Pastorala „eco-anarhistă” a Preafericitului Daniel


Paragrafele subliniate cu roşu cuprind esenţa! Semnalarea a făcut-o siteul Gândul, şi de data asta îi felicit.

 

 

 
NAȘTEREA DOMNULUI. BUCURIA CERULUI ȘI A PĂMÂNTULUI – Pastorală de Crăciun – 2013

† DANIEL, prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi preaiubiţilor credincioşi din Arhiepiscopia Bucureştilor, har, milă şi pace de la Hristos-Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări.

 

 

„Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul”

 

 

(Luca 2, 10 – 11)

 

 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi şi credincioase,

 

 

Astăzi, Biserica binevesteşte pentru tot poporul bucuria cea mare a Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Izvorul bucuriei depline şi netrecătoare (Cf. Ioan 17, 13).

 

 

Sărbătoarea Naşterii Domnului este sărbătoare mare a bucuriei, la care participă cerul şi pământul, după cum prevestea Psalmistul zicând: „Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul… de faţa Domnului, că vine…!” (Psalmi 95, 11-12). Creaţia întreagă participă la această bucurie negrăită, întrucât ea este regăsirea bucuriei pe care au trăit-o Adam şi Eva în Rai, înainte de a cădea în neascultare şi înstrăinare de Dumnezeu. Din momentul în care protopărinţii noştri au păcătuit şi au fost alungaţi din Rai, lumea a devenit „o vale a jeluirii”, cum o numeşte psalmistul David (Cf. Psalmi 83, 6) (Monahul TEOCLIT DIONISIATUL, „Maica Domnului în teologia şi imnografia Sfinţilor Părinţi”, traducere de Cristina Rogobete şi Adrian Marinescu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002, p. 156). Însă, prin smerită ascultare, Fecioara Maria a născut, ca om, pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul omenirii. De aceea, ea este numită „bucuria şi împăcarea lumii”; De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura (creaţia)…, din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut…”, se spune în cărţile noastre liturgice (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Axionul).

 

 

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au meditat adânc asupra înţelesului Tainei Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi au tâlcuit apoi în dogme ale credinţei şi în cântări liturgice lumina spirituală care se revarsă din taina iubirii lui Dumnezeu pentru lume, arătată în Naşterea lui Hristos.

 

 

Cântările Sărbătorii Naşterii Domnului ne arată că întruparea sau înomenirea lui Dumnezeu-Cuvântul, din Fecioara Maria, are ca scop ridicarea omului pământesc, stricat prin păcat şi moarte, la viaţa cerească, nestricăcioasă şi veşnică:

 

 

„Cerul şi pământul astăzi s-au unit, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit şi omul la ceruri s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om Cel din fire nevăzut” (Mineiul pe Decembrie, Naşterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie, Litie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005, p. 434).

 

 

„Pe cel după chip şi asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca într-însul să înnoiască pe Adam cel stricat” (Ibidem).

 

 

Hristos Domnul, Care S-a născut, ca om, în peştera din apropierea Betleemului, este Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Cel în Care, prin Care şi pentru Care au fost făcute cerul şi pământul, adică întreg universul, lumea nevăzută a mulţimilor de îngeri şi lumea văzută a mulţimilor de stele. Acest adevăr îl mărturisesc Sfinţii Apostoli, mai ales Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Apostol Ioan.

 

 

Astfel, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Coloseni, spune despre Hristos: „Întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El” (Coloseni 1, 16). Iar Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul ne spune că: „Toate prin El (Hristos) s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 3-5).

 

 

Fericitul Augustin († 430) descrie taina Naşterii Domnului, în cuvintele următoare: „Fiu al lui Dumnezeu născut din Tată, fără mamă, Fiu al Omului, născut dintr-o mamă, fără tată: El, marea vedere a îngerilor şi micuţ în vederea oamenilor; Cuvântul, Dumnezeu Cel mai înainte de toţi vecii, făcut trup la timpul hotărât de El; Făcătorul soarelui şi făcut trup sub soare; rânduind, din sânul Tatălui, tot mersul veacurilor şi dăruind, din sânul mamei Sale, sfinţire acestei zile mari; rămânând în sânul părintesc, deşi iese din el; înţelept mai presus de orice cuvânt şi copil ca înţelepciune; umplând lumea şi stând culcat în iesle; conducând stelele şi alăptându-se de la pieptul mamei; atât de mare, ca Dumnezeu şi, atât de mic, ca rob, fără ca această smerenie să micşoreze cu ceva grandoarea Sa, nici ca această grandoare să copleşească în vreun fel smerenia. (…) El nu S-a închis deloc sub veşmântul unui trup micuţ, primit din sânul unei Fecioare, ci, continuând a împărtăşi îngerilor înţelepciunea Sa, ca hrană, ne îngăduie nouă să gustăm cât de bun este Domnul” (FERICITUL AUGUSTIN, Sermo, 187, 1; trad. G. Humeanu, Les plus beaux sermons de S. Augustin, t. 3, Paris, 1934, pp. 51-52; citat în art. „Noël”, în: Dictionnaire de spiritualité, t. XI, Beauchesne, Paris, 1982, col. 387).

 

 

Faptul că lumea văzută şi nevăzută a fost creată prin Fiul, înseamnă că Fiul este Mijlocitorul între Dumnezeu Tatăl şi lumea creată, adică, prin El, lumea îşi împlineşte rostul ei de a fi lumină creată şi podoabă de frumuseţe a iubirii lui Dumnezeu, pentru Fiul şi pentru toţi oamenii.

 

 

În limba română, cuvântul „lume” conţine ideea de lumină (din latinescul lumen = lumină), iar în limba greacă, cuvântul „cosmos”, adică lume, univers, conţine ideea de podoabă, de frumuseţe. Lumea a fost creată prin Fiul deoarece, prin El, cerul şi pământul trecător se vor preface în cerul nou şi pământul nou despre care vorbeşte cartea Apocalipsei (cap. 21, 1).

 

 

Faptul că lumea nevăzută a îngerilor şi lumea văzută sau cosmosul întreg au fost create pentru Fiul, înseamnă că lumea este dar al Tatălui, către Fiul, pentru ca Fiul, întrupându-Se în lumea creată, să o lumineze spiritual, să o sfinţească prin jertfa Sa şi să o aducă pe aceasta, ca dar al Fiului, către Dumnezeu-Tatăl, adică să facă din ea dar de mulţumire, o Euharistie a toată existenţa, oferită lui Dumnezeu-Tatăl, şi să-i înveţe pe oameni să mulţumească lui Dumnezeu „pentru cele pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile cele arătate şi nearătate” (Liturghier, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Rugăciunea Sfintei Jertfe (Anaforaua), Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, p. 172). De ce să mulţumească? Pentru ca omul, care crede în Fiul, să primească un dar şi mai mare, şi anume viaţa veşnică.

 

 

Întrucât lumea a fost creată din dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, iar omul a fost numit stăpân peste tot pământul (Cf. Facerea 1, 28), ne revine responsabilitatea pentru întreaga natură, care trebuie mereu cultivată ca dar al lui Dumnezeu, pentru noi şi pentru generaţiile viitoare.

 

 

Părintele Dumitru Stăniloae spunea, în acest sens: „Natura nu-şi îndeplineşte rolul ei fără om, sau printr-un om care lucrează contrar ei. Prin coruperea, sterilizarea şi otrăvirea naturii, omul face imposibilă existenţa sa şi a semenilor săi. Astfel, natura nu este numai condiţia existenţei omului singular, ci şi a solidarităţii umane. Natura apare într-un mod cu totul clar ca mediul prin care omul poate face bine sau rău semenilor săi, dezvoltându-se sau ruinându-se el însuşi din punct de vedere etic sau spiritual” (Pr. prof. dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997, ediţia a doua, p. 223). Între creaţie şi Creator, între dar şi Dăruitor există o legătură de viaţă, pe care Sfânta Scriptură o descrie ca fiind: „legământul veşnic dintre Mine (Dumnezeu) şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pământ” (Facerea 9, 16). Dacă noi consumăm totul şi degradăm totul din natură (creaţie), dovedind lipsă de respect sau nerecunoştinţă faţă de Creator şi nepăsare faţă de darurile primite de la El, ce transmitem generaţiilor viitoare? Binecuvântare sau poluare? Pământ lucrat şi sfinţit sau pământ degradat şi pustiit? Totuşi, putem transmite generaţiilor viitoare şi bogăţie şi înţelepciune, dacă gândirea noastră este creatoare de valori, iar voinţa noastră este promotoare a coresponsabilităţii şi a cooperării practice la nivel naţional şi planetar.

 

 

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

 

 

La Taina Naşterii lui Hristos participă cerul şi pământul, steaua şi peştera, oraşul şi pustia: „Betleeme, pregăteşte-te, cetate a Sionului, cântă! Bucură-te, pustie, care ai vestit de mai înainte bucuria; că steaua merge înainte în Betleem, vestind pe Hristos, Cel ce vine să Se nască; şi peştera primeşte pe Cel întru totul neîncăput, iar ieslea se împodobeşte, ca să primească Viaţa cea veşnică” (Mineiul pe Decembrie, ziua 20, Utrenia din 23 decembrie, Stihoavnă, p. 327). „Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile zidite de Tine mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunarea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi!” (Mineiul pe Decembrie, Naşterea Domnului, 25 decembrie, Vecernie). Mântuitorul Iisus Hristos Se naşte în peşteră, în interiorul pământului, ca să sfinţească şi pământul. Desigur, El a venit în lume ca să sfinţească mai ales sufletul şi trupul omenesc, născându-Se ca om din Fecioara Maria.

 

 

Iisus S-a născut în peşteră ca într-o biserică de sub pământ, iar apoi a fost aşezat în iesle ca într-un altar de binecuvântare a pâinii.

 

 

Betleem înseamnă în limba Sfintei Scripturi „casa pâinii”. Iisus Cel născut în peşteră ca om, şi aşezat în iesle este pâinea cerească oferită oamenilor ca hrană în Sfânta Euharistie. Deci, sfinţirea omului prin hrănirea lui cu Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este înţelesul adânc al tainei punerii sau culcării pruncului Iisus în iesle. De aceea, icoana Naşterii Domnului în peşteră se află permanent la Proscomidiar, unde se pregătesc darurile (pâinea şi vinul) pentru Sfânta Euharistie.

 

 

Naşterea Domnului aduce mare bucurie şi binecuvântare celor ce veghează. Iisus Se naşte în peşteră şi este culcat într-o iesle, noaptea, pe când dormeau locuitorii Betleemului. La marginea oraşului se află în stare de veghe doar păstorii oilor. Acestor oameni simpli şi veghetori li se arată cete de îngeri întru lumină şi cântare (Cf. Luca 2, 8-13), ca ei să vadă cum Dumnezeu schimbă pe cele smerite în slavă, iar singurătatea lor o preface în bucurie. Oameni din afara oraşului sunt chemaţi să devină cei dintâi prieteni ai familiei sărace şi străine, pe care Dumnezeu o binecuvântează prin naşterea Fiului Său ca om pentru mântuirea oamenilor. Magi de la Răsărit, de la distanţe mari, vin să vestească iudeilor că, tocmai în ţara lor, S-a născut un Prunc-Rege de Care depinde mersul astrelor. Darurile împărăteşti oferite Pruncului sărac, născut într-o peşteră şi culcat în iesle, au fost aduse de departe, dintr-o ţară străină, pentru a arăta iubirea lui Dumnezeu pentru Pruncul născut din Mamă săracă, neajutorată de cei de aproape, de acelaşi neam. De aceea, Sfântul Ioan Evanghelistul spune: „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 11).

 

 

Astăzi, când foarte adesea iubirea sau bunătatea din inimi este înlocuită cu răutatea sau nepăsarea, când faptele bune se împuţinează, iar cele rele se înmulţesc, când puţini oameni se îmbogăţesc, iar foarte mulţi sărăcesc, Evanghelia Naşterii lui Hristos-Domnul ne cheamă pe noi, creştinii, care purtăm numele lui Hristos, la multă rugăciune şi priveghere, la multă responsabilitate şi multă lucrare a faptelor bune. Părinţii veghează la leagănul copiilor, dascălii veghează la educarea tinerilor, profesorii veghează la formarea studenţilor, medicii veghează la vindecarea bolnavilor, conducătorii înţelepţi veghează la bunul mers al cetăţii, iar preoţii veghează la mântuirea sufletelor credincioşilor.

 

 

Dacă am sărăcit material, să avem grijă să nu ne pierdem şi ultima bogăţie care ne-a rămas: bogăţia sufletului, adică dreapta credinţă şi bunătatea inimii, milostenia, prietenia şi omenia. Să păstrăm şi să înmulţim comoara cea mare şi sfântă a Bisericii şi virtuţile strămoşeşti: credinţa şi speranţa, iubirea şi dărnicia.

 

 

Bunătatea inimii sau bogăţia spirituală a sufletului nostru se arată în cuvinte şi fapte. Într-o vreme în care, foarte adesea, cuvântul folosit în public răneşte mai mult decât vindecă, creează mai multă confuzie decât comuniune, seamănă mai multă dezbinare decât unitate, suntem chemaţi să înlocuim răutatea şi sărăcia sufletului egoist cu bunătatea şi bogăţia sufletului generos pe care le aduce în suflet credinţa vie în Dumnezeu şi legătura cu El prin rugăciune şi veghe (atenţie) sporită.

 

 

Dreptmăritori creştini,

 

 

Întrucât rugăciunea este izvor de bucurie, de sănătate şi mântuire, să priveghem la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2013 spre 1 ianuarie 2014, să înălţăm rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul

 

 

2013 şi să-I cerem ajutorul Său în toată lucrarea cea bună şi folositoare pe care o vom săvârşi în anul nou 2014. Amintim aici că anul viitor, 2014, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii şi An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română. Se are astfel în vedere importanţa Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii pentru viaţa Bisericii lui Hristos şi pentru experienţa duhovnicească a fiecărui creştin.

 

 

De asemenea, împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Voievod Constantin împreună cu cei patru fii ai săi, Sfinţii Constantin, Ştefan, Radu, şi Matei, şi cu Sfântul Ianache sfetnicul reprezintă un prilej de evlavioasă evocare a jertfelniciei Sfinţilor Martiri Brâncoveni şi de preţuire a moştenirii cultural-spirituale brâncoveneşti.

 

 

Dorim ca lumina sfântă a Sărbătorilor Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezului Domnului să vă aducă tuturor pace şi sănătate, bucurie şi ajutor, pentru a trăi viaţa ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credinţă şi fapte bune!

 

 

Tuturor vă adresăm urările tradiţionale „Sărbători fericite!” şi „La mulţi ani!”

 

 

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13, 13).

 

 

Al vostru către Hristos-Domnul rugător, cu părinteşti binecuvântări,

 

 

† Daniel

 

 

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

10.12.2013 | 14:31

Lucian Avramescu: Mandria de a deveni epicentru de cutremur!


Citesc, plăcut emoţionat, ştirea colegei mele Roxana Dobre că azi noapte, la doi paşi de Sângeru, la un lat de palmă de satul meu, s-a produs un cutremur. Nu mă ştiam zonă seismică şi nici nu‑mi bănuiam bătătura capabilă să devină epicentru de zgâlţâit pământul. Gata, am intrat în rândul lumii, niţică Japonie, un pic de Vrance şi pe mejdinele satului meu. Hai, hai, nu te da mare, zice un cârcotaş, că miezul scuturării de 3,2 grade Richter e mai aproape de Ploieşti decât de Sângeru tău! Lăsaţi-mi bucuria întreagă! Ca într-un roman al lui Zaharia Stancu în care tot mureau copii de tuberculoză şi, în sărăcia şi foametea de atunci, ăilalţi ţânci pândeau fericitul moment în care se făcea pomană. Darie, cred, nu e chemat la pomană de vecinul lui căruia îi murise fratele. Lasă, zice el, cu lacrimi în ochi, ăsta mic gălbejit, frate-meu, n-o mai duce mult, la primăvară moare şi nu te chem nici eu. Ce-mi veni cu evocarea asta? Uite aşa, ca-n legăturile indirecte ale dialecticii lui Hegel.

 
S-a cutremurat, deci, şi în Prahova. Până acum importam cutremure din Vrancea. Dacă nu te sculai noaptea cu cutremurul în cap, te trezeai dimineaţa cu el la radioul din perete, trâmbiţat cu repetiţie. În copilăria mea nu se inventase televizorul. Cel puţin în satul meu, unde citeam la lampa cu gaz, iar ştirile veneau din radioul cu galene şi cu baterii înfipte în burta unei cutii de lemn. Uite, au trecut deceniile, iar eu rămâneam (rămâneam e un fel de a zice!) fără un cutremur pornit din subsolul meu. Şi ce subsol are Prahova! Au cotrobăit prin el nemţii, apoi ruşii, juma de război s-a făcut cu petrol de aici, iar înainte de război era şi o rafinărie Româno-Americană. Toţi au umblat, cu şi fără mănuşi, făcând o ginecologie curioasă prin dedesubturile Prahovei până au stricat-o şi au găurit-o de tot. Acum sug de dedesubt austriecii de la OMV ce-a mai rămas. Am şi eu două sonde pe terenul meu, adică au ei, care încă mai suflă gaze din subsol. Să fi plecat cutremurul de la sondele lor care ar fi trebuit să fie ale mele? Nu. Exclus. Specialiştii lui Ponta au spus clar că la Galaţi cutremurele alea multe şi dese sunt de la natură şi nu de la om. Unul singur a spus altfel, că nu-i exclus să fie o legătură între umblatul omului pe sub pământ, cu sapa de foraj şi injecţia de lichide chimice, şi cutremure, mai ales că mişcările tectonice pleacă fix de pe la acea adâncime. Nefericită declaraţie, pe fondul implementării progresului în România prin cianurile de la Roşia Montana şi fracturarea hidraulică pentru gazele de şist. Specialistul a fost dat afară ca duşman al poporului! Sper să-i închidă în curând, ca spioni şi duşmani ai naţiei şi pe cei din Piaţa Universităţii. Dimpreună cu ei, fireşte, şi pe mine, ca simpatizant al lor şi pe ăilalţi, milioane, care, în prostia lor primitivă cred că e mai important să ai apă limpede în fântână şi aur în munţi decât lacuri cu peşti adaptaţi la cianuri şi praful de pe tobă în vistierie.

 
Ura, după decenii de aşteptare, Prahova mea a produs un cutremur. Să fie primit!

Lucian AVRAMESCU

 

 

Sursa: Ziarul de Prahova

Nota lui Donkeypapuas: sublinierea îmi aparţine.

Un set de întrebări care aşteaptă încă răspunsuri de la Emil Constantinescu


Pe 20 Octombrie i-am trimis fostului preşedinte Emil Constantinescu, pe adresa de mail publicată pe site-ul oficial – http://www.emilconstantinescu.ro , mai multe întrebări legate de chestiuni arzătoare aflate pe ordinea de zi a României. Am sperat că poate voi primi un răspuns dar, deşi au trecut mai bine de o săptămână de zile, nu am aflat decât… tăcerea. De altminteri puteţi observa că „presa” în marea ei parte (dar există şi excepţii) evită pe cât posibil să deranjeze cu întrebări stânjenitoare pe foştii înalţi demnitari ai statului. Asta deşi implicarea lor cel puţin în dosarul „Roşia Montană” pare a fi probabilă. Redau mai jos cuprinsul emailului cu speranţa că poate se va găsi măcar un jurnalist de vârf să se folosească de ele.

 

Bună ziua, domnule Preşedinte Emil Constantinescu!

Mă numesc Marian Hociung, sunt blogger şi v-aş ruga, dacă aveţi amabilitatea şi dispoziţia, să răspundeţi la câteva întrebări.

1. Recent destituitul director al Institutului Geologic al României, Ştefan Marincea, a declarat că a acceptat în urmă cu ani să peia acest post la cererea dumneavoastră. Este reală această informaţie?

2. Demiterea domnului Ştefan Marincea a survenit, oficial, în urma unor acuze ce îi puneau la îndoială integritatea ştiinţifică şi morală (lipsa certificatului ORNIS). Eu nu sunt specialist în acest domeniu dar dumneavoastră, în calitate de Profesor Universitar în domeniul geologic, puteţi comenta în vreun fel cele întâmplate?

3. Atât ca şef de stat cât şi ca specialist am dori să aflăm părerea dumneavoastră în ceea ce priveşte cele trei puncte fierbinţi majore ale momentului (Roşia Montana şi extragerea aurului, Pungeşti şi extragerea prin fracturare, Izvoarele şi seria de seisme cu explicaţii neplauzibile din partea oficialilor).

4. Aţi declarat la finalul mandatului că „aţi fost înfrânt de servicii”. Este adevărat că domnul Ciuvică era însărcinat cu dirijarea serviciilor reunite de securitate ale ţării? Cum comentaţi atitudinea făţiş partizană a fostului dumneavoastră consilier, domnul Mugur Ciuvică, în ceea ce-i priveşte pe protestatarii anti-RGMC şi contra gazelor de şist?

5. Cum vedeţi dumneavoastră această schimbare de 180 grade între declaraţiile USL din campania electorală şi deciziile efectiv luate după preluarea puterii? Este morală din punct de vedere politic şi naţional?

Cu deosebit respect, al dumneavoastră,

Marian Hociung aka Donkeypapuas

Cine cu cine dughineşte şi ruseşte gavareşte?


DE câteva zile presa cianurată aruncă tot felul de acuze împotriva protestatarilor care se opun exploatării prin fracturare. Aflăm din spusele respectivilor că ţăranii de la Pungeşti ar fi plătiţi de ruşi, iar preoţimea aflată în fruntea lor ar face, la ordinele ierarhiei bisericeşti „conservatoare” (iarăşi placa despre existenţa în BOR a unei direcţii conservatoare şi a alteia ecumeniste), o politică dughinistă. Vechiul FSN ar fi mândru de asemenea urmaşi într-ale minciunii propagandiste. Dar să revenim.

 

Ceea ce uită să spună respectivii este că nu cu mult timp în urmă, între 14 şi 16 septembrie, Alexandr Dughin chiar s-a aflat în România. Şi să vezi chestie! Cu cine credeţi că s-a întâlnit şi a avut discuţii fructuoase? Nu, nu a avut nici cu ţăranii de la Pungeşti, nici cu prototpopul Laiu, nici cu PS Teofan şi nici cu monahii de la „Petru Vodă”. Ci chiar cu una bucată componentă a… USL. Sau gravitând în jururl USL şi supunându-se în consecinţă acordului coabităcesc dintre Băsescu şi Ponta dictat de SUE şi SUA.

 

S-a întâlnit cu Mircea Dogaru şi un grup de reprezentanţi ai Sindicatelor Cadrelor Militare Disponibilizate, după cum spune însuşi domnul Dogaru pe blogul său. Redau pe larg mai jos extrase din această postare a domnului Mircea Dogaru dar nu înainte de a reevalua situaţia: deci, propagandişii cotcobităcirii Băsescu-Ponta îi acuză pe toţi cei ce se opun politicilor de înrobire a naţiunii române de toate relele posibile, în frunte cu acuza supremă, „sunt plăţi de ruşi”, în vreme ce înşişi colaboratori principali ai USL se arată deschişi consepţiilor ideologului putinist Alexandr Dughin! Remarcabilă perversitate!

 

 
sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html

 

 

Venit de la Munchen, in drum spre Moskova, Aleksandr Dughin s-a oprit la Bucuresti in perioada 14 – 16 septembrie a.c. pentru a vedea semnalul editiei romanesti a principalei sale lucrari: “Bazele geopoliticii si viitorul geopolitic al Rusiei” aparut la editura Eurasiatica.ro in prezentarea profesorului Ilie Badescu si pentru a vizita Manastirea Snagov cu presupusul mormant al lui Vlad Tepes.[…]

 

Manifestandu-si dorinta de a avea o intrevedere pe probleme de istorie, geopolitica si geoistorie cu presedintele SCMD, Aleksandr Dughin a fost insotit, la vizitarea Manastirii Snagov si a avut ulterior o discutie de 3 ore cu un grup de reprezentanti ai SCMD, format din: Presedintele SCMD, consilierul pe probleme de relatii externe (cetatean american), vicepresendintele pe  probleme media si seful Departamentului Relatii. Cu aceasta ocazie au fost abordate urmatoarele aspecte:
  • Ofensiva globalismului impotriva statelor nationale, vizand destructurarea celor care au mai mult de 10.000.000 de locuitori, inclusiv SUA, Rusia si Romania;
  • Ofensiva, fara precedent, impotriva structurilor militare ale statelor nationale, capabile prin definitie, sa opuna rezistenta, ofensiva esuata in perioada 1998 – 2008 in Canada, SUA, Germania, Franta, Lituania, etc., dar care este pe cale de a reusi, declansata fiind in 2009, in Romania. Aceasta vizeaza  reducerea la nivel de simbol a fortelor militare si de ordine publica, distrugerea completa a rezervei si transformarea statului in victima sigura. Odata reusit, experimentul romanesc se va generaliza, dovada tentativa de implementare a legilor Boc– Basescu, in ianuarie 2011 in Ungaria, dupa ce presedintele Romaniei anuntase, in decembrie 2010, ca “militarii romani au inteles necesitatea sacrificiului”. Atunci, sindicatele militare au scos pe strazi in Ungaria cadrele active din armata si politie, in timp ce in Romania a organizat manifestatii in toata tara, pentru a demonstra ca lupta continua, SCMD, ca sindicat al rezervistilor din intregul Sistem National de Aparare.
  • Necesitatea punerii de acord, in cadrul unei Internationale a militarilor din toate statele europene si America de Nord, a militarilor din toate structurile, pentru a se impotrivi pierderii statutului lor, masurilor represive care vizeaza aceasta categorie socio-profesionala si, mai ales, agresiunii declansate prin guverne si presedinti marioneta, impotriva statelor si natiunilor lor. Cu acest prilej, presedintele SCMD a explicat indemnul lansat in ianuarie 2011 catre omologii din Occident – “Militari din toate tarile, uniti-va!”
  • Sprijinul pe aceasta directie are, in primul rand, in vedere filialele existente sau in curs de constituire ale SCMD la est de Prut, formate din rezervisti care au si cetatenie romana si care vor respecta pe teritoriul Romaniei legile romanesti, iar pe teritoriul statelor in care traiesc, legislatia similara a acestora.
  • Ridicarea nivelului de cunoastere si de rezistenta a populatiei prin cultura, in acest sens urmand a se organiza, cu participarea media, ample simpozioane, colocvii, etc. in toate capitalele europene si peste ocean.
Ca si in cazul discutiilor purtate la inceputul acestui an cu reprezentantii FMI si cu raportorul Departamentului de Stat SUA pentru Romania si Moldova, reprezentantii SCMD au expus, pe larg, datele razboiului de imagine si de distrugere efectiva declansat in 2009 de regim impotriva rezervistilor, obiectivele si modalitatile de contracarare adoptate de sindicat in justitie, in strada, in media si in relatia cu partidele politice.
 
Honor et Patria! Vae Victis!
 
Presedintele SCMD


Col.(r) dr. Mircea Dogaru

 

 

Sursa: http://dogaru-mircea.blogspot.ro/2013/09/dialog-scmd-aleksandr-dughin.html

Determinare! Pe 6 octombrie a fost colindat şi celălalt mincinos, de la Cotroceni.


Spre furia băsisto-pontacilor, na că pe 6 Octombrie manifestanţii şi-au făcut drum şi pe la 3Coceni ca să-i ureze de bine prezidentului. Au încercat postacii pontaco-băsişti să schimbe traseul marşului dar nu au reuşit. Cu toate falsele lor conflicte şi scandaluri inventate. Nu ştiu câţi au pornit din Militari, de pe strada Roşia Montana, dar pe la AFI Palace au ajuns vreo patru, cinci mii. Iar la Cotroceni pe undeva la opt mii de manifestanţi. Surpriza am avut-o însă la Universitate, punctul final al marşului, unde am fost pe la 25 spre 30.000 de apărători ai României. Mulţimeaajunsă deja se întindea până spre hotelul Intercontinental, ocupa rondul de la întretăierea bulevardelor, iar şuvoiul continua să vină, capătul aflându-se aproape de librăria Mihai Eminescu. Imaginile video, chiar de proastă cailtate (înregistrate cu aparatul meu foto mai bătrânel) ilustrează ceea ce am afirmat.

 

 

 

 

Părintele Iulian Ghimuş se opune, în Piaţa Universităţii, distrugerii României


Parintele Iulian Ghimus, preot în localitatea Gara Banca, prezent la manifestaţia de duminică, 6 Octombrie 2013, din Bucureşti, pentru apărarea României de cianurare şi otrăvire.

 

Cercetător de la Institutul Geologic: „Ce se întâmplă la Galaţi este o mare incertitudine. Dacă instituţiile nu ar fi subfinanţate, am avea mai multe date”


Vineri la amiază un domn cercetător de la Institutul Geologic al României a avut amabilitatea de a-mi răspunde la nişte întrebări legate de evenimentele stranii care se petrec la Galaţi. Din motive lesne de înţeles îi voi păstra numele sub pecetea anonimatului.

Reporter:  Ce se întâmplă cu adevărat la Galaţi? Sau vă interzic mai-marii?

 

Cercetător Institutul Geologic: Nu e vorba de interdictie. E o mare incertitudine. E un sistem de falii crustale, asta se stie, dar din cate se stia pana acum erau inactive de aproape un milion de ani. Deocamdata nu exista certitudini. Adica sunt niste fracturi in crusta terestra produse in timpul tectogenezelor care au dus la formarea Carpatilor si a Subcarpatilor. Pana acum a fost considerat ca sistem de falii ramas inactiv in perioada istorica.

 

R: Şi deodată a intrat în priză doar în zona aia şi la adâncimea aia?

 

CIG: Asa se pare, dar in mod normal asa ceva s-ar intampla in conexiune cu un cutremur mare produs in vecinatate.

 

R: Ceea ce nu există.

 

CIG: Exact, iar problema cu relatia cu exploatarea petrolului nu tine. Efecte asemanatoare au unele procedee utilizate pentru extragerea gazelor de sist dar din cate stiu la noi nu s-a inceput asa ceva. E doar in discutie si in stadiu de explorare.

 

R: Dar voi, cercetătorii, nu aveţi acces, poate, la acţiuni care, iarăşi poate, sunt ţinute la „secret”? Sau altfel spus, dacă se începe o acţiune „la secret”, acceptul Institutelor din domeniu este sau nu obligatoriu?

 

CIG: Nu este obligatoriu dar pana acum de obicei s-a cerut macar un aviz consultativ mai ales ca in mod obisnuit au nevoie de materiale de la noi intrucat avem in custodie litoteca nationala.

 

R: A!  Dar pot şi fără aviz consultativ?

 

CIG: Da, dar nu cred ca asta se intampla acum desi fenomenele sunt foarte ciudate.

 

R: Deci să înţeleg că din primele date, înainte de a avea şi cele oferite de aparatură, par a fi cele petrecute la Galaţi cauzate de acţiunea omului, decât din cauze naturale?  Dar la cutremurele de suprafaţă există anumite indicii premergătoare că acestea se vor petrece? Sau fenomene care însoţesc în paralel cutremurele de pământ, ca regulă?

 

 

CIG: Cauzele naturale ar putea exista dar acele cauze intr-o zona actualmente inactiva din punct de vedere tectonic sunt greu de explicat.

 

R: Adică imposibil de explicat astfel? Prin cauze naturale. Am înţeles, dintr-o prezentare anterioară, ca un ageamiu ce sunt, că la cutremure se emit anumite unde, au loc nişte reacţii. La cele din Vrancea. Dar la cele de mică adâncime se întâlnesc fenomene asemănătoare?

 

CIG: Asa este. La astfel de adancimi ar putea fi identificate tendinte dinamice prin monitorizare gps. dar la seismele superficiale sunt alti indicatori care sunt reprezentati de mici miscari la suprafata pamantului care se determina cu gps-uri de mare precizie.

 

R: La Galaţi au avut loc asemenea „tovărăşii” sau zguduirile au survenit brusc?

 

CIG: Nu se stie,  in zona nu este nici un astfel de punct de monitorizare.

 

R: Nu exista iniţial aparatura.

 

CIG: Abia acum au adus cei de la Magurele aparatura.

 

R: Abia acum a fost instalată şi e de înţeles. Şi ce se aşteaptă să se vadă din măsurători? Adică se pot stabili dacă evenimentele seismice ŞI POLUANTE au cauze naturale sau cauze antropice?

CIG: Am inteles ca in ce priveste poluarea este vorba doar de temeri acolo si nu de poluare efectiva.
Deocamdata nu s-a stabilit clar.

 

R: Anunţul oficial este că apa nu mai este potabilă, deşi insclusiv după inundaţii era potabilă. Cine stabileşte cauzele care au dus la afectarea calităţii apei din fântâni?

 

CIG: Ai auzit despre asta, ce au gasit in apa din fantani?

 

R: Anunţul sec: NU ESTE POTABILĂ ! Cred că ceva urme chimice, dar nu vreau să aberez. Cred că sunt materiale pe Mediafax.

 

CIG: Ceea ce am vazut eu era ca se tem localnicii sa o bea.

 

R: Turbiditate şi amoniu: http://www.mediafax.ro/social/galati-apa-din-fantanile-din-zona-izvoarele-unde-au-fost-mai-multe-cutremure-nu-este-potabila-11440755 Iar de la directorul de la Institutul Naţional de Fizică a Pământului, că s-ar putea să fie gaze: http://www.mediafax.ro/social/directorul-institutului-national-pentru-fizica-pamantului-cutremurele-de-la-galati-pot-cauza-patrunderea-gazului-in-apa-dar-nu-e-periculos-11447832 N-ar trebui să existe o celulă de criză care să reunească oameni din mai multe specializări? Şi de la mai multe instituţii?

 

CIG: Asa ar trebui. Si daca institutiile nu ar fi subfinantate ar putea avea si mai multe date. Iar chestia cu gazele [din linkul anterior] e pescuita din vant de Ionescu. Omul asta e electronist de meserie.

 

R: Dacă ar avea mai multe date nu s-ar mai putea face atâtea mişculaţii babane.

 

CIG: Si asta e adevarat.

 

R: Şi cum a ajuns [Ionescu] acolo?

 

CIG: Pile. A fost seful comandamentului de achizitie de acolo, lucru pentru care era bun.

 

R: Mersi de răspunsuri.

 

CIG: Cu placere.

 

Toate drepturile rezervate!