Gabriela Adameşteanu nu are habar cine a fost Vintilă Horia: „A fost un fascist care a scris Ard malurile Nistrului”


Nu ştiu cum le împleteşte Dumnezeu dar ieri seară, 30 Octombrie,  am avut prilejul de a mă afla în faţa a doi câştigători de premii Goncourt şi a unei editoare. Evenimentul s-a petrecut în incinta Institutului Francez din Bucureşti sub forma unei discuţii numite „Din culisele premiului Goncourt”. În afară de François Weyergans şi Paule Constant a fost alături şi editoarea Marie-Catherine Vacher de la Editions Actes Sud. Evenimentul era prilejuit de prima ediţie „Lista Goncourt – Alegerea studenţilor români” având-o ca preşedintă de onoare pe Gabriela Adameşteanu, prezentă şi domnia sa în holul Institutului. Ca o paranteză, astăzi va fi anunţată preferinţa studenţimii române, tot la Institutul francez, la ora 15.

 

Să revenim însă. După ce am invitaţii şi-au expus părerile, au istorisit anecdote literare, opiniile despre industria premiilor, a venit şi momentul întrebărilor dinspre public. N-am avut ce face şi am vrut să aflu cum se raportează faţă de Vintilă Horia şi problemele legate de acordarea premiului Goncourt acestui scriitor român pentru romanul „Dumnezeu s-a născut în exil”. Ei bine, aici s-au fâstâcit – nu atât incomodat (deşi franceza mea de baltă şi cu accent groaznic avea de ce să-i incomodeze) – pentru că nu erau stăpâni pe subiect. Nu ştiau despre scandal, despre personalitatea scriitorului Vintilă Horia, anul în care s-au petrecut lucrurile, romanul în discuţie…

 

Au întrebat-o şi pe Gabriela Adameşteanu (ah! nu mai aveam memorie în aparat!) – şi o să redau din memorie dialogul, care era evident în franceză:

– Gabriela, ce părere ai despre chestiune?

– Care chestiune? (exact în momentul în care pusesem întrebarea lipsise din sală).

– Cea despre Vintilă Horia…

– A! Cred că s-a petrecut imediat după război. A fost fascist, a colaborat cu extrema dreaptă şi a fost reclamat acest lucru. ceva asemănător cu cazul Emil Cioran. Cred că prin ’52…

– Nu cred, am intervenit şi eu, mai degrabă prin 1958, 59, 60.

Şefa de la „22” a continuat însă mai departe:

– În timpul războiului a publicat scrieri fasciste. „Ard malurile Nistrului”…

– Virgil Gheorghiu a scris „Ard malurile Nistrului” , i-am replicat repede.

 

Paule Constant luase între timp un volum care cred că se referea la istoricul decernării premiilor Goncourt şi exclamă: „Am găsit! 1960!” după care începu să citească tot episodul neplăcut. Cu cât pătrundea mai mult în subiect, cu atât mai mult citeam pe feţele invitaţilor francezi stupefacţia. Nu cred că s-au aşteptat ca cineva să facă gestul de a refuza premiul. Iar acea persoană să fie un român, din ţara în care se aflau în acel moment. Şi nici că singularitatea actului a fost întârită prin decizia comitetului de organizare de atunci de a nu mai acorda altcuiva recompensa în acel an.

 

Paule Constant

 

François Weyergans & Paule Constant

 

Gabriela Adameşteanu

 

Marie-Catherine Vacher

 

Paule Constant

 

Marie-Catherine Vacher, François Weyergans & Paule Constant