BREXIT sau sfârşitul şmecheriei franco-germanice


În urmă cu câteva ceasuri poporul britanic a decis în majoritate, prin votul dat la referendum, ieşirea Regatului Unit din componenţa Uniunii Europene. Câteva lucruri îmi par că au influenţat atitudinea electoratului britanic şi acestea au o componentă comună: aşa-zisul motor frnaco-german al UE.

În primul rând, politica de austeritate impusă de Merkel tuturor ţărilor din componenţa structurii europene. O austeritate cuprinsă într-o formulă foarte simplă: DEFICIT DE MAXIMUM 3 PROCENTE din PIB. Numai că în timp ce majoritatea ţărilor se zvărcoleau sub acest pat al lui Procust economic, s-a descoperit că existau câteva ţări mai egale decât altele şi pentru care limita se întindea spre 5%. Care erau aceste ţări? Exact Germania şi Franţa, care pretindeau celorlalte plafoane stricte.

În al doilea rând, ŢEAPA DATĂ UCRAINEI. Adică statului a cărui integritate teritorială fusese garantată atât de Rusia, cât şi de SUA în rând cu Marea Britanie. Mai întâi, o invitaţie de aderare la Uniunea Europeană. Apoi – după ce acest stat devine ţinta agresiunii Rusiei – urmează un tangou politic extrem de ciudat între Rusia şi UE. Aceleaşi Germania şi Franţa îşi arogă rolul de primadonă în politica externă a UE şi impun planuri utopice de pacificare, mai curând mijloace prin care i se recunoaşte Rusiei, prin status quo-ul impus prin acordul de la Minsk, achiziţiile teritoriale. Pentru că doar naivii ar putea să creadă că Rusia ar mai restitui Crimeea sau că şi-ar retrage „voluntarii” din Donbas. În dosraul ucrainean putem vorbi fie de miopie crasă politică – ţinând cont de faptul că, prin măsurile luate, Rusia consideră UE drept inamic al ei (şi atunci de ce să cocoloşeştii o putere care te consideră aşa?) – fie vorbim de înţelegeri secrete prin care spaţiul răsăritean a fost împărţit în zone de influenţă între Rusia, pe de-o parte, şi binomul franco-german. Şi ca să ni se întărească această bănuială, iată că doar cu câteva zile înaintea referendumului din Marea Britanie, domnul Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei, devine vocal faţă de politica de apărare a NATO şi cere ridicarea sancţiunilor impuse Rusiei! Ciudate pretenţii faţă de o organizaţie militară susţinută în principal de efortul SUA şi britanic.

Ceea ce a pus capac (şi la care a făut referire cam orice comentator) a fost politica faţă de migrarea în massă, legată de evenimentele din toamna anului trecut, când peste un milion de persoane au trecut ca prin brânză peste frontierele UE, atraşi de mesajele doamnei Merkel, total opuse tratatelor europene. NU numai că puhoiul de oameni a înspăimântat în măsură foarte mare, dar inducerea ideii că acest şuvoi este infiltrat la greu de islamişti fanatici a făcut ca groaza să crească. Şi acest lucru în condiţiile în care Franţa (şi Belgia) erau răvăşite de atacuri teroriste, penetrate aceste ţări de reţele de insideri, de radicali neaoşi, cu cetăţenie europeană. Ca o paranteză, observăm că discursul oficial al acestor două ţări (Germania şi Franţa) e foarte deschis emigraţiei – chit că ţări precum Grecia şi, mult mai mult, Italia şi Spania sunt răvăşite şi lăsate fără sprijin real – dar evită să facă trimitere la calvarul prin care trec creştinii din Orientul Mijlociu în faţa terorii islamiste, teroare alimentată de material uman născut şi crescut în Europa, mai ales provenit din mediile stângiste şi atee.

dacă adăugăm şi birocraţia înfiorătoare şi OPACĂ controlului democratic, tabloul Uniunii Europene trebuie că s-a prezentat în mod foarte fioros participanţilor la scrutinul organizat pe 23 iunie.

Dar ce se va întâmpla după ieşirea efectivă?

Mi se pare că un efect pervers va fi că, prin ieşirea regatului Unit şi, de aici, prin pierderea accesului la resursele energetice din Marea Nordului, Germania va fi aruncată şi mai mult în braţele sirenei energetice ruseşti! Şi UE împreună cu ea!

Să sperăm că nişte capete lucide vor preîntâmpina un astfel de scenariu şi vor impune reconstituirea Uniunii Europene pe noi baze. O Europă a naţiunilor, fără acel monstru birocratic de la Bruxelles, o Europă în care motorul prosperităţii să nu duduie doar în beneficiul Germaniei, ci al tuturor partenerilor. O Europă FĂRĂ MAI MULTE VITEZE, fără aberaţiile corectitudinii politice pe care tot încearcă să le dicteze, fără „multiculturalisme”, şi în care, pentru că a fost regândită, să poate fi acceptată (de ce nu?) Marea Britanie din nou.

Bookfest 2014: „Winston Churchill, tânărul titan” prezentată de George Cristian Maior


Vineri, 30 Mai, în cadrul Salonului internaţional de carte „Bookfest 2014”, la standul Editurii RAO a avut loc lansarea cărţii lui Michael Shelden, „Winston Churchill, tânărul titan, în prezenţa celui ce a asigurat un cuvânt înainte, domnul George Cristian Maior. Evenimentul venea în imediata continuare a cărţii lui Ioan Mircea Paşcu despre care am pomenit anterior. Deci băieţii erau tot acolo. Doar microfoanele erau, în majoritate, al altora.

 

 

Planurile pe termen lung ale Rusiei


Iniţial, aceste vorbe s-au vrut doar o replică postată pe Facebook. Până la urmă a ieşit altceva care se potriveşte, în schimb, ca o mânuşă pentru declaraţiile lui Dughin de mai an.

 

Unul din scopurile agresiunii ruseşti aspra Ucrainei este şi acela de A AJUNGE LA GRANIŢA CU UNGARIA. Apoi, prin pirueta geopolitică a ungurilor, Rusia se va împlânta până în miezul Europei. În flancul sudic, aceeaşi Rusie va profita de disidenţa (deja manifestă) a Ciprului (prin care se va lovi şi Turcia), a Bulgariei şi,dacă băgăm de seamă inanţarea acordată extremiştilor eleni, a Greciei. Scopul: strămtorile de la marea Neagră. De aici, mai departe destabilizarea are în vedere tot bazinul mediteranean: Italia (prin Liga Nordului şi, se pare, prin Mişcarea 5 stele), Spania – prin susţinerea tendinţelor secesioniste catalane şi basce. Dar şi în nordul Europei Rusia vizează pe termen lung, prin sprijinirea diverşilor agenţi de dezagregare a statului britanic: independenţa Scoţiei, UKIP (vizând prăbuşirea UE). Scopul? Strămtorile deţinute de Danemarca. În lipsa britanicilor care să dea sprijin politico-militar, Danemarca devine o jucărie în faţa agresiunii ruseşti.

Războiul nedeclarat (I)


Un militar ucrainian deja ucis. Conform publicaţiei The Guardian, acesta fusese folosit drept „scut uman”.

 

Tot conform aceleiaşi publicaţii, astăzi a fost înregistrată şi prima victimă din rândul tătarilor, un bărbat ucis în bătaie.

 

Turcia a ameninţat Rusia că VA ÎNCHIDE ACCESUL PRIN STRÂMTORI navelor ruseşti.

 

Willem Hague, secretarul cu afaceri externe al Marii Britanii, cu o declaraţie în Parlament: „încă nu am văzut ce este şi mai rău în această criză” (a Crimeei).

 

În presa română…. pace, linişte şi trăncăneală.

Noua mari companii multinaţionale implicate în supravegherea cetăţenilor


Conform Washington Post (citat prin intermediul BBC) serviciile de spionaj anglo-americane folosesc în supravegherea populaţie datele furnizate de nouă mari companii. Este vorba de Microsoft, Yahoo, Google, Facebook, PalTalk, AOL, Skype, YouTube, Apple.

Adică aveşi pe calculator sistemul de operare Windows? Hop, la tăticu’ vostru cu tot ceea ce conţine hardul respectiv. Folosiţi programele din cadrul Office (Word-ul, Excel etc.), tăticuţu vostru ştie imediat ce conţinut au documentele.

Acelaşi lucru se petrece şi în cazul în care aveţi produse Apple (Mac-uri, tablete, playere).

Folosiţi mesageria instant şi poşta electronică de la Yahoo? Să fiţi siguri că e-pistolele sunt transmise şi băieţilor cu ocii albaştri. La fel şi dacă folosiţi softurile de VoIP precum Skype, AOL, PalTalk (de aceasta din urmă aud pentru prima dată), conversaţiile sunt ascultate şi vizionate  şi de terţe perechi de ochi şi de urechi.

Google furnizează şi el datele confineţiale, s-ar zice, de poştă electronică dar vine şi cu rezulatetele căutărilor pe care e face fiecare persoană pe motorul de căutare.

Despre Facebook ce poţi să mai spui! Acolo se ştia de mult!

YouTube dă imediat informaţii cu privire la clipurile încărcate şi la profilul celor ce se folosesc de platformă.

Big Brother ajuns realitate! Şi este doar vârful aisbergului! Drepturile omului nu mai contează, o hârtie de şters windosul..

Un scandal koşer


Cred că multă lume se întreabă ce-i cu tevatura asta aşa de mare legată de carnea de cal găsită în produsele tip lasagna ori în chiftelele vândute în  Marea Britanie. O privire aruncată asupra etichetelor de pe conserve ar fi suficientă pentru orice ca să fie de acord că mâncăm efectiv rahaturi. Pentru acelea nu se burzuluieşte nimeni. Atunci de ce pentru folosirea cărnii de cal?

 

Răspunsul este foarte simplu: religia iudaică interzice nu numai consumarea cărnii de porc ci şi (ghiciţi?) a cărnii de cal.

 

Oi, oi! Să vedeţi de acum ce răzbunări!

Imnul României maltratat de britanici la meciul de box Bute – Froch


În urmă cu câteva minute, în deschiderea meciului dintre Bute şi Froch, imnul României în variantă orchestrală a fost înjumătăţit. Spectatorii care intonau cu patos s-au trezit că nu mai au cum cânta jumătate din „Deşteaptă-te Române” pentru că fusese tăiat.

 

UPDATE!

 

Acum există şi proba video. Ea poate fi vizionată aici: http://youtu.be/Mc9tcEsoAB0

 

Nu există permisiunea pentru partajare pe bloguri şi reţele dar puteţi să verificaţi acolo, pe canalul celui care a încărcat tot meciul de box, ceea ce vă scriu în continuare:

 

Minutul 05.23 – se cîntă God Save the Queen. Integral! (până la 06.04)

 

Minutul 06.11 – începe Imnul României. Atunci cînd ar fi trebuit să se cânte versurile „La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani” înregistrarea se opreşte brusc, lăsându-i pe suporterii români în ceaţă, (minutul 6.43) şi se trece la un fragment di Imnul Canadei, care şi el este, am impresia, maltratat, pentru că se întrerupe brusc la minutul 07.14

 

JIGNITOR şi UMILITOR

 

Ruşine britanicilor! Dar-ar Ăl de sus să vă umpleţi la Olimpiadă de toţi cerşetorii din lume!