Mega-gheșeft joianisto-câțist


Mega-gheșeft joianisto-câțist: România a comandat doze de „vaccin” de două ori mai multe decât populația reală a României.
Conform declarațiilor acestuo individ, A. Baciu, secretar de stat în Ministerul „Sănătății”, statul condus de cei doi pseudo-liberali a comandat „13 milioane doze Pfeizer, alte câteva milioane Moderna și tot atâtea Astra-Zeneca”.
Populația reală a României este de sub 15 milioane (și e o cifră optimistă). Din cei 19 milioane din datele MAI trebuie să scădem peste 4 milioane plecați în Italia, Spania, UK.

Klaus Iohannis sub atacul lui… Soros


Face vâlvă în zilele acestea (dar şi de ceva vreme) dosarul care priveşte o fostă (acum) proprietate a familiei Iohannis. Toţi ăia care sucesc dosarele infractorului Voiculescu pe toate feţele şi înjură deciziile Justiţiei iată că în cazul Iohannis declară sus şi tare că „Justiţia e sfântă şi nu supun deciziile acesteia discuţiilor). Mai, mai să-i crezi. Nu e cazul şi cu mine.

 

Şi asta pentru că mi-am aruncat ochii pe materialul publicistic (realizat de Rise Project) ce a contribuit la mediatizarea pe scară largă a chestiunii cu pricina. Şi mi s-a părut o ÎNSĂILARE ridicolă de pretexte şi chichiţe penibile. Practic – dacă citeşti printre rânduri – mai că se preaslăveşte legea bolşevică a lui Ilici Iliescu prin care casele naţionalizate, în loc să revină moştenitorilor, erau vândute chiriaşilor, securişti sau aparţinători unei anumite etnii, mare parte. Drepturile provenind din relaţiile de rudenie sunt desfiinţate. NU SE INVOCĂ NICĂIERI LEGEA 10 pe 2001 şi legislaţia privind restituirea proprietăţii ce a apărut în continuare. Dar pe mine nu aceste lucruri mă interesează – această e problema avocaţilor şi „competenţelor” lor angajaţi de domnul Iohannis.

 

La altceva m-am uitat eu şi am încercat să văd dacă mi se confirmă bănuiala. Şi mi s-a confirmat. CINE SE AFLĂ ÎN SPATELE „RISE PROJECT”, această „comunitate de jurnalişti, programatori şi activişti” – după cum se autocaracterizează,  şi a campaniei de presă? Ia să vedem, ghiciţi? Întrebare retorică de vreme că am pomenit încă din titlu.

 

În subsolul site-ului cu pricina aflăm următoarele entităţi partenere: HotNews (site-ul celebru pentru băsismul lui – nu ne interesează acum), Investigative Dashboard, OCCRP, VIS, Programul de Cooperare Elveţiano-Român. Spre diferenţă de alte site-uri mai transparente, nu există o pagină care să indice finanţatorii direcţi ai site-ului Rise Project. O să pornim prin urmare de la aceste indicii.

capture1

Să o luăm încetişor. Cine se află în spatele Investigative Dashboard (chiar aşa scrie!)? Păi se găseşte tot OCCRP menţionată mai sus, cât şi… Open Society Foundations, ONG-ul finanţat direct de George Soros. Mai există alte trei societăţi partenere din care două sunt în conexiune directă cu acelaşi OCCRP. Remarcăm că investigaţiile asupra corupţiei din Rusia lui Putin sunt aproape nule, ca amploare, în timp ce o felie sănătoasă o reprezintă tunurile financiare date în Ucraina.

 

capture_2

Programul de Cooperare Eleveţiano-Român pare a fi mai mult o oaie de muls. De exemplu, după o examinare sumară, pentru Fondul Tematic Securitate a fost finanţat un consorţiu format din SC Team Consult SA, Coginta şi DGAF. Ca un făcut, cel puţin o persoană se află în fruntea a două societăţi beneficiare. Blaise Bonvin e ştab şi la Coginta, şi la Team Consult.

 

capture_3

VIP (Visual Investigative Scenarios) ar reprezenta doar o secţiune a OCCRP, un site care ar descrie vizual conexiuni între oameni, bani, societăţi. E creat de OCCRP, Rise Project, QuicData (care a realizat şi grafica site-ului Rise Project) şi finanţat de… Programul de Cooperare Elveţiano-Român şi de Internaţional Press Institute (IPI). Cine se află printre finanţatorii IPI? Ghiciţi? Aceeaşi Open Society Foundations a lui Soros:

 

capture_4

Şi acum ajungem şi la OCCRP –  Organized Crime and Corruption Reporting Project, organizaţie a cărei activitate nu ar fi posibilă (aşa scrie acolo!) fără susţinerea: USAID from the American People, Programul de Cooperare Eleveţiano-Român şi… Open Society Institute alături de Global Investigative Journalism Network.

 

capture_5

Şi cine ar finanţa această Global Investigative Journalism Network decât acelaşi George Soros a cărui fundaţie se află în topul donatorilor:

 

capture_6

Ne întoarcem puţin la punctul de început. La articolul publicat de Rise Project ca să-i vedem autorii: Ionuţ Stănescu şi Victor Ilie. Cinse sunt aceştia aflăm din descrierea postată pe siteul gazdă:

 

Victor Ilie „a absolvit în 2012 Facultatea de Jurnalism la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Acolo, a scris doi ani la Opinia Veche (fostă Opinia Studențească) și a avut emisiuni la Radio România. În București, el a scris reportaj pentru Jurnalul Național și a activat în cadrul proiectului Casa Jurnalistului. Victor este autorul investigatiei “Parcul de distractii din fabrica de diamante” – finanțată de Freedom House România în cadrul proiectului “Grants for Investigative Journalism” . În trecut, Victor a mai colaborat cu Suplimentul de Cultura, The Industry, Obiectiv de Suceava și În Premieră cu Carmen Avram.”

AHA! Deci în cazul său George Soros (aka Freedom House România) şi-a dat mâna cu „Varanul” Voiculescu.

Despre Ionuţ Stănescu aflăm că „este reporter liber profesionist. A lucrat la Departamentul de Investigaţii al ziarului „Evenimentul zilei”, a colaborat cu „Jurnalul Naţional” şi cu „Adevărul”, scriind articole foarte variate ca temă şi gen jurnalistic.” şi alte blablabla-uri. Eu, ănsă, i-am aflat semnătura într-o publicaţie străină – The Nation – o publicaţie a cărei ideologie (ce ciudat!) este foarte SOCIALISTĂ şi, în acelaşţi timp, PRO-PUTINISTĂ.

 

Oare aici să aflăm cheia acestui atac insidios la preşedinţie? În alianţa dintre interesele („progresiste”) ale lui George Soros cu interesele geopolitice ale lui Vladimir Putin?

 

Gaudeamus 2014: România volumului bine vândut


Klaus Iohannis – „Pas cu pas”

Lansarea la editura „Curtea Veche” a volumului „Pas cu pas”, în cadrul “Târgului internaţional GAUDEAMUS Carte de învăţătură – 2014″ pe data de 19 Noiembrie 2014. Au ţinut câte un scurt cuvânt Grigore Arsene, Cristian Ţopescu şi autorul, Klaus Iohannis, preşedintele ales al României.

Pentru că sosisem din vreme, am reuşit să-mi găsesc un loc mai în faţă. Apoi am stat aproape două ore la coadă la autograf. După mine au mai stat alţii încă mai bine de o oră. S-au vândut, din câte am înţeles, 4000 de exemplare în ziua respectivă iar vânzările au continuat în zilele următoare.

 

 

Gaudeamus 2014: singurătatea „Arogantului” de cursă lungă


 Gaudeamus 2014: Adrian Nastase şi „Cele doua Românii” ale sale

 

Fostul premier Adrian Năstase şi-a lansat duminică, 23 Noiembrie, o nouă ediţie a cărţii sale, „Cele două Românii” (Editura Niculescu), în cadrul “Târgului internaţional GAUDEAMUS Carte de învăţătură – 2014″. Sala a fost plină de public (şi de presă) dar mai puţin plină de tovarăşii săi de idei şi de guvernare. Mai precis, nu s-a zărit picior de pesedist marcant. Doar un Mircea Chelaru dintre personajele mai pregnante de pe la noi, care personaj nici măcar nu aparţine formaţiunii social-democrate. Discursul lui Adrian Năstase a fost premers de acela al unui cunoscut ziarist din trustul lui Voiculescu, Lucian Avramescu, dar care a avut nişte cuvinte acide care l-au ţintit pe candidatul perdant de la prezidenţiale („parvenit”, „bine că a pierdut” – sic!).

Apropo, Adrian Năstase este şi un blogger de succes. L-or viza şi pe el invectivele aduse de Mircea Badea vieţuitorilor lumii virtuale?

 

 

 

AU MINŢIT! Rezultatele erau previzibile!


Cât de mare le e tupeul de vreme ce, cu doar două zile înainte de tutul doi, fluturau acele cifre care dădeau o victorie detaşată a lui Ponta (55 contra 45 procente)? Cât de enormă obrăznicie pot avea ca să afirme ei, a doua zi după duşul rece al alegerilor să afirme senini (toţi aceşti, sociologi, politologi, antropologi şi alţi …ologi) că „mica” eroare a fost cauzată doar de prezenţa neaşteptat de mare de la urne? „Mica” eroare o constituia, ca în „Două loturi”, că era vorba de „viţeversa”. Că Iohannis a căştigat la aproape 10 procente diferenţă. Păi doamnelor şi domnilor diverşi „…ologi”, eroarea dumneavoastră nu era de 2,5-3%, ci ajungea la aproape 20 (DOUĂZECi) la sută, DE OPT ORI MAI MARE, aproape, decât marja de eroare. Cum puteţi pretinde pentruvoi, ăştia de sunteţi „…ologi”, că nu aţi prevăzut, că aţi fost surprinşi, că v-a luat pe nepregătite? Eu nu vă cred! Ba mai mult, vă acuz de minciună. Şi iată de ce:

Pe programele Televiziunii naţionale (nu mai ştiu dacă e vorva de TVR1 sau TVR2) s-a făcut o analiză a structurii votanţilor celor două personaje din tutul doi pe baza sodajului CURS. În cazul lui Iohannis, 22% (douăzecişidouă procente) din alegători se hotărîseră în ultima clipă să-l voteze, adică în chiar ziua scrutinului. „Aha!”, veţi spune, „iată de unde vine surpriza”. Numai că în cazul lui Ponta, 28% (DO-UĂ-ZECI-ŞI-OPT procente) au făcut acelaşi lucru în legătură cu candidatul lor. În schimb, în cazul lui Iohannis, peste 30% decisese să-l voteze între cele două tururi – adică au fost influenţaţi fie de scandalul din primul tur, fie de prestaţia acestuia de la dezbateri (sic!). În cazul lui Ponta, între cele două tururi mult mai puţini se convinseseră să-l voteze. ceva peste 20%. Şi acum, să stăm cu cifrele în faţă!

Iohannis, după numărarea a 99% la BEC, obţinuse 6.242.825 voturi. Din acestea, dacă scădem aproximativ 340.000 cât a luat în diaspora (pentru că nu erau luate în calcul la sondaje), obţinem undeva la 5.900.000 alegători. Din aceştia scădem cele 22 procente care s-au decis abia duminică să-l voteze şi obţinem aproximativ 4.600.000 alegători decişi ÎNAINTE de urul doi să-l aleagă. Cu 1.800.000 mai multe intenţii de vot decât în primul tur.

Facem acelaşi lucru cu Ponta. Din 5.211.097 anunţate de BEC scădem cele aproximativ 40.000 obţinute în străinătate şi ajungem la aproximativ 5.170.000 votanţi în ţară. Din aceştia extragem cele 28 procente de votanţi luminaţi în ziua votului şi obţinem – ghiciţi? – aproximativ 3.730.000 alegători decişi să-l voteze înainte cu cel puţin o zi înaintea scrutinului. Adică Ponta reuşise să atragă doar vreo 900.000 de votanţi faţă de primul tur.

Punem în balanţă: 4.600.000 (Iohannis) contra 3.750.000 (ca să rotunjesc). Diferenţa apare EVIDENTĂ oricui. Mai mult, putea fi observată prin analiza redistribuirii perdanţilor din turul întâi. Şi cu toate acestea, ni se livrau numai şi numai sondaje mincinoase. Cu diferenţe aberante. Încă un şir de minciunele la ctiv, încă o decredibilizare…

Blitzkrieg electoral


Pe scurt, de la un handicap de 10 puncte procentuale (30% contra cele 40% ale lui Ponta), prin greşelile enorme ale echipei de la PSD dar şi printr-o atitudine consecvenră cu sine însuşi, candidatul ACL Klaus Iohannis a reuşit şocul electoral. Printr-o mobilizare ivită şi din reacţia de mânie, handicapul s-a transformat într-un avantaj de 10 procente în faţa lui Victor Ponta, cu un rezultat parţial oficial arătat în dimineaţa aceasta de către BEC. O ciudăţenie numerologică a însoţit ambele tururi şi parcă a fost semn al virajului de 180 grade. Pe 2 noiemnbrie, tot nişte rezultate parţiale oficiale arătau, şi mă bazez doar pe memorie, un 30,44 contra 40,33 la sută; astăzi prezentau un alt zdrobitor rezultta TOT ÎN OGLINDĂ: 54,81 contra 45,18.

 

20141117_050222_2