Perversele note de subsol şi bestiile universitare


Am urmat o facultate între 1994-1998. Ai naibii terorişti, la fiecare seminar prima precizare se referea la realizarea unei lucrări şi la normele citării. Teroriştii mă obligau şi la lucrările de seminar să folosesc acele indicaţii de mă săturasem de „op. cit”, „idem”, „Ibidem”. Şi ca să-şi bată joc de mine, la lucrarea de licenţă (1998) am fost obligat, din cauza perverşilor ăstora, să mă folosesc din greu de normele citării. Am urmat o a doua facultate (1999-2004), la FF. Ai naibii perverşi, şi acolo umblau tot cu porcării de-astea de „note de subsol”, „bibliografii” şi alte alea. Cât de sadici au putut să fie ca, în loc să ne educe în spiritul progresist al diverşilor pontaci ori şercane, ne umileau creierii cu mizilicuri de-astea fără importanţă!

 

Invit şi alţi persecutaţi intelectual să protesteze cu mânie şi cu lacrimi în ochi în faţa nedreptăţii!

UITE CINE SE DELIMITA DE MARIAN MUNTEANU!


Aţi mai auzit până în aceste zile de Raeţchi-Scaraeţchi? Eu, în afară de afişele de care te loveşti pe toate străzile, n-aveam habar cine e tipul. Cică e candidat la Sectorul 5 şi s-a întărit târtiţa în el contra „extremismului legionar”. Numai că s-au găsit nişte băieţi să se uite şi în trecutul catindatului revoltat. Ţi au descoperit că respectivul a fost consilier parlamentar al deputatului… Corneliu Ciontu. Consilierul unui PRM-ist! Ceea ce îl face, nu-i aşa?, mai frecventabil în faţa mahărilor liberali! Dar oare numai acestui fapt să se datoreze ascensiunea fulminantă? Neh! Pentru că băiatu’ e băiat de băiat, adică al lui Geo Raeţchi, ăla cu „Zi-le domnu’ Geo!”, aşa ne informează „ZiariştiOnLine” – uite aici e link-ul
 
Deocamdată să observăm că prin această filieră se deschid uşile către Varan, că Varanul fiind patron de Antenă 1, automat şi porţile politice şi oengiste se deschid vajnicului „antiextremist”. Dar numai atât? Ei bine, NU! Ia uite aici ce dă de înţeles însuşi răposatul CORNELIU VADIM TUDOR, deşi remarcăm că ţinta nu era un guşter cu muci la nas precum Scaraeţchi ăsta, ci un veritabil dinozaur precum Corneliu Ciontu:
 
„O vreme, Ciontu a vagabondat, bezmetic, de la un partid la altul. În răstimpuri, îşi vărsa lapţii în fosta secretară Olimpia, ex-soţia lui Geo Raeţchi. „
 
O fi chiar mama genialului combatant? Da, chiar ea este. Aşa ne spune un contra-candidat al dânsului, Cătălin Stochiţă:
 
In afara de talentul de a “ciordi” munca si ideilor oamenilor din Sectorul 5 Raetchi are o singura calitate remarcabila oportunismul demonstrat pe traseul politic PRM-PC-PNL. Dorinta de a parveni politic este dublata de fervoarea cu care pupa in fund pe oricine l-ar ajuta putea in cariera politica de la Doamna Gorghiu – CoPresedintele PNL, Cristian Olteanu- Consilier General, Presedintele PNL Sector 5, seful clanului Olteanu care a devalizat RADET si Electrica si finatatorul campaniei electorale a lui Raetchi pina la regretatul Corneliu Vadim pentru care lipea afise electorale in anul 2004 si Corneliu Ciontu, cel care l-a angajat consilier la Parlament si l-a lansat in politica din milostenie la rugamintea doamnei Olimpia, secretara sa si mama “geniului politic” Ovidiu Raetchi”
 

Andrei Gorzo dărâmă doi dinozauri dintr-o lovitură!


Criticul de cinema Andrei Gorzo are în Dilema Veche un articol pe teme de cinema în care loveşte impostura cu pretenţii numită Radu F. Alexandru. Lovitura este atât de năucitoare încât îl atinge şi pe Vladimir Tismăneanu. Cei doi (Radu F. şi Volodea) – nişte anticomunişti verzi din tată-n fiu; Gorzo – un deliciu în articolul pe care-l puteţi citi integral aici.

 

„În deceniul precedent, nici un alt critic nu a comentat cinematografia noastră cu asiduitatea cu care a făcut-o Valerian Sava, săptămînă de săptămînă, în Observator cultural. Nici un matrapazlîc de culise – ocazionat de cine ştie ce şedinţă sau gală de premiere – n-a fost prea neînsemnat pentru el. Adunate pînă acum în două volume (urmează un al treilea), articolele lui Sava îi înarmează pe viitorii istorici de film cu o documentaţie extrem de utilă. Că Radu F. Alexandru se distinge acolo ca unul dintre villain-ii de talie medie ai perioadei, asta nu e o surpriză. Bizar e faptul că Vladimir Tismăneanu e în stare să prefaţeze elogios primul volum al lui Sava (menţionînd inclusiv nedreptăţile făcute lui Cristi Puiu) şi, în acelaşi timp, să includă numele lui Alexandru pe o recentă listă de „valori autentice“ din cultura română.”

Războiul vitejilor cu furtuna din ibric


Mare nelinişte de vreo câteva zile pe blogurile autointitulate „tradiţionaliste”. Vai, vai! Lui Valeriu Gafencu o să i se retragă prestigiosul titlu de… „cetăţean de onoare”! Al şi mai prestigioasei localităţi… Târgu Ocna! Un complot bine pus la punct de către Tontache personal, „Institutul Elie Wiesel” fiind doar aşa, de faţadă.

 

Indignarea stârnită a făcut să treacă neobservat penibilul. Pentru că este penibil să acorzi unui RĂPOSAT un titlu pe care, poate, nic nu l-ar fi acceptat sau nici nu l-ar fi dorit. Personalităţile în viaţă primesc această recompensă onorifică din partea diverselor comunităţi urbane ori rurale. Pentru ceilalţi – trecuţi între timp la Domnul – rămâne formula mai decentă a acordării numelor lor unor spaţii publice (străzi, piaţete) ori a ridicării unor monumente.

 

Între timp freamătul s-a mai domolit pentru că aleşii locali au tratat dilimandreala slugoilor de la „Elie Wiesel” aşa cum trebuia: cu sictir, în spirit cât se poate de democratic.

 

În timpul acesta omagierea publică a Mareşalului rămâne aşa cum o ştim. Interzisă.

Un dram de aritmetică pentru luminarea minţilor pleşiştilor, rostuiştilor şi pedelimbiştilor


Pentru că „dăştepţii” ăştia au o problemă cu număratul şi cu „legitimitatea”, ţipând ca turbaţii că se încalcă drepturile a peste op’şpe şi ceva de milioane, ţin să le vin în faţă cu doar câteva cifre. Fără mare filosofeală, fără bătăi de cap pentru că pot folosi pentru verificarea atât calculatorul, dar şi pixul ori creionul sau, de ce nu, telefonul mobil. Nu-i vorba de ecuaţii şi paraecuaţii ci doar de puţină atenţie. A, şi de puţină logică – aste e mai greu pentru nişte căzături cărora le lipseşte şi minima morală şi ruşine. Dar să sperăm.

 

1. La alegerile parlamentare care au avut loc pe 30 noiembrie 2008 au participat 7.238.871 alegători, ceea ce însemna o prezenţă de 39,20 % din celebra de acum „listă electorală permanentă” (18.253.616). Sursa este documentul BEC pe care îl aflaţi aici şi aici. Aceste alegeri au avut drept scop alegerea reprezentanţilor Naţiunii în forul care REPREZINTĂ Naţiunea. Toate – repet, TOATE! – regimurile au acest for, chiar şi sub forma unui simulacru, indiferent că este vorba de regimuri democratice, autoritare, comuniste, fasciste.

 

2. La alegerile pentru Parlamentul european ce au avut loc pe 7 iunie 2009 la vot am avut fabuloasa prezenţă de 5.035.299 din cei 18.197.316 alegători cuprinşi pe listele permanente, adică 27,67 de procente. Cifrele sunt preluate tot de la sursa oficilaă care este BEC, şi o aflaţi aici. Şi asta pentru ca nişte loaze şi scursori de felul lui Barroso, tante Redding ori procuroarea macovei sau acivistul Preda să aibe fumuri la cap de mari conducători ai Europei.

 

3. Peste câteva luni, pe 6 decembrie 2009, s-a desfăşurat al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Între Mircea Geoană şi Traian Băsescu. Cu patimi destule şi cu o mobilizare ridicată. Iar cifrele sunt concludente pentru un asemenea spectacol prin de încrâncenare: 10.620.116 prezenţă la vot, dintr-un total de 18.303.224, adică un procentaj de 58,02. Iar Băsescu ieşea preşedinte cu 5.275.208 voturi. Sursa iarăşi este oficială, provine de la BEC şi o aflaţi aici.

 

4. Iată că în anul Domnului 2012 am avut parte de (încă) un Referendum prin care poporul Român era consultat în chestiunea demiterii lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al ţării. Conform surselor oficiale BEC, la această consultare au participat 8.459.053 cetăţeni dintr-o listă permanentă de 18.292.464, adică o prezenţă la vot de 46,24%, iar dintre cei care s-au prezentat au votat în favoarea demiterii 7.403.836 cetăţeni, adică 87,52 % din voturile valabil exprimate. Cifrele le puteţi verifica aici, preluate tot de pe site-ul BEC-ului.

 

 

 

Şi acum să revenim la strofocaţii şi indignaţii noştri, cu pretenţii de elită, care se dau loviţi la democraţie de pretenţiile unui „grupuleţ” de 7 milioane şi ceva, care dă „lovituri de stat” şi vrea să le schimbe lor preşedintele mult iubit. Pentru aceştia, aşadar:

 

– Unde apar cele 18 milioane pentru care faceţi spume la gură că li s-ar încălca drepturile cînd se face referire la: 7.238.871 (alegeri parlamentare); 5.035.299 (alegeri europene); 10.620.116 (alegeri prezidenţiale)? Unde sunt cei 18 milioane de care vorbiţi? Sau numai la referendum v-aţi amintit brusc? Până atunci nu v-a pălit durerea de cap. Aveaţi amnezii. Numai că le aveţi în continuare. Dar în cazul dumneavoastră se numesc minciuni.

 

– Care cifră este mai mare?

 

7.403.836, câţi au spus DA la Referendum sau 7.238.871, câţi i-au ales pe TOŢI parlamentarii români? Curios lucru dar PRIMA cifră este mai mare.

 

7.403.836, câţi au spus DA la Referendum sau cei 5.035.299 care au trimis aleşi – pe TOŢI aleşii – la Buxelles? Curios lucru, tot prima.

 

7.403.836, câţi au spus DA la Referendum sau cei 5.275.208 care îl alegea pe Băsescu preşedinte? Curios lucru, tot prima cifră este mai mare. Şi de ce asta? Pentru că o bună parte din cei care îl vor demis l-au votat în 2009.

 

Voi v-aţi obişnuit cu minciuna, ca nişte fii ai minciunii ce sunteţi. Dar nu uitaţi că dacă vor tăcea oamenii, vor striga pietrele. La momentul de faţă oamenii strigă. Iar cifrele vorbesc.

Sabina Fati dă şi ea în gropile prostiei, pe urmele lăsate de Lăzăroiu


Pentru cine nu ştie, această Sabina Fati este o pulicistă publicistă care semnează condicuţa pe la organele băsiste, România Liberă şi 22. N-a auzit nimeni de această ciumăfaie pe vremea lui Ceauşescu dar, după Revoluţie, s-a lipit o vreme şi de scaunele de la Europa Liberă. Se cunoaşte acum că la respectivul post de radio puteau fi primite pegionaroizi, fie kominternişti (adică evrei). Mă rog, e problema respectivelor organe de presă ce colaboratori şi-au ales.

 

Dar în schimb devine şi problema mea atunci când sifilitica asta nuconteneşte să înjure încontinuu Biserica ortodoxă Română şi creştinismul în general. Şi a făcut-o peste tot unde s-a aflat şi se află. Ca de exemplu aici sau aici.

 

Şi iarăşi o să-i găsesc un pretext care s-o apere. Poate că o fi anticlericală şi deci nu-i nimic ilegal în asta.

 

Dar când se dovedeşte cretină de se sperie şi idioţii, atunci se schimbă calimera. Pentru că deunăzi s-a apucat să zbiere prin Băcănia Liberă cum că cine se întâlneşte cu înaltul cler al poporului armean devine automat „antiamerican”! Premierul Ponta şi preşedintele interimar Antonescu s-au întâlnit cu Catholicosul tuturor armenilor, Karekin II. Şi astă jivină ziaristică s-a trezit imediat ţâfnoasă să mustre că de ce nu l-a onorat pe un obscur birocrat american cu aceleaşi onoruri.

 

Şi apoi dă-i cu teorii conspiraţioniste, cum că Şeful Bisericii Armene ar reprezenta… Rusia, care Rusie- şi aici ţineţi-vă bine! – „încearcă să-i atragă de partea ei pe toţi liderii bisericilor frăţeşti pentru care pregăteşte o axă a ortodoxismului, iar looby-ul pro-moscovit”.

 

Fă, asta, faţă de care şi sperietorile arată mai bine, mai înainte de a da cu mucii ce-ţi curg din creier în fasolea ce-ţi pârţâie în dos, ai fi făcut mai bine să te informezi. Şi nu era nevoie să mergi prea departe. De la curul lui Băsescu s-ar fi găsit Baconski să-ţi explice clar, pe înţelesul capului tău de bibilică arogantă. Ba chiar şi MihaIL Neamţu, absolventul de securism ecumenic tot ar fi putut să-ţi îngaime câteva noţiuni lămuritoare.

 

Şi anume că Biserica Armeană NU face parte din rândul Bisericilor Ortodoxe. Ea este parte constituentă a Bisericilor Monofizite (Bisericile Vechi-Orientale, după cum le numesc catolicii). Cu acestea ortodoxia NU este în comuniune de credinţă.

 

Da, există discuţii, are loc o diplomaţie bisericească normală pentru toată lumea (nu şi pentru capul tău sec). Legăturile acestea cu lumea armeană au fost şi întârite îndeosebi cu România şi pentru faptul că, la un moment dat, Catholicos era un armean născut în România şi care cunoştea limba şi cultura română: Vazghen I. Dar ce să ştie o coropişniţă ca tine!

Memorie parlamentară de 256 Giga (II)


Mai acu’ două săptămâni m-a mâncat să-mi arunc privirea pe biografia oficială a (încă) preşedintelui Traian Băsescu. Eram şi eu curios să văd ce mare sculă fusese de-a lungul vremii acest ins care-şi dă în petec cu orice prilej. M-am uitat eu ce m-am uitat şi am rămas surprins de informaţiile sărace despre (încă) preşedintele României, dar şi de balivernele  întâlnite. Puteţi face şi dumneavoastră exerciţiul acesta intrând pe http://www.presidency.ro/?_RID=htm&id=4

M-am mirat mai întâi de lipsa informaţiilor despre parcursul şcolar al tânărului Băsescu. Prin ce şcoli a trecut, ce licee au avut onoarea să-l aibe elev? Nimic. Aşa că a trebuit să găsesc alte surse de informare.

Pe Wikipedia se spune că Traian Băsescu a terminat şcoala primară la Iaşi unde a învăţat şi în primul an de gimnaziu, la Liceul Costache Negruzzi. Perioada aceasta de un an de la Negruzzi s-a caracterizat prin mediocritate, oricât s-ar strădui cei de la PR-ul asigurat de site-ul Ziarul de Iaşi să înflorească faptele.

Apoi vine perioada Bacău, motivată de detaşarea tatălui său aici. După încheierea gimnaziului la Şcoala nr. 5 (conform Wikipedia, vezi mai sus) devine elev al Liceului de Cultură Generală Nr. 4. redenumit, prin Decretul 390 din 18 august 1970, Liceul de Matematică-Fizică „Lucrețiu Pătrășcanu”. Astăzi, Colegiul Naţional „Gheorghe Vrânceanu” din Bacău.

Şi o să mă întrebaţi: ce ne baţi la cap cu amănuntele astea? Pentru că până acum ni s-a dat impresia că ar fi fost elev al vreunui liceu militar. Ori nu a fost cazul! A absolvit un liceu de mate-fizică. O spune un fost coleg de clasă, „un prieten foarte bun”, după cum sublinia într-o primă variantă de articol Mirela ROMANET, Nicoleta BICHESCU pe siteul ZiaruldeIaşi. Menţionarea lui Ioan Martinas, „prietenul foarte bun din copilărie”, dispare brusc în variantele de după câştigarea alegerilor din 2004. Curios iarăşi! Nici în Evenimentul Zilei, nici pe HotNews nu-l mai întîlnim acest „prieten bun”.

Cred că atunci, în decembrie 2004, băsiştii de la EvZ şi Hotnews au crezut că îi fac un serviciu proaspătului preşedinte. Acum însă, cu materialul clientului, interpretarea comportamentului tânărului Băsescu poate fi văzută din altă perspectivă:

„Fosta profesoara de istorie Tudorita Condrea povesteste ca Traian Basescu era bun la istorie, dar si foarte sensibil. “Dupa ce le-am predat Marea Unire, s-a ridicat in picioare si mi-a zis ca familia lui se trage din George Pop de Basesti, unul dintre fauritorii Unirii. Am discutat apoi despre asta. Imi amintesc perfect, invata intr-o clasa la parter.”

Tipul acesta de comportament este al unui MITOMAN. Cred că psihologii au un termen anume în care să.l încadreze. Pe atunci se închipuia Pop de Băseşti (unionist ardelean de la 1918). În zilele noastre se imaginează pe rând Ion Antonescu şi Regele Mihai.

„Basescu a avut multe conflicte cu profesorii mai in virsta. “Era un copil nastrusnic. Nu prea puteai sa-i impui lui Traian constringeri absurde. Daca fortai nota, nu raspundea, nu-i convenea. Primavara cam uita de invatat”, isi aminteste Iulia Vaideanu.”

Iarăşi nişte refulări, pornite poate din conflictele cu tatăl, şi care duc la reacţii faţă de ceea ce considera „autoritate opresivă”. Închipuiţi-vă un băiat aflat în faţa unui profesor exigent şi care devine brusc opac, se închide în universul lui. De aici reacţiile lui DE ACUM faţă de toţi cei care ÎNDRĂZNESC să-i pună judecata sub semnul întrebării?

În 1971 absolvă liceul. „Ioan Martinas si Traian Basescu au fost colegi de liceu. Au absolvit o clasa de matematica-fizica a Liceului „Lucretiu Patrascanu” – actualmente, „Gheorghe Vranceanu” – din Bacau, in 1971.”, scriu cei de la Ziarul de Iaşi.

Şi de aici vine enigma!

“Apoi Traian a facut armata pentru ca s-a suparat cu taica-su’, care voia sa-l dea la o scoala tehnica militara.”, isi aminteste Elena Basescu. [mama lui Traian Băsescu, nu soţia] Aşa scrie HotNews, că vin cu materialul clientului, cum am spus.

Asta şi căutam! Arma la care a făcut Băsescu armata! Tăcere! Pe site-ul Preşedinţiei României nu se pomeneşte nimic. Nici în alte părţi nu aflăm. Se sare direct la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”: „Abia apoi a intrat la Facultatea de Marina de la Constanta. Aici a cunoscut-o pe Maria, care avea sa-i devina sotie”, continuă aceeaşi Maria Băsescu pe siteul anterior menţionat.

Deci termină liceul în 1971. Vine perioada armatei de un an şi jumătate. Logic reiese că intrarea la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” s-a produs în 1973. „Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială”, după cum spune CV-ul oficial atunci când prezintă anul absolvirii acestei instituţii de învăţământ superior. Doar că pe site-ul actualei Academii Navale „Mircea cel Bătrân” se menţionează la promoţia 1976 altceva: BĂSESCU TRAIAN, Sectia Civila – Transport Maritim – ZI.

E o greşeală de amănunt, mi se poate spune. Doar că acelaşi Traian Băsescu în dese rânduri a vrut să dea impresia că a aparţinut structurilor MILITARE ale Marinei. Ori nu a fost cazul. A absolvit Secţia de Marină Civilă, Comercială. Nimic militar, cel puţin în Marină.

A urmat apoi o traiectorie foarte curioasă în domeniul marinăresc. Ce se continuă cu una în domeniul funcţionăresc. Le aflaţi pe siteul Preşedinţiei.

Un amănunt e hilar. Se spune acolo că Băsescu a fost comandant al navei BIRUINŢA – NAVĂ AMIRAL A FLOTEI COMERCIALE ROMÂNE !!! Un site oficial al unei instituţii cu greutate în viaţa ţării nu se poate juca cu vorbele. Nu face literatură, nu recurge la procedee literare, nu se joacă de-a poetul. Sau poate au moştenit pe acolo, prin administraţia prezidenţială a (încă) preşedintelui Băsescu niscaiva politruci obişnuiţi cu limbajul bombastic al ceauşismului. Pentru că flotele comerciale NU AU NAVE AMIRAL. Acest termen se aplică flotilelor de război, navei pe care se află amiralul unei flote. În marina civilă nu interesează  că un anume om se află la cârma unui petrolier – fie el şi cel mai mare din lume – ori a unui amărât de pescador sau şlep de doi bani. Pur şi simplu nu se pune problema în modul acesta MILITAR cum ar vrea să se prezinte Băsescu a fi fost.

Întrebarea de bun simţ e alta. De ce vă tot creaţi oimagine milităroasă dar nu aţi clarificat până acum să spuneţi unde şi cum aţi făcut dumneavoastră armata, domnule (încă preşedinte) Băsescu?