Şi-a rămas doar unul…


Comentariul de mai jos îl postasem iniţial pe blogul lui Alexandru Racu. Îl consider însă bun ca articol de sine stătător chiar la mine pe blog. Iar adresantul nu mai constituie O PERSOANĂ ci mâna aceea de oameni care bântuie la mine pe blog.

Dumneavoastră mai ţineţi minte care erau personajele principale din drama petrecută în urmă cu 5 ani? Dacă nu le mai ştiţi, vi le reamintesc eu: Băsescu, Geoană, Crin şi Iohannis. Băsescu a câştigat, apoi a trecut la regimul acela discreţionar. Geoană a pierdut, apoi a fost înlăturat de la şefia PSD de către micul şnapan Ponta care – absolut întâmplător – îl avea drept naş pe domnul Maior, şeful SRI instalat de Băsescu. Vă mai amintiţi apoi situaţiile politice şi sociale din timpul lui Băsescu. Cu tot respectul, dar mai degrabă Crin a fost motorul creării USL. Ponta o cam zbârcea, sindicaliştii arondaţi stângii se ocupau cu dansul pinguinului şi, atunci când ar fi avut nişte ocazii oportune de a tăcea, Ponta îşi manifesta admiraţia faţă de MRU. Se câştigă alegerile la pas sub steagul USL dar liberalii, drept răsplată, primesc nişte ministere lipsite de conţinut. Totul îi fusese dat lui Şova. Scopul era eliminarea a încă unui personaj, anume Crin. Chiar dacă mai greu, chiar dacă mai târziu (cel mai bun moment ar fi fost manifestaţiile din toamna trecută), dar Crin s-a prins de situaţie şi a rupt-o cu PSD-ul. Iar din joc a fost scos până la urmă şi Antonescu. Au mai rămas pe scenă două personaje: Băsescu şi Iohannis din cele cu care am început. Băsescu ar fi putu fi scos din joc dar premierul PONTA a făcut, într-un machiavelism perfect, totul pentru ca referendumul să nu poată fi validat. Vă reamintesc şi aceste lucruri: listele electorale, cvorumul, perioada estivală aleasă. A rămas Băsescu în funcţie şi apoi a semnat un ACT DE COABITARE! Poate îmi spuneţi şi mie unde aţi mai auzit dumneavoastră de “coabitări trecute în acte”? Metodele coabitării nu au nevoie de zisele hârtii pentru că numai Constituţia stabileşte termenii guvernării. Cred că îmi daţi dreptate. Dar scopul era mutual avantajos pentru cei doi parteneri de coabitare: Ponta să-i preia fotoliul, Băsescu să se prezinte drept “polul opoziţiei”. Şi iată că ultimul termen al dramei iniţiale (Iohannis) le împiedică, paradoxal, schema securist-comunistă.
Dumneavoastră preferaţi să staţi în casă. E alegerea la care aveţi dreptul. Dar, cu tot respectul, după aceea MUCLES!

Cum a împiedicat Moţiunea de cenzură un atentat asupra lui Băsescu


După cum ştim cu toţii, în data de 13 octombie a fost dezbătută în Parlament o Moţiune de cenzură în urma căreia Guvernul Boc a făcut Poc şi a căzut. Supărarea lui Băsescu a fost dublă însă. Nu numai că piticul favorit şi-a pierdut jucăriile dar astfel i-a fost împiedicată o vizită la Chişinău cu ocazia zilei oraşului basarabean. Ţineţi minte cum marinarul şef se străduise să aibe întâlniri în seara aceleiaşi zile cu reprezentanţii partidelor parlamentare, sperând ca doar-doar să reuşească a pleca a doua zi. Nu a reuşit! A fost nevoie ca şi ziua de miercuri să fie dedicată tot patimilor politice dâmboviţene.

Dar!

În seara acelei zile de miercuri, 14 octombrie, la concertul din Piaţa Marii Adunări Naţionale a avut loc un atentat cu o grenadă în urma căruia au rezultat mai multe zeci de răniţi. Tocmai concerta Ştefan Bănică Jr. Nu ştim dacă în condiţiile în care la Bucureşti nu se desfăşura ceea ce se desfăşura, Băsescu să nu fi preconizat să se afle domnia sa acolo. Nu cred că ar fi evitat o baie de mulţime însoţite de seria de hăhăituri mitocăneşti ce-l caracterizează.

Aşa că vine întrebarea: pe cine viza de fapt atentatul terorist?

Precum şi o posibilă concluzie: să fie nevoie să le mulţumească Băsescu lui Crin Antonescu şi lui Geoană pentru faptul că au împiedicat (fără voia lor) un atentat la persoana preşedintelui? Asta ar fi cea mai cruntă ironie!