Trăznaia zilei


Mai corect, TRĂZNĂILE Zilei. Pentru că sunt mai multe, iar trâmbiţele umane provin din medii diferite.

 

Să începem cu cea mai trăznită trăznaie. Una care ne reaminteşte de ceea ce s-a petrecut la Recensământ. Procuratura României – DNA, pentru a fi mai precis – a început ancheta asupra doctorului Brădişteanu. Acuza: favorizare infractorului. Şi care-s probele? Cele spuse la telefon doamnei Năstase sunt în contradicţie cu declaraţiile din faţa presei.

 

Somnilor cretini de la Procuratură, vă reamintesc a enşpea oară că nici justiţia, nici administraţia, nici medicina NU se fac la televizor. Peste tot în lume, în orice fel de regim ceea ce se ia în considerare este decizia SCRISĂ, odinul venit pe cale ierarhică, respectarea procedurilor. Dumneavoastră NU puteţi acuza pe nimeni pentru ceea ce a prezentat în faţa unor ziarişti (cu excepţia calomniilor şi defăimărilor) tot la fel cum acel imbecil de la Institutul Naţional de Statistică NU putea ordona ceva angajaţilor din procesul de recenzare prin sticla micului ecran. Ceea ce este legal şi se ia în considerare este ACTUL SCRIS, expertiza legală, diversele procese-vebale sau dări de seamă întocmite la diversele nivele de decizie.

 

Aşa că ori sunteţi PROŞTI, TEMBELI şi IDIOŢI – iar calificativele acestea vi le spun în favoarea dumneavoastră – ori sunt fapte premeditate, făcute cu bună ştiinţă. Iar în acest caz putem vorbi de SABOTAREA activităţii instituţiei în care lucraţi. Şi se poate afirma chiar TRĂDAREA interesului naţional prin dezorganizarea din interior a activităţii unei instituţii de bază a statului.

 

O a dua trăznaie îşi are rădăcina într-o anumită parte a presei, că nu se putea ca nişte „colonei” să nu-şi dea în stambă. Brusc, au lăsat-o moale cu „demnitatea deţinuţilor din puşcăriile comuniste” şi au schimbat placa. Cum sună noul hit al tonomatelor prezidenţiale? „Domle, democraţia noastră, care este încă slăbită şi fără puteri, se află într-un moment al schimbării. Iar un personaj de anvergura lui Adrian Năstase trebuia să-şi dea seama că gestul său face rău României şi împiedică întărirea democraţiei în României.”

 

Adicătelea, ce rău om mai este şi Năstase. ăsta! Numai la el se gândeşte. Ăsta în loc să fie un model care să fi ridicat nivelul politic al masselor populare, care astfel să-şi dea seama în ce stat minunat vieţuiesc, el ia pistolul şi se-mpuşcă. Urât exemplu dai masselor, domnu’ Năstase. Ruşine!

Autoritatea academică de la fundul paharului de votcă prezidenţială


Eu când mi-am scris lucrarea de licenţă am semnat o declaraţie în faţa conducerii Universităţii din Bucureşti. Nu mai sunt dator altcuiva, în nici un fel, în faţa nimănui – fie el şi Preşedintele ONU – să dau cu subsemnatul. Acelaşi lucru este valabil şi pentru lucrarea de masterat. Şi nici nu există nicăieri în lume o astfel de imbecilitate impusă de acest neisprăvit de la Cotroceni. Poate să zbiere, să urle, să scoată flăcări pe nas, să dea din ochi – nu este autorizat să-mi ceară mie socoteală asupra dizertaţiilor. Nu este de competenţa sa. Îşi depăşeşte limitele cu care este însărcinat de funcţie.

 

Dar se poate pune altfel problema. Am avut zece mii de reforme în învăţământ. Nu a existat ministru care să nu dea peste cap ce au făcut ceilalţi dinainte. Sunt enşpe mii de facultăţi private – mai ales cele de învăţământ la mare distanţă – care scot an de an milioane de absolvenţi. Sistemul doctoratelor e dat de peste 20 de ani peste cap ŞI NIMENI nu s-a preocupat să-l îndrepte. Dar avem mare grijă să instalăm camere de filmare pentru urmărirea prezumtivilor infractori de la bac.În frunte Universităţilor coteriile s-au săpat unele pe altele. Cercetarea ştiinţifică lipseşte dar nu-i nimic, avem mare grijă să impunem peste noapte sisteme utopice de tip Bologna. Pe măsură ce calitatea învăţământului scade, cres în schimb taxele. Inclusiv accesul la biblioteca universitară este taxat. Pnetru că avem mare grijă pentru formarea studenţilor, nu-i aşa?

 

Pe vremea mea (ce-am ajuns să spun!) fiecare curs începea cu o lecţie ce pregătea studenţii asupra formei în care se scrie o lucrare, cu o atenţie deosebită asupra normelor citării. Dacă veţi urmări ceea ce se publică de vreo 5-10 ani încoace, sare în ochi faptul că aceste reguli au fost date peste cap şi nu le mai respectă nimeni. Impresia mea este că nici nu mai sunt cunoscute. „Idem”, „ibidem”, „op.cit.” e posibil să pară o păsărească. Pentru că ne-am „englezit” şi ne-am „americanizat” peste noapte acolo unde ar fi fost necesar păstrarea acribiei ştiinţifice. Şi culegem roadele.