Redegista Merkel vrea să reimpună „doctrina Brejnev”


Un articol din „Adevărul” pune în faţa cititorilor o iniţiativă („Scrisoarea celor patru”) care ar proveni, cică, de la miniştrii de Externe din Germania, Olanda, Finlanda şi Danemarca, prin care aceştia „cer şefului CE un mecanism de intervenţie contra statelor membre care încalcă statul de drept şi valorile fundamentale ale UE” şi îi propun „un mecanism de intervenţie statelor care le încalcă”.

 

Lucrurile acestea le-am mai auzit, dar în altă formă, şi ele veneau din URSS şi de la aliaţii acesteia. Erau schimbaţi doar unii termeni: „socialism” în loc de „valori fundamentale ale UE”, „democraţie populară” în loc de „stat de drept”. Punctul central era în schimb acelaşi: „drept de intervenţie”.

 

Pentru că directivele apăruseră în preajma invadării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia, această impunere a „suveranităţii limitate” a primit denumirea de „Doctrina Brejnev”. Iată cum o descrie Wikipedia:

 

Doctrina Brejnev a fost un model de politică externă sovietică, care a fost pentru prima oară expus de S. Kovalev în numărul din 26 septembrie 1968 al ziarului Pravda intitulat: „Suveranitatea și obligațiile internaționale ale țărilor socialiste”. Leonid Brejnev a reluat această teorie într-un discurs ținut la Congresul al V-lea al Partidul Muncitoresc Unit din Polonia din 13 noiembrie 1969 spunând:

Când forțele care sunt ostile socialismului încearcă să direcționeze dezvoltarea unei țări socialiste către capitalism, aceasta nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o problemă și o preocupare comune a tuturor țărilor socialiste.

În practică, aceasta însemna că era permisă o anumită „suveranitate limitată” a partidelor comuniste, dar niciunei țări nu-i era permis să părăsească Pactul de la Varșovia, să deranjeze monopolul comunist al puterii în statele socialiste, sau să compromită în vreun fel puterea și unitatea blocului răsăritean.

În mod implicit, acestă doctrină presupunea că URSS-ul are rolul de lider al lumii socialiste, și că ea își aroga dreptul de a defini „socialismul” și „capitalismul” conform intereselor proprii. Doctrina Brejnev a fost folosită pentru justificarea invadării Cehoslovaciei și înfrângerea Primăverii de la Praga din 1968, dar și în cazul invaziei dintr-o țară nemembră a Pactului de la Varșovia, Afganistan, în 1979. Doctrina Brejnev a fost înlocuită de doctrina numită în glumă Sinatra, în 1989. 

 

Cred că doar oamenii profund viciaţi şi în totalitate corupţi şi vânduţi intereselor străine mai refuză să vadă că în zilele acestea ne confruntăm cu un nou imperialism care utilizează mai vechile procedee ale sovietismului. Pentru că rădăcinile intelectuale ale conducătorilor  care impun această nouă tiranie  se hrănesc din aceeaşi ideologie ca a părinţilor lor. Neomarxismul şi religia corectitudinii politice îmbrăcate cu haina germanismului arogant.

Germania iritată de rezultatul alegerilor din Italia.


Rezultatele dezastruoase pentru planurile Germaniei în ceea ce priveşte Italia stârnesc furie printre demnitarii ţării nordice. Astfel, cealaltă faţetă a politicii germane, Peer Steinbrück . candidatul SPD (Partidul Social Democrat) a declarat că în Italia au învins „doi clovni”, referire la Berlusconi şi la Beppe Grillo – detalii aici.

 

Ca urmare, preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano, aflat în vizită în Germania, la Munchen, şi-a anulat întâlnirea programată cu liderul SPD. În declaraţia sa oficială Napolitano a declarat că „Italia respectă Germania dar la rândul ei cere acelaşi respect. Să reamintim că trecutul comunist al lui Napolitano arată că nu există afinităţi ideologice cu Berlusconi şi Grillo dar ca preşedinte al Italiei el are mandatul să reprezinte TOATĂ Italia. O lecţie şi pentru unii de pe la noi în cazul în care mai au o fărâmă de conştiinţă naţională.

 

http://video.corriere.it/germania-steinbrueck-ecco-frase-che-ha-fatto-arrabbiare-napolitano/bc1fbb74-8111-11e2-b0f8-b0cda815bb62

 

Cine este acest Peer Steinbrück? Un fost ministru de finanţe în coliţia SPD-UDC dintre 2005-2009 (conform Wikipedia) condusă de… Angela Merkel şi contra-candidatul Angelei Merkel la alegerile legislative germane din toamna acestui an.

 

Întâmplător sau nu este în acelaşi timp şi membru al ocultului grup Bilderberg, alături de aceeaşi Angela Merkel, după cum puteţi vedea în clipul alăturat (graţie http://loranablog.wordpress.com), grupare „elitistă” ce face şi desface multe prin afacerile şi geopolitica mondială.

 

 

Dar dacă Peer Steinbrück este un fost ministru de finanţe, să trecem la actualul ocupant al postului, Wolfgang Schäuble, în ale cărui declaraţii (pe care le puteţi citi aici) găsiţi aceleaşi ameninţări cu care s-au lovit românii cu câteva luni în urmă (dar şi grecii, francezii, spaniolii şi… englezii cu alte prilejuri): instabilitate economică, căderea burselor, dispariţia Euro şi riscul de contagiune (adică ar fi o boală, un lucru negativ). Un lucru simplu de înţeles pentru cei ce ştiu să citescă printre rânduri.

 

Pentru completarea tabloului mai adăugaţi epitetele din presa zisă „obiectivă” din Germania şi nu numai, în realitate reprezentare slugarnică a gândirii unice impuse prin „corectitudinea politică” care vor umple , şi deja au umput, peisajul mediatic cu sintagme pe care le-am mai auzit pe undeva: „democraţia în pericol” şi inversul (!!!) „democraţia este un pericol” (pentru planurile zise „europene”), „fascism”, „populism”, „instabilitate”, „dezastru financiar”. Şi epitetele aferente: „Hoţii de italieni”, „leneşii de”, „eficacitate scăzută”. Puteţi adăuga ce vreţi.

 

Şi un sfat pentru Ponta-Tonta al nostru: să nu se mai repeadă imediat să susţină cauze internaţionale care nu sunt ale ţării căreia îi este premier. Să ştie să menţină uşi deschise. Cu Băsescu am văzut că ştie să facă protocoale. Chiar dacă neavenit şi nelegale.

Poveste căpcăunului, osului şi a gurmanzilor


Era o dată un căpcăun mai spre răsărit care avea în el o poftă de nestăvilit. El înghiţea într-una teritorii şi nu se mai sătura. Numai că-i stătea un os în gât şi nu ajungea la friptura strâmtorilor. Ce şi-a zis atunci: ia să mă folosesc eu de furculiţa grecoteie de obedienţă ioanită pentru a curăţa drumul de aceste piedici. Numai că osul, ca-n poveşti, se dădea de fiecare dată peste cap, se acoperea cu tot felul de sosuri de prin bucătăriile de inspiraţie italiană, franceză sau engleză, şi – cu preţul unor aşchii care s-au jertfit conform Tradiţiei mioritice – osul nu s-a frânt. Mai mult, aşchiile i-au rămas în gât monstrului care, de atunci, când aude de numele de Vladimirescu, Bălcescu, Alexandrescu, Câmpineanu, Văcărescu, dă în damblageală şi face spume la gură.

 
Dar şi sosurile la care care m-am referit şi ni se serveau drept garnitură aveau şi ele patronii lor. Astfel că unii s-au gândit să le îmbunătăţească reţeta prin ceva aditivi toxici. Doar, doar structura de rezistenţă a osului, o structură ceva mai specială, în formă de Cruce, avea să cedeze şi să folosească doar ca simplă unealtă în mâna unor stăpâni poate nu la fel de pociţi ca capcăunul de la est, dar la fel de flămânzi.

Petrom, jaf record


Sper că aţi auzit cât este profitul companiei cu proprietari austrieci (adică germani). Dacă nu ştiţi, ţineţi-vă bine: aproape 4 miliarde de euro! În an de criză, când economia europeană e în derivă, economia României, aia câtă mai există, abia se mai ţine pe picioare. Şi ăstia raportează beneficii nemaivăzute. Asta pute urât de tot. Aşa după cum duhneau a jaf şi sovromurile din alte vremi.

 

Şi tot rău put şi comentariile mistificatoare ale unora de prin presă care vin cu pretinse avantaje ale statului român, şi anume cu aproximativ… o treime din cifra menţionată mai sus încasată ca impozite şi taxe. Îmi pare o minciună crasă şi cred că nicăieri nu se va prezenta o situaţie clară şi la obiect a banilor vărsaţi spre vistieria României şi cu precizări asupra categoriei de taxe din care face parte fiecare bănuţ încasat. pariez că grosul provine din alte taxe aplicate asupra cetăţenilor români – de exemplu cele care se regăsesc în bonurile de la pompele de benzină – şi nu sunt vărsate în vreun fel de aceşi noi „supuşi austriaci”.

 

Nu sunt economist aşa că eu o iau doar logic şi fără surse la care ar apela un specialist. Mă bazez doar pe bunul simţ. 16 %  reprezintă impozitul pe profit. Deci avem acoperită jumătate din acea treime pomenită mai sus ca intrată în conturile instituţiilor României. Unde găsim cealaltă jumătate? Păi în… redevenţa extrem de mică şi care pune România în postura unei oi de pe care sunt tunse şapte piei. În cazul uneor ţări normale, cu guverne lucrând în interesul poporului pe care-l slujesc aceste redevenţe ajung la cote foarte mari, depăşind adesea 50% din profitul companiilor ce se ocupă cu exploatarea. Dr cum guvernele de pe Dâmboviţa sunt milostive, ele se îngrijesc de soarta şomerului… neamţ

 

Parcă văd că vor pretinde chiar că statul român le este dator pentru returnarea TVA-ului nereturnat.

Explicaţii după scandaloasa semifinală de la spadă


Cică asta ar fi explicaţia pentru „eroarea” prin care lui Shin A-Lam, sportiva de la spadă, i s-a comis o nedreptate strigătoare la cer. Cronometrarea ar fi fost făcută de o voluntară britanică de 15 ani care n-ar fi fost prea experimentată în pornirea şi, mai ales, coordonarea cronometrului cu deciziile arbitrei! Într-o semifinală! De Olimpiadă!

 

Reamintesc pentru cei care n-au auzit de scandal. În semifinala dintre spadasina din Coreea de Sud, Shin A-Lam, şi cea din Germania, Britta Heidemann, arbitra Barbara Csar din Austria a prelungit o secundă până ce coetnica ei a reuşit să puncteze. Altfel, la egalitate fiind, coreeanca ar fi pătruns în finală, cu medalia de argint asigurată. Au urmat scene dramatice, cu asiatica refuzând să iasă de pe teren timp de mai bine de o oră.

 

Apoi, la mai puţin de 15 minute s-a desfăşurat finala mică pe care evident că a pierdut-o, ţinând cont şi de drama prin care tocmai trecuse.

 

Pentru a drege busuiocul, Federaţia Internaţională de Scrimă s-a gândit să o premieze pe Shin A-Lam cu un premiu de consolare. Asta pentru că „le pare rău şi că sunt alături de Shin, de aceea vor să o recompenseze în spiritul olimpic”, după cum e citat Park Yong-sung, preşedintele Comitetului Olimpic Coreean, de către publicaţia The Independent. „Nu mă va face să mă simt mai bine pentru că nu este o medalie olimpică” au fost cuvintele sportivei din Coreea citate de aceeaşi publicaţie.

 

Cu siguranţă episodul intră în topul momentelor ruşinoase din istoria Olimpiadelor.