Nominalizările pentru Premiile Gopo 2014


Uite că au trecut premiile Oscar (adică ale Academiei Americane de Film – AMPAS) şi ne pregătim de „Oscarurile” româneşti, adică de Premiile Gopo, acordate de câţiva ani încoace de către „Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc”.

Nominalizaţii la câştigarea premiilor de anul aceesta au fost aleşi de un juriu format din: actriţa Dorotheea petre, regizorul Constantin Popescu, producătorul Radu Stancu, sirectorul de imagine Silviu Stăvilă, scenarista Andreea Vălean, criticii de film Raluca Bugnar, Ruxandra Grecu, Marilena Ilieşiu, Irina Trocan, Cătălin Olaru şi Bujor Râpeanu.

În seara zilei de 24 martie 2014 vom afla – atât din transmisiunea directă de pe ProCinema, cât şi de pe site-ul asociaţiei – cine va pleca acasă însoţit de omuleţul auriu:

CEL MAI BUN FILM (LUNGMETRAJ)

CÂINELE JAPONEZ (România, 2013)
Regia: Tudor Cristian Jurgiu

CÂND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREŞTI SAU METABOLISM (România, 2013)
Regia: Corneliu Porumboiu

LA LIMITA DE JOS A CERULUI (România, 2013)
Regia: Igor Cobileanski

POZIŢIA COPILULUI (România, 2013)
Regia: Călin Peter Netzer

ROCKER (România, 2012)
Regia: Marian Crișan

CEL MAI BUN REGIZOR (LUNGMETRAJ)

TUDOR CRISTIAN JURGIU – CÂINELE JAPONEZ
CORNELIU PORUMBOIU – CÂND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREŞTI SAU METABOLISM
IGOR COBILEANSKI – LA LIMITA DE JOS A CERULUI
CĂLIN PETER NETZER – POZIŢIA COPILULUI
MARIAN CRIŞAN – ROCKER

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

VICTOR REBENGIUC, pentru rolul Costache din filmul CÂINELE JAPONEZ
ADRIAN TITIENI, pentru rolul domnul Lazăr din filmul DOMESTIC
GHEORGHE IFRIM, pentru rolul domnul Mihăeş din filmul DOMESTIC
IGOR BABIAC, pentru rolul Viorel din filmul LA LIMITA DE JOS A CERULUI
DAN CHIOREAN, pentru rolul Victor din filmul ROCKER

CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL SECUNDAR (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)
ŞERBAN PAVLU, pentru rolul Ticu din filmul CÂINELE JAPONEZ
IGOR CARAŞ-ROMANOV, pentru rolul Vivi din filmul LA LIMITA DE JOS A CERULUI
VLAD IVANOV, pentru rolul Dinu Laurenţiu din filmul POZIŢIA COPILULUI
SERGIU VOLOC, pentru rolul Gâscă din filmul LA LIMITA DE JOS A CERULUI
ALIN STATE, pentru rolul Dinte din filmul ROCKER

CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

DIANA AVRĂMUŢ, pentru rolul Alina din filmul CÂND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREŞTI SAU METABOLISM
IOANA FLORA, pentru rolul Tania din filmul DEJA VU
IOANA ANASTASIA ANTON, pentru rolul Sanda din filmul DOMNIŞOARA CHRISTINA
ANA ULARU, pentru rolul Maria din filmul O VARĂ FOARTE INSTABILĂ
LUMINIŢA GHEORGHIU, pentru rolul Cornelia din filmul POZIŢIA COPILULUI

CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL SECUNDAR (ÎNTR-UN FILM DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

MIHAELA SÎRBU, pentru rolul Magda din filmul CÂND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREŞTI SAU METABOLISM
CLARA VODĂ, pentru rolul doamna Lazăr din filmul DOMESTIC
ELA IONESCU, pentru rolul Maria din filmul LA LIMITA DE DE JOS A CERULUI
ILINCA GOIA, pentru rolul Carmen din POZIŢIA COPILULUI
VALERIA SECIU, pentru rolul mama lui Tavi din filmul ROXANNE

CEL MAI BUN SCENARIU (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

CORNELIU PORUMBOIU – CÂND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREŞTI SAU METABOLISM
ADRIAN SITARU – DOMESTIC
CORNELIU PORUMBOIU, IGOR COBILEANSKI – LA LIMITA DE JOS A CERULUI
RĂZVAN RĂDULESCU, CĂLIN PETER NETZER – POZIŢIA COPILULUI
MARIAN CRIŞAN – ROCKER

CEA MAI BUNĂ IMAGINE (LUNGMETRAJ)

ANDREI BUTICĂ – CÂINELE JAPONEZ
ADRIAN SILIŞTEANU – DOMESTIC
OLEG MUTU (R.S.C) – LA LIMITA DE JOS A CERULUI
TUDOR MIRCEA (R.S.C) – ROCKER
VIVI DRĂGAN VASILE (R.S.C) – SUNT O BABĂ COMUNISTĂ

CEL MAI BUN MONTAJ (LUNGMETRAJ)

ANDREI GORGAN, ADRIAN SITARU – DOMESTIC
EUGEN KELEMEN, CRISTINA IONESCU – LA LIMITA DE JOS A CERULUI
ION IOACHIM STROE – O VARĂ FOARTE INSTABILĂ
DANA BUNESCU – POZIŢIA COPILULUI
TUDOR POJONI – ROCKER

CEL MAI BUN SUNET (LUNGMETRAJ)

VLAD VOINESCU, FILIP MUREŞAN – CÂINELE JAPONEZ
ALEXANDRU DRAGOMIR, SEBASTIAN ZSEMLYE, THIERRY DELOR – CÂND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREŞTI SAU METABOLISM
GABOR BALAZS, TAMAS ZANYI – DOMESTIC
CRISTIAN TARNOVETCHI, DANA BUNESCU, CRISTINEL ŞIRLI – POZIŢIA COPILULUI
MIHAI BOGOS, KAI TEBBEL, OLAF MEHL – ROCKER

CEA MAI BUNĂ MUZICĂ ORIGINALĂ (LUNGMETRAJ)

SORIN ROMANESCU – AFACEREA TĂNASE
SEBASTIAN ZSEMLYE, ADRIAN SITARU – DOMESTIC
JON WYGENS – DOMNIŞOARA CHRISTINA
NATHAN LARSON – O VARĂ FOARTE INSTABILĂ
VASILE ŞIRLI – SUNT O BABĂ COMUNISTĂ

CELE MAI BUNE DECORURI (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

CEZARA ARMAŞU – CÂINELE JAPONEZ
MIHAELA POENARU – CÂND SE LASĂ SEARA PESTE BUCUREŞTI SAU METABOLISM
CRISTIAN NICULESCU – DOMESTIC
ADRIAN SURUCEANU – LA LIMITA DE JOS A CERULUI
ALEXANDRA ALMA UNGUREANU – ROCKER

CELE MAI BUNE COSTUME (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

MĂLINA IONESCU – DOMESTIC
MARIA MIU – DOMNIŞOARA CHRISTINA
LILIA IXARI – LA LIMITA DE JOS A CERULUI
IRINA MARINESCU – POZIŢIA COPILULUI
ALEXANDRA ALMA UNGUREANU – ROCKER

CEL MAI BUN MACHIAJ ŞI CEA MAI BUNĂ COAFURĂ (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

DANA ROŞEANU – DOMESTIC
CRISTINA TEMELIE, NASTASIA MATEIU – DOMNIŞOARA CHRISTINA
INA LUCICHINA, MICOLA PONOMORENCO – LA LIMITA DE JOS A CERULUI
DANA ROŞEANU, DOMNICA SAVA – POZIŢIA COPILULUI
DANA ROŞEANU, NINA IONIŢĂ – SUNT O BABĂ COMUNISTĂ

CEL MAI BUN FILM DE DEBUT (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)

CÂINELE JAPONEZ
Regia: Tudor Cristian Jurgiu

LA LIMITA DE JOS A CERULUI
Regia: Igor Cobileanski

LOVE BUILDING
Regia: Iulia Rugină

LUPU
Regia: Bogdan Mustaţă

ROXANNE
Regia: Vali Hotea

CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR

AFACEREA TĂNASE (România, 2013)
Regia: Ionuț Teianu

ANUL DRAGONULUI (România, 2013)
Regia: Iulian Manuel Ghervas, Adina Popescu

CITY TOUR (România, 2013)
Regia: Andrei Nicolae Teodorescu

EXPERIMENTUL BUCUREŞTI (România, 2013)
Regia: Tom Wilson

EXPLORATORUL (România, 2013)
Regia: Titus Muntean, Gabor Xantus

CEL MAI BUN FILM DE SCURTMETRAJ FICŢIUNE

BRIGADA NEAGRĂ (România, 2013)
Regia: Andrei Nicolae Teodorescu

IDLE (România, 2013)
Regia: Raia Al Souliman

MÂINE, BACH… (România, 2013)
Regia: Mihnea Ciorică

O UMBRĂ DE NOR (România, 2013)
Regia: Radu Jude

TREIZECI (România, 2012)
Regia: Victor Dragomir

CEL MAI BUN FILM DE SCURTMETRAJ DOCUMENTAR

BRICK IN THE WALL (România, 2013)
Regia: Grzegorz Brzozowski

KURGAN OBLAST (România, 2012)
Regia: Stela Pelin

MOHAMED TOMESCU (România, 2013)
Regia: Olesya Bortnyak

SORIN CHIFIRIUC: COMPROMIS (România, 2013)
Regia: Alexandru Badea

VIBRAŢIA (România, 2013)
Regia: Germain Kanda

TÂNĂRĂ SPERANŢĂ

TUDOR PANDURU pentru imaginea filmului BRIGADA NEAGRĂ
ANDREI NICOLAE TEODORESCU pentru regia filmului CITY TOUR
IONUŢ NICOLAE pentru rolul Cristi din filmul ROCKER (r. Marian Crişan)
IOAN FILIP pentru sunetul filmului TREIZECI
GABRIELA SUCIU pentru producţia filmului TREIZECI

CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (DINTRE CELE DISTRIBUITE ÎN ROMÂNIA ÎN 2013)

AMOUR / IUBIRE (Franța, Austria, Germania, 2012)
Regia: Michael Haneke. Distribuitor: Independența Film

HANNAH ARENDT (Germania, Luxemburg, Franța, 2012)
Regia: Margarethe von Trotta. Distribuitor: Asociația Culturală Macondo

KAPRINGEN / DETURNAREA (Danemarca, 2012)
Regia: Tobias Lindholm. Distribuitor: Independența Film

LA VIE D’ADELE / ADELE: CAPITOLELE 1 ŞI 2 (Franța, Belgia, Spania, 2013)
Regia: Abdellatif Kechiche. Distribuitor: Independența Film

THE HUNT / VÂNĂTOAREA (Danemarca, 2012)
Regia: Thomas Vinterberg. Distribuitor: Independența Film

În urmă cu un an m-am strecurat într-un mod să-i spunem mai puţin „licit” la eveniment şi am publicat nişte materiale legate de respectiva gală. Poate anul acesta s-or îndura şi oi obţine şi eu o acreditare oficială.
Or ţine cont că am fost singurul, la acel moment, care a publicat lista integrală a câştigătorilor?

Clandestin la Premii Gopo 2013: Între vis şi coşmar


Cred că am subliniat destul faptul că m-am dus la Operă „la plesneală”, cum s-ar zice. Fără carnet de notiţe, fără un pix (!), fără să mai am un alt aparat foto de rezervă. Şi mi s-a întâmplat ceea ce aţi văzut în imaginile cu care am însoţit postările. Adică am fost acolo, în miezul acţiunii. Un privilegiat. Unul care am fotografiat în stânga şi în dreapta, şi cu camera compactă, şi cu telefonul mobil (un jaf – vorbesc foarte serios – de LG) până… am rămas aproape fără baterie. Şi la un aparat, şi la celălalt. Aşa că ÎN SALĂ (da, aţi citit bine! în sală!) a trebuit să-mi chivernisesc bine instantaneele, ajungând la final – şi unde era mai frumos, că-şi ţineau omuleţii în braţe – să smulg efectiv posibilitatea unei imagini.

Pentru că am ajuns în sală. După ce am trecut de foaierul înţesat până la refuz. Şi unde am trăit să o văd şi pe asta: să ajung să calc vedete pe coadă (pe coada rochiei) sau să le văd călcându-se unele pe altele. Zonă înţesată în ultimele 10 minute de până la începerea spectacolului decernării premiilor. O să vedeţi mai jos. Şi apoi am intrat în acel spaţiu select în care se desfăşoară de obicei creaţiile lirice. Am stat şi eu pe ultimul rând de unde am observat, pe cât posibil, totul. Dar, precum am spus, fără nici o unealtă pentru a-mi lua notiţe. Prin urmare a trebuit să recurg la ceea ce au publicat agenţiile de presă şi diversele publicaţii pentru a reface lista cu numele câştigătorilor.

De la festivalul UCIN era clar că lupta se va da între „Toată lumea din familia noastră” (regizor Radu Jude) şi „Undeva la Palilula”, filmul de debut al lui Silviu Purcărete. Tot ca la festivalul mai înainte anunţat, „Dincolo de dealuri” nu participa în urma refuzului net al lui Cristian Mungiu. Şi bine că s-a întâmplat aşa! „Undeva la Palilula” nu l-am văzut dar în schimb am vizionat „Visul lui Adalbert”, „Despre oameni şi melci” şi „Toată lumea din familia noastră”. Participarea filmului lui Mungiu cred că ar fi influenţat într-un fel negativ votul, în sensul că s-ar fi votat mai mult celebritatea adusă de câştigarea unui premiu în străinătate în defavoarea calităţii reale prezentate de celelalte producţii.

Şi ar fi fost păcat în ceea ce priveşte „Toată lumea din familia noastră”, un film în care Radu Jude îşi direijează magistral actorii din distribuţie. Cei care nu cred, să vadă ei înşişi atât „După dealuri” cât şi „Toată lumea…”. Şi cu un filon mult lai religios (da, aţi citi bine şi aici!) decât zece alte „După dealuri”. Poate voi scrie şi o cronică de film referitoare la filmul lui Jude. Dar să revenim. „Toată lumea din familia noastră a luat toate premiile importanta, în timp ce aşa-numitele premii tehnice, acelea care dau stilistica unui film, au fost câştigate de „Palilula” debutantului în cinematografie Silviu Purcărete. Şi, cu toate acestea, premiul pentru debut l-a câştigat „Visul lui Adalbert”, regizat de Gabriel Achim.

Şi uite aşa ajung la coşmar. Pentru că este un coşmar şi este total de neînţeles să-mi explic cum este posibil ca NICĂIERI să nu găsesc lista exactă, completă, totală a câştigătorilor acestei seri de gală! IN-CRE-DI-BIL! S-au acordat 24 de trofee (25, dacă premiul publicului îl partajăm). Mediafax (agenţie de presă!) publică doar 23, Premiul Special lipsind; tot 23 este cifra pe care o aflăm în corespondenţa postată pe site-ul oficial al organizatorilor (aici lipsind premiul publicului) pentru ca pe acelaşi site, la lista oficială a câştigătorilor, să aflăm doar 18 (sic!); pe pagina de FaceBook a organizatorilor, unde se transmiteau în timp, zic ei, real numele din plicuri găsim doar 22 de distincţii (onorarea celui mai bun film european şi a lui Mihai Crişan lipsind; ne uităm pe lista afişată de site-ul postului de televiziune ProCinema ce a transmis ceremonia şi găsim şi acolo o listă „completă” constituită doar din 18 premii. Pentru ca lucrurile să fie şi mai hilare, în reluarea din această după-amiază „completă” şi ea a ceremoniei, au fost din foarfecă înmânarea premiilor pentru Sunet, Scurt-metraj, Film european şi a Premiului Special înmânat lui Mihai Crişan. Şi alte, şi alte site-uri şi publicaţii sau organe de presă care de care mai pretenţioase şi care, pesemne, şi-au trimis armate de corespondenţi „acreditaţi”. Puteţi verifica. Luaţi oricare altă sursă de ştiri şi nu o să vedeţi nicăieri altundeva decât aici

LISTA CU ADEVĂRAT COMPLETĂ A CÂŞTIGĂTORILOR PREMIILOR „GOPO”

1. CEL MAI BUN FILM DE LUNG METRAJ: „Toată lumea din familia noastră”, producător Ada Solomon (HiFilm Productions, Circe Films, Abis Studios)

2. CEA MAI BUNĂ REGIE: Radu Jude„Toată lumea din familia noastră”

3. CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL: Şerban Pavlu – rolul Marius din „Toată lumea din familia noastră”

4. CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL SECUNDAR: Mihaela Sârbu – rolul Otilia din „Toată lumea din familia noastră”

5. CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROLSECUNDAR: Gabriel Spahiu – rolul Aurel din „Toată lumea din familia noastră”

 

6. CEL MAI BUN SCENARIU: Radu Jude şi Corina Sabău„Toată lumea din familia noastră”

7. CEA MAI BUNĂ IMAGINE: Adrian Silişteanu„Undeva la Palilula”

8. CEL MAI BUN MONTAJ: Cătălin Cristuţiu„Undeva la Palilula”

9. CEL MAI BUN SUNET: Tudor Petre, Cristinel Şirli, Cristian Tarnoveţchi, Florin Tăbăcaru„Undeva la Palilula”

10. CEA MAI BUNĂ MUZICĂ ORIGINALĂ: Vasile Şirli„Undeva la Palilula”

11. CELE MAI BUNE DECORURI: Helmut Sturmer şi Dragoş Buhagiar„Undeva la Palilula”

12. CELE MAI BUNE COSTUME: Lia Manţoc„Undeva la Palilula”

13. CEL MAI BUN MACHIAJ ŞI CEA MAI BUNĂ COAFURĂ: Dana Roşeanu, Minela Popa, Ionel Popa, Doina Popa„Undeva la Palilula”

14. CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR: Turn off the lights – Producător: Cătălin Mitulescu şi Daniel Mitulescu (Strada Film); Regia: Ivana Mladenovic

15. CEL MAI BUN FILM DE SCURT-METRAJ: Chefu’ – Producător: Monica Lăzurean-Gorgan (4Proof Film); Regia: Adrian Sitaru

16. CEL MAI BUN FILM DE DEBUT: Visul lui Adalbert – Regia: Gabriel Achim

17. PREMIUL „TÂNĂRĂ SPERANŢĂ”: Nicolae Constantin Tănase, pentru regia filmului „Blu”

18. CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (DINTRE CELE DISTRIBUITE ÎN ROMÂNIA ÎN 2012): „Holy Motors” („Motoare sfinte”) – producţie Franţa-Germania 2012; Regia Leos Carax; Distribuitor: Independenţa Film

19. PREMIUL PUBLICULUI(PENTRU FILMUL ROMÂNESC CU CEL MAI MARE SUCCES LA PUBLIC ÎN 2012):

„Despre oameni şi melci” (cei mai mulţi spectatori) – Producător: Libra Film, Agat Film; Distribuitor: Transilvania Film; Regia: Tudor Giurgiu

„Minte-mă frumos” (cele mai mari încasări) – Producător: MediaPro Pictures; Distribuitor: MediaPro Distribution; Regia: Iura Luncaşu

20. PREMIUL PENTRU ÎNTREAGA CARIERĂ: Mitică Popescu

21. PREMIUL PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE: Constantin Codrescu

22. PREMIU SPECIAL: Director de producţie Mihai Crişan

23. PREMIUL CINETEPRINDE (SAU PRO CINEMA SAU DE EXCELENŢĂ): Adrian Titieni

24. PREMIUL DIRECTORILOR DE IMAGINE RSC: Adrian Silişteanu

Şi uite aşa prezenţa mea acolo nu a mai fost gratuită. Poate m-or aprecia şi… la anu’…

Mi-au trebuit vreo două zile şi mai bine ca să desluşesc în pozele făcute cine-s personajele, eu negiind în branşă. Ţin să mulţumesc următoarelor site-uri unde am tras cu ochiul: http://fashionandbeauty.ro/, http://www.premiilegopo.ro/ şi http://www.viva.ro/

Clandestin la Premii Gopo 2013: Singurătatea covorului roşu


Sunt unii care strâmbă din nas atunci când aud de festivităţi, ditincţii, clasificări. Şi mai mult se strâmbă când aud că se adaugă şi aerul de  strălucire, stil şi eleganţă impus. Calităţi (auto)impuse unor oameni care, altminteri, îşi desfăşoară viaţa în ternul cotidian. Dar aceste zile festive impun, prin tot acest cod vestimentar şi chiar prin excentricităţi, atmosfera nu atât de eveniment elitist cât pe aceea că astfel se onorează nişte valori. În breasla teatrală, printr-un efort care, iată!, durează de aproape 20 de ani, a devenit ceva firesc această celebrare a activităţii de peste an prin celebrele premii UNITER. Dar teatru nu a cunoscut sincopele prin care a trecut filmul românesc. Cinematograful este o artă costisitoare. cere bani. Mulţi. Şi cere reclamă pentru a aduce lumea în sălile de cinema. De câţiva ani există însă şi o ceremonie de acordare a premiilor prin impunerea unei alte atmosfere apropiată de acel cost mare cu care filmele sunt aduse la lumina proiectoarelor. Adică a fost impusă şi MEDIATIZATĂ prin transmisiuni televizate atmosfera de „covor roşu”, eteritatea vedetelor, interviurile ad-hoc. ceea ce duce imediat şi la chestiunea ce se naşte în mintea privitorului: „Dar de ce naiba s.au strâns oamenii ăştia? Ia să văd şi eu dacă a meritat cutare film sau prin toată desfăşurarea asta îşi bat joc de noi”.

„Hai mai scutiţi-ne”, ar putea zice unii, „boborul suferă de foame şi vouă vă arde de luxuriante rochii şi costume”. Metehnele gândirii proletare cu care suntem intoxicaţi din ’47 încoace şi de care nu ne-am lepădat. Aceleaşi argumente „teribiliste” pe care le auzim – dar fără să ne chestionăm din ce motiv le auzim – şi de ziua Naţională, şi când facem pregătiri de Crăciun ori tăiem mielul de Paşti. Nu cumva să ne bucurăm. Nu cumva să apreciem. Nu cumva să cultivăm – prin dstincţii .- pe cei care sunt, prin faptele lor, elita. Pentru că trebuie impusăă MASSA, GRIUL, MEDIOCRITATEA, STRIVIREA PERSONALITĂŢII. Dar, încet, încet ieşim din această gândire opresivă. Iar gala premiilor Gopo este un prilej pentru asta.

Se perindă, unele după altele, tot felul de persoane, multe, pentru mine, necunoscute. 800 de invitaţi, au spus organizatorii. Ies în relief toalete strălucitoare sau ciudăţenii sinistre. Până acuma eu, un privitor la televizor al spectacolului acesta, observasem că era tratat cu oarecare dispreţ această impunere a unei anumite costumaţii în acord cu mediul. Mai ales la bărbaţi! Dacă te uiţi la Oscaruri, la desfăşurarea mai amplă de la Cannes (iarăşi, ca unul care doar am văzut la televizor aceste lucruri) se constată că acolo parcă este un dictat. Toţi bărbaţii în smokinguri, în costume, cu papioane ori cravate. Rar de tot se găseşte cineva să-şi manifeste dispreţul faţă de breaslă prin afişarea unei costumaţii improprii. Deci observasem în alţi anii cazuri dese de acest „teribilism” vestimentar al unora. pe viu, acuma în 2013, nu mi-au sărit în ochi multe astfel de cazuri.

Celebrităţile româneşti se opresc rând pe rând. Intervievatorii de la posturile de televiziune le şi chestionează fie cu privire la rolurile pentru care au fost nominalizate, fie în ce priveşte planurile de viitor. Oricât de ciudat pare dar şi asta e o formă de publicitate culturală. Aşa cum şi explicaţiile asupra caselor de modă şi creatorilor care au înveşmântat aceste staruri româneşti se constituie tot o promovare a altei industrii. Pentru că industrie este şi cinematografia, şi vestimentaţia, şi sportul. Un sector atrage în atenţie altul fie în sus, spre dezvoltare, fie în jos, spre extincţie.

De aceea nu aruncaţi imediat piatra când vorbiţi de covorul roşu. Prin ricoşeu, acesta vă poate influenţa chiar activitatea. Şi, la fel, el poate impune nişte standarde materiale şi comportamentale.

PS: chiar dacă la poalele panoului pe unde se perindau vedetele nu exista un covor roşu propriu-zis, acesta se subînţelege a face parte din peisaj, pe el păşind invitaţii la intrarea în clădirea Operei.

Clandestin la Premii Gopo 2013: Intrusul


Luni, 25 Martie 2013, s-a desfăşurat a şaptea gală a decernării Pemiilor Gopo, eveniment creat şi organizat de către Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR). Ştiam de această manifestare şi mai ştiam că n-aveam nici un şansă la vreo acreditare, ţinând cont de condiţiile destul de draconice impuse pentru obţinerea uneia (publicaţie de care să aparţii, materiale anterioare privind premiile Gopo), ştiam în schimb unde (Opera Română) şi când (aproximativ ora 7 seara).

 

Bun, mi-am spus, nu pot eu să văd atmosfera din lăuntru dar de afară tot reuşesc eu să obţin ceva material. Şi dacă o fi vreun cordon de la vreo firmă de pază, asta e!, nu-i nimic că-s aproape de casă. Deci m-am îmbrăcat bine, ca de cod portocaliu anunţat (dar abia în noaptea următoarecertificat), cu pullover, mănuşi, căciulă, cizme şi m-am prezentat la locul faptei, pe la cinci jumate. Doar cu aparatul foto. Fără pix, carnet de notiţe sau geantă la mine.

 

Cam devreme dar mi-a prins bine. De fapt spectacolul urma să se desfăşoare de la 8 seara, iar până atunci, de pe la 6.30 – 7, urmau să se perinde invitaţii.

 

Pe afară – echipa de organizare. Se aranjau aparate, covor roşu, să zbăteau să protejeze un cort de vântul ce bătea, mai puneau statueta imensă a personajului-emblemă a lui Gopo la adăpost de ploaie. Ceea ce însemna că nici nu mă băgau în seamă, nu m-a legitimat nimeni,  nu m-a întrebat nimeni de sănătate sau cu ce prilej pe acolo.

 

„Hai să-mi încerc norocul şi m-ai mult”, mi-am zis. Şi am intrat pe una dintre uşile principale în incinta venerabilei instituţii culturale. Şi acolo personalul îşi avea preocupările sale. De stabilit ultimile detalii, da aranjat lumini în sală, de comunicat între ei. Şi, cum mă lipisem de nişte jurnalişti şi reporteri, eram în continuare invizibil. Başca faptul că eram la căldurică. Deci mi-am lăsat balonul la garderobă. Şi mi-am văzut de intruziunea tupeistică în continuare.