Ştiri trecute cu vederea


În mod normal un jurnalist ar fi trebuit – atunci când s-au lovit de chestiunile pe care le voi aminti – să se pună pe săpat. Dar jurnalistul român numai jurnalist nu este. Puteţi să-i spuneţi cum vreţi – agent de influenţă, agent acoperit, lingău, pupincurist, şantajist – numai jurnalist nu. Şi de ce mă pronunţ aşa sever? Păi să vedem două chestioare în care „jurnalistul” român s-a strofocat să ancheteze.

Din întâmplare am dat la un moment dat de o ştire televizată în care e vorbea de reconstituirea în anumite laboratoare a propagării focului în cazul „Colectiv”. Ei bine, au încercat în tot felul şi răspândirea viteza propagării nu reuşea să o atingă pe aceea din clubul cu pricina. Cu diverse grosimi ale spumei, cu diverse materiale – nimic! Apoi, după ce am dat, mă repet, întâmplător de ştire, nu s-a mai pomenit nimic de ea. Pesemne dădea peste cap scenariul oficial şi nu era bine pentru răspândacii din presă.

O a două ştire era legată de firma „Brădet”, acuzată că a infestat cu e-coli un copil din… Italia. Au vuit televiziunile la prânz pentru că seara să se oprească brusc şi, mai apoi, să nu se mai pomenească nimic. Nimic despre o conexiune „Italia- Brădet”. Nu că ar fi fost dar, după ce au făcut atât de mult tam-tam, aceste mijloace media ar fi trebuit să lămurească lucrurile – eventual să-şi ceară scuze – să pună ordine în informaţii, să lumineze telespectatorii. Nimic. Doar patronul de la „Brădet” care s-a apărat cum a putut mai bine. Dar de Italia aţi auzit ceva? Nimic, repet!

De ce nu s-a auzit? Pentru că prestatatorii din presă ar fi ajuns, în cazul în care s-ar fi ocupat de caz, la nişte subiecte care ar fi deranjat aranjamentele unora. Pentru că italienii au profitat de ceea ce se întâmplă în România – unde ţapul ispăşitor este deocamdată doar firma „Brădet”, spre a arunca oprobiul public asupra lactatelor provenind din ţara noastră. Pentru că se pare că în Italia se importă foarte mult lapte din Ungaria şi România cu care se fabrică produse „100% italiene”. Ceea ce dăunează producătorilor tradiţionali italieni, care au găsit acum motiv să propage ideea cum că e-coli egal România. Dar şi un motiv de atac la practicile comerciale UE, şi aici devine interesantă problema.

Pentru că ajungem la întrebarea logică: cine e interesat în internaţionalizarea crizei SHU (Sindromului Hemolitic Uremic)? Şi cine trage foloasele din iscarea unui nou punct de divergenţă în cadrul Uniunii Europene plecând de la laptele (pretins?) românesc şi unguresc?

Totul pentru Front(ul neofesenist), totul pentru general Izmană


De ce a început să guiţe brusc jagardelul de avocat (traseistul care l-a săpat temeinic pe Vadim, jivina care s-a asigurat temeinic, în calitate de avocat al apărării – sic! – că Adrian Năstase va ajunge la puşcărie), tovarăşul Lucian Bolcaş, că nu vede el BOR la clubul-templu satanist? De ce, după ce TVR – instituţie naţională întreţinută din banii tuturor românilor – nu a intrat în noaptea de vineri spre sâmbătă nici un minut în emisie spre a acoperi evenimentul tragic, a doua zi Titi Dincă era prezentat mai ceva ca un erou pentru faptul că „ar fi cedat imagini televiziunilor străine” şi, în acelaşi timp, acelaşi Titi Dincă se arăta extaziat de reacţia promptă a serviciilor de intervenţie? Ei, răspunsul mi l-a dat un intervenient la un articol al lui Radu Moraru şi pe care îl voi reda mai jos. Cei care au urechi de înţeles vor înţelege.

 

radu • 9 ore în urmă 

 

Ordin pe unitate in Sistem:Biserica este de vina,pentru ca nu au venit preotii sa tina slujba la locul tragediei!Unde s-a mai vazut asa ceva?Nici la atentatele de la New York,sau la tragediile aviatice nu a venit vreun sobor de preoti,episcopi,rabini,muftii sau ce vreti voi sa tina slujbe!Preotii nostri se roaga in biserici,ca asa e crestineste! Despre Ponta,Arafat,Piedone,Gen Izmana,ISU si toate organele statului mai putin! Daca ne prostesc astia in halul asta atunci ne meritam soarta!”

AU MINŢIT! Rezultatele erau previzibile!


Cât de mare le e tupeul de vreme ce, cu doar două zile înainte de tutul doi, fluturau acele cifre care dădeau o victorie detaşată a lui Ponta (55 contra 45 procente)? Cât de enormă obrăznicie pot avea ca să afirme ei, a doua zi după duşul rece al alegerilor să afirme senini (toţi aceşti, sociologi, politologi, antropologi şi alţi …ologi) că „mica” eroare a fost cauzată doar de prezenţa neaşteptat de mare de la urne? „Mica” eroare o constituia, ca în „Două loturi”, că era vorba de „viţeversa”. Că Iohannis a căştigat la aproape 10 procente diferenţă. Păi doamnelor şi domnilor diverşi „…ologi”, eroarea dumneavoastră nu era de 2,5-3%, ci ajungea la aproape 20 (DOUĂZECi) la sută, DE OPT ORI MAI MARE, aproape, decât marja de eroare. Cum puteţi pretinde pentruvoi, ăştia de sunteţi „…ologi”, că nu aţi prevăzut, că aţi fost surprinşi, că v-a luat pe nepregătite? Eu nu vă cred! Ba mai mult, vă acuz de minciună. Şi iată de ce:

Pe programele Televiziunii naţionale (nu mai ştiu dacă e vorva de TVR1 sau TVR2) s-a făcut o analiză a structurii votanţilor celor două personaje din tutul doi pe baza sodajului CURS. În cazul lui Iohannis, 22% (douăzecişidouă procente) din alegători se hotărîseră în ultima clipă să-l voteze, adică în chiar ziua scrutinului. „Aha!”, veţi spune, „iată de unde vine surpriza”. Numai că în cazul lui Ponta, 28% (DO-UĂ-ZECI-ŞI-OPT procente) au făcut acelaşi lucru în legătură cu candidatul lor. În schimb, în cazul lui Iohannis, peste 30% decisese să-l voteze între cele două tururi – adică au fost influenţaţi fie de scandalul din primul tur, fie de prestaţia acestuia de la dezbateri (sic!). În cazul lui Ponta, între cele două tururi mult mai puţini se convinseseră să-l voteze. ceva peste 20%. Şi acum, să stăm cu cifrele în faţă!

Iohannis, după numărarea a 99% la BEC, obţinuse 6.242.825 voturi. Din acestea, dacă scădem aproximativ 340.000 cât a luat în diaspora (pentru că nu erau luate în calcul la sondaje), obţinem undeva la 5.900.000 alegători. Din aceştia scădem cele 22 procente care s-au decis abia duminică să-l voteze şi obţinem aproximativ 4.600.000 alegători decişi ÎNAINTE de urul doi să-l aleagă. Cu 1.800.000 mai multe intenţii de vot decât în primul tur.

Facem acelaşi lucru cu Ponta. Din 5.211.097 anunţate de BEC scădem cele aproximativ 40.000 obţinute în străinătate şi ajungem la aproximativ 5.170.000 votanţi în ţară. Din aceştia extragem cele 28 procente de votanţi luminaţi în ziua votului şi obţinem – ghiciţi? – aproximativ 3.730.000 alegători decişi să-l voteze înainte cu cel puţin o zi înaintea scrutinului. Adică Ponta reuşise să atragă doar vreo 900.000 de votanţi faţă de primul tur.

Punem în balanţă: 4.600.000 (Iohannis) contra 3.750.000 (ca să rotunjesc). Diferenţa apare EVIDENTĂ oricui. Mai mult, putea fi observată prin analiza redistribuirii perdanţilor din turul întâi. Şi cu toate acestea, ni se livrau numai şi numai sondaje mincinoase. Cu diferenţe aberante. Încă un şir de minciunele la ctiv, încă o decredibilizare…

Altă campanie „umanitară”, aceleaşi minciuni


Altă campanie zisă „umanitară” cu care ne procopsirăm! Cică sunt unii acum care se vaită de sănătatea dentară precară a românilor şi au venit să-i ajute. Să le dea, cică, o periuţă de dinţi (gratis! că românul se aruncă imediat la tot ce-i gratis) şi să-l înveţe care-i treaba cu produsele „Aquafresh”, „Sensodyne”, „Parodontax” şi „Corega”. Dacă te uiţi mai bine observi atunci şi comapnia care produce toate aceste minunăţii: GlaxoSmithKline, sponsorul zisei campanii care sună atât de frumos şi înmiresmat („Zâmbeşte România”). Ce uită să pomenească respectivii „stomatologi” umanişti este morsul îmbălsămat de FLUOR.

 

Da, pentru că toate aceste „bunătăţi” cu care sunt îmbiaţi românii conţin în componenţă fluoruri. Adică OTRAVĂ! Fluorizarea pastei de dinţi – dar şi a apei – nu numai că otrăveşte corpul dar măreşte incidenţa cancerelor. Şi pentru ca dezastrul să fie şi mai mare, fluorizarea contribuie şi la TEMBELIZARE, inhibând activitatea creierului. Aceşti pretinşi stomatologi uită să spună, atunci când agită prin presă studiile lor de trei parale, că în numeroase ţări auropene (şi nu numai) fluorizarea pastei de dinţi a fost INTERZISĂ. Fluorizarea apei la fel. Nu spun acest lucru nici „stomatologii cu pricina” – în fapt agenţi de relaţii publice şi de publicitate. dar nici indivizii care activează în presă. Pentru că la mijloc de fapt vorbim de SFÂNTUL PROFIT. Aşa că, din cauza acestui SFÂNT PROFIT nu veţi auzi nici de aici înainte prin presă de vreo problemă cauzată de florizarea apei sau a pastei de dinţi. Pentru că acest lucru nu l-ar permite angajatorul. GlaxoSmithKline, adică, sau alţii ca el.

Dar cine este GlaxoSmithKline?, mă veţi întreba. Păi, cum! Nu vă mai amintiţi? Aceeaşi mare organizaţie „umanitară”, care ţinea morţiş să vaccineze copilele din România (dar şi băieţeii) cu vaccinul anti-papilomavirus. Că doară fetiţele din România sunt nişte potenţiale curve care se pot molipsi cu oarecari boli sexuale. Aşa că se gândise respectiva firmă – evident, numai şi numai din motivaţii umanitare şi filantropice – să protejeze România de acest flagel. A, că s-au semnat şi nişte contracte oneroase, acestea s-au făcut doar aşa, din politeţe. A, şi că nu se dovedise legătura intrisecă între respectiva papiloma şi cancerul de col uterin, păi asta ţine de lipsa la Români a capacităţilor extrasenzoriale şi de anticipaţie (gen ghicitul în bobi) prin care constatarea riguroasă din punct de vedere ştiinţific devine caducă şi în divergenţă directă cu interesele. Cu alea financiare.

 

Aşa că una din două: fie puneţi botul la aceste campanii publicitare şi aceptaţi să vă otrăviţi şi să mai şi daţi voi bani pentru asta; fie LE DAŢI UNA ÎN BOT tuturor acestor „filantropi” cu conturi grase.

 

PS: una din temele respectivei campanii publicitare constă în prezentarea „situaţiei  jalnice a igienei dentare” demonstrată prin faptul că la ţară o periuţă de dinţi ar fi schimbată o dată la 10 ani. Nu ştiu cum se face dar eu am văzut acolo, la ţară, rubedenii care, la cei 70-80 de ani, cu toată „igiena lor precară dentară” spărgeau nucile între dinţi. În schimb eu, aici, în oraşul ăsta protejat de GlaxoSmiţi din toate colţurile, am dantura făcută praştie. Şi nu sunt, cred, singurul. Ceea ce înseamnă că trebuie să săutăm cauzele în altă parte şi nu acolo unde vor să ne uităm GlaxoSmiţii profitului cu orice preţ.