Un dram de aritmetică pentru luminarea minţilor pleşiştilor, rostuiştilor şi pedelimbiştilor


Pentru că „dăştepţii” ăştia au o problemă cu număratul şi cu „legitimitatea”, ţipând ca turbaţii că se încalcă drepturile a peste op’şpe şi ceva de milioane, ţin să le vin în faţă cu doar câteva cifre. Fără mare filosofeală, fără bătăi de cap pentru că pot folosi pentru verificarea atât calculatorul, dar şi pixul ori creionul sau, de ce nu, telefonul mobil. Nu-i vorba de ecuaţii şi paraecuaţii ci doar de puţină atenţie. A, şi de puţină logică – aste e mai greu pentru nişte căzături cărora le lipseşte şi minima morală şi ruşine. Dar să sperăm.

 

1. La alegerile parlamentare care au avut loc pe 30 noiembrie 2008 au participat 7.238.871 alegători, ceea ce însemna o prezenţă de 39,20 % din celebra de acum „listă electorală permanentă” (18.253.616). Sursa este documentul BEC pe care îl aflaţi aici şi aici. Aceste alegeri au avut drept scop alegerea reprezentanţilor Naţiunii în forul care REPREZINTĂ Naţiunea. Toate – repet, TOATE! – regimurile au acest for, chiar şi sub forma unui simulacru, indiferent că este vorba de regimuri democratice, autoritare, comuniste, fasciste.

 

2. La alegerile pentru Parlamentul european ce au avut loc pe 7 iunie 2009 la vot am avut fabuloasa prezenţă de 5.035.299 din cei 18.197.316 alegători cuprinşi pe listele permanente, adică 27,67 de procente. Cifrele sunt preluate tot de la sursa oficilaă care este BEC, şi o aflaţi aici. Şi asta pentru ca nişte loaze şi scursori de felul lui Barroso, tante Redding ori procuroarea macovei sau acivistul Preda să aibe fumuri la cap de mari conducători ai Europei.

 

3. Peste câteva luni, pe 6 decembrie 2009, s-a desfăşurat al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Între Mircea Geoană şi Traian Băsescu. Cu patimi destule şi cu o mobilizare ridicată. Iar cifrele sunt concludente pentru un asemenea spectacol prin de încrâncenare: 10.620.116 prezenţă la vot, dintr-un total de 18.303.224, adică un procentaj de 58,02. Iar Băsescu ieşea preşedinte cu 5.275.208 voturi. Sursa iarăşi este oficială, provine de la BEC şi o aflaţi aici.

 

4. Iată că în anul Domnului 2012 am avut parte de (încă) un Referendum prin care poporul Român era consultat în chestiunea demiterii lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al ţării. Conform surselor oficiale BEC, la această consultare au participat 8.459.053 cetăţeni dintr-o listă permanentă de 18.292.464, adică o prezenţă la vot de 46,24%, iar dintre cei care s-au prezentat au votat în favoarea demiterii 7.403.836 cetăţeni, adică 87,52 % din voturile valabil exprimate. Cifrele le puteţi verifica aici, preluate tot de pe site-ul BEC-ului.

 

 

 

Şi acum să revenim la strofocaţii şi indignaţii noştri, cu pretenţii de elită, care se dau loviţi la democraţie de pretenţiile unui „grupuleţ” de 7 milioane şi ceva, care dă „lovituri de stat” şi vrea să le schimbe lor preşedintele mult iubit. Pentru aceştia, aşadar:

 

– Unde apar cele 18 milioane pentru care faceţi spume la gură că li s-ar încălca drepturile cînd se face referire la: 7.238.871 (alegeri parlamentare); 5.035.299 (alegeri europene); 10.620.116 (alegeri prezidenţiale)? Unde sunt cei 18 milioane de care vorbiţi? Sau numai la referendum v-aţi amintit brusc? Până atunci nu v-a pălit durerea de cap. Aveaţi amnezii. Numai că le aveţi în continuare. Dar în cazul dumneavoastră se numesc minciuni.

 

– Care cifră este mai mare?

 

7.403.836, câţi au spus DA la Referendum sau 7.238.871, câţi i-au ales pe TOŢI parlamentarii români? Curios lucru dar PRIMA cifră este mai mare.

 

7.403.836, câţi au spus DA la Referendum sau cei 5.035.299 care au trimis aleşi – pe TOŢI aleşii – la Buxelles? Curios lucru, tot prima.

 

7.403.836, câţi au spus DA la Referendum sau cei 5.275.208 care îl alegea pe Băsescu preşedinte? Curios lucru, tot prima cifră este mai mare. Şi de ce asta? Pentru că o bună parte din cei care îl vor demis l-au votat în 2009.

 

Voi v-aţi obişnuit cu minciuna, ca nişte fii ai minciunii ce sunteţi. Dar nu uitaţi că dacă vor tăcea oamenii, vor striga pietrele. La momentul de faţă oamenii strigă. Iar cifrele vorbesc.

Cântece vechi la vremuri… noi(?): Status Quo – In The Army Now


Cu dedicaţie pentru toţi coloneii „care este” în presă, în politică şi, mai ales, printre intelectuali. Ca să vadă ce-i aşteaptă!

 

 

A vacation in a foreign land
Uncle Sam does the best he can
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now

Now you remember what the draftsman said
Nothing to do all day but stay in bed
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now

You be the hero of the neighborhood
Nobody knows that you left for good
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now

Smiling faces as you wait to land
But once you get there no one gives a damn
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now

Hand grenades flying over your head
Missiles flying over your head
If you want to survive get out of bed
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now

Shots ring out in the dad of night
The sergeant calls (stand up and fight)
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now

You’ve got your orders better shoot on sight
Your finger’s on the trigger
But it don’t seem right
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now

Night is falling and you just can’t see
Is this illusion or reality
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now
You’re in the army now
Oh, oh, you’re in the army now

Oh, oh, you’re in the army now

 

Versuri preluate de pe http://www.lyrics007.com/

Pentru cei ce nu au fost. Şi pentru cei ce nu ştiu decât să supravegheze.


Ăsta e efectul manifestaţiilor. Îţi speli năduful. Te descarci. Strigi… Adevărul… Adevărul şi numai Adevărul… Da, şi cu invective… Sânge latin ce suntem… Şi EI nu vor cunoaşte NICIODATĂ ce înseamnă asta. Pentru că EI sunt crecuţi cu mentalitate de sclavi… de slugi… de cârpe. Broscoi „intelectuali” ce fac opoziţie doar la baie în faţa becului.

 

Şi în decembrie ’89 am fost în stradă. Şi de aia sunt liber. Interior, acolo unde contează cel mai mult. Şi în primăvara lui ’90 am fost tot acolo, în Piaţă. Şi de aia sunt liber. Interior, pentru că acolo contează – după cum am spus – cel mai mult. Şi în iarna trecută am fost, tot acolo, în Piaţă. Şi de aia sunt liber. Interior. Am fost şi azi. Şi am strigat. Adevărul. Pentru a fi liber. Interior. Pentru că ASTA contează.

 

Pentru că Hristos, Mântuitorul nostru, a spus: „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” Dar EI, EI nu vor putea NICIODATĂ să înţeleagă asta. Vor scoatee tone de panglici din nas dar nu vor simţi niciodată ce înseamnă SĂ FII liber. Pentru că EI sunt leşuri umblătoare, cadavre ambulante, stafii corporale. Fără viaţă, fără simţire, fără idealuri. Doar cu minciuni. Doar cu palavre. Doar cu mizeria neputinţei lor. Doar cu mitomania perpetuă care-i conduce.

 

EI nu văd niciodată. Nu vor să vadă. Pentru că trăiesc îmn minciună. Sunt îmbibaţi cu minciună. Sunt copleşiţi de minciună. Minciuna le e plapumă, cămaşă şi iubită. Nu văd, nu au văzut şi nu vor vedea. pentru că aşa vor EI să trăiască. Aşa au trăit părinţii lor. Aşa vor trăi copiii lor. Sclavii făţărniciei, odrasle copiate la punct şi virgulă.

 

Am fost la marş. Ca să mă simt liber. Şi de aceea SUNT liber. Puţini? Da, dar liberi. Şi înzestraţi cu forţa grăuntelui de muştar. Pe care o avem. Iar EI nu o vor putea trăi niciodată starea asta. Libertatea ca un bob de muştar. Chiar cu stricta supraveghere. O veţi vedea în imagini, mai jos. Flancaţi de maşini. Şi un BMW al Poliţiei, Cadou de la tanti Merkel. „Că e damă bine”, vorba lui nenea Iancu, Dumnezeu să-l odihnească.

 

EI, la care m-am referit, nu sunt poliţiştii, nici securiştimea. EI sunt copiii minciunii. Şi nu vor cunoaşte în veci libertatea.