Bookfest 2014: Larry L. Watts – „Aliaţi incompatibili”, la editura RAO


Lansarea cărţii domnului Larry L. Watts, „Aliaţi incompatibili”, la standul Editurii RAO, pe data de 31 Mai 2014. Eveniment desfăşurat în cadrul Salonului internaţional de carte „Bookfest 2014”.

Interviu în exclusivitate cu Emil Hurezeanu


Prilejuit de prezenţa domnului Emil Hurezeanu la Salonul internaţional de carte „Bookfest 2014”.

La finalul interviului veţi afla şi răspunsul la o întrebare surpriză, de o stringentă actualitate!

Filmat pe data de 31 Mai 2014.

 

Interviu bombă cu Ioan Mircea Paşcu


Am profitat de prezenţa domnului Ioan Mircea Paşcu la Salonul internaţional de carte „Bookfest 2014” prilejuită de lansarea unei noi ediţii a lucrării sale, „Bătălia pentru NATO”, pentru a-i pune lua un mic interviu.

 

Am aflat că:

– în campania pentru europarlamentare, temele interne au fost dominante din cauza televiziunilor

– că situaţia legată de Ucraina a fost discutată „cu rezervişti, cu foşti militari, cu cei de meserie”

– partea de răsărit a Ucrainei, crede domnul Paşcu, va deveni un fel de Transnistrie

– e mai bine să recunoaştem rolul dominant al Germaniei pe continent şi să ne adaptăm.

 

Lansarea cărţii despre care am adus vorba va avea parte de o postare aparte.

 

Cum a fost la conferinţa Fundaţiei Konrad Adenauer despre acordul secret RFG – RSR privind emigrarea germanilor


Joia ce a trecut (adică pe 8 mai) m-am prezentat şi eu la conferinţa Fundaţiei Konrad Adenauer cu tema „Acordurile secrete – istoria emigraţiei asistate a etnicilor germani din România”. Punctul de interse l-a reprezentat prezenţa la manifestare a NEGOCIATORULUI din partea RFG, doctor Heinz-Günther Hüsch.

 

doctor Heinz-Günther Hüsch

 

Am şi filmat bună parte din discursurile celor prezenţi (Ovidiu Ganţ, Vasile Dâncu, Germina Nagâţ, Heinz Günther Hüsch, Radu Preda si Sven-Joachim Irmer) dar cum traducerea se făcea la cască iar cea mai mare parte a discuţiei a avut loc în germană, nu am mai găsit rostul urcării acestora pe Youtube.

 

Scopul principal pentr care am vrut să asist la ceea ce spunea acest domn din Germania a fost acela că nu am mai vrut să depind de VICIEREA produsă de mediile româneşti şi, în principal, de aşa-zise instituţii din România gen CNSAS. Cum e cazul acestei Germina Nagâţ, director de investigaţii la CNSAS (Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii) şi cadru de nădejde al GDS. Vom reveni.

 

Ce am aflat de la domnul Hüsch (iar presa românească nu prea subliiază)?

– că operaţiunea strict secretă dintre RFG şi România ocupă în arhivele germane 55 de volume, cu 25.000 de file şi că aceste dosare sunt încă RESTRICŢIONATE ACCESULUI! Prin urmare, şi declaraţiile publice ale domniei sale pe tema dată sunt supuse… autocenzurii.

– după cum reiese şi din titlul conferinţei, domnul Hüsch a evitat să folosească vreodată cuvintele „cumpărare” ori „vânzare” în ceea ce priveşte termenii acordului secret RFG-RSR.

– că operaţiunile cuprinse în respectivul acord au continuat ÎNCĂ DOI ANI după căderea lui Ceauşescu, perioadă post-revoluţionară în care aproape că minoritatea germană a dispărut de la noi. Remarc că nimeni de pe la noi nu-şi pune problema acestui exod girat de FSN.

– că preliminariile au avut loc în 1968, după stabilirea relaţiilor diplomatice cu RFG în 1967. Treptat s-a ajuns la un acord între cele două părţi prin care s-au stabilit condiţii reciproce contractuale. RSR trebuia să permită emigrarea a cel puţin 20.000 – Mergând până la 40.000 de etnici germani într-o perioadă de 4 ani de zile, urmând ca partea germană să recompenseze financiar această oportunitate. Sumele variau în funcţie de nivelul de educaţie al celor ce primeau paşaportul (între un minim de 1700 mărci şi un maxim de 11.000 de mărci). Şi atunci de ce minte presa „românească” în stil dezinformativ când extinde acest maxim (11.000 mărci) asupra tuturor germanilor emigraţi? or fi avut cu toţii studii superioare?

Treptat, s-au mai adăugat, ici şi colo, diverse cereri sau… oferte. Partea română a dorit achiziţionarea la un moment dat de auto-utilitare şi cererea a fost îndeplinită, cu toate că aceste utilitare (maşini de pompieri) intrau sub embargou NATO, România făcând parte din Tratatul de la varşovia. La rândul ei, partea germană se oferise să dăruiască nişte automobile Mercedes dar acestea au rămas în Germania pentru că PREŞEDINTELE Ceauşescu a preferat să folosească o maşină naţională în călătoriile sale. Şi iarăşi observăm cum presa „românească” dezinformează, precizând doar cuvântul „maşini” atunci când se referă la pretenţiile României, ca şi cum partea română ar fi dorit achiziţionarea de automobile de lux, că la acestea se gândeşte imediat mintea omului comun.

– că acest tratat secret a fost în conexiune şi cu un acord privind obţinerea unui împrumut cu dobândă avantajoasă pentru partea română, statul romând accesând astfel din băncile germane 800 milioane de mărci. Ceea ce înseamnă că această operaţiune germano-română (emigrarea asistată a minorităţii germane în RFG) se înscria într-un aranjament complex, fiind doar o faţetă a întregului mecanism.

 

Domnul Hüsch a mai prezentat modul în care să făceau negocierile, unde anume se desfăşurau. Din păcate (pentru ei) unii n-au înţeles că anumite lucruri povestite mai cu umor de către AVOCATUL german – că asta îi este profesia – se înscriu la capitolul „tactici de negociere”.

 

Din păcate nu am avut când să mai strecor şi eu întrebări. Moderatorul Radu Preda selecţionând pe unii care-i erau mai pe plac (bănuiesc eu). Bun, unii au pus întrebări clare şi răspicate, la obiect – aşa cum a fost cazul cu Herbert Grünwald, Liviu Ţăranu sau Adrian. Dar nu se poate să-l laşi pe un Dan Tabalabă Tapalagă să debiteze vreo cinci minute despre cum jucau la el îl localitate fotbal saşii cu românii! Ăsta-i cică jurnalist şi ditamai ştabul de Hotnews şi nu posedă nici simţul măsurii şi nici al ridicolului. Cât despre concizie, m-am lămurit.

 

Şi aş fi avut ce să întreb!

– Ce reacţii au avut RDG şi URSS faţă de emigrarea evidentă a etnicilor germani din RSR?

– De ce s-a implicat în operaţiune DOAR o ţară germanică? În fond, saşii şi cu şvabii fuseseră câteva secole supuşi habsburgici şi nicidecum ai Germaniei.

– Ce sume s-au plătit DUPĂ 1989? Cui şi pe ce dată? Plata s-a făcut tot cash?