenimente. Putem numai să punem cap la cap nişte nelămuriri şi să lăsăm loc unor întrebări.