Magiştrii şi învăţăceii haosului


Majoritatea teroriştilor „islamişti” şi-au făcut stagiul pregătiitor mai întâi în celulele extremei stângi din Europa. Observăm că nu se mai spune nici o vorbuliţă de aceeaşi concetăţeni europeni care, din atei ce erau până mai ieri, au devenit înfocaţi islamişti numai cu gândul de a distruge societatea tradiţională.La anarhiştii, bolşevicii, tiermondiştii de până mai ieri mă refer. La toată pleava de „studenţime” de la Paris (de exemplu) care, în loc să devină profesionişti într-un domeniu pentru a-şi dezvolta patriile, au preferat să-şi umple creierele cu gunoiul marxist iar apoi să-l importe în ţările de origine. Pol Pot, de exemplu, care a vrut să facetabula rasa din toată istoria Cambodgiei. ori ce fac ăştia de la ISIS acum? Acelaşi lucru, acelaşi tipar mental! Semn că e vorba de aceiaşi magiştri care i-au dăscălit. Din Europa! Pol Pot a distrus vechile temple ale Cambodgiei, nişte bijuterii artistice; ISIS distruge vestigiile Palmyrei, monumente arheologice care nu fuseseră clintite din loc în atâţia ani de dominaţe arab-musulmană.

Alexandr Dughin: „Să anexăm Europa la Rusia!”


Preluare de pe blogul lui VLAD CUBREACOV care a asigurat şi traducerea.

 

Emisiunea DISCURS

 

Să anexăm Europa – asta e rusește!

 

Opinia lui Alexandr Dughin

 

Astăzi în Rusia se resimte foarte acut lipsa ideii naționale. Pe de o parte, toată lumea înțelege necesitatea acestei idei, pe de altă parte, nu este chiar atât de simplu să propui ceva bine gândit, ceva nou, dacă doriți, sau ceva convingător. Și timp de mulți ani am cugetat asupra acestei probleme și asupra problemei ideii inaționale și mi-a venit recent în cap, analizând evenimentele din lume, vizitând diverse țări europene, gândul privind modul de soluționae a chestiunii ideii naționale. Voi expune acest gând cu titlu de propunere, în calitate de ipoteză, ei dar mai departe probabil că socieatea sau mai întâi de toate statul va decide dacă îl acceptă sau nu. Ideea este următoarea: noi trebuie să cotropim Europa. Să o cucerim. Și să o anexăm.

 

Iată, mai întâi, mulți vor spune: ei, ce mai e și cu asta, ce ideea e aceasta: să cotropim, să anexăm, să includem în granițele noastre, să cucerim? Dar, pe de altă parte, după ce prima aversiune va trece, sau prima revoltă, sau senzația că s-a spus ceea ce nu trebuia, ceva negândit sau poate ceva propriu altor timpuri, altei epoci, și că, în general, ce mai înseamnă să cotropim Europa, ei bine, atunci când toate astea vor trece, ei dar mai întâi trebuie să oferim această posibilitate ca oamenii să cârâie cumva, să țipe acolo. Liberalii vor spune: ei, la noi toate se întâmplă astfel întotdeauna și de aceea vă comportați voi așa… Iată, atunci când acest val se va stinge, valul agenților țipălăi ai Occidentului, a coloanei a cincea și a tot felul de forțe cobitoare și atunci când chiar nedumerirea patrioților care, mai pe scurt, reduc agenda zilei doar pentru a se salva, doar pentru a supraviețui, doar pentru a se menține, iată când această revoltă, acest val se va stinge, ne vom putea gândi: da de ce oare nu?

 

Și atunci să ne amintim bunăoară de proiectele marelui nostru poet Fiodor Tiutcev care a avansat o asemenea concepție în secolul XIX. El considera că Imperiul rus trebuie să cotropească Europa, că țarul Rusiei trebuie să fie țarul întregii Europe și, astfel, să refacă Imperiul bizantin. Le putem acorda lor o largă autonomie în cadrul acestui Imperiu roman global sau al celui de al treilea Imperiu roman. Ortodoxia se poate înțelege de minune cu cercurile conservatoare catoloce. Catolocolor nu le vom interzice  să-și mărturisească credința pe teritoriul nostru imperial, cum a fost în perioadele timpurii ale unității imperiale din, să zice, din epoca lui Constantin cel Mare până la Carol cel Mare și, în condițiile unei anumite autonomii, Europa occidentală oricum recunoștea unitatea împăratului bizantin.

 

Pe de altă parte, anume această idee imperală poate fi întâlnită la Nietzsche.  Nietzsche spunea:  Europa să fie cum era Grecia sub protecția Romei, fie ca rușii să cucerească Europa. Iar Nietzsche deja vorbea deja de pe pozițiile nemților. Va fi cu mult mai bine, căci atunci ne vom putea concenra pe dezvoltarea culturilor noastre, a identității noastre naționale și nu ne vom preocupa de chesiunile strategice. Rușii își vor instala detașamentele lor de gardă, santinelele lor pe teritoriul nostru și pur și simplu ne vor păzi, ne vor apăra, iar noi vom crește ca un soi de strat cultural unic.  Adică, esistă reprezentanți ai acestei idei și în Europa.

 

La fel gândea și Oswald Spengler. La fel gândea și prietenul lui Merejkovski, Arthur Moeller van den Bruck, care era încântat de Dostoevski. În genere, în realitate, elitele europene se gândeau într-o considerabilă măsură la perspectivă ca Europa să se predea Rusiei. Unei Rusii puternice, unei Rusii conservatoare, unei Rusii încrezite în sine, unei Rusii în ascensiune.  Adică, îndeobște vorbind, o anumită coloană a cincea prorusă ne este asigurată în Europa. Aceștia sunt intelectualii europeni care doresc să-și consolideze propria identitate.

 

Putem vedea și de ce forțe militare dispune Europea. Iar acestea sunt aproape nule. Desigur că există blocul NATO, însă blocul NATO în operațiuni dure nu se implică, după cum vedem pe exemplul Oseției de sud și al Abhaziei.  Noi ne-am confruntat cu prietenul lor Saakașvili, am ieșit învingători și a fost mai mul zgomot și un soi de balet acvatic în Marea Neagră al cuirasatelor americane, natoiste, ei și ce? Pe când Oseția de sud și Abhazia ne aparțin! Sau își aparțin.

Ei bine, Europei îi vom propune să fie ea însăși. Pur și simplu vom institui un protectorat asupra lor și gata!  

 

Înseamnă că există o asemenea chestiune, cea a faptului că Europa este slabă sub aspect militar. Bineînțeles că noi nu va trebui să luptăm. Și încă, de ce să luptăm cu armamentul? Haideți să luptăm soft power. Haideți să propunem să apărăm Europa de căsătoriile gay, de femen, de Pussy Riot  și să salvăm Europa de ea însăși. Căci Europa, conștiința europeană sunt în descompunere și toți europenii întregi la minte înțeleg  că mai este puțin și Europa se va transforma într-o beznă. Acolo vor fi pur și simplu enclave ale progeniturilor unor emigranți arhaici care pur și simplu vor distruge identitatea europeană. Ei trebuie să facă ceva și, vedeți dumneavoastră, aceștia, asemenea lui Brievik, îi împușcă deja pe ai lor.  Păi haideți să le spunem:  iată sub protectorarul nostru vă vom asigura protecția! Vedeți, la noi Pussy Riot au fost închise! Le vom închide și pe ale voastre! La voi reprezentantele femen își fac de cap în bisericile catolice, iar la noi  acestea o iau repede cu bâta peste mutră și sunt trimise cu autobasculantele la gunoi, adică în țara lor de origine! Atunci Ucraina și Georgia nu vor mai avea unde se grăbi și pornindu-se în Europa, ele vor anunge la noi.  Europa va câștiga astfel de pe urma acestui protectora al Rusiei. ȘI, în al doilea rând, Europa de fapt într-atât de mult se urăște pe sine, într-atâta se văicărește în fața tuturor, că de fapt ea a obosit deja să meargă pe această cale a nihilismului. Iar noi vom spune: noi în genere nu avem față de voi niciun fel de pretenții. Încetați să vă mai văicăriți! Lăsați că vă facem noi ordine! Voi înșivă sunteți incapabili să faceți față emigrației, iar noi vom face față. Ei, imigranților: îți iei catrafusele, mergi la gară și valea! La noi, bineînțeles, vom fi nevoiți și noi înșine să înăsprim puțin legislația privind migrația, dar, oricum, ceea ce se întâmplă la noi nu poate fi comparat nici pe departe cu ceea ce se întâmplă în Europa.   Europa pur și simplu dispare văzând cu ochii. De aceea, noi suntem un popor indoeuropean.  Poate să amintim că, dincolo de asta, avem o mare diversitate de alte etnii, că la noi există un multiculturalism adevărat și funcțional, de aceea cei care se em că îi vom deporta imediat, noi nu îi vom deporta imediat. Noi le vom propune un sistem de măsuri de adaptare astfel încât să poată rămâne în imperiul nostru euroasiatic global care a cuprinde și Europa.

 

De asemenea îi vom demonstra acestei divesități culturale euroasiatice a noastre ce înseamnă o minunată aplicare a ceea ce este adevărata toleranță. Nu în raport cu, nu ca indiferență față de imigranți, dar ca integrare a unor societăți și culturi dintre cele mai diferite într-o singură civilizație. Apoi, vor fi satisfăcuți cetățenii noștri, întrucât chestiunea vizelor se va rezolva automat. Chestiunea controlului vizelor nu va exista, căci nu vor fi granițe. Uniunea Europeană pur și simplu va intra în Uniunea Euroasiatică ca parte a acesteia. Și atunci și proocidentalii noștri, de fapt, se vor simți satisfăcuți, întrucât că noi ne vom pomeni în Europa. Rusia va deveni Europa într-un anume sens, pentru că nu vor exista granițe, iar valorile europene se vor putea mișca liber către noi, dacă înșiși europenii le vor păstra, pentru că anume aceste valori europene în expresia lor postmodernistă actuală sunt tocmai ceea ce ucide Europa. De aceea, de fapt, noi vom instaura în mass-media europene o anumită cenzură patriotică.   Nu una liberală ca acum, când se fac verificări de zece mii de ori la diverse niveluri ale ziarelor liberale ca nu cumva să fie acolo vreun element neliberal. Adică, acolo există cea mai adevărată cenzură totalitară, rasistă, occidentală, eurocentristă, liberală. Noi vom aboli această  cenzură, le vom permite oamenilor să-și exprime liber părerile, dar vom institui cenzura, bunăoară, împotriva unora, o cenzură cu mult mai antinihilistă, o cenzură care va înfrâna sau pur și simplu va tempera sau pur și simplu va localiza anumite manifestări nihiliste ale spiritului omenesc. În plus,  noi doar avem experiența unei astfel de expansiuni în Europa în timpul sovietic, când partidele noastre comuniste (Internaționala a III-a, Kominternul, Kominformul)  au obținut rezultate foarte puternice privind penetrarea parlamentelor statelor europene. Da,  acesta a fost un instrument al politicii noastre externe. Astăzi situația s-a schimbat, noi nu mai suntem țări comuniste, dar noi ne putem găsi alți aprteneri. Și atunci, dacă vom trasa acum ideile naționale – anexarea Uniunii Europene de către Uniunea Euroasiatică, expansiunea în Europa – ne vom putea aduna, de fapt,  în linii mari, în jurul unui scop măreț.  Vă imaginați, iată, să anexăm Europa! Asta, anume asta e ceva în firea rușilor!

 

Dacă  nouă ni se spune să creștem colea cu 0,1-3 procene Produsul Inern Brut, să-i ridicăm sau să-i cazăm pe migranți, colea cu niște câini oarecare, să vaccinăm câiinii, asta, desigur, e tare de tot, dar asta nu e în firea rușilor. De aceea noi nici nu facem nimic din toate acestea. Noi nu avem de gând să creșem niciun fel de PIB-uri, pentru că ne doare în cot de asta.  Rușii se mobilizează de dragul unui scop măreț. Iată, anexarea Europei acesta este un scop măreț. Apropo, prooccidentalii ruși din secolul XIX, cei care erau încântați de Occident, păi ei cum se încântau?   Ei vroiau să preluăm tehnologiile occidentale pentru ca Rusia să devină puternică și măreață, pentru ca ea să poată învinge Occidentul. Haideți să revenim la anume la acest tip de occidentalism.  Poftim, vă plac tehnologiile europene, păi haideți, haideți să le luăm. Cum să le luăm? Ei ni le vor da acum cu țârâita, ne vor transmite câte un tranzistor colea în schimbul petrolului, gazului. Nu, dați-ne totul dintr-o dată. Noi vom lua toate tehnilogiile europene dintr-o mișcare, simplu: noi vom cotropi Europa și toate tehnologiile înale vor fi ale noastre! Asta de dezvoltare, asta da modernizare, dacă asta am vrut! Asta da, apropo, europenizare a societății noastre!  Petru I a deschis, de asemenea, o fereastră în Europa și ce ne-a arătat el de acolo? El ne-a arătat… pur și simplu a deschis-o cu tunul și a început să participe la politica europeană: le-a dat drumul soldaților și cazacilor în centrul Europei.  Bistrourile sunt o urmă lăsată de noi. De aceea, am impresia că acum o asemenea incursiune în Occident este peste măsură de importantă. Aceasta este și ideea europeană și, dacă îngăduiți, și europenizare, și modernizare, și autoafirmarea națională, și un proiect național de proporții. Ei bine, ce e Ciubais cu nanotehnologiile? Mai întâi, pe el îl urăște toată țara. Lui i-au dat nanotehnologiile ca să nu mai vadă nimic altceva, el s-a scufundat în această microlume și nu a mai ieșit de acolo. Acum căută să vadă unde s-au dus banii. Păi, tot acolo, în nanomicrocosmos. Firește că acesta este microomul, acestea sunt microideile, nanoideile, nanoiamenii, ei dar așa ceva nu poate deveni idee națională. Aceasta este un soi de idee nanonațională. Adică, vom dispărea cu toții în spațiul microscopic, și tot acolo vor dispărea și bugetul, și banii, căci la noi la așa ceva se pricep lesne.  Ei dar, dați-ne un macroproiect, un macroproiect global, unul fundamental cu adevărat: cotropirea Europei! Da, va trebui să-i facem pe unii să-și schimbe părere. Ei și ce? Căci eu consider că trebuie folosim în acest scop nu metode hard power, ci soft power, un soft power euroasiatic, să găsim coloana a cincea, să-i formăm și să-i promovăm pe oamneii noștri și să-i aducem la putere în Europa și, de exemplu, să cumpărăm pe banii Gazpromului birourile cele mai importante ale agențiilor de publicitate din presa europeană, căci anume acestea au influență asupra presei, și să acționăm la fel de activ ca și Occidentul în raport cu noi.

 

De fapt, să contraatacăm. Ei ne atacă cu ONG-urile lor, cu Medicii lor fără frontiere colea,  cu bicicliști care îi ajută pe rebeli și wahhabiți. Ei bine, vom juca cu ei după regulile lor. Și aici nu există, cum s-ar spune, nimic personal și nimic ieșit din comun.  După paradigma din politica internațională așa ceva este absolut firesc. Adică, iată, noi am pornit de la faptul că această teză este imposibilă, absudă, paranoică, că ne lipsesc resursele, dorința, voința. Acestea sunt argumente, cum ar veni, firești, de suprafață.  Însă dacă este să privim lucrurile altfel, dacă este să ne configurăm discursul altfel, atunci vedem că aceasta este o idee națională minunată! Anume asta presupunea Soloviov, Vladimir Soloviov, întemeietorul filosofiei religioase ruse, că Rusia trebuie să se unească cu Europa, dar sub egida țarului rus!  Nu știu de ce se dă uitării asta. Eu, iată, recent am ținut la Paris o prelegere într-un centru catolic conservator foarte mare, a fost multă lume, pur și simplu aproape cât un stadion, și eu le-am povestit despre ceea ce avem în comun. Ei, zice, vrem să ne unim cu voi!   Voi aveți, zice, o Biserică așa de conservatoare, voi aveți așa o societate, care într-atât de mult păstează încă buna cuviință spre deosebire de societatea noastră că noi suntem pur și simplu încântați de voi!  Haideți să ne unim! Eu zic: haudeți! Este o idee bună. Dar haideți să ne amintim de perioadele care ne-au permis cu adevărat să fim împreună. Asta era înainte de Carol cel Mare. Aceasta a fost perioada imperială, din secolul IV până în secolul IX, când trăiam în cadrul imperiu unitar, a unei lumi creștine unitare, iar separarea a venit deja mai târziu și s-a ajuns la marea schismă. Ei bine, haideți să ne unim nu pe principiul catolic, pe principiul papal al uniației, că voi trebuie să recunoașteți măreția Papei, iar mai departe fie cum doriți, să ne unim nu pe acest principiu modernist, ci pe principiul imperial: un țar sau un președinte rus unic pentru toată Europa și diversitatea Bisericii Apusului și Bisericii Răsăritului. Noi ne putem uni, bine, nu uni, dar putem colabora unii cu alții, căci noi avem un dușman comun, pe noi ne atacă necurăția, atacă și catedrale lor și catedralele noastre, și cultura lor și cultura noastră, și protestanții, în special cei care sunt credincioși, nu pur și simplu credincioși, dar cu adevărat credincioși în Hristos, creștinii, ei doar nu vor fi împotriva unei asemenea uniri. Firește că nu vor fi, pentru că Rusia le aduce protecție anume împotriva împărăției Antihristului. Anume asta și este misiunea – catahonul și misiunea celui care rezistă, misiunea limitării lumii Antihristului și a apostaziei care nu trebuie să nimerească loc în societate. Acesta este sensul imperiului. Noi pur și simplu vor readuce Imperiul european, Imperiul Roman, Imperiul bizantino-elen la locul său. Noi construim un imperiu. Ei construiesc Uniunea Europeană, tot un soi de imperiu, dar iată că principiile lor sunt foarte jalnice.  Ei, iată, dacă economia nu funcționează se și destramă imediat!  Noi însă vom spune: funcționează economia sau nu funcționează, dar ce spune țarul nostru roman rus – bine, bine, euroasiatic – , european, imperial, roman, anume aia și va fi. Și ce, parcă ați avea încotro? Ecomomia e un lucru bun, dar neimportant!  Căci nu doar cu pâine se va sătura…., le va aminti țarul! Important este să se respecte demnitatea umană. Iată o asemenea nouă idee romană umană îmi pare a fi un bun proiect pentru Rusia. Căci aceasta este forma optimă de expunere a ideii naționale.

 

Producător – Iulia Gusakova

Regie –  Alexei Akimov

Cameraman – Evgheni Ciașkin

Șef regie – Iuri Gusakov

O producție Russia.ru 2013

Coabitaci din toate ţările, uniţi-vă!


Coabitacul nu este, cum am crede, un specimen politic autohton. În realitate el ne-a fost băgat pe gât (ca să nu spun mai rău: în fund) de către EUROcoabitac. Indivizi şi individe precum Barroso, Reding, Merkel sau, mai nou, Bonino sunt expresia vie a felului în care se manifestă şi se exprimă coabitacul european. În anul ce a trecut, 2012, ne-am lovit şi în România de modul de a acţiona al eurocoabitacului, prin impunerea totală şi brutală a deciziilor de la Bruxelles atunci când decizia poporului la referendumul din 29 Iulie a fost clară.

 

Ei, dar acest an 2012 la care am făcut referire devine chiar puţin mai straniu, un an în care – prin anumite acţiuni publicitare – stăpânii de la UERSS şi-au dezvăluit într-un mod care ar putea fi psihanalizabil (dacă s-ar vrea) intenţiile lor totalitare. Şi asta pentru că mediul politic natural al eurocoabitacului este cel marxist-leninist.maoist. Şi oricât s-ar strădui să se prezinte demagogic drept altceva (îndeosebi spre lozinca de mare apărător al drepturilor omului şi defensor al democraţiei şi LEGII – neapărat LEGII – tinde), el tot la vechile izvoare din care a sorbit tinde să ajungă.

 

Astfel, în acelaşi an 2012 instituţiile UE au lansat o campanie de susţinere în rândul masselor a ideii de lărgire europeană. Ceea ce a rezultat a fost un clip ce a declanşat imediat valuri de acuze de rasism şi imperialism. Iar cei ce au reacţionat chiar au dreptate! Pentru că vedem o fătucă de rasă albă care îşi crează clone absolut identice pentru a-i ţine în frâu, adică sub ameninţarea armei, pe trei periculoşi BĂRBAŢI (semn că se vrea a fi în acelaşi timp şi cu un mesaj violent feminist). Cei trei bărbaţi – un arab, un asiat şi un negru – au fost descifraţi ca simbolizând spaţiul african, musulman şi extrem-oriental pe care EUROpa le va ţine sub control. Dar o Europă a clonelor, cu o gândire şablonardă, pesemne pe placul lui Soros şi în spiritul corectitudinii politice pe placul eurobirocraţiei.

 

 

După stârnirea scandalului clipul a fost rapid înlocuit pentru ca, la câteva luni mai apoi, o altă producţie „europublicitară” să prilejuiască replici contestatare aprige. Un afiş produs conceput sub marca Europe4All, care prezenta sub formă grafică o STEA compusă din simboluri religioase diverse, avea în componenţă şi bine-cunoscuta siglă a bolşevismului (secera şi ciocanul), ca un soi de „religie politică” pesemne. Ba chiar se afla sus de tot situată, un soi de vârf al „toleranţei” promovate de către „steaua pe care o putem cu toţii împărtăşi”, după cum suna sloganul ce însoţea desenul. Prin urmare revenim la acelaşi vis bolşevic ce-i bântuie pe comanditarii europeni, în czul al doilea însoţit şi de un sincretism religios subliminal.

 

Pentru aceste campanii s-au plătit bani. nici o firmă de publicitate nu lucrează în astfel de cazuri fără să i se vireze oarecari sume în cont. Prin urmare şi eurocoabitacii din subordinea lui Barroso au plătit cuiva. Dar cât? Cei care s-au străduit să afle NU au reuşit să obţină un răspuns clar şi transparent de la oficialităţile europene. Transparente sunt idealurile care-i amână pe aceşti eurocraţi: măreţul simbol al fostei Uniuni Sovietice prin care se domina lumea.

 

 

 

 

 

 

De ce este incomod Mircea Dogaru? Pentru că dă de pământ cu aberaţiile dacomane!


Ceea ce veţi găsi în interviul următor (preluat de pe site-ul http://www.mocanescu.me/content/un-interviu-cu-mircea-dogaru) auzisem rostit şi în emisiuni televizate. De aceea la sfârşit veţi afla şi două clipuri preluate de pe Youtube. „Dacomanii” – autorii cu teorii rasiste şi neonaziste ai unui „documentar istoric”, zic ei, fac spume la gură când aud de numele istoricului miltar. Curios, şi „europeniştii” sar imediat la auzul aceluiaş nume şi-i pun eticheta rapid: „protocronist”. La rândul lor, „tradiţionaliştii” sunt mefienţi şi ei şi recurg la acelaşi epitet. Însuşi preşedintele Băsescu a aruncat imediat cu piatra demagogiei sale, dar la dânsul sub forma de „propagandist” şi „membru al Comitetului Politic Superior”. 
 
Cum de această ură uneşte părţi atât de vocal diferenţiate? La mijloc cred că se găseşte aceea şi politică antiromânească, de distrugere din interior a Românităţii, a introducerii prin mijloace insidioase a unor idei ce caută şubrezirea dentităţii şi distrugerea a înseşi stataităţii româneşti, atâta câtă a mai rămas.

Merită citit acest interviu. Spulberă multe idei despre „protocronism” (cu toate că Edgar Papu avea altceva în minte atunci când lansase termenul). Afirmă nişte scopuri geopolitice care s-ar afla în spatele scornelilor. Şi se aruncă o lumină nouă şi asupra posibilelor motivaţii reale ale publicităţii intensive care se face în anumite medii pretinsului material istorico-genetic scornit de adepţii lui Napoleon Săvescu.

Îmi pare rău că intervievatorul nu a avut grija de a folosi diacriticele. S-ar fi putut evita nişte nelămuriri şi confuzii ce se produc la citirea textului. Se pomeneşte în text de un ligău de-al lui Ilie Ceauşescu. Din postarea video reiese că ar fi Alex Mihai Stoenescu. Generalul amintit că s-ar fi alăturat ideilor Curuţiene nu este altcineva decât fostul Şef al Marelui Stat Major, care la un moment dat visa autonomii ţigăneşti în Oltenia.

Colonelul în rezervă Mircea Dogaru are greşelile lui, vehemenţele care pot irita. Dar mai bine apelezi la informaţii furnaizate de un astfel de om, decât la abureli şi scorneli trâmbiţate de mii de găgăuţi.

 

Dan Mocănescu:

Un interviu cu Mircea Dogaru

Mircea Dogaru, cunoscut istoric si publicist militar, s-a nascut la 30 ianuarie 1955 la Targu-Mures. A absolvit cursurile Facultatii de Istorie-Filosofie din Bucuresti in 1979, fiind repartizat profesor la Liceul nr. 13 din Capitala. In acelasi an paraseste invatamintul pentru cercetare, devenind cercetator-stiintific la Institutul de Istorie si Teorie Militara (1979-1999), specialitatea „Istorie militara antica, medievala si arheologie”. Specializat in istoria UE la Institutul Francez (1997) si in Politici de aparare NATO in Canada (1998). Este doctor in istorie militara din 1994. In publicistica a luat premiul pentru debut in 1984, devenind membru al UZP din 1999. Este, din 2002, profesor asociat la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universitatii Craiova.

 

Participant cu comunicari de specialitate la zeci de colocvii si congrese interne si internationale, este coautor al 34 de volume de istorie militara. A publicat circa 100 de studii si 9 carti de autor intre care: „De la Esculeu la Alba-Iulia” (Amco-Press, 1993), „Dracula. Mit si realitate” (Ianus, 1994), „Muntele si miracolul romanesc” (Globus, 1995), „Dracula. Imparatul Rasaritului” (Globus, 1995), „History al the Rumanians. From the Origines to the Modern Age” (Amco-Press, 1996), „Batalia pentru Hungaria” (Regall, 2002), „Necunoscutii Horia, Closca si Crisan” (Glycon, 2003).
Ca publicist, a semnat, din 1985 cind a luat premiul pentru debut si pina astazi, peste 1.600 de articole in 82 de publicatii din tara si din strainatate. Se declara adversar al „isteriei dacice” din 1983, fiind pus sub ancheta in 1989 ca „tradator al istoriografiei nationale” de catre Ilie Ceasescu pentru „vina” de a nu accepta ca acum 50.000 de ani dacii aveau 17,5 m inaltime, vorbeau romana literara, inventasera scrisul, roata, focul, intr-un cuvint civilizatia dintre Atlantic si Urali, devenind crestini cu mult inaintea nasterii Mintuitorului. Salvat de revolutie, a ramas un adversar neimpacat al amatorismului si falsului in istorie, pe care le considera manifestari agresive si periculoase ale inculturii si alienarii”, avind sorgintea in opera istoricului ideolog al „Ungariei Sfintului Stefan” – Hunfalvi Pál (Paul Hunsdorffer), inspiratorul lui Nicolae Densusianu.

 

I.In ce context considerati ca au aparut teoriile protocroniste?

 

Cele ce urmeaza reprezinta o opinie proprie, o ipoteza bazata pe observatii personale. Ca cercetator in domeniul istoriei si analist eu consider ca in epoca pregatirii intensive a revolutiilor mai mult sau mai putin spontane, in Europa central-rasariteana, de care Rusia avea atita nevoie, ca perdea de fum, in contextul schimbarii sistemului sau socio-economic si birocratic sclerozat, adica la sfirsitul anilor ’70 si in intregul deceniu IX al veacului trecut, valul declinului programat a atins, in tarile vizate, nu numai domeniile: economic, administrativ, social, politic, sanatate, invatamint, ci si domeniul constiintei nationale, bulversata prin agresarea istoriei, coloana vertebrala a constiintei de sine, pentru un popor. Pe coordonatele nationalismului socialist, exacerbat pina dincolo de limitele bunului simt, au aparut, dovada a existentei unui centru unic de conceptie si difuzare, teorii protocronise identice in Romania, Ungaria, Bulgaria etc., despre puritatea popoarelor… dac, magara, mosh ori eneit si a asa-zisului popor ucrainean (marginean) in spatiul etnogenetic romanesc, cu zeci, sute sau milioane de ani inaintea aparitiei lui Homo Sapiens, maimutele antropoide sarind din craca in craca si recitind in limbile literare romana, ungara, bulgara, ucraineana s.a. Si toate aveau… 3, 15, 17 m inaltime pentru ca cel mai mare pitic din lume nu mai era cel sovietic, cinstea de a-l avea printre stramosi fiind revendicata de romani, unguri, bulgari, ucraineni s.a. Autogratulindu-se cu titlul de patrioti, mii de intelectuali, produse de serie ale partidelor comuniste, fara vreo legatura cu cercetarea de specialitate, in primul rind, ingineri, medici, avocati, profesori, ofiteri, poeti etc., plafonati in propriile meserii, au devenit peste noapte specialisti in istorie si lingvistica. Dar si citiva istorici specializati in istoria miscarii muncitoresti si a partidelor comuniste s-au reorientat spre comuna primitiva pentru a cauta, probabil, izvoarele dintii ale comunismului. Bizar, cel putin la noi, este faptul ca indivizii apartineau mai toti nationalitatilor conlocuitoare, ceea ce ar putea duce cu gindul la ipoteza ca nu numai excesul de zel neo-bolsevic ii mina in lupta pentru negarea etnogenezei romanilor.

 

II.Considerati, asadar, ca reprezentantii acestui curent sint, in general, nespecialisti?

 

Evident, pentru ca numai niste nespecialisti puteau proclama, cu aplombul habarnavistului, egalitatea dintre popoarele vechi, preromane, si cele noi, moderne, ale Europei, respingind etnogeneza ca fenomen istoric comun tuturor regiunilor Lumii Vechi si Noi, declarind ca dacii, adica romanii, poporul magara, adica ungurii, poporul eneit, adica bulgarii s.c.l. ar fi inventat focul, roata, scrisul etc., intr-un cuvint civilizatia, ba si crestinismul inainte de Iisus, daca nu cumva Iisus insusi nu ar fi fost in realitate… roman, ungur, bulgar etc.

 

Cei care se lasa sedusi de aceste enormitati sint, in general, ori fosti activisti de partid ori medici, ingineri, poeti, scriitori, avocati etc. cei au ca hobby istoria. Sint chiar si absolventi de istorie printre ei, in general nespecialisti in domeniul istoriei vechi si stravechi, oameni care, dupa o cariera de 40-50 de ani in domeniul istoriei moderne sau al miscarii muncitoresti, s-au trezit peste noapte dind sentinte asupra neoliticului si operind cu notiuni actuale (exemplu NATIUNE) in epoca in care hominizii inca nu se desprinsesera total de stramosul comun cu maimuta. In istoriografie este ca si in medicina: cind te doare o masea te duci la stomatolog nu la pediatru sau mamos… Te intereseaza Decebal… te duci la un specialist in istoria traco-dacilor nu la un biograf al lui Tudor Vladimirescu sau al lui Nicolae Ceausescu. Cu atit mai mult nu te duci la un om care s-a pregatit ca silvicultor, medic, avocat sau care se pretinde poet.

 

III.Cum de au prins aceste teorii si cum de mai au inca aderenti la populatia care nu detine informatii istorice de specialitate?

 

Pe fondul agravarii progresive si dirijate a calitatii vietii din statele respective si a degradarii programate a culturii generale insusite de tinerele generatii in procesul educational, absurditatile in chestiune au prins, omul de rind refugiindu-se cu frenezie din realitatea tot mai greu de suportat, intr-un trecut himeric in care era… CINEVA! Eventual… buricul Pamintului! Baza viitoarelor isme adica nationalisme, regionalisme, sectarisme, patrotisme, locale, care aveau sa devina operante in faza a doua, postrevolutionara, era astfel creata! Totul in interesul marilor puteri industrial-financiare care au investit in revolutiile spontane si in schimbarea de sistem, pe de o parte pentru a iesi din criza pe spinarea populatiei fostelor state socialiste, pe de alta pentru a-si relansa profitul pe seama accederii pe nimic la resursele inca neexploatate si la mina de lucru ieftina din respectivele state. Stimulind orgoliile locale, ismele erau menite, in faza a doua, sa netezeasca actiunea, in interesul Uniunii Europene de expresie germana, pe baza principiului enuntat de Leopold Kohr Tot ce este mic este minunat! Adica minunat este un stat de circa 10 milioane de locuitori, care poate fi usor organizat, ca un SRL, vindut, cumparat, condus, exploatat! Intrind in vigoare, pe de-o parte, notiunea de natiune culturala (spirituala), bazata nu pe etnie, ci pe religie, care poate exista si in absenta frontierelor si statului (Francois Mitterand), iar pe de alta parte, dreptul minoritatilor pe post de berbece care sa sparga zidul majoritatii, poporul ceh a fost spart deja (si deocamdata) in doua natiuni spirituale iar cel slavon in 6, Cehoslovacia si Iugoslavia incetindu-si existenta. Cu atit mai usor cu cit fabricatele teorii istoriciste si-au facut datoria, lasindu-i pe oameni in intreaga regiune a Europei Central-Rasaritene fara identitate nationala reala. Cu exceptia specialistilor autentici, nimeni nu mai stie exact cine este! Dar fiecare este… nu liber, ci stimulat sa viseze si sa-si exprime cu violenta visul care-l indeparteaza de realitatea cotidiana si milenara. Pina la totala macinare reciproca si la dezintegrarea realitatii in scopul construirii uneia noi, contrafacute, exprimata prin topirea tuturor ismelor in cea finala, globalizanta, a tuturor etniilor intr-o singura natiune, cea europeana, de consumatori si a tuturor religiilor intr-una singura, doar aparent crestina, de ascultatori!

 

IV.Cine ar putea fi considerati parintii acestui protocronism in spatiul romanesc?

 

Imbracata in haina patriotismului exacerbat si urmarind, prin manipularea in orb a agentilor din teren, nu numai spargerea unitatii statului, ci a insasi unitatii poporului roman, cultivata pentru visatori, in scopul crearii pepinierei viitoarelor cadre, in cenaclul Deceneu, isteria dacica, deosebit de violenta la inceputul anilor ’80 a actionat in Romania pe 2 cai, incercind sa penetreze de sus in jos: 1) pe linia partidului, prin grupul de la ISISP (Institutul de Stiinte Istorice si Social-Politice de pe linga CC al PCR), din jurul specialistului Ion Popescu Puturi, cel care ii legitima lui Nicolae Ceausescu imaginea de revolutionar si 2) pe linie militara, prin conducerile Centrului de Studii si Cercetari de Istorie si Teorie Militara si ale Editurii Militare, prin grupul de specialisti gravitind in jurul celui mai mare istoric in iata, Ilie Ceausescu (Seful Consiliului Politic Superior al Armatei si frate al dictatorului). Promotori? Expertii in miscarea muncitoreasca si in istoria PCR (inclusiv in armata) Nicolae Copoiu, Augustin Deac si respectiv cel pe care istoricii militari il numesc geniul rau al lui Ilie Ceausescu. In lumea arheologilor si a specialistilor in istorie veche a Romaniei, a incercat sa tulbure apele Viorica Enachiuc (Mihai), iar in si din strainatate celebrul Iosif Constantin Dragan, pentru care dacii, tracii si romanii sint totuna. O mare contributie a avut-o la Luceafarul fostul poet Ion Gheorghe.

 

Linia de partid fundamentalista, privindu-i pe romani ca pe niste jefuitori imperialisti a exclus cu totul romanizarea, mergind pina la a sustine, in numele apostolului declarat, Nicolae Densusianu, ca dacii i-au invatat latina pe romani, ca in urma cu 50.000 de ani se vorbea (De catre cine? De catre neanderthalieni?) limba lui Eminescu etc. Ba ca totul sa fie mai cu mot, Partidul Comunist Roman = Dac isi tragea radacinile de la Horea, Closca si Crisan! Linia militara, unde s-a intimpinat mai multa rezistenta din partea specialistilor autentici, in ciuda zelului coloneilor politruci de a fi pe placul Sefului, a acreditat doar ideea ca romanii sint dacii care ar fi preluat de la romani numai limba (teorie strecurata sub semnatura lui Ilie Ceausescu in capodopera – Transilvania, stravechi pamint romanesc).

 

V.Cum au reactionat istoricii profesionisti in momentul in care aceste teorii au fost promovate?

 

Reactia istoricilor a fost prompta! Nebunii care cereau catedra de limba daca la Cluj sau schimbarea numelui Romaniei in Dacia si al PCR in Partidul Comunist Dac au fost trimisi de institute la plimbare dar, cum cadeau ca ploaia, via Ilie Ceasescu peste capul istoricilor militari, acestia au intrat in campanie sustinind in armata, scoli, cluburi ale tineretului etc. sute de expuneri care incepeau cu cliseul: Tovarasi! Nu a existat niciodata un popor dac! Poporul se chema trac, dac fiind o denumire locala pentru tracii din Banat, Vestul Olteniei si Hateg! Tot asa, nu a existat un popor roman in sensul etnic actual! Roman insemna cetatean, om liber. Civis romanus natus dacus scrie pe pietrele funerare! Care nu era roman, conform Constitutiei Antoniniene era sclav! Si au incercat tot ei, istoricii militari, sa atraga atentia ca teoria conform careia romanul este dacul care vorbeste latineste creeaza la 275 urmatoarea realitate etnica:
1) daci in teoriile zise libere;
2) romani la sud de Brazda lui Novac
3) romani in fosta mica Dacie a lui Decebal.
Ca se exclud din aria etnogenezei nu numai toate teritoriile romanesti ramase in afara fruntariilor Romaniei actuale, ci si 3/4 din cele situate in interior. Ca se alimenteaza teza ruseasca a moldovenismului, din dacii liberi, inca atestati in veacul IV (deci alaturi de… români) si slavi, rusii urmind a declara ca s-a nascut un nou popor, moldovenesc, romanizat prin descalecat, in veacul XIV si care, odata proclamat ca atare, isi va reclama libertatea intre Nistru si Carpatii Orientali! Mai mult, ca se alimenteaza tezele roesleriene in sensul ca, daca dacii vorbitori de latina sint romanii, inseamna ca la 275 s-ar fi retras din Dacii nu românii cum sustin ungurii, ci de-a dreptul romanii, Aurelian insusi si cea mai mare parte a militarilor din bazinul Dunarii devenind, ca bastinasi vorbitori de latina…, romani! Din pacate, istoricii militari au trecut pe linga sansa de a-l convinge pe Ilie Ceausescu sa-si vada de treburile lui, in anii 1986-1987, cind la Moscova aparuse o Istorie moderna a Europei si a celor doua Americi care identifica pe teritoriul Romaniei trei popoare inrudite dar evident distincte: 1) roman in Oltenia, Banat si Hateg, provenit din dacii care au invatat latina; 2) moldovean in Moldova, ca rezultat al unei etnogeneze geto-slave in veacurile IV-V, descalecat de romani in veacul XIV, deznationalizat si care trebuie sa revina la matca… slava si 3) vlah, venit, spre deliciul revizionistilor unguri, nu se stie cind din Balcani si infiltrat in Transilvania. Toate aberatiile erau argumente prin ample citate din Ilie Ceausescu (Transilvania. Stravechi pamint romanesc si alte Opere confectionate de grupul care il manipula pe fratele lui Ceausescu Istoria militara a poporului roman vol. I (Editura Militara, Bucuresti, 1984) realizat la CSCITM de catre istoricii militari, cu concursul specialistilor autentici, academicieni, cercetatori, profesori universitari si arheologi din toata tara si rescris la Editura Militara astfel incit din textele initiale, nemodificate, au ramas doar… numele autorilor, care s-au dezis in corpore de ceea ce a reiesit ca semneaza!

 

Raportul sinteza privind volumul sovieticilor, cu ample referiri la materiale similare aparute in toate statele lagarului socialist, nu numai in Ungaria, nu a ajuns insa niciodata la Ilie Ceausescu, care a aflat de existenta lui si l-a cerut pe cai… neoficiale, luni de zile. Cu aceasta ocazie a aflat insa cu surprindere ca istoricilor militari li se ridicau manuscrisele pentru a nu ramine vreo urma din ceea ce produceau cu adevarat si a se putea inainta conducerii armatei doar ceea ce trebuia! Si pentru ca nu scriau pe linie, ba mai ieseau la ministru si cu rapoarte in care il acuzau pe Ilie Ceausescu de tradare inconstienta de tara si pe cei din grupul sau de adulatori, de implicare in ceva ce urma sa se soldeze cu dezintegrarea Romaniei, au sfirsit prin a fi indepartati, unul cite unul din cercetare, incepind cu celebrul colonel Al. Gh. Savu si terminind cu cel mai mic in virsta si grad pe atunci, adica cel care raspunde acestor intrebari, detasat in economie in 1988 si declarat Tradator al istoriografiei nationale! in ancheta CI, la 24 noiembrie 1989. Razboiul psihologic impotriva Romaniei si nu a regimului care deja sucombase, fiind mentinut artificial prin respiratie Bush-á-Bush, cu toate conotatiile sale imagologice, se apropia de faza finala a revolutiei spontane! Iata de ce, a doua zi dupa declansarea acesteia, istoricii militari au dat un comunicat la TvRL, anatemizind Grupul si atragind atentia ca patriotardismul (fatul monstruos rezultat din imperecherea orgoliului national cu lipsa de cunoastere) este nu numai dusmanul ADEVARULUI, ci si al PATRIOTISMULUI!

 

VI.Ce s-a intimplat cu aceste teorii dupa 1989?

 

Deschiderea de la inceputul anilor ’90 a trezit sperante istoricilor romani carora li se refuzase in numele partidului pina si dreptul cel mai elementar – dreptul la ipoteza ca instrument de lucru (Un caz de-a dreptul hilar declansat de arivistii de partid fiind scandalul Mircea cel Mare – Rovine din 1986) si a dus, pe moment, la indepartarea din atentia opiniei publice a patriotarzilor manipulati. Dar orbecaiala programata a fragilei noastre democratii si saracirea pina la limita suportabilitatii, tot programata, a populatiei au redeschis terenul pentru reluarea ofensivei impotriva numelui de ROMAN. Nu numai ca vechiul centru rasaritean s-a reactivat, dar si Occidentului i-a placut ideea pentru ca ultimii romani in viata – romanii, urmasii si mostenitorii directi ai celor care au construit cindva Europa unita, nu puteau fi invitati sa intre in Casa Comuna a Europei, care le apartinea de drept si asupra careia puteau emite pretentii, lasindu-i fara drept de replica pe urmasii barbarilor, de 1500 de ani erijati in stapini. Asa s-a nascut diversiunea rroma, tiganii fiind stimulati sa-si zica romi (rromi) pe motiv ca au intrat in Europa dupa 1352, in urma raziilor otomane, prin Rumelia sau Rum Ili (Romania) tot asa cum, revarsindu-se un veac mai tirziu asupra Frantei din Bohemia, li s-a spus si inca li se mai spune boemienii, chiar daca nu le curge singe cehesc prin vene! In aceeasi masura, unor romani mai slabi de inger li s-a sugerat ca ar cam fi cazul sa-si schimbe numele pentru ca Romania sau romana sa nu se confunde cu romii si romanes. Adica pagubasul sa-i dea hotului care i-a jefuit casa si actul de proprietate, ca sa stim o treaba! C-asa-i in democratie! Pe fond s-au reactivat patriotii-daci, cetateni onesti, cu vocatia scrisului dar fara prea multa stiinta de carte in domeniu, gen Pavel Corut si Geo Stroe, ex-ofiteri, Ion Gheorghe – ex-poet, Pavel Lazar Tonciulescu, absolvent de liceu, medicul american Napolen Savescu si alti domni cu sau fara grade din jurul revistei Getica, intemeind Academii, organizind congrese si alte reuniuni – parastas pentru Neamul Romanesc si indemindu-i pe cei slabi de minte si de inger sa se declare daci la ultimul recensamint din 2002!
Ba si dintre aromani s-a ridicat unul mai cu mot, Karaghiaur, care-si zice cuman si a inceput sa caftaneasca baroni si conti printre intelectualii subtiri, fara a reusi insa sa-si atraga simpatia istoricilor Dan BERINDEI si Stefan GOROVEI sau a generalului Ion COMAN (daca tot e sa ne aducem aminte de cumani si de mostenirea pe care ne-au lasat-o disparind, in onomastica nu numai in toponimie, hidronimie si vocabular). El este insa un caz singular, deoarece aromanii s-au simtit atrasi de tezele batrinului silvicultor Vasile Barba de la Freiburg, conform carora ei ar fi altceva decit romanii si anume poporul… vlah. De parca nu ne-ar fi zis intotdeauna vlahi, strainii si noua, romanilor nord-dunareni! Ba unii ne mai numesc si astazi, in propria noastra tara, budos olahok! Ca alt popor romanic, diferit de italieni si romani, vlahii ar fi deci minoritate in Romania, trebuind sa se bucure de drepturi ba chiar de autonomie… teritoriala!

 

Cel mai mult a progresat insa moldovenismul, devenit intre timp doctrina politica a coalitiei la putere in Romania de est sau asa-zisa Republica Moldova. Dupa ce au fost infrinte in Transnistria de catre romanii care nu mai simt romaneste, gen Chitac, Maracuta, Caraman, repliindu-se pe Nistru la inceputul ultimului deceniu al mileniului II, romanitatea este amenintata astazi sa dispara intre Prut si Nistru, sub presiunea ruseasca, exercitata prin fratii nostri risipiti de teapa lui Voronim. Si ca bomboana sa fie pusa pe coliva Neamului Romanesc, a aparut un partid moldovenesc pe teritoriul Romaniei si o partida (Liga) Transilvania-Banat in mijlocul Tarii, a unei autoproclamate elite care gindeste cu foalele si in numele careia un lider de carton cerea la 22 noiembrie 2002, la Bruxelles, sprijin international pentru salvarea limbii transilvane, proclamind astfel, implicit, existenta unui popor… transilvan.

 

Moldoveni, transilvaneni, vlahi, daci, cumani etc… se pare ca, la inceput de mileniu III, nimeni nu mai este sau nu mai vrea sa fie… ROMAN! Tot ce este mic este minunat! Principiul Kohr actioneaza asadar, dupa distrugerea Cehoslovaciei si Iugoslaviei, din plin si in Romania! Cit de curind vom vorbi, poate, de existenta popoarelor gorjean, muresean, osan, ilfovean, bucurestean sau, de ce nu, ferentarian, pantelimonian, caleagrivitean etc.!

 

Iata motivele pentru care, cind un mare general, ajuns pentru o scurta perioada de timp in fruntea ostirii, astazi presedintele unui partid national, ne-a declarat verde in fata ca se simte sedus de teoriile prietenului sau Pavel Corut, am decis sa reluam lupta pentru adevar si, in sute de articole, comunicari, emisiuni tv sau, atita timp cit ni s-a permis, cicluri de emisiuni radio (Detectivi prin colb de cronici, Inorogul, Istoria, cea dintii carte a unei natii etc.), am incercat sa reasezam Istoria Neamului inhamata la carul drepturilor sale firesti, curatind-o de basnele impostorilor, dar si aparind-o de furia globalizatoare a parvenirii politice!

 

VII.Dar in scris, unde ati raspuns acestei teorii pe care o analizati si ridiculizati?

 

Dupa 1990, am publicat un serial in revista de istorie militara despre realuarea tezelor moldovenismului si in 1995 a aparut la Institutul National de Informatie un volum – Istoriografia in tranzitie – unde toti istoricii au luat atitudine. Capitolul semnat de mine prezinta in sinteza toate aceste aberatii si istoricul lor. Mai am in pregatire o carte, care se va numi Poporul de imparati din tara nimanui mergind pe ideea ca tot ceea ce traim ni se datoreaza, ca noi sintem de vina si nimeni altcineva pentru modul in care nu stim sa ne urmarim interesul national, ca patriotardismul este calea sigura spre autodistrugere, spre distrugerea constiintei nationale, si spre indepartarea generatiilor tinere nu numai de adevar, dar si de inaintasi.

 

VIII.V-am auzit dind exemple interesante, interesante pentru ca suna romaneste, din Lituania. Care este explicatia si legatura cu subiectul de fata?

 

Tuturor autorilor de texte halucinante, care fac inconstient jocul unor interese straine, refugiindu-se intr-un trecut inexistent, cu mii de ani inainte de aparitia lui homo sapiens, tuturor celor care declara ca stramosii nostri daci i-ar fi invatat latina pe romani, le recomand sa-i gaseasca pe stramosii nostri nu la Roma, ci in… Lituania, intrucit exista citeva probe care nu pot fi contestate: de exemplu, Traian s-a deplasat de la Berzobis la Aizis. Berzobis in limba tracilor a devenit Berzovia in vremea romanilor si Birzava in vremea rominilor, care i-au spus riului respectiv si Repede la izvoare, ceea ce denota ca limba vechilor traci facea parte din grupul satem al limbilor europene, fiind foarte apropiat de limba vechilor slavi si a vechilor persani. In ceea ce priveste limba latina, facea parte ca si limba celta, ca si limba vechilor germanici, ca si greaca din grupul kentum, deci erau diferite familiile lingvistice. Mai mult decit atit, in Lituania, zeul pamintului pina in secolul 14 a fost Zemelkus.
La traci, a fost Zamolxis. La slavi, pamintul este zemlia si in ziua de astazi, in timp ce la romani zeul a fost Jupiter. Noi avem doina, lituanienii au daina, noi avem riul Alutus-Olt, lituanienii au Aluta si in ziua de astazi, Lituania se numeste, de fapt, Litva, Tara de piatra, noi am avut o Litva si un Litovoi, duce al Tarii de piatra, care piatra nu poate fi alta decit Carpatul pentru lituanieni. Lituanienii au si azi un orasel care reprezinta un fel de Mecca a lor din punct de vedere al traditiei si care se numeste si astazi, dupa 2000 de ani, Trake, orasul tracilor. Deci cine vrea sa-si caute stramosii traci sa se duc in Lituania si sa vada daca intelege limba.
Ceea ce vreau sa subliniez este ca apartenenta noastra la civilizatia aceasta a bazinului mediteranean de expresie latina ne-a facut sa rezistam in momentul in care am fost inconjurati de mareea slavo-asiatica, sa rezistam ca romani la inceput, ca romanici, apoi ca romani. Deci conotatia etnica si-a capatat-o termenul de roman prin noi, in momentul in care, o data cu aparitia culturii unitare Dridu, am devenit romani, popor crestin si neolatin, daca vreti, cel mai autentic mostenitor al vechii civilizatii romane, al vechii civilizatii europene in aceasta parte a lumii. Este motivul pentru care s-a incercat intotdeauna a fi minimalizati; noi sintem stramosii celor care au construit Europa unita si care astazi in mod absurd sintem invitati in casa stramosilor nostri. Sintem cei mai indreptatiti sa revendicam mostenirea romana, pe care nu numai ca am preluat-o, am si raspindit-o. Sintem in aceasta parte a Europei creatori de popoare, de cultura si de civilizatie. Este motivul pentru care se practica in domeniul politico-ideologic si doctrinar o adevarata ofensiva impotriva numelui de roman, impotriva calitatii de roman, ofensiva pe care o poarta cu succes toti acesti patriotarzi care se viseaza daci, vlahi, cumani si mai stiu eu ce fel de aborigeni neolitici si care nu vor sa studieze izvoarele noastre documentare. Ei se trag dintr-o Tartarie imaginara, unde s-au descoperit trei tablite cu pictograme, tablitele respective putind fi foarte bine niste falsuri. Inca n-a fost demonstrat ca sint autentice si nu le vad nici un fel de relevanta in ceea ce priveste apartenenta la traci, care apar mult mai tirziu, cu atit mai mult la romani. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca te duci in Irakul de astazi, dai cu calciiul in pamint si sar sute de tablite;

 

 

“Iuliu Cezar” – Mecanismul propagandei


Ne confruntăm cu vorbe ce ne-au scos
Broboane de sudoare, dar dovada
Va fi plătită cu broboane roşii

Ce ar fi ajuns Shakespeare de ar fi trăit în vremurile noastre? Ar fi sfârşit în Gulag? Ar fi fost ucis în lagăre naziste? Ar fi fost pus la zidul infamiei cu susţinătorii diverselor teorii ale conspiraţiei? Sau i-ar fi fost pusă ştampila de nebun, anarhic, reacţionar, cinic, negativist? De presa de main stream ar fi fost respins, de cultura elitistă rejectat, de propagandişti politici strivit. Şi asta pentru că a spune minciunii pe nume în viaţa noastră nu este permis.

Suntem obişnuiţi să ni se spună “ăsta-i bunul şi ăsta-i răul”, să nu mai gândim, să nu mai analizăm. Cine decide care-i pozitivul? Pe ce criterii? Şi le-aplică tuturor? Înţelesul lucrurilor nu îl percepem adesea deformat? Acelaşi eveniment nu capătă accente cu totul opuse depinzând de cel ce le prezintă?

De aceea este periculos Shakespeare: pentru că avertizează asupra propagandei, asupra manipulării. Nu în urmă cu 400 de ani pare scrisă piesa “Iuliu Cezar”. Ea se prezintă mai actuală ca oricând, şi asta pentru că face o chirurgie măiastră a operării şi efectelor propagandei, a practicilor dezinformării într-un mod care ni-l face pe autor contemporanul nostru.

Ce personaje pozitive întâlnim aici, în piesă? Nici unul dintre cele principale nu poate primi acest calificativ. Toate-s ticăloase, sinistre, doritoare de putere. Şi cu toate caută să se-nfăţişeze masselor drept ceea ce nu sunt, falsificând realitatea, făcând apel la deformarea aspectelor şi acţiunilor. Piesa parcă ar fi scrisă pentru secolul al XX-lea, veacul dictaturilor şi al celor mai neruşinate propagande.

Oamenii pot să greşească. Se pot înşela foarte lesne. Nu este o vină capitală asta dar orbirea voită, prostituţia intelectuală asumată, renunţarea la vocea critică venită din forul interior de analiză pentru a accepta în schimb o versiune a realităţii simplistă servită nouă de vreun “Big Brother” – ei! , acestea nu mai se pot acoperi cu un alibi de vreun fel. Vinovăţia este cu atât mai mare cu cât există şi acei ce spun lucrurilor pe nume (chiar dacă nu au în faţă tot tabloul, chiar de cunosc doar fragmente din poveste). Ghicitorul, sofistul Artemidorus, Calpurnia – soţia lui Cezar –  aceştia sunt cei care-s oneşti în piesă. Dar rolul lor e mic. Nu numai că spusele nu le sunt luate în seamă, dar în plus se găsesc destui care să le dea un sens contrar. Nici semnele prevestitoare din natură nu-s luate în seamă. Înţelesul  le este tâlcuit în funcţie de dezideratele proprii ale celor ce le analizează.
Anapoda e vremea
Dar oamenii răstălmăcesc adesea
Atâtea lucruri, dându-le-nţelesuri
Pe care nu le au.

În fond nu la uciderea lui Cezar fac trimitere prevestirile ci la moartea spre care se îndreaptă cetatea acceptând – prin cetăţenii ei – sclavia mentală căreia i se oferă prin voie liber consimţită. Odată încheiat târgul, odată acceptată minciuna  situaţiile se agravează din ce în ce mai mult: violenţa, crima, asasinatul odios, ticăloşia cuprin toată societatea. S-a întâmplat aşa în Franţa revoluţionară, în regimurile bolşevice ori naziste şi oriunde dispare raţiunea.

Este Cezar un personaj pozitiv în piesă? Nu, nu este! Dintru început avem în faţă un criminal:
Întâmpinaţi cu flori pe-nvingătorul
Mânjit de caldul sânge-al lui Pompeius.
E un tiran, e un megaloman, este tipul de conducător ce practică acel “cult al personalităţii” pe care l-am trăit şi noi, românii. Aici nu întâlnim un “titan între titanii neamului” (Ceauşescu) ci avem “o stea polară” care evident că-i menită să-i călăuzească pe ceilalţi. Orbirea provenită din puterea neîngrădită, încrederea nemărginită în sine, trufia, acestea îl duc pe Cezar spre propria pieire. Putem spune, cu ironie, că şi Ceauşescu l-a copiat parcă pe Cezar cel din piesă. Să nu ne înşelăm: Cezar DOREA coroana de rege. Ca orice dictator vroia, avea nevoie şi să simtă “iubirea” mulţimilor – ori aceasta a lipsit. Ar fi dorit ca mulţimile SĂ NU ACLAME momentul în care a refuzat coroana. În fond aici complotiştii îi observaseră slăbiciunea: caşcavalul din cursă este tot mirajul unei încoronări pe care i-ar fi putut-o acorda Senatul.

Sunt personaje pozitive conjuraţii? Nu, nu sunt! Cassius însuşi recunoaşte că este un manipulator. Fiecare complotist are propriile-i interese, nemulţumiri personale ori pofte care fac să se alieze în conjuraţie. Dar au nevoie îndeosebi de altceva: de imagine pozitivă în faţa Romei. Adică au nevoie de propagandă, au nevoie de tovarăşi de drum, au nevoie de o ideologie cu care să se învăluie când se vor prezenta mulţimilor. De aceea fac apel la Brutus – singurul ce pare a acţiona din motivaţii intelectuale şi nu din interes lumesc. Se poate spune că Brutus este IDEOLOGUL – un fel de Robiespierre să zicem. El vrea să făurească UTOPIA, indiferent de preţul cerut societăţii. Dar, după cum am observat în istorie, toate crimele care urmează îşi află tot aicea alibiul, în realizarea “măreţului ideal”, “societăţii viitoare”:
Aţi fi voit ca cezar să trăiască, dar să muriţi cu toţi ca sclavii sau cezar să moară, pentru ca voi să puteţi trăi va oameni liberi?
Mai mult decât atât, victimele înseşi ar trebui să mulţumească chiar pentru favoarea ce li se face. Sunt inşii care vor binele omenii cu de-a sila.
Aceste construcţii ideologice nu ar cunoaşte însă răspândirea, nu ar cuceri massele, minţile oamenilor dacă nu s-ar împrăştia prin mecanisme propagandistice, de agitaţie, prin cuvinte scurte şi puţine care sunt receptate direct de creierul ascultătorilor fără a li se mai digera înţelesul:
Luaţi cu-asalt tribunele! Strigaţi
Neatârnare! Libertate! Dezrobire!” spune Cassius după asasinarea lui cezar. Să repet: piesa este scrisă cu 200 de ani înaine de “Liberté, Egalité, Fraternité”, e scrisă cu 300 şi ceva de ani înainte de un Lenin, Stalin sau un Hitler.
În comentariile din volum referitoare la tragedie am găsit chiar că este piesa în care cuvintele scurte şi foarte scurte predomină cel mai mult. Ce ar mai fi de spus? Aceasta-i esenţa propagandei.

Sunt personaje pozitive Marcus Antonius şi cu Octaviu? Nu, nu sunt nici ele! Amândouă aleargă după împlinirea scopurilor personale şi sunt gata a face orice pentru a le împlini. Iar Antoniu este un maestru al propagandei! Un fel de Goebbels? Poate. Stârneşte dorinţele mulţimii, îi cunoaşte poftele, face apel fără ruşine la sentimente. Vrăjeşte, parcă, gloata. O pune sub hipnoza fascinaţiei personale. În realitate toată frazeologia folosită acoperă un personaj găunos precum mesajul. Este de un cinism înspăimântător, gata să calce pe cadavre, mânat din plinşi el de ambiţii lumeşti. Nu există nici un testament de al lui Cezar ci o himeră, o plastografie prin care massele devin captive carismei individului:
Sărmanul! Ia uitaţi-vă cum ochii
I s-au făcut, plângând, ca focul roşii
Ooops! Avem şi noi un chelios ce plânge!

Iar mulţimile odată pornite nu mai pot fi oprite. Aduc dezastrul, distrugerea. Propaganda unora este învinsă de propaganda celorlalţi. Nenorocirea pentru care fuseseră trimise atâtea mesaje premonitorii se realizează. Roma e în fapt distrusă în interior iar vinovaţi sunt cu toţii. Mai puţin poeţii, glasul critic, ce nu-şi mai află loc în viaţa publică pentru că ar fi leacul împotriva iraţionalului din mintea oamenilor.

Shakespeare, Iuliu Cezar, traducere de Tudor Vianu, în Opere Complete, volumul 5, Editura Univers, Bucureşti, 1986.