Govorit Moskva!


„Autorul este angajatul nostru dar Vocea Rusiei nu răspunde pentru el”. Am parafrazat finalul des întâlnit al articolelor semnate „Valentin Mândrăşescu” (VM, în continuare, şi, apropo, posibil ca iniţialele să facă referire la „Vocea Moscovei”) apărute în oficina de propagandă denumită „Vocea Rusiei”. Articolele personajului (sau entităţii colective?): un amestec de adevăruri şi minciunele, dezinformări şi mitomanii pure, ambalate cu toate pentru a fi pe placul amatorului mioritic de senzaţii tari cu iz conspirativ. În toate premărindu-se, să nu uităm, Maica Rusia şi binefacerile fără preţ pe care ni le-ar putea aduce ea.

 

Dar materialele scrise de acest „jurnalist” nu trebuiesc minimizate pentru că uneori „gura păcătosului adevăr grăieşte” sau, mai degrabă, îl dau pur şi simplu de gol prin încrâncenarea cu care se grăbeşte să combată. Şi pot da lesne câteva exemple care mie, citindu-le acum, îmi întăresc anumite presupuneri.

 

– că procesul lui Adrian Năstase e urmare a mâinii lungi a Moscovei: „Guvernatorul expirat”, după cum îl numeşte VM, nu a înţeles ce i se întâmplă la proces pentru că „Năstase a declarat că, dacă ar fi încheiat un contract cu Gazprom, Vestul l-ar fi apărat cu aceeași insistență cu care o apără pe Iulia Timoșenko”. („Guvernatorul expirat” Adrian Năstase) Evident că VM evită să spună ce anume a iritat şi irită Moscova de un deceniu încoace în legătură cu România iar faptul se datorează abilităţii lui Adrian Năstase: intrarea în NATO.

 

– din alt articol („Dan Dungaciu a descoperit axa Moscova-Budapesta”) aflăm că analistul cu pricina este, se putea altfel?, rusofob. Ni se demonstrează şi clarviziunea Ungariei, a cărei „reorientare spre Est” a fost chiar aplaudată de comunitatea occidentală. Ca în mai vechile discursuri sovietice: Vestul este pe marginea prăpastiei tovarăşi! El nu va avea resurse pentru Parteneriatul Estic la Vilnius. România ar face bine să trateze de una singură cu Rusia şi ar fi o greşeală să se creadă, spune VM, că principalul pericol l-ar reprezenta axa Moscova-Budapesta.

 

– ce se petrecea în ţara lui Putin din martie 2013? „Rusia este gata pentru intervenţii militare în afara frontierelor sale”. Drept e că şi în 2008 mai fusese gata, dar acum „Forţele pentru Intervenţii Speciale” vor fi utilizate pentru „atingerea unor obiective cu caracter militar, politic, economic sau psihologic”. Te pomeneşti că ăştia or fi mascaţii fără însemne ce bântuie prin Crimeea!

 

„România se pegăteşte de război?”, se întreba, cu gânduri negre, VM. Penibilităţile cu care şi-a însăilat făcătura „jurnalistică” au fost demontate însă într-un articol de răspuns din RumaniaMilitary.

 

– VM se grăbeşte să se dezică de afirmaţiile altui slujbaş moscovit, însă cu domiciliul la Tiraspol, şi care afirmase că România va fi dezmembrată. Nu e adevărat!, ţipă VM UE vrea dezmembrarea României! Şi minţiţi şi când spuneţi că Moscova a intervenit în decembrie 1989 împotriva lui Ceauşescu. Ba CIA a fost, nu KGB-ul. Partea bună a articolului este aceea că ne dăm seama că ruşii nu mai sunt ceea ce erau o dată în domeniul dezinformării. Sovieticii ştiau că negaţiile directe nu sunt permise în aceste operaţiuni de înşelătorie.

 

– Poate nu ştiaţi dar anul trecut România s-a prăbuşit! Sau ar fi trebuit să se prăbuşească în conformitate cu previziunile sumbre ale domnului VM. În principiu, aceeaşi placă din vremurile marxism-leninismului la care am mai făcut referire: putredul occident care stă să se prăbuşească din clipă în clipă. Doar că acum mânia proletară nu mai stă în mâinile ocupanţilor tronului de la Kremlin ci în discursul guvernului social-liberal. VR tunase şi fulgerase mai înainte şi împotriva guvernărilor PDL-iste dar nu grija de soarta poporului român îl împinge de la spate. În acest gen de replici mediatice se reflectă viziunea lui Putin despre „democraţiile occidentale” în integralitate.

 

Pentru final vă mai propun un exerciţiu. Voi reda mai jos titlurile tuturor articolelor publicate de acest VM în decursul anului 2013 şi până astăzi. Trecerea în revistă oferă un soi de cadru mental în care i se cuprind gândurile şi intenţiile lui (sau ale echipei), dar şi fixaţiile, obsesiile ori maniile, şi ne oferă o viziune cât se poate de concludentă:

 

 

IANUARIE 2013:

 

Anul 2013 va fi un an al gazului scump

Perspectivele SUA ăn anul 2013

Scrisoarea deschisă a lui Gerard Depardieu, adresată jurnaliştilor ruşi

Foreign Policy: Vladimir Putin este cel mai influent om de pe planetă

BNR – o instituţie de administrare colonială?

Prăbuşirea economică a României. Prognoză pentru 2013

Dezmembrarea României şi diversiuni informaţionale

„Campania de denigrare” a Monicăi Macovei

Un nou pact ruso-american?

Rusia pregăteşte un sistem pentru doborârea sateliţilor americani

Dmitri Medvedev: „Nu vom cumpăra obligaţiuni europene”

 

FEBRUARIE 2013:

 

Din culisele revoluţiei islandeze

România se pregăteşte de război?

Dezintegrarea teritorială în contextul Statelor Unite ale Europei

Americanii sunt pe cale să renunţe la Deveselu

„Liderii americani cred în infaibilitatea dolarului, dar se înşeală” – consilier CIA

Război civil în serviciile secrete

SUA renunţă la Europa de Est

Se pregăteşte o revoluţie anti-Ponta

Frustrările domnului Gitenstein

 

MARTIE 2013:

 

Dezastrul cipriot privit de la Moscova

Evoluţia lui Adrian Năstase

Berezovski i-a cerut iertare lui Putin înainte de moarte

Rusia este gata pentru intervenţii militare în afara frontierelor sale

După Cipru, urmează Franţa

Marea înfrângere a preşedintelui Băsescu

„Urma MI-6” în moartea lui Berezovski

CIA înarmează şi antrenează teroriştii sirieni

Biserica ortodoxă din Cipru încearcă să salveze economia ţării

Ultima scrisoare a lui Berezovski

A doua suspendare a lui Traian Băsescu

Oligarhii ruşi au „ţepuit” Uniunea Europeană

Francisc ar putea închide Banca Vaticanului

Va deveni Finlanda un „Hong Kong rusesc”?

Ipoteză: criza din Cipru a fost provocată de un serviciu secret german

Demonstraţie de forţă militară la Marea Neagră

China va deveni principalul cumpărător al gazului şi petrolului rusesc

Clienţii băncilor din Cipru vor pierde 62,5% din valoarea banilor din conturi

Marea Britanie propune renunţarea la libera circulaţie ăn UE

Berezovski a finanţat „revoluţia” de la Chişinău din 2009

 

APRILIE 2013

 

Victor Ponta şi-a „ciuruit” electoratul

Dictatura „democraţilor”

„Mafia română” a închis Muzeul Luvru

The National Interest: „SUA decontează politica anti-rusească”

Povestea „teroriştilor din Boston”: o înscenare de zile mari?

Rusia a cerut cercetarea viitorilor terorişti de la Boston în 2011

Germania forţează ţările europene să renunţe la suveranitate

Scenariu: teroristul din Boston a fost recrutat de seviciile secrete americane

Vladimir Putin, cel mai popular plitician în Moldova

 

MAI 2013

 

Moscova sfidează Vestul şi Israelul. Siria va primi armament rusesc

Experţii americani sunt „ultragiaţi” de comportamentul FSB

Rezultatul vizitei premierului israelian la Moscova este zero

Sondaj Pew Center: Europenii nu mai au încredere în UE

Agentul CIA reţinut la Moscova: mason, intelectual şi latifundiar

„Soluţia argentiniană” pentru combaterea evaziunii fiscale

Zona Euro reintră în recesiune

Scandalul Ponta vs SRS: „Sistemul” atacă şi câştigă

Ponta joacă la cacealma

Parlamentarii români votează reînvierea Nabucco

Rusia investeşte 800 milioane de dolari în căile ferate din Serbia

Victor Ponta şi mirajul gazelor de şist (I)

SUA împinge România spre Rusia (I)

SUA împinge România spre Rusia (II)

Victor Ponta şi mirajul gazelor de şist (II)

SUA împinge România spre Rusia (III)

Realpolitik în relaţiile ruso-române

Sfatul unui laureat Nobel pentru România: ieşirea din UE

Conflictul Ponta vs Oettinger: adevărul doare

Scandalul „Antena 1” şi valorile europene

 

IUNIE 2013:

 

Requiem pentru Antena 3 şi „mogulul” Voiculescu

Mugur Isărescu şi Grupul Bilderberg

Libertatea presei este un risc pentru securitatea SUA

Pentagonul se plânge de reducerile bugetare

Traian Băsescu şi o nouă mostră de ipocrizie cruntă

Propaganda gay în şcolile din România

Washingtonul dezgheaţă axa Moscova-Bucureşti

Băsescu şi Ponta deschid calea „căsătoriilor” gay

„Valorile euroatlantice” şi propaganda homosexualităţii

Călătoriile interesante ale lui John Brennan

Biserica Ortodoxă din Moldova ameninţă politicienii cu excomunicarea

Criza din Transnistria. Blocajul orgoliilor rănite

Ecologiştii acuză SUA de muşamalizarea studiilor despre gaze de şist

Rusia şi China: încă un pas spre o alianţă economică

Islanda renunţă la aderarea la Uniunea Europeană

Eşecul Nabucco este eşecul lui Traian Băsescu

Ce urmează după eşecul Nabucco? România rămâne fără gaz ieftin

 

IULIE 2013:

 

Viitorul relaţiilor româno-ruse în viziunea lui Alexandr Dughin

Problema scutului anti-rachetă în viziunea lui Igor Korotcenko

Lovitura de graţie pentru Voiculescu

România se întoarce spre Est

Reformatarea Europei de Est

Traian Băsescu versus Vocea Rusiei

Informaţii noi despre „operaţiunea Hayssam”

Prezentul şi viitorul lui Hayssam

Ali Nassar despre Hayssam: operaţiune neoficială şi ilegală

 

AUGUST 2013:

 

Băsescu se joacă cu focul

Relaţia toxică cu FMI

Conflictul cu Osetia de Sud. Lecţii pentru viitor

Edward Snowden: o operaţiune BRICS

Siria: dedesubturile conflictului

„Ne dorim să evităm apariţia războiul dintre civilizaţii” – Lavrov

Băsescu şi comedia Nabucco

Coaliţia anti-Assad s-a şubrezit

Rusia şi China lucrează în tandem pentru apărarea Siriei

Paroxismul trădării. Roşia Montană

 

SEPTEMBRIE 2013:

 

Roşia Montană: România este mai coruptă decât Congo

Rezultatul G20: America a suferit o înfrângere categorică

Siria: Diplomaţia rusă ţine în şah radicalii americani

Articolul lui Putin în NYT: un succes diplomatic şi mediatic

Reacţiile internaţionale la propunerile Rusiei în privinţa Siriei

Roşia Montana şi falsa dihotomie între „dreapta” şi „stânga”

Vladimir Putin susţine tradiţionalismul şi identitatea Rusiei

Kaizerul Merkel şi identitatea Europei

Prognoza VR s-a îndeplinit. Voiculescu condamnat la 5 ani de închisoare

Adio, Schengen

KGB salvează Roşia Montana

Obama a recunoscut existenţa lumii multipolare

Băsescu pregăteşte deturnarea protestelor împotriva RMGC

Situaţia reală a „embargoului” contra vinurilor moldoveneşti

Victor Ponta accelerează vânzarea ţării

Victor Orban propune naţionalizarea companiilor de utilităţi

 

OCTOMBRIE 2013:

 

USL: Cronica unei trădări anunţate

De la Hollywood la „Stalingrad”

Excepţionalismul american este distrus

„Rolul Rusiei” în protestele de la Pungeşti

Ponta, Kosovo şi siguranţa naţională

Filiera Soros – Biden – Ponta

Dan Dungaciu a descoperit axa Moscova – Budapesta

Europa se pregăteşte să îngheţe

Moartea lentă a „petrodolarului”

Germania şi Brazilia fac front comun împotriva NSA

China atacă dolarul american

Shell îşi vinde exploatările de gaze de şist din SUA

Erdogan întoarce armele

India se întoarce spre Rusia

Ce câştigă România de pe urma amplasării scutului antirachetă pe teritoriul său?

Predicţie Merril Lynch: creşte dependenţa UE faţă de Gazprom

Vietnamul doreşte o integrare economică cu Federaţia Rusă

 

NOIEMBRIE 2013:

 

Aventurile balcanice ale gazului ucrainean

Emil Hurezeanu versus Vocea Rusiei

Latifundiarul Băsescu

Ştreangul energetic al Uniunii Europene

Război economic între Barroso şi Merkel

Război economic europeano-german

Politica reală a Germaniei şi iluziile Deutsche Welle

Interviu cu Willy Schuster. Povestea reală din spatele gazelor de şist

Victorie pentru Iran, înfrângere pentru Israel

Beijingul a rupt actul de coabitare Ponta – Băsescu

Criza economică europeană nu va fi depăşită până în 2018

Ucraina încearcă să fie trasă în Titanicul european

Bucureştiul vrea să folosească China împotriva Rusiei

UE se va destrăma la fel cu s-a destrămat URSS

Angela Merkel a torpilat Parteneriatul Estic

Concluzia summit-ului de la Vilnius: UE nu mai are bani

Uniunea Europeană mai dă o ţeapă României

Ponta ia lecţii de la Cameron

Massachusetts intenţionează să interzică fracturarea hidraulică

 

DECEMBRIE 2013:

 

Rusofobii europeni suferă de depresie

Ce va urma după „primăvara ucraineană”?

România renaşte la Pungeşti

Premierul român îşi bate joc de „visul european”

„Euromaidan”. Post-scriptum

2014 = 1907?

Putin este liderul global al conservatorilor

Realitatea & Guşă: mincinoşii atacă Gazprom

Liderul partidului Zorii Aurii: Europenii trebuie să ne plătească despăgubiri

Europa s-a săturat de rusofobii filoamericani

Gânduri de Crăciun

Prognoză pentru 2014: România în flăcări?

CIA vs Erdogan

Rusia a găsit un „nou Kuweit” în Siria

Rosneft preia o parte a imperiului petrolier al familiei Rockfeller

Oraşul Dallas interzice fracturarea hidraulică

Anul deziluziilor

Patrick Buchanan: „Putin are dreptate”

Standard and Poor’s subminează Uniunea Europeană

Viitorul USL în 2014

 

IANUARIE 2014:

 

Germania i-a dat o palmă lui Băsescu. Urmează şi altele

PSD a virat spre Est?

Europa a renunţat la Euromaidan

Deficit de demnitate naţională

„Guvernatorul expirat” Adrian Năstase

Germania şi colonia România

Băsescu şi Gazprom

Situaţia în Ucraina: caşcavalul este pus în capcană

Criza din Ucraina: oportunitate pentru „câştiguri teritoriale”?

Rusia a câştigat bătălia pentru OPAL

Zăpada apocaliptică

Putin întinde mâna Scoţiei independente

Oficial chinez: „Dolarul este rădăcina crizei economice globale”

„Revoluţia gazelor de şist” se anulează

Conflict pe axa Berlin – Washington

Izolarea strategică a României

Europa renunţă la sabotarea South Stream

 

FEBRUARIE 2014:

 

Merkel i-a mai dat o palmă lui Băsescu

Ponta salvează băncile străine cu banii românilor

Jocurile Olimpice, sub tirul propagandei occidentale

Soci 2014. Aspecte economice

Război civil în Ucraina

Situaţia în Ucraina

Viitorul minorităţii române din Ucraina

Crimeea luptă cu „autorităţile” de la Kiev

USL a murit

Ucraina se pregăteşte de faliment

Puciştii ucraineni au rămas fără bani

Situaţia în Crimeea

Condiţiile FMI pentru Ucraina „democratică”

Rolul lui Ianukovici în viitorul Ucrainei

China susţine Rusia în problema ucraineană

Miliarde de dolari pentru Crimeea, faliment pentru pucişti

 

MARTIE 2014

 

Moscova a pus pistolul la tâmpla dolarului

Puciştii ucraineni se pregătesc de război

Alexandr Dughin: „Să anexăm Europa la Rusia!”


Preluare de pe blogul lui VLAD CUBREACOV care a asigurat şi traducerea.

 

Emisiunea DISCURS

 

Să anexăm Europa – asta e rusește!

 

Opinia lui Alexandr Dughin

 

Astăzi în Rusia se resimte foarte acut lipsa ideii naționale. Pe de o parte, toată lumea înțelege necesitatea acestei idei, pe de altă parte, nu este chiar atât de simplu să propui ceva bine gândit, ceva nou, dacă doriți, sau ceva convingător. Și timp de mulți ani am cugetat asupra acestei probleme și asupra problemei ideii inaționale și mi-a venit recent în cap, analizând evenimentele din lume, vizitând diverse țări europene, gândul privind modul de soluționae a chestiunii ideii naționale. Voi expune acest gând cu titlu de propunere, în calitate de ipoteză, ei dar mai departe probabil că socieatea sau mai întâi de toate statul va decide dacă îl acceptă sau nu. Ideea este următoarea: noi trebuie să cotropim Europa. Să o cucerim. Și să o anexăm.

 

Iată, mai întâi, mulți vor spune: ei, ce mai e și cu asta, ce ideea e aceasta: să cotropim, să anexăm, să includem în granițele noastre, să cucerim? Dar, pe de altă parte, după ce prima aversiune va trece, sau prima revoltă, sau senzația că s-a spus ceea ce nu trebuia, ceva negândit sau poate ceva propriu altor timpuri, altei epoci, și că, în general, ce mai înseamnă să cotropim Europa, ei bine, atunci când toate astea vor trece, ei dar mai întâi trebuie să oferim această posibilitate ca oamenii să cârâie cumva, să țipe acolo. Liberalii vor spune: ei, la noi toate se întâmplă astfel întotdeauna și de aceea vă comportați voi așa… Iată, atunci când acest val se va stinge, valul agenților țipălăi ai Occidentului, a coloanei a cincea și a tot felul de forțe cobitoare și atunci când chiar nedumerirea patrioților care, mai pe scurt, reduc agenda zilei doar pentru a se salva, doar pentru a supraviețui, doar pentru a se menține, iată când această revoltă, acest val se va stinge, ne vom putea gândi: da de ce oare nu?

 

Și atunci să ne amintim bunăoară de proiectele marelui nostru poet Fiodor Tiutcev care a avansat o asemenea concepție în secolul XIX. El considera că Imperiul rus trebuie să cotropească Europa, că țarul Rusiei trebuie să fie țarul întregii Europe și, astfel, să refacă Imperiul bizantin. Le putem acorda lor o largă autonomie în cadrul acestui Imperiu roman global sau al celui de al treilea Imperiu roman. Ortodoxia se poate înțelege de minune cu cercurile conservatoare catoloce. Catolocolor nu le vom interzice  să-și mărturisească credința pe teritoriul nostru imperial, cum a fost în perioadele timpurii ale unității imperiale din, să zice, din epoca lui Constantin cel Mare până la Carol cel Mare și, în condițiile unei anumite autonomii, Europa occidentală oricum recunoștea unitatea împăratului bizantin.

 

Pe de altă parte, anume această idee imperală poate fi întâlnită la Nietzsche.  Nietzsche spunea:  Europa să fie cum era Grecia sub protecția Romei, fie ca rușii să cucerească Europa. Iar Nietzsche deja vorbea deja de pe pozițiile nemților. Va fi cu mult mai bine, căci atunci ne vom putea concenra pe dezvoltarea culturilor noastre, a identității noastre naționale și nu ne vom preocupa de chesiunile strategice. Rușii își vor instala detașamentele lor de gardă, santinelele lor pe teritoriul nostru și pur și simplu ne vor păzi, ne vor apăra, iar noi vom crește ca un soi de strat cultural unic.  Adică, esistă reprezentanți ai acestei idei și în Europa.

 

La fel gândea și Oswald Spengler. La fel gândea și prietenul lui Merejkovski, Arthur Moeller van den Bruck, care era încântat de Dostoevski. În genere, în realitate, elitele europene se gândeau într-o considerabilă măsură la perspectivă ca Europa să se predea Rusiei. Unei Rusii puternice, unei Rusii conservatoare, unei Rusii încrezite în sine, unei Rusii în ascensiune.  Adică, îndeobște vorbind, o anumită coloană a cincea prorusă ne este asigurată în Europa. Aceștia sunt intelectualii europeni care doresc să-și consolideze propria identitate.

 

Putem vedea și de ce forțe militare dispune Europea. Iar acestea sunt aproape nule. Desigur că există blocul NATO, însă blocul NATO în operațiuni dure nu se implică, după cum vedem pe exemplul Oseției de sud și al Abhaziei.  Noi ne-am confruntat cu prietenul lor Saakașvili, am ieșit învingători și a fost mai mul zgomot și un soi de balet acvatic în Marea Neagră al cuirasatelor americane, natoiste, ei și ce? Pe când Oseția de sud și Abhazia ne aparțin! Sau își aparțin.

Ei bine, Europei îi vom propune să fie ea însăși. Pur și simplu vom institui un protectorat asupra lor și gata!  

 

Înseamnă că există o asemenea chestiune, cea a faptului că Europa este slabă sub aspect militar. Bineînțeles că noi nu va trebui să luptăm. Și încă, de ce să luptăm cu armamentul? Haideți să luptăm soft power. Haideți să propunem să apărăm Europa de căsătoriile gay, de femen, de Pussy Riot  și să salvăm Europa de ea însăși. Căci Europa, conștiința europeană sunt în descompunere și toți europenii întregi la minte înțeleg  că mai este puțin și Europa se va transforma într-o beznă. Acolo vor fi pur și simplu enclave ale progeniturilor unor emigranți arhaici care pur și simplu vor distruge identitatea europeană. Ei trebuie să facă ceva și, vedeți dumneavoastră, aceștia, asemenea lui Brievik, îi împușcă deja pe ai lor.  Păi haideți să le spunem:  iată sub protectorarul nostru vă vom asigura protecția! Vedeți, la noi Pussy Riot au fost închise! Le vom închide și pe ale voastre! La voi reprezentantele femen își fac de cap în bisericile catolice, iar la noi  acestea o iau repede cu bâta peste mutră și sunt trimise cu autobasculantele la gunoi, adică în țara lor de origine! Atunci Ucraina și Georgia nu vor mai avea unde se grăbi și pornindu-se în Europa, ele vor anunge la noi.  Europa va câștiga astfel de pe urma acestui protectora al Rusiei. ȘI, în al doilea rând, Europa de fapt într-atât de mult se urăște pe sine, într-atâta se văicărește în fața tuturor, că de fapt ea a obosit deja să meargă pe această cale a nihilismului. Iar noi vom spune: noi în genere nu avem față de voi niciun fel de pretenții. Încetați să vă mai văicăriți! Lăsați că vă facem noi ordine! Voi înșivă sunteți incapabili să faceți față emigrației, iar noi vom face față. Ei, imigranților: îți iei catrafusele, mergi la gară și valea! La noi, bineînțeles, vom fi nevoiți și noi înșine să înăsprim puțin legislația privind migrația, dar, oricum, ceea ce se întâmplă la noi nu poate fi comparat nici pe departe cu ceea ce se întâmplă în Europa.   Europa pur și simplu dispare văzând cu ochii. De aceea, noi suntem un popor indoeuropean.  Poate să amintim că, dincolo de asta, avem o mare diversitate de alte etnii, că la noi există un multiculturalism adevărat și funcțional, de aceea cei care se em că îi vom deporta imediat, noi nu îi vom deporta imediat. Noi le vom propune un sistem de măsuri de adaptare astfel încât să poată rămâne în imperiul nostru euroasiatic global care a cuprinde și Europa.

 

De asemenea îi vom demonstra acestei divesități culturale euroasiatice a noastre ce înseamnă o minunată aplicare a ceea ce este adevărata toleranță. Nu în raport cu, nu ca indiferență față de imigranți, dar ca integrare a unor societăți și culturi dintre cele mai diferite într-o singură civilizație. Apoi, vor fi satisfăcuți cetățenii noștri, întrucât chestiunea vizelor se va rezolva automat. Chestiunea controlului vizelor nu va exista, căci nu vor fi granițe. Uniunea Europeană pur și simplu va intra în Uniunea Euroasiatică ca parte a acesteia. Și atunci și proocidentalii noștri, de fapt, se vor simți satisfăcuți, întrucât că noi ne vom pomeni în Europa. Rusia va deveni Europa într-un anume sens, pentru că nu vor exista granițe, iar valorile europene se vor putea mișca liber către noi, dacă înșiși europenii le vor păstra, pentru că anume aceste valori europene în expresia lor postmodernistă actuală sunt tocmai ceea ce ucide Europa. De aceea, de fapt, noi vom instaura în mass-media europene o anumită cenzură patriotică.   Nu una liberală ca acum, când se fac verificări de zece mii de ori la diverse niveluri ale ziarelor liberale ca nu cumva să fie acolo vreun element neliberal. Adică, acolo există cea mai adevărată cenzură totalitară, rasistă, occidentală, eurocentristă, liberală. Noi vom aboli această  cenzură, le vom permite oamenilor să-și exprime liber părerile, dar vom institui cenzura, bunăoară, împotriva unora, o cenzură cu mult mai antinihilistă, o cenzură care va înfrâna sau pur și simplu va tempera sau pur și simplu va localiza anumite manifestări nihiliste ale spiritului omenesc. În plus,  noi doar avem experiența unei astfel de expansiuni în Europa în timpul sovietic, când partidele noastre comuniste (Internaționala a III-a, Kominternul, Kominformul)  au obținut rezultate foarte puternice privind penetrarea parlamentelor statelor europene. Da,  acesta a fost un instrument al politicii noastre externe. Astăzi situația s-a schimbat, noi nu mai suntem țări comuniste, dar noi ne putem găsi alți aprteneri. Și atunci, dacă vom trasa acum ideile naționale – anexarea Uniunii Europene de către Uniunea Euroasiatică, expansiunea în Europa – ne vom putea aduna, de fapt,  în linii mari, în jurul unui scop măreț.  Vă imaginați, iată, să anexăm Europa! Asta, anume asta e ceva în firea rușilor!

 

Dacă  nouă ni se spune să creștem colea cu 0,1-3 procene Produsul Inern Brut, să-i ridicăm sau să-i cazăm pe migranți, colea cu niște câini oarecare, să vaccinăm câiinii, asta, desigur, e tare de tot, dar asta nu e în firea rușilor. De aceea noi nici nu facem nimic din toate acestea. Noi nu avem de gând să creșem niciun fel de PIB-uri, pentru că ne doare în cot de asta.  Rușii se mobilizează de dragul unui scop măreț. Iată, anexarea Europei acesta este un scop măreț. Apropo, prooccidentalii ruși din secolul XIX, cei care erau încântați de Occident, păi ei cum se încântau?   Ei vroiau să preluăm tehnologiile occidentale pentru ca Rusia să devină puternică și măreață, pentru ca ea să poată învinge Occidentul. Haideți să revenim la anume la acest tip de occidentalism.  Poftim, vă plac tehnologiile europene, păi haideți, haideți să le luăm. Cum să le luăm? Ei ni le vor da acum cu țârâita, ne vor transmite câte un tranzistor colea în schimbul petrolului, gazului. Nu, dați-ne totul dintr-o dată. Noi vom lua toate tehnilogiile europene dintr-o mișcare, simplu: noi vom cotropi Europa și toate tehnologiile înale vor fi ale noastre! Asta de dezvoltare, asta da modernizare, dacă asta am vrut! Asta da, apropo, europenizare a societății noastre!  Petru I a deschis, de asemenea, o fereastră în Europa și ce ne-a arătat el de acolo? El ne-a arătat… pur și simplu a deschis-o cu tunul și a început să participe la politica europeană: le-a dat drumul soldaților și cazacilor în centrul Europei.  Bistrourile sunt o urmă lăsată de noi. De aceea, am impresia că acum o asemenea incursiune în Occident este peste măsură de importantă. Aceasta este și ideea europeană și, dacă îngăduiți, și europenizare, și modernizare, și autoafirmarea națională, și un proiect național de proporții. Ei bine, ce e Ciubais cu nanotehnologiile? Mai întâi, pe el îl urăște toată țara. Lui i-au dat nanotehnologiile ca să nu mai vadă nimic altceva, el s-a scufundat în această microlume și nu a mai ieșit de acolo. Acum căută să vadă unde s-au dus banii. Păi, tot acolo, în nanomicrocosmos. Firește că acesta este microomul, acestea sunt microideile, nanoideile, nanoiamenii, ei dar așa ceva nu poate deveni idee națională. Aceasta este un soi de idee nanonațională. Adică, vom dispărea cu toții în spațiul microscopic, și tot acolo vor dispărea și bugetul, și banii, căci la noi la așa ceva se pricep lesne.  Ei dar, dați-ne un macroproiect, un macroproiect global, unul fundamental cu adevărat: cotropirea Europei! Da, va trebui să-i facem pe unii să-și schimbe părere. Ei și ce? Căci eu consider că trebuie folosim în acest scop nu metode hard power, ci soft power, un soft power euroasiatic, să găsim coloana a cincea, să-i formăm și să-i promovăm pe oamneii noștri și să-i aducem la putere în Europa și, de exemplu, să cumpărăm pe banii Gazpromului birourile cele mai importante ale agențiilor de publicitate din presa europeană, căci anume acestea au influență asupra presei, și să acționăm la fel de activ ca și Occidentul în raport cu noi.

 

De fapt, să contraatacăm. Ei ne atacă cu ONG-urile lor, cu Medicii lor fără frontiere colea,  cu bicicliști care îi ajută pe rebeli și wahhabiți. Ei bine, vom juca cu ei după regulile lor. Și aici nu există, cum s-ar spune, nimic personal și nimic ieșit din comun.  După paradigma din politica internațională așa ceva este absolut firesc. Adică, iată, noi am pornit de la faptul că această teză este imposibilă, absudă, paranoică, că ne lipsesc resursele, dorința, voința. Acestea sunt argumente, cum ar veni, firești, de suprafață.  Însă dacă este să privim lucrurile altfel, dacă este să ne configurăm discursul altfel, atunci vedem că aceasta este o idee națională minunată! Anume asta presupunea Soloviov, Vladimir Soloviov, întemeietorul filosofiei religioase ruse, că Rusia trebuie să se unească cu Europa, dar sub egida țarului rus!  Nu știu de ce se dă uitării asta. Eu, iată, recent am ținut la Paris o prelegere într-un centru catolic conservator foarte mare, a fost multă lume, pur și simplu aproape cât un stadion, și eu le-am povestit despre ceea ce avem în comun. Ei, zice, vrem să ne unim cu voi!   Voi aveți, zice, o Biserică așa de conservatoare, voi aveți așa o societate, care într-atât de mult păstează încă buna cuviință spre deosebire de societatea noastră că noi suntem pur și simplu încântați de voi!  Haideți să ne unim! Eu zic: haudeți! Este o idee bună. Dar haideți să ne amintim de perioadele care ne-au permis cu adevărat să fim împreună. Asta era înainte de Carol cel Mare. Aceasta a fost perioada imperială, din secolul IV până în secolul IX, când trăiam în cadrul imperiu unitar, a unei lumi creștine unitare, iar separarea a venit deja mai târziu și s-a ajuns la marea schismă. Ei bine, haideți să ne unim nu pe principiul catolic, pe principiul papal al uniației, că voi trebuie să recunoașteți măreția Papei, iar mai departe fie cum doriți, să ne unim nu pe acest principiu modernist, ci pe principiul imperial: un țar sau un președinte rus unic pentru toată Europa și diversitatea Bisericii Apusului și Bisericii Răsăritului. Noi ne putem uni, bine, nu uni, dar putem colabora unii cu alții, căci noi avem un dușman comun, pe noi ne atacă necurăția, atacă și catedrale lor și catedralele noastre, și cultura lor și cultura noastră, și protestanții, în special cei care sunt credincioși, nu pur și simplu credincioși, dar cu adevărat credincioși în Hristos, creștinii, ei doar nu vor fi împotriva unei asemenea uniri. Firește că nu vor fi, pentru că Rusia le aduce protecție anume împotriva împărăției Antihristului. Anume asta și este misiunea – catahonul și misiunea celui care rezistă, misiunea limitării lumii Antihristului și a apostaziei care nu trebuie să nimerească loc în societate. Acesta este sensul imperiului. Noi pur și simplu vor readuce Imperiul european, Imperiul Roman, Imperiul bizantino-elen la locul său. Noi construim un imperiu. Ei construiesc Uniunea Europeană, tot un soi de imperiu, dar iată că principiile lor sunt foarte jalnice.  Ei, iată, dacă economia nu funcționează se și destramă imediat!  Noi însă vom spune: funcționează economia sau nu funcționează, dar ce spune țarul nostru roman rus – bine, bine, euroasiatic – , european, imperial, roman, anume aia și va fi. Și ce, parcă ați avea încotro? Ecomomia e un lucru bun, dar neimportant!  Căci nu doar cu pâine se va sătura…., le va aminti țarul! Important este să se respecte demnitatea umană. Iată o asemenea nouă idee romană umană îmi pare a fi un bun proiect pentru Rusia. Căci aceasta este forma optimă de expunere a ideii naționale.

 

Producător – Iulia Gusakova

Regie –  Alexei Akimov

Cameraman – Evgheni Ciașkin

Șef regie – Iuri Gusakov

O producție Russia.ru 2013

Redegista Merkel vrea să reimpună „doctrina Brejnev”


Un articol din „Adevărul” pune în faţa cititorilor o iniţiativă („Scrisoarea celor patru”) care ar proveni, cică, de la miniştrii de Externe din Germania, Olanda, Finlanda şi Danemarca, prin care aceştia „cer şefului CE un mecanism de intervenţie contra statelor membre care încalcă statul de drept şi valorile fundamentale ale UE” şi îi propun „un mecanism de intervenţie statelor care le încalcă”.

 

Lucrurile acestea le-am mai auzit, dar în altă formă, şi ele veneau din URSS şi de la aliaţii acesteia. Erau schimbaţi doar unii termeni: „socialism” în loc de „valori fundamentale ale UE”, „democraţie populară” în loc de „stat de drept”. Punctul central era în schimb acelaşi: „drept de intervenţie”.

 

Pentru că directivele apăruseră în preajma invadării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia, această impunere a „suveranităţii limitate” a primit denumirea de „Doctrina Brejnev”. Iată cum o descrie Wikipedia:

 

Doctrina Brejnev a fost un model de politică externă sovietică, care a fost pentru prima oară expus de S. Kovalev în numărul din 26 septembrie 1968 al ziarului Pravda intitulat: „Suveranitatea și obligațiile internaționale ale țărilor socialiste”. Leonid Brejnev a reluat această teorie într-un discurs ținut la Congresul al V-lea al Partidul Muncitoresc Unit din Polonia din 13 noiembrie 1969 spunând:

Când forțele care sunt ostile socialismului încearcă să direcționeze dezvoltarea unei țări socialiste către capitalism, aceasta nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o problemă și o preocupare comune a tuturor țărilor socialiste.

În practică, aceasta însemna că era permisă o anumită „suveranitate limitată” a partidelor comuniste, dar niciunei țări nu-i era permis să părăsească Pactul de la Varșovia, să deranjeze monopolul comunist al puterii în statele socialiste, sau să compromită în vreun fel puterea și unitatea blocului răsăritean.

În mod implicit, acestă doctrină presupunea că URSS-ul are rolul de lider al lumii socialiste, și că ea își aroga dreptul de a defini „socialismul” și „capitalismul” conform intereselor proprii. Doctrina Brejnev a fost folosită pentru justificarea invadării Cehoslovaciei și înfrângerea Primăverii de la Praga din 1968, dar și în cazul invaziei dintr-o țară nemembră a Pactului de la Varșovia, Afganistan, în 1979. Doctrina Brejnev a fost înlocuită de doctrina numită în glumă Sinatra, în 1989. 

 

Cred că doar oamenii profund viciaţi şi în totalitate corupţi şi vânduţi intereselor străine mai refuză să vadă că în zilele acestea ne confruntăm cu un nou imperialism care utilizează mai vechile procedee ale sovietismului. Pentru că rădăcinile intelectuale ale conducătorilor  care impun această nouă tiranie  se hrănesc din aceeaşi ideologie ca a părinţilor lor. Neomarxismul şi religia corectitudinii politice îmbrăcate cu haina germanismului arogant.

Thierry Baudet: UE înseamnă Imperiu. Imperiu înseamnă război.


Un articol preluat de pe site-ul http://www.presseurop.eu/ro/content/article/2302371-ue-inseamna-imperiu-imperiu-inseamna-razboi

 

Se obişnuieşte să se spună că UE a asigurat pacea în Europa. Dar, observă provocator istoricul Thierry Baudet, atunci când statele-naţiune cedează o parte din suveranitatea lor unor entităţi supra-naţionale, se ajunge la conflict. Iată de ce el propune să se dizolve zona euro şi să se restabilească frontierele. 

 

Atuul principal al susţinătorilor proiectului european este că naţionalismul conduce la război iar construcţia europeană, la pace. Orice pierdere cauzată de Bruxelles în ceea ce priveşte democraţia, suveranitatea şi transparenţa ar fi deci în definitiv compensată de un scop nobil: pacea. Dar această presupunere se bazează pe o eroare. Naţionalismul nu conduce la război. Ambiţia de a crea un imperiu european conduce la război. Ambiţia de a pune cu orice preţ popoare diferite în acelaşi carcan conduce la război. Pe scurt, construcţia europeană este cea care conduce la război.

Imperiul roman al lui Mussolini

Fascismul şi nazismul erau amândouă axate pe integrarea europeană. În 1933, Mussolini şi-a exprimat convingerea că Europa şi-ar putea exercita din nou puterea asupra lumii dacă ar reuşi să instaureze o anumită unitate politică. Colaboratorul norvegian Vidkun Quisling considera că trebuie să creăm o Europă care să nu-şi irosească sângele în conflicte, ci care să constituie o unitate solidă. Şi, pe 11 septembrie 1940, Joseph Goebbels spunea: „sunt sigur că, în cincizeci de ani, nimeni nu va mai gândi în termeni de ţări”.

 

Pe 28 noiembrie 1941, într-o conversaţie cu ministrul finlandez de Externe, Adolf Hitler susţinea că, în mod evident, ţările europene erau făcute să înainteze împreună, ca membrii unei mari familii. În studiul său prestigios, „Naţiuni şi State” (1977, nu a fost tradusă în limba română), istoricul Hugh Seton-Watson, de la Universitatea Oxford, trage concluzia că intenţiile lui Hitler nu se limitau numai la ceea ce poate fi descris drept naţionalismul german. Scopul acestuia era de a cuceri toată Europa şi o mare zonă dinafară.

 

Mussolini vroia, în ceea ce îl priveşte, să fondeze un nou imperiu roman în jurul Mării Mediterane, iar japonezii au vrut să creeze o mare sferă de co-prosperitate în Asia de Est. Rasismul german nu era nici el o expresie a naţionalismului. Dimpotrivă. O rasă depăşeşte graniţele naţiunii şi ale statului, şi teoria rasistă este deci prin definiţie o doctrină internaţională – şi nu naţională.

Fondatorii proiectului european, în cauză

Este mult mai şocant faptul că Robert Schuman, unul dintre fondatorii proiectului european, a fost până în 17 iulie 1940 secretar de stat în regimul de la Vichy, care a colaborat cu germanii. Ca deputat al regiunii Lorraine, el susţinuse activ în 1938 trădarea de la München, şi astfel a contribuit la a face posibilă anexarea unei părţi din Cehoslovacia de către Germania lui Hitler. La vremea respectivă, el insistase de altfel ca Mussolini şi Hitler să strângă relaţiile. Pe 10 iulie 1940, Robert Schuman a făcut parte dintre parlamentarii care au sprijinit preluarea puterii de către Pétain. Jean Monnet, un alt fondator, se afla între timp la Londra şi încerca să împiedice difuzarea buletinelor cotidiene de ştiri ale lui De Gaulle la radio (ceea ce a reuşit să facă pe 20 şi 21 iunie 1940).

 

Pe lângă Al Doilea Război Mondial, cauza Primului Război Mondial este de asemenea atribuită  „naţionalismului”. Dar şi în timpul Primului Război Mondial scopul Germaniei era de a supune unui imperiu regiuni care nu erau germane. Acest război a început de altfel în butoiul de pulbere pan-naţional care era Austro-Ungaria. Această Uniune Europeană înainte de vreme refuza să acorde independenţa sârbilor bosniaci, ceea ce a determinat un grup de „tineri bosniaci” să comploteze asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, în iunie 1914.

 

Opresiunea unui sistem centralizat creează tensiuni. Una dintre principalele învăţături ale Primului Război Mondial a fost de altfel „principiul de auto-determinare” – propagat, de exemplu, de către preşedintele american Woodrow Wilson – care a pledat pentru respectarea naţionalităţilor diferite, în loc de a dori să le dizolve sau să le integreze într-un ansamblu mai larg.

Nu „naţionalismul” conduce la război, ci imperialismul

Mergând şi mai departe în istorie, vedem încă o dată că nu „naţionalismul” conduce la război, ci imperialismul şi dorinţa de unificare europeană. Să luăm de pildă războaiele napoleoniene. Napoleon vroia întru binele Europei să instaureze aceleaşi principii: un cod european, o înaltă curte de justiţie europeană, o monedă comună, aceleaşi unităţi de măsură, aceleaşi legi, şi aşa mai departe. Napoleon se aştepta ca Europa să devină rapid o singură naţiune.

 

Ideea că naţionalismul conduce la război şi că unificarea europeană conduce la pace este aşadar falsă. Europa nu a cunoscut de altfel „pace” în ultimii cincizeci de ani. Timp de o mare parte din această perioadă, ţările europene erau angajate într-o luptă de moarte împotriva Uniunii Sovietice – expresia iarăşi a unei filozofii anti-naţionale: comunismul. Muncitorul, spunea Manifestul Comunist, nu are naţionalitate.

Cum era de aşteptat, încercarea de a uni politic Europa generează şi astăzi tensiuni. În aproape toate ţările europene, vedem împuternicirea unor partide împotrivite sistemului. În Europa de Nord, neîncrederea faţă de Sud este în creştere, şi vice-versa. Din nou, nu naţionalismul, ci proiectul european este sursa de conflict. Aşadar, prin urmare, noi trebuie să ne îndreptăm spre o Europă complet diferită faţă de cea actuală.

 

O Europă fără un sistem centralizator – dar o Europă de state-naţiune cooperând reciproc şi care nu s-ar teme de diferenţele naţionale. Trebuie dată înapoi ţărilor autoritatea lor asupra graniţelor naţionale, astfel încât acestea să poată determina pe cine lasă să intre. Ele vor alege, în propriul lor interes economic, un regim flexibil de vize, păstrând în acelaşi timp controlul asupra criminalităţii şi imigraţiei. Trebuie dizolvată moneda unică pentru ca ţările să poată din nou respira pe planul monetar şi să decidă de ratele lor ale dobânzii în funcţie de orientarea condiţiilor locale. Trebuie în mare parte dezmembrată armonizarea care şterge diversitatea.

 

Departe de a fi o sursă de conflict, naţionalismul este forţa care face democraţia posibilă. Fără această forţă unificatoare, parlamentul nu poate lua o decizie legitimă. Exemplul Belgiei arată de altfel că lipsa de unitate naţională poate face ca administrarea unei ţări să devină extrem de laborioasă. Frica de naţionalism este de natură să pună la putere un imperiu bruxelez constrângător. Ar fi momentul să nu mai fie atacat statul-naţiune.