GREII PSD-ULUI VS. PSD-UL TRASEIȘTILOR


Știți ce se petrecea în timp ce Iohannis se afla la Washington? Grindeanu se întâlnea la Paris cu omologul său francez. Ori Edouard Philippe este (el, guvernul său și En Marche) rodul mișcării politice a fostului ministru Macron, care a construit o mișcare politică învingătoare în mai puțin de un an. În dauna PS, care s-a prăbușit dezastros.

 

Dar ce se mai petrecea în același timp? Păi absolut „întâmplător” se aflau în China, în același oraș, la același eveniment, 3 (TREI) foști premieri ai României. Vorbim de Adrian Năstase, Victor Ponta și Emil Boc. Vedem că Ponta stă, în aceste zile, de partea premierului Grindeanu. Părerea mea e că acolo, în China, au exidtat contacte politice între cei ce erau informați de mișcarea ce i se pregătea lui Grindeanu de către Dragnea și au pregătit planul de contracarare a acesteia. Pe de-o parte baronii vechi ai PSD (Năstase și Ponta) care și-au asigurat o atitudine amiabilă din partea opoziției. Ori Boc este în același timp membru PNL dar are și contacte puternice cu partidul fostului său șef Băsescu, PMP.

 

Cu ce se prezintă oastea lui Dragnea? Îi vedem la înaintare pe foștii PRM-iști Olguța și Codrin. În pregătirea de artilerie a fost folodită Firea, fosta purtătoare de cuvânt a cabinetului țărănist Isărescu. Drept pretext s-au utilizat însăilările lui Darius Vâlcov, primar PDL-ist al Slatinei.

 

Tabloul privit în ansamblu ne arată, deci, o bătălie între armata baronetului local și oastea de strânsură a mercenarilor. Se va finaliza totul cu nașterea unei noi formațiuni?

MINCIUNA „LUPTEI CU BĂSESCU”: 10 ani de coabitări continue


Mai este un pic şi Traian Băsescu îşi va finaliza şi cel de-al doilea şi ultim mandat. Odată cu această şi-ar pierde obiectul muncii o importantă parte a spectrului politic şi din media. Aceea care zi de zi s-a aflat în duel mai mult sau mai puţin verbal cu preşedintele încă în funcţie. Ar fi firesc să se facă un bilanţ al raporturilor care au existat pe plan politic între cele două structuri care îşi împart „puterea executivă”. Uimitor (vorba vine) e că nu se grăbeşte nimeni să facă aşa ceva. oare de ce? Răspunsul e foarte simplu: s-ar da peste cap acele şabloane pe care propaganda diverselor partide încearcă să o inducă în creierele populaţiei din România. În cei 10 ani a existat UN FALS CONFLICT între partide şi Băsescu! Conflict a existat dar între măsurile nedemocratice venite de la Cotroceni şi palatul Victoria  aruncate asupra cetăţenilor României. Nedemocratice pentru că nu au avut un suport popular oferit de electoratul care să aprobe acele decizii. Partidele doar au INSTRUMENTALIZAT nemulţumirea faţă de puterea executivă în scopul acaparării unei felii cât mai mari de la masa puterii.

Cum am realizat acest lucru? Mi-am aruncat ochii pe componenţa guvernelor ce s-au perindat de-a lungul celor 10 ani de mandat ai lui Băsescu. Apoi, cu creionul în mână, am calculat cam câte luni au s-au aflat la guvernare diverseele partide din componenţa acestor guverne. Iar când se trage linie rezultatul pare incredibil! Pentru cei ce suferă de amnezie politică. E drept, sunt şi unii care au pierderi bruşte de memorie atunci când sunt puşi să se refere la colaborarea LOR cu obiectul declarat al urii LOR, adică cu Traian Băsescu. Nu-i  nimic, îl reamintim noi aici!

O precizare de la început: pentru uşurinţa demersului, am rotunjit datele de între care s-au desfăşurat diversele mandate. Am considerat că e mai oportun să iau drept reper prima zi a anului ori a lunii (ori ultima zi a anului, ori a lunii) decât să fac stau şi să iau în calcul fără rost perioade de felul 3 luni şi 4 zile. Atfel, ca să exemplific, în calculul meu, mandatele prezidenţiale s-au socotit începând cu 1 ianuarie (2005 ori 2010)şi la fel în cazul echipelor guvernamentale, chit că ele în realitate şi-au aflat şi îşi află termene prin jurul datei de 22 decembrie, bună oară. Pentru mandatul actual al lui Ponta am inclus şi lunile noiembrie şi decembrie din acest an datorită imposibilităţii schimbării din funcţie a premierului.

Şi acum, cifrele în ordine crescătoare!

 

3 ani şi 6 luni – PSD

Pentru cei ce au uitat, social-democraţii s-au mai aflat la guvernare atât în primele 9 luni ale ui 2009 (acel „vis politic împlinit” de care vorbea preşedintele Traian Băsescu), cât şi alte 10 luni din 2012. Iar premierul Ponta este singurul din România şi credem că şi din lume ca are semnat un acord de coabitare.

4 ani şi 3 luni – UNPR

Coabitacii prin definiţie dacă luăm în calcul că naşterea acestei formaţiuni s-a produs abia în al doilea mandat al lui Băsescu. Din aceşti 5 ani ai celui de-al doilea mandat doar 9 luni nu s-au aflat oamenii generalului Izmană la Palatul Victoria!

4 ani şi 7 luni – PD (transformat în PD-L)

Iar din aceştia, 2 ani şi 3 luni au fost la guvernare în primul mandat iar 2 ani şi 4 luni în cel de-al doilea mandat al lui Băsescu.

4 ani şi 8 luni – PC (fost PUR)

Da! Partidul lui Voiculescu, partidul detestabilului motan Felix, partidul de buzunar al patronului de tonomate mediatice reuşeşte să depăşească cu o lună în guvernare PD-L, partidul zis prezidenţial!

5 ani şi 11 luni – PNL

Grosul perioadei îl reprezintă cei 4 ani de guvernare continuă ai lui Tăriceanu în primul mandat al lui Băsescu.

7 ani şi 2 luni – UDMR

Formaţiunea minoritarilor maghiari s-a aflat la guvernare în timpul lui Băsescu mai mult decât orice altă formaţiune politică zisă românească! Şi s-ar fi aflat şi mai mult dacă la sfârşitul guvernării Tăriceanu (din primul mandat al lui Băsescu) din cauza faptului că imaginea lor era prea legată de aceea a liberalilor, cooptarea lor la guvernare a fost evitată de coaliţia PD-L – PSD; iar în vremea celui de-al doilea mandat al lui Băsescu, după ce alianţa USL a dus la căderea guvernelor PD-L, un anume Crin Antonescu nu s-ar fi opus intenţiei lui Ponta de a şi-i face parteneri. Nu-i nimic, Ponta şi-a văzut şi el visul de a guverna cu UDMR în cel de-al treilea cabinet girat de domnia sa. Curat iz de USL în acest guvern Ponta 3 cu d-alde UDMR şi UNPR braţ la braţ cu PSD şi PC.

Puteţi face verificarea consultând pe Wikipedia datele despre:

guvernul Tăriceanu

guvernul Boc 1

guvernul Boc 2

guvernul Ungureanu

guvernul Ponta 1

guvernul Ponta 2

guvernul Ponta 3

România riscă excluderea din competiţiile fotbalistice!


Aceasta este pedeapsa care se aplică ţărilor în care factorul politico-statal se implică în câştigarea de către o anumită echipă a campionatului.

 

Ori, dacă FIFA sau UEFA vor avea curiozitatea să cerceteze mai îndeaproape aşa-numitul caz „Valiza” duhoarea influenţei băsiste care răzbate de acol s-ar putea să forţeze pomenitele organisme internaţionale din cadrul fotbalului să ia respectiva decizie.

 

Să ne aruncăm privirea în trecutul recent. În campionatul 2007-2008 (şi nu numai!) CFR Cluj – echipă de partid PD-L şi de stat – era împinsă de la spate spre câştigarea campionatului. Erau numiţi fluieraşi care închideau ochii, echipele rivale se dădeau în lături, lătrăii din presă erau plătiţi să-i aducă osanale.

 

Cu toate acestea, în ultima etapă CFR Cluj urma să întâlnească vechea rivală din oraş (U Cluj) şi, în eventualitatea în care această rivală şi-ar fi apărat corect şansele şi ar fi câştigat, CFR risca să piardă campionatul.

 

Becali i-a stimulat financiar pe cei de la U. S-a dus cu valiza de euroi după el ca să-i facă să joace CORECT. „Şepcile roşii” au preferat să se dea de-o parte. Drept e că nici nu aveau forţa sportivă necesară.

 

Dar s-au dat la o parte şi DIN FRICĂ! Pentru că a intervenit mâna lungă a organelor băsisto-pedeliste, adică Porcuratura care a considerat această încercare a lui becali drept corupţie, influenţare în sens anti-sportiv a unui meci, premiere a adversarelor pentru a juca incorect.

 

Da, e adevărat că Becali a acţionat ilegal din punct de vedere financiar, pentru că a circulat o sumă foarte mare de bani lichizi la el. ori trebuia să-i transmită prin ordin bancar. Nu ştiu cine l-o fi sfătuit prost. Tot la fel de adevărat este şi că el a încercat să diminueze pierderile prin falsul în declaraţii.

 

Dar în cazul „Valiza” NU avem de-a face cu nici un fel de influenţare a adversarului pentru că Becali nu a acţionat spre a face ca adevrsarul echipei Steaua să piardă în faţa echipei din Ghencea. Nu avem de-a face nici cu o trucare a vreunui meci spre interesele mafiei pariurilor. Nu reiese de nici unde coruperea cuiva.

 

Dar reiese intimidarea prin punerea în acţiune a unor pârghii ale statului (în speţă Procuratura) spre a se facilita drumul CFR Cluj spre câştigarea campionatului şi, prin urmare, spre avantajele băneşti ce urmau din accederea în Liga Camionilor.

 

Capii politici implicaţi?

 

EMIL BOC, primar al oraşului Cluj-Napoca şi preşedinte al principalului partid băsist din vremea aceea, PD-L.

TRAIAN BĂSESCU, preşedinte al României şi fost ministru al Transporturilor. Să nu uităm că CFR Cluj este şi ea o echipă fostă departamentală. Băsescu a crezut că poate să se folosească la un anumit moment de populartitatea echipei Steaua. Nu i-a mers jocul demagogic şi atunci s-a întors spre altă echipă. Cum Rapid se afla în orbita PC – Copos fiind de mai multă vreme membru în partidul lui Voiculescu – a marşat la iniţiativa lui Boc. Şi a apăsat pe „butoane”, adică:

LAURA CODRUŢA KOVESI (a se observa apartenenţa regională şi în cazul acestei maghiarizate), din 2006 Procuror General al României, şi DANIEL MORAR, şef al DNA din 2005, şi acesta tot un maghiarizat din fosta Regiune Autonomă Mureş-Maghiară.

Ce concluzie să trag?


Afirmaţia 1: de câte ori încercam să intru pe siteul cu liniuţa dreaptă MeReU eram izbit de gândirea BOCcie de tip BĂSESCU.

 

Afirmaţia 2: Virgil Ştefan Niţulescu a fost numit director interimar al Muzeului Ţăranului Român în 2010, pe vremea guvernului Boc. Ministru al Culturii era Hunor Kelemen.

 

Afirmaţia 3: aberaţia sponsorizată financiar atât de statul român dar mai ales de state străine (ceea ce transformă asociaţiile organizatoare în agenturi străine) a fost organizată şi în februarie 2012, adică a fost pregătită de acelaşi guvern Boc şi s-a desfăşurat în cea mai mare parte a guvernării MRU.

 

Afirmaţia 4: Unul din „ideologii” BOCcii ai Băsismului este Dragoş Paul Aligică. Multe articole de-ale lui sunt preluate de liniuţa dreaptă.

 

Afirmaţia 5: Aligică se zbârleşte într-un articol recent de pe Contributors faţă de „intoleranţa” românilor, dovadă crasă, conform domniei sale, a nereceptării aşa cum se cuvine a perceptelor liberale. (link semnalat mulţumită lui Mircea Platon)

 

Afirmaţia 6 şi ultima: Un articol de pe liniuţa menţionată arată rădăcinile bolşevico-fasciste ale politicii de dizolvare a instituţiilor de tip „burghez”, precum căsătoria. Articol cu pricina l-am aflat aici şi a fost preluat de alte multe site-uri şi bloguri.

 

Să trag concluzia că:

 

1. Dragoş Paul Aligică nu va mai pupa în veci articole preluate de către liniuţă? Să ne pregătim şi de alte nume răsunătoare care să fie astfel excluse?

 

2. Să fie vorba de o reflectare în planul credinţelor moral-religioase declarative a conflictului public stârnit de lupta pentru şefia PeDe-L?

 

3. Să avem de-a face cu o micuţă (dar micuţă de tot) manipulare din partea dirijorilor de liniuţă pentru ca oalele aruncate în urma scandalului să fie sparte numai şi numai în capul lui Ponta-Tonta?

 

Mai există şi o a patra posibilitate: în cazul liniuţei să constatăm o alianţă de ultimă oră a iudeilor ortodocşi cu apărătorii moralei creştine pe o bază etică minimală. Mai ales că ar putea fi destul de furioşi pentru atâtea şi atâtea comparaţii prin care evreii sunt asimilaţi pederaştilor. Vorbe venite de la cei care cred că astfel se pun bine şi cu ligile dereglaţilor sexual şi cu mult mai puternicele organizaţii evreieşti. Oameni care habar n-au că Ierusalimul cred că a rămas singurul oraş important neatins de ciuma poponară datorită reacţiei furibunde şi VIOLENTE (extrem de violente) a evreilor ortodocşi. Or fi şi ei… nazişti!

Diversioniştii spolierii


De aproape două săptămâni România se află într-o agitaţie continuă iar în faţa ochilor ni se vântură tot felul de false ţinte. Că sunt false, reiese fără echivoc din faptul că nu se oferă (şi ici nu s-a încercat până acum) să fie rezolvate. În ultimele ore tensiunea a ajuns la maximum şi măsurile de răspuns ale USL pot fi echivalate cu un atac la baionetă.

 

Dar care să fie motivul real? Pierderea alegerilor de către PeDe-Le? Nu, nu-i acesta? Pierderea de către nişte fripturişi a unor beneficii pentru care linseseră cu sârg puterea din ultimii 3 ani? Nici acesta.

 

Adevăra explicaţie este de ordin economic, pornind de la cei ce se erijează şi se comportă ca nişte stăpâni ai României. Porneşte de la încetarea „privatizării” companiei Hidroelectrica, preconizată a fi oferită pe nimic veneticilor de către neocolonialiştii de la FMI.

 

În cele de mai jos fac un scurt rezumat al preconizatului plan de jefuire al României, cu citate din articole apărute – multe de ele pură propagandă în favoarea tâlhăriei:

 

6 aprilie 2011: ziare.com

 

Videanu: Romania nu este in stare sa privatizeze Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Romgaz

 

Videanu se plângea cât de ineficiente sunt companiile de energie din România şi câtă dreptate au organismele UE atunci când cer liberalizarea preţurilor la energie. Şi perla din care reiese că privatizarea nu înseamnă privatizare: „Videanu considera ca economia Romaniei s-a maturizat suficient ca sa privatizeze si cantitativ si calitativ, insa companiile Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Romgaz nu trebuie privatizate, ci vandute actiuni pe bursa”. Şi apare şi geniala idee a „managementului privat”: „statul sa pastreze 51% din actiuni, insa managementul sa fie preluat de cel care are pachetul majoritar din restul actiunilor”.

13 aprilie 2011: ziare.com

 

Cat ar castiga statul din listarea Hidroelectrica si a Nuclearelectrica?

Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea – un foarte verde român, după cum dovedeşte numele – ridica în slăvi beneficiile măreţe pe care le-ar fi adus listarea la Bursă, adică înstrăinarea unei surse de venit pentru stat şi a unei pârghii pentru menţinerea unui stat social (dar de asta n-a pomenit nici pâs): „Hidroelectrica si Nuclearelectrica… au potential mare de a genera cash-flow. Cheia este un management profesionist si o oferta publica initiala, pentru listarea la bursa”

 10 mai 2011: www.a1.ro

FMI vrea management privat in firmele de stat ca in Tanzania, Nicaragua sau Rwanda

Bombă! Chiar FMI vrea management privat. Ceea ce înseamnă toţi cei ce pălăvrăgiseră înainte fuseseră scoşi la înaintare., ca o tatonare a ceea ce urma să dicteze FMI.

„Jeffrey Franks, seful misiunii FMI la Bucuresti, a anuntat, ieri, la finalul vizitei de evaluare, ca a convenit cu autoritatile romane vanzarea unor pachete semni­fi­cative de actiuni ale companiilor ener­ge­tice, intro­ducerea mana­gemen­tului privat pentru marile societati de stat, acesta, precum si selectia administra­to­rilor urmand sa se faca la nivel interna­tional.

Oficialul Fondului a subliniat ca viitorii manageri ar putea sa aiba orice nationalitate, urmand a fi alesi printr-o companie privata de recrutare tocmai pentru a evita orice posibilitate de impli­care politica.

Printre com­paniile vizate si citate ca atare de Jeffrey Franks se numara Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz si Transgaz.

 

Aş fi vrut să citesc şi articolul din Financiarul care ne punea alături de ţările bananiere dar site-ul nu mai era disponibil.

 

2 septembrie 2011: Ziarul Financiar

 

Managementul privat la stat va fi a doua Revoluţie. Vor renunţa politicienii la „vacile de muls”?

 
Ce pompos sună iar noi, românii, nu ne dăm seama cât de mult bine ne doresc toţi aceşti noi ciocoi. Numai spre binele nostru vroiau să privatizeze companiile energetice. Ia citiţi aici: „Scoaterea companiilor de stat de sub influenţa politică şi eficientizarea lor prin aducerea unor manageri cu experienţă în sectorul privat va fi un şoc pentru economie la fel cum a fost şi Revoluţia din 1989, care a determinat marile privatizări şi începutul capitalismului”.

 

Dar să vezi mai departe: „De la începutul acestui an [2011], de când preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc şi-au luat angajamentul în faţa FMI şi a Băncii Mondiale de a introduce management privat la unele companii de stat pentru a le spori eficienţa, s-a ajuns într-o etapă de analiză a proiectului.”

E clar cine a jurat credinţă nestrămutată organismelor FMI spoliatoare? Şi apoi tot felul de cîţei de la companii străine care scoteau salivă gândindu-se la osul ce le cădea pleaşcă.

 

6 octombrie 2011: Income Magazin


Patru companii de stat trebuie sa aiba management privat in maximum trei luni

 

Se face referire la un memorandum prin care patru companii urmau să aibe conducere privată (şi deci scumpă) până la sfârşitul lui 2011, dar şi la un calendar prin care măsura urma să se aplice şi altor companii în 2012.

 

” „Suntem ferm hotarati ca in cursul anului 2012 sa majoram numarul intreprinderilor de stat cu management privat”, promit guvernantii.”

 

14 octombrie 2011: adevărul.ro

 

Companiile de stat: management privat sau privatizare completă?

 

Publicaţia lui „Ruşine, Dinu Patriciu” face un pas înainte şi propune nu numai directori privaţi ci… vinderea acestor unităţi. Din cele mai nobile intenţii, evident. Pentru binele dumneavoastră, evident. Toţi angajaţii lui Dinu Patriciu – în frunte cu Grigore Cartianu – aveau lacrimi în ochi când scriau asemenea articole. Pentru că se gândeau, nu-i aşa, la binele poporului român. Niciodată n-au avut alte intenţii.

 

„Privatizarea scuteşte contribuabilul de plata anumitor taxe”, „compania ar putea fi depolitizată”, „compania ar putea deveni eficientă”, „printr-o privatizare completă, Guvernul ar putea să răspundă nevoii de restructurare a aparatului bugetar” – ce pleaşcă pe capul românilor, şi cum nu înţeleg ei binele care li se face. Da fapt, băsism în întreaga splendoare, asta ne arată articolul propagandistic.

 

18 noiembrie 2011: ziare.ro

 

FMI a solicitat Guvernului privatizarea a 51% din Hidroelectrica – Surse

 Dar dacă nu vor românii, las că ne bagă FMI fericirea pe gât. „Cei de la FMI ne-au spus ca Hidroelectrica va merge bine doar daca este in maini private. Au insistat pe listarea unui pachet de 51% din Hidroelectrica. In scrisoarea de intentie semnata la ultima vizita nu a fost trecuta si aceasta cerinta, insa FMI va insista pe acest aspect la urmatoarea vizita”.

Nici acum nu aţi înţeles tiparul procedurilor? Mă repet atunci: ies căţeii prin ziare cu o lună, o săptămână sau cu câteva zile înainte şi ne proclamă voios fericirea care ne paşte şi cât de norocoşi suntem că avem asemenea genii în presă. Mai apoi venea FMI la Guvern şi bătea cu pumnul în masă. Iar dacă nu era suficient, bătea şi Băsescu. Şi cu pumnul, şi cu piciorul.

Alte amănunte în condicuţa lui Griguţă: tot 18 noiembrie – adevărul.ro

EXCLUSIV FMI a solicitat Guvernului privatizarea a 51% din Hidroelectrica

Balaurii nu erau mulţumiţi cu o pleaşcă de 10-15%, acolo. Ei vroiau TOT.

„Cei de la FMI ne-au spus că Hidroelectrica va merge bine doar dacă este în mâini private. Au insistat pe listarea unui pachet de 51% din Hidroelectrica. În scrisoarea de intenţie semnată la ultima vizită nu a fost trecută şi această cerinţă, însă FMI va insista pe acest aspect la următoarea vizită” „La finele lunii octombrie, Frank Hajdinjak, CEO al E.ON România, declara într-o conferinţă că investitorii nu sunt interesaţi să cumpere pachete minoritare din companiile energetice de stat din România, iar pachetul scos la privatizare va trebui să fie majoritar.”

Dar i-auzi aici: „Mark Gitenstein, a declarat că România poate atrage investitori doar dacă privatizează companiile de stat şi liberalizează pieţele de energie şi gaze.”

Repet, PE 18 NOIEMBRIE 2011. Vă mai amintiţi a cui maşină era la poarta Cotrocenilor acum vreo două zile?

Şi acum lista jafului. Citez pe larg:

„Guvernul s-a angajat în faţa FMI să privatizeze pachetele majoritare de acţiuni la cele trei complexuri energetice din Oltenia, care vor forma, împreună cu minele de lignit din zonă, o nouă companie care va produce 30% din electricitatea ţării. De asemenea, vor fi vândute pachetele majoritare la Oltchim, CFR Marfă, Cuprumin, Electrocentrale Bucureşti, Electrica Furnizare şi Electrica Serv.

Şi viitorul complex energetic din Valea Jiului va fi scos la privatizare. El va include Compania Naţională a Huilei şi termocentralele Deva şi Paroşeni.

Totodată, programul de privatizări pe bursă vizează listarea a câte 10% din Hidroelectrica şi Nuclearelectrica [adică 51% plus 10%?, nota mea], câte 15% din Romgaz, Transgaz şi Transelectrica, precum şi 9,81% din acţiunile statului la Petrom.

Potrivit cerinţelor FMI, toate acestea ar trebui făcute până în octombrie anul viitor [2012, adică].

FMI ar fi dorit şi vânzarea pachetelor majoritare ale celor trei distribuţii de energie pe care le mai are Electrica, însă Guvernul s-a opus.

Oficialii Fondului au insistat şi pe ideea implementării unui management privat la companiile care rămân în controlul statului.”

 

29 noiembrie: jurnalul.ro

 

FMI vrea să vindem tot. Instituţia forţează privatizarea majoritară a Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Transelectrica şi Transgaz

 

Citez din articol:

 

„Vor privatizarea tuturor companiilor rentabile” a declarat o sursă guvernamentală. „Au adus ca argument amestecul factorului politic în conducerea companiilor”, a precizat o altă sursă. „Jeffrey Franks (şeful misiunii FMI în România -nr) a afirmat că în SUA sectorul nuclear este pe de-a-ntregul privatizat”, a declarat aceasta.

„Când au spus despre privatizarea majoritară a Hidroelectrica, ce puteam să le zicem, despre penele de electricitate din California? I-am întrebat cum e în SUA. Şi atunci au recunoscut că sistemul hidroenergetic e majoritar de stat în SUA„, a completat o altă sursă.

Autorităţile române au privit cu mare consternare cum FMI a cerut la ultima vizită privatizarea ultimelor trei filiale de distribuţie a electricităţii, rămase în portofoliul Electrica. Alexandru Săndulescu, directorul direcţiei Energie din cadrul Ministerului Economiei, declara la finele lunii trecute că FMI nu e interesat de vânzarea termocentralelor ineficiente care funcţionează cu mari costuri, însă „pune o anumită presiune” pe vânzarea distribuţiilor de energie electrică.

 

2 ianuarie 2012: ziare.ro

 

 Previziuni 2012: Anul esecurilor in privatizari?

 

Uite că mai existau atitudini critice, inclusiv de la Banca Naţională.

 

„Cred ca intram intr-o perioada in care rolul statului national creste, in pofida incercarilor de a crea o unitate economica europeana mai puternica. Tocmai aceasta unitate, cere ca in fiecare tara in parte sa se faca ordine, or aceasta ordine se face prin masuri pe care statul le reglementeaza, iar puterea statului rezida si in puterea capitalului pe care il gestioneaza”, spunea Mircea Coşea. Iar Adrian Vasilescu adăuga că „E adevarat ca statul s-a dovedit un prost gestionar, dar, in vremurile de criza, nici companiile private nu au dovedit mai mult iscusinta. In momentul de fata, solutia pentru foarte multe companii ale statului, nu este privatizarea, ci managementul. Iar, daca statul doreste cu orice pret, un manangement bun se poate asigura. Este o solutie, dar cu masuri serioase si cu criterii foarte solide”

 

18 ianuarie 2012: ziare. ro

 

Guvernul a aprobat listarea Hidroelectrica si Nuclearelectrica

 

Dar Boc era decis să continue. Am spus Boc? El era doar păpuşa. Prima păpuşă dintr-o matrioşkă.

 

Ia citiţi aici ce frumos sună: „Potrivit Guvernului, vanzarea pachetelor de actiuni din cadrul celor doua companii este necesara in vederea atragerii de resurse financiare pentru realizarea proiectelor de dezvoltare, modernizare si retehnologizare, avand in vedere si masurile convenite cu Fondul Monetar International, Comisia Europeana si Banca Mondiala.” Deşi pentru toate proiectele alea de bla,bla,bla erau deja deschise linii masive de creditare.

 

Tot 19 ianuarie 2012: ziare.ro

 

Dupa ce a pierdut trenul privatizarilor, statul vrea sa vanda tot. Vezi de ce va esua

 

Se pregătea terenul mediatic pentru ca să se explice mai apoi – DUPĂ împlinirea jafului – de ce paradisul prom,is nu s-a împlinit. N-am vândut la timpul potrivit, aceasta ar fi fost scuza. Deşi ar fi trebuit stimabilul respectiv să întrebe de ce suntem obligaţi să vindem pe nimic. Era prea grea pentru o minte aşa de genială.

 

1 februarie 2012: ziare.ro

 

Andreea Paul Vass, numita de Boc in comisia de privatizare a Hidroelectrica

 

Dar las’ că avem drept compensaţie pe această fătucă pe care ne-o prezintă sticla posturilor băsiste drept deontoloaga partidului. Cred că de dragul poporului a făcut muncă voluntară acolo. Nu i-au intrat bani nici să-şi cumpere un pachet de ţigări. Vă spun sigur, că doar nu se putea face de râs deontolaoga în faţa altor deontologi care umplu sediile PeDe-Le şi ICR.

 

14 martie 2012: gândul.info


Primele TREI COMPANII de stat care vor avea management privat

 

O ce veste minunată

Noul guvern MRU ne arată!

„Oltchim, Romarm şi Hidroelectrica vor fi primele companii de stat care vor avea management privat,” Urmau apoi Tarom, SNLO, CFR SA, CFR Călători, Nuclearelectrica, Transgaz, Transelectrica şi Romgaz.

 

5 mai 2012: Mediafax

 

Managementul privat al companiilor de stat prevăzute în acordul cu FMI va fi numit până în octombrie

 

Dar nici Chiţoiu, ministrul lui Ponta nu se lasă mai prejos, dar el doar declară. Atenţie! În octombrie – aşa cum găsiţi ami sus – era prevăzută doar finalizarea introducerii managementului privat. Acum se spune în general, despre toate societăţile de pe lista FMI. Era o nuanţă. Şi să ne amintim cum Ponta i-o tăiase prompt acestui Chiţoiu când se grăbise să spună că proiectul de la Roşia Montana va continua.

 

8 mai 2012: România liberă

 

Companii de stat: de ce a fost amânat managementul privat

 

Organul băsist de presă era neliniştit pentru că promisiunile răposatului guvern MRU nu fuseseră aduse la îndeplinire. Stagnam în relaţia cu Fondul! Ce ruşine, tovarăşi!

 

„Potrivit declaraţiilor fostului premier Răzvan Ungureanu, în luna mai ar fi urmat să avem primii manageri privaţi la conducerea unor companii de stat. Noul ministru al Economiei a anunţat însă că termenul se amână pentru octombrie.”

 

19 iunie 2012: ziare.ro

 

Isar: Din punct de vedere tehnic, privatizarea Hidroelectrica ramane in picioare

 

Consiliul de Administraţie al Hidroelectrica tocmai ceruse insolvenţa. Ministrul delegat pentru mediul de afaceri, Lucian isar, dădea răspunsuri liniştitoare. Cum că nu-i nimic, se va continua privatizarea, bla,bla,bla. Dar cine era atent la nuanţe a observat că:

 

20 iunie 2012: ziarul Bursa


Insolvenţa consolidează neîncrederea investitorilor

 

Redau şi de aici pe larg:

 

„Cererea de intrare în insolvenţă a „Hidroelectrica” dăunează grav investitorilor, în plin program de privatizare prin bursă a companiilor de stat.

Mesajele de credibilitate şi predictibilitate transmise investitorilor în „road-show”-urile făcute în străinătate au fost spulberate, luni, la publicarea în presă a cererii insolvenţei Hidroelectrica, depusă vineri la Tribunal.

Deşi tot mai multe voci spun că lis-tarea „Hidroelectrica” a devenit imposibilă, pentru o perioadă de timp, atât din cauza cerinţelor de admitere la cotă, cât şi din cauza distrugerii încrederii investitorilor, ministrul delegat pentru mediul de afaceri, Lucian Isar, a transmis, ieri, că din punct de vedere tehnic, privatizarea „Hidroelectrica” rămâne în picioare, intrarea în insolvenţă fiind o procedură judiciară.

Prin acordul cu FMI, privatizarea „Hidroelectrica” urmează să se facă prin listarea la bursă.

Astfel, declaraţiile ministrului Isar pot însemna fie că şi-a luat gândul de la listare, fie că nu cunoaşte regulile Bursei.

Bursa de Valori Bucureşti nu poate accepta la cotă, prin regulile sale (Codul Bursei), o societate în insolvenţă, potrivit unor surse avizate, precum şi avocaţilor din domeniu.

Situaţiile de faliment sau dizolvare sunt, din contră, condiţii de retragere de la tranzacţionare.

În luna mai, Lucian Isar, minis-trul desemnat pentru mediul de afaceri, a reafirmat angajamentul guvernului României să respecte programul de privatizări şi să facă tot posibilul pentru a respecta termenele.

În urma vizitei la Londra, Lucian Anghel, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti, era convins că tot ceea ce va depinde de stat se va face, astfel încât, dacă ar fi vreo întârziere, aceasta să fie recuperată (n.r. în ceea ce priveşte privatizările). Domnul Anghel ne declara: „În faţa investitorilor, este esenţial pentru România să respecte acest mesaj transmis de domnul ministru Lucian Isar, deoarece credibilitatea se clădeşte foarte greu, dar se pierde foarte uşor. Dacă nu eşti credibil, investitorii nu se mai întâlnesc cu tine. Ceea ce este foarte important este reafirmarea angajamentului pentru Romgaz şi Hidroelectrica”.

Acum, reprezentanţii Bursei de Valori Bucureşti au rămas muţi faţă de situaţia de la „Hidroelectrica”, spunând că aşteaptă mai multe detalii.

Chiar dacă, la termenul de astăzi, Tribunalul respinge insolvenţa „Hidroelectrica”, mai multe voci au vorbit despre crearea unui precedent periculos, care vizează toate ofertele statului programate în acest an.”

 

Ca să traduc: CIOCOIMEA A RĂMAS CU BUZELE UMFLATE.  Sper din tot sufletul ca acesta chiar să fie un precedent, ca guvernul să aibe în vedere şi restabilirea controlului statului asupra bogăţiilor subsolului (aşa cum este legal), ca înrobirii FMI-ului să i se pună capăt.

 

Acum aţi înţeles de ce se afla maşina lui Gittenstein la Cotroceni? Aţi înţeles cu ce scop au apărut puhoaiele astea de scandaluri?

 

Este momentul lui „care pe care”. Şi care este român va înţeleg de ce parte a baricadei trebuie să se afle.

 

Război între palate?


 

Îi spusesem unui amic! Cu două, trei săptămâni în urmă. După alegerile parţiale din Neamţ. Îi spusesem că între Boc şi Băsescu relaţiile nu mai erau alea pe care le ştiam – cele dintre slugă şi stăpân. Îmi recomandase să le scriu dar am preferat ca acele fisuri pe care le observasem să devină crevase. Iar ceea ce se întâmplă în ultimele zile tind să-mi dea dreptate şi… să accelereze procesul.

 

Să mă explic.

 

1. Au fost mai întâi alegerile petru deputăţie din Neamţ. De-o parte Harbuz, candidat din partea USL. Sati un pic! HARBUZ DIN PARTEA USL ?! Ăia n-au ştiut pe cine pun? Păi acest Harbuz fusese mâna dreaptă a lui Băsescu în campania de hinghereală pe vremea în care marinarul rămas fără flotă era primar general al Bucureştilor. Adică n-au găsit pe altcineva mai bun decât un… vrednic băsist. Dar să revin. Din partea guvernamentală candida Rădulescu, fost preşedinte Agrostar, secretar de stat în funcţie la Agricultură şi etichetat la un moment dat (prin ianuarie-februarie 2010) drept „mare prostănac” (sau cam aşa ceva – nu am reuşit să găsesc citatul exact, dar am în minte scena). Autorul? Chiar preşedintele României! Care îl acuza pe acest Rădulescu de blocarea subvenţiilor pentru agricultori. În cor cu preşedintele se afla şi Sebastian Vlădescu, ministru la Finanţe. „Vă daţi demisia?”, fusese întrebat secretarul de stat din acea vreme. „De ce să-mi dau? Ministerul Finanţelor blochează eliberarea banilor, nu eu”. Rădulescu a rămas în funcţie, Vlădescu peste câteva s-a dus… s-a dus… exact la compania Gabriel Resources unde a devenit consultant. Iar Adrian Rădulescu a reuşit să câştige alegerile din Neamţ printr-o susţinere politică foarte ciudată: juma’ UNPR, juma PDL, dar fără portocaliu, ci înveşmântat în verde. Reprezintă băsismul? Mă îndoiesc.

 

2. O duminică. Emisiune „Viaţa Satului”. Invitat Valeriu Tabără. ” Desfiinţarea camerelor agricole a fost o greşeală” POFTIM ?! CE AI SPUS ?! I-ai spus şi lui Băsescu, domnule Tabără? Că preşedintele tot fâlfâia demagogic sloganuri cu „birocraţii cei puturoşi” care ţin ţara în loc, şi cu „beneficiile uriaşe pe care le-ar da desfiinţarea a zeci de mii de posturi din administraţie”. Iar Valeriu Tabără vine acum şi contrazice infailibila părere prezidenţială? În plus, chiar ieri seară, într-o emisiune de pe Realitatea acelaşi ministru al Agriculturii vine şi spune că şi numrul redus de agenţi de control fito-sanitari este „o mare greşeală”. Vorbele ministrului vin în contradicţie cu ale preşedintelui, este evident dar oare sunt spuse şi fără acordul şefului său direct, fără acordul lui Emil Boc?

 

3. Preşedintele Băsescu se dezlănţuie în toate modurile într-o campanie pro-Gabriel Resource, transformând instituţia prezidenţială într-o agenţie de lobby la nivel foarte înalt. Este chestionat şi preşedintele Consiliului de miniştrii: „Nu se pune problema exploatării aurului de la Roşia Montană”, vine răspunsul. Acelaşi răspuns şi când reacţiile preşedintelui Băsescu sunt larg mediatizate. CUUUUM? Sluga nu mai este de acord cu şefu’ ăl mare? Păi asta este ea însăşi o „declaraţie de independendenţă”!

 

4. Unul din oamenii grei ai lui Băsescu era (şi este) Sebastian Lăzăroiu, consilier la Cotroceni şi impus ca ministru al Muncii de către cel pe care-l slujise cu devoţiune. Unul din aceia care rămân mai mult în umbră şi se ocupă de crearea de „imagini”, de operaţiuni de inginerie socială, genul de persoane de un cinism înfiorător, fără valori morale pe care să le susţină, robul miturilor sociologice pe care le crede atotputernice, al superiorităţii punctului de audienţă TV şi al minciunilor vândute frumos . Acest personaj fusese propulsat la Ministerul Muncii. Propulsat de Băsescu! Poate cu scopul de a distruge şi ceea ce mai rămăsese din „protecţia socială”. Dar, cu toată susţinerea prezidenţială, Lăzăroiu nu a făcut mulţi purici în post. Iată-l mătrăşit în septembrie şi înlocuit cu Sulfina. Să fie la mijloc intenţia lui Boc de a creşte pensiile şi salariile? Să ne readucem aminte de anumite declaraţii prezidenţiale prin care se înfierau asemenea intenţii „anticapitaliste”.

 

5. Înfiinţarea Ministerului Afacerilor Europene în fruntea căruia este pus Leonard Orban, fostul comisar european pentru multilingvism, o persoană cu mult mai multe relaţii create la nivel înalt în cadrul UE faţă de ceea ce posedă Baconschi, febleţea lui Traian Băsescu. Crearea postului se poate traduce chiar şi prin diminuarea poziţiilor ministrului de Externe în cadrul Executi şi, deci, şi diminuarea rolului preşedintelui. O decizie explicabilă, dacă ne referim numai şi la recentul scandal wikileaks, scandal ce subliniază încă o dată lipsa de viziune în politica externă de care suferă Traian Băsescu, o abordare rudimentară şi chiar antinaţională. Iar semnul cel mai clar este izolarea diplomatică de care suferă România ca ţară. Indiferent cât de vasal o fi fost, individul pus în fruntea Guvernului trebuie să se fi lovit adesea de inconsistenţa politicii externe a lui Băsescu şi de necesitatea unei alte abordări.

 

6. Cred că Emil Boc şi-a dat seama că Băsescu avea de gând să-l folosească doar ca manta de vreme rea, doar ca paravan în faţa nemulţumirilor, cel asupra căruia urma să se reverse toată furia electoratului la alegeri, învinovăţitul de toate relele crizei. Tipic lui Băsescu. Dar, ceea ce i-a scăpat  stalinistului Băsescu este că Boc are şi el la bază (şi poate într-o mai mare măsură decât căpitanul şi securistul de vaporean) ŞCOALA DE PARTID. Este iniţiat în bizantinismul relaţiilor de putere dintr-un partid de tip comunist (precum PeDe-L) şi în manevrele „inizibile” prin care poate fi condus o asemenea structură politică. Are cunoştinţă şi de evenimente petrecute în urmă cu ani (spre deosebire de apologetul inculturii). Şi nu ar fi de mirare să asistăm la o repetare. Doară aparatcikul Brejnev l-a înlocuit pe fostul stalinist Hruşciov!