Cele mai bune 10 filme istorice româneşti. Top personal


Locul 2: Ecaterina Teodoroiu

Se ia un personaj eroic românesc, se evită clişeele, se driblează cenzura, se alege o actriţă cu temperament iar la cârmă se pune un regizor cu succes la public. Rezultatul se prezintă spectatorului în sala de cinema.

Regizorului Dinu Cocea trebuie să-i mulţumim pentru seria cu Haiducii. Şi unul din scenarişti (Mihai Opriş) lucrase la aceeaşi serie. Este un film în care roulrile principale au fost acordate unor necunoscuţi. la acea dată. Numele mari au primit rolurile secundare.

Ca structură a „poveştii”, fiecare scenă se află sub amprenta morţii, de la început până la sfârşit. Foarte nepotrivit cu triumfalismul unui anumit gen dorit de propagandă. Mai curând apropiat de acele vorbe care fac istorie de pe timpul lui Tudor Vladimirescu: învăţătoarea Cătălina a îmbrăcat şi ea cămaşa morţii. Cam extremist mesajul pentru gusturile europene ale unora iar acest lucru nu se iartă. Başca faptul că nu găsim nici un cuvinţel despre „lupta de clasă” – doară suntem în preajma măreţului „Octombrie roşu”. Nu, acest lucru nu poate fi iertat. Nici măcar astăzi.

Cele mai bune 10 filme istorice româneşti. Top personal


LOCUL 10: Porţile albastre ale oraşului

 

Construit pe un scenariu scris de Marin Preda, filmul regizat de Mircea Mureşan se ocupă de destinele soldaţilor unei unităţi de artilerie antiaeriană de la marginea Capitalei. Cotitura de la 23 august îi pune pe membri acesteia în situaţia de a lupta împotriva foştilor aliaţi, pentru a proteja Bucureştii de atacurile aviaţiei germane.

 

Apărut pe crane în 1973, accentele de propagandă politică sunt abia vizibile şi filmul poate fi văzut cu plăcere şi acum , la atâţia ani de la premieră.

 

Coloana sonoră se bucură de prezenţa lui Doru Stănculescu şi Dan Andrei Aldea.