Ştirea pe care mediile oficiale o vor cenzura: REBELII SIRIENI AU PROVOCAT ATACUL CHIMIC


Reporteră pentru Mintpressnews şi colaboratoare a Associated Press şi BBC, Dale Gavlak a publicat un material în care afirmă că ceea ce s-a atacul cu gaze toxice din Siria a fost cauzat de înşişi rebelii sirieni. Surse din cadrul acestora i-au declarat că a fost un accident provocat mânuirea proastă a armelor cu care fuseseră aprovizionaţi de către serviciile saudite. Neştiind să le utilizeze, cei ce le mânuiau au declanşat explozia care a dus la moartea a sute de oameni.

 

Redau mai jos în întregime reportajul pe care l-am preluat de aici.

 

EXCLUSIVE: Syrians In Ghouta Claim Saudi-Supplied Rebels Behind Chemical Attack

Rebels and local residents in Ghouta accuse Saudi Prince Bandar bin Sultan of providing chemical weapons to an al-Qaida linked rebel group.

By

 

This image provided by by Shaam News Network on Thursday, Aug. 22, 2013, purports to show several bodies being buried in a suburb of Damascus, Syria during a funeral on Wednesday, Aug. 21, 2013, following allegations of a chemical weapons attack that reportedly killed 355 people. (AP Photo/Shaam News Network)

 

 

This article is a collaboration between Dale Gavlak reporting for Mint Press News and Yahya Ababneh. 

 

Ghouta, Syria — As the machinery for a U.S.-led military intervention in Syria gathers pace following last week’s chemical weapons attack, the U.S. and its allies may be targeting the wrong culprit.

Interviews with people in Damascus and Ghouta, a suburb of the Syrian capital, where the humanitarian agency Doctors Without Borders said at least 355 people had died last week from what it believed to be a neurotoxic agent, appear to indicate as much.

The U.S., Britain, and France as well as the Arab League have accused the regime of Syrian President Bashar al-Assad for carrying out the chemical weapons attack, which mainly targeted civilians. U.S. warships are stationed in the Mediterranean Sea to launch military strikes against Syria in punishment for carrying out a massive chemical weapons attack. The U.S. and others are not interested in examining any contrary evidence, with U.S Secretary of State John Kerry saying Monday that Assad’s guilt was “a judgment … already clear to the world.”

However, from numerous interviews with doctors, Ghouta residents, rebel fighters and their families, a different picture emerges. Many believe that certain rebels received chemical weapons via the Saudi intelligence chief, Prince Bandar bin Sultan, and were responsible for carrying out the dealing gas attack.

“My son came to me two weeks ago asking what I thought the weapons were that he had been asked to carry,” said Abu Abdel-Moneim, the father of a rebel fighting to unseat Assad, who lives in Ghouta.

Abdel-Moneim said his son and 12 other rebels were killed inside of a tunnel used to store weapons provided by a Saudi militant, known as Abu Ayesha, who was leading a fighting battalion. The father described the weapons as having a “tube-like structure” while others were like a “huge gas bottle.”

Ghouta townspeople said the rebels were using mosques and private houses to sleep while storing their weapons in tunnels.

Abdel-Moneim said his son and the others died during the chemical weapons attack. That same day, the militant group Jabhat al-Nusra, which is linked to al-Qaida, announced that it would similarly attack civilians in the Assad regime’s heartland of Latakia on Syria’s western coast, in purported retaliation.

“They didn’t tell us what these arms were or how to use them,” complained a female fighter named ‘K.’ “We didn’t know they were chemical weapons. We never imagined they were chemical weapons.”

“When Saudi Prince Bandar gives such weapons to people, he must give them to those who know how to handle and use them,” she warned. She, like other Syrians, do not want to use their full names for fear of retribution.

A well-known rebel leader in Ghouta named ‘J’ agreed. “Jabhat al-Nusra militants do not cooperate with other rebels, except with fighting on the ground. They do not share secret information. They merely used some ordinary rebels to carry and operate this material,” he said.

“We were very curious about these arms. And unfortunately, some of the fighters handled the weapons improperly and set off the explosions,” ‘J’ said.

Doctors who treated the chemical weapons attack victims cautioned interviewers to be careful about asking questions regarding who, exactly, was responsible for the deadly assault.

The humanitarian group Doctors Without Borders added that health workers aiding 3,600 patients also reported experiencing similar symptoms, including frothing at the mouth, respiratory distress, convulsions and blurry vision. The group has not been able to independently verify the information.

More than a dozen rebels interviewed reported that their salaries came from the Saudi government.

 

Saudi involvement

In a recent article for Business Insider, reporter Geoffrey Ingersoll highlighted Saudi Prince Bandar’s role in the two-and-a-half year Syrian civil war. Many observers believe Bandar, with his close ties to Washington, has been at the very heart of the push for war by the U.S. against Assad.

Ingersoll referred to an article in the U.K.’s Daily Telegraph about secret Russian-Saudi talks alleging that Bandar offered Russian President Vladimir Putin cheap oil in exchange for dumping Assad.

“Prince Bandar pledged to safeguard Russia’s naval base in Syria if the Assad regime is toppled, but he also hinted at Chechen terrorist attacks on Russia’s Winter Olympics in Sochi if there is no accord,” Ingersoll wrote.

“I can give you a guarantee to protect the Winter Olympics next year. The Chechen groups that threaten the security of the games are controlled by us,” Bandar allegedly told the Russians.

“Along with Saudi officials, the U.S. allegedly gave the Saudi intelligence chief the thumbs up to conduct these talks with Russia, which comes as no surprise,” Ingersoll wrote.

“Bandar is American-educated, both military and collegiate, served as a highly influential Saudi Ambassador to the U.S., and the CIA totally loves this guy,” he added.

According to U.K.’s Independent newspaper, it was Prince Bandar’s intelligence agency that first brought allegations of the use of sarin gas by the regime to the attention of Western allies in February.

The Wall Street Journal recently reported that the CIA realized Saudi Arabia was “serious” about toppling Assad when the Saudi king named Prince Bandar to lead the effort.

“They believed that Prince Bandar, a veteran of the diplomatic intrigues of Washington and the Arab world, could deliver what the CIA couldn’t: planeloads of money and arms, and, as one U.S. diplomat put it, wasta, Arabic for under-the-table clout,” it said.

Bandar has been advancing Saudi Arabia’s top foreign policy goal, WSJ reported, of defeating Assad and his Iranian and Hezbollah allies.

To that aim, Bandar worked Washington to back a program to arm and train rebels out of a planned military base in Jordan.

The newspaper reports that he met with the “uneasy Jordanians about such a base”:

His meetings in Amman with Jordan’s King Abdullah sometimes ran to eight hours in a single sitting. “The king would joke: ‘Oh, Bandar’s coming again? Let’s clear two days for the meeting,’ ” said a person familiar with the meetings.

Jordan’s financial dependence on Saudi Arabia may have given the Saudis strong leverage. An operations center in Jordan started going online in the summer of 2012, including an airstrip and warehouses for arms. Saudi-procured AK-47s and ammunition arrived, WSJ reported, citing Arab officials.

Although Saudi Arabia has officially maintained that it supported more moderate rebels, the newspaper reported that “funds and arms were being funneled to radicals on the side, simply to counter the influence of rival Islamists backed by Qatar.”

But rebels interviewed said Prince Bandar is referred to as “al-Habib” or ‘the lover’ by al-Qaida militants fighting in Syria.

Peter Oborne, writing in the Daily Telegraph on Thursday, has issued a word of caution about Washington’s rush to punish the Assad regime with so-called ‘limited’ strikes not meant to overthrow the Syrian leader but diminish his capacity to use chemical weapons:

Consider this: the only beneficiaries from the atrocity were the rebels, previously losing the war, who now have Britain and America ready to intervene on their side. While there seems to be little doubt that chemical weapons were used, there is doubt about who deployed them.

It is important to remember that Assad has been accused of using poison gas against civilians before. But on that occasion, Carla del Ponte, a U.N. commissioner on Syria, concluded that the rebels, not Assad, were probably responsible.

 

Some information in this article could not be independently verified. Mint Press News will continue to provide further information and updates . 

 

Dale Gavlak is a Middle East correspondent for Mint Press News and has reported from Amman, Jordan, writing for the Associated Press, NPR and BBC. An expert in Middle Eastern affairs, Gavlak covers the Levant region, writing on topics including politics, social issues and economic trends. Dale holds a M.A. in Middle Eastern Studies from the University of Chicago. Contact Dale at dgavlak@mintpressnews.com

 

Yahya Ababneh is a Jordanian freelance journalist and is currently working on a master’s degree in journalism,  He has covered events in Jordan, Lebanon, Saudi Arabia, Russia and Libya. His stories have appeared on Amman Net, Saraya News, Gerasa News and elsewhere.

 

 

 

Izbucneşte războiul! În Piaţa Universităţii.


Claudiu Crăciun: “Războiul este declarat. Piaţa Universităţii contra USL”

Un text de Claudiu Crăciun despre protestele împotriva exploatărilor de aur sau gaze de şist susţinute de USL:

 

Din 1 septembrie în Piaţa Universităţii şi în alte zeci de oraşe începe războiul cu Uniunea Social Liberală şi guvernarea acesteia. Unul civic, nonviolent dar determinat şi fără compromisuri. Legea specială transmisă Parlamentului de către guvern, neconstituţionala şi criminală că efecte, este motivul principal dar nu singurul. O scânteie care era aşteptată. De ce acum? În cel mai lung protest din istoria post 89, cel din 2012, nu a existat o singură zi în care să nu fi strigat pentru Roşia Montană. A fost cauza cea mai populară printre protestatari, fie că erau pensionari, studenţi, ultraşi sau activişti. Pentru un simplu steag cu însemnele campaniei, oameni au fost fugăriţi, arestaţi, bătuţi. Şi ceea ce este mai important, toţi au fost de acord să plătească preţul. Piaţa Universităţii nu a avut un simbol al ei. Dar dacă există unul care se apropie de spiritul ei, acesta este frunza verde-roşie care îi sperie pe politicieni şi jandarmi deopotrivă.

În timpul trecut de la ultimele alegeri au existat numeroase motive să ieşim în stradă. Miniştrii corupţi, clientele de partid, contracte dubioase. Menţinerea liniei de austeritate a guvernului PDL şi continuarea acordului cu FMI în cea mai rea variantă posibilă. Privatizări pe toată linia. Totul este de vânzare pentru că în loc să administrezi corect o companie de stat mai bine o vinzi prietenilor. O lege a sănătăţii la fel de proastă ca ultima, împotriva căreia ne-am revoltat. Şi în aceeaşi notă cinică, demararea explorării/exploatării gazelor de şist, deşi în campania electorală se afirma exact contrariul. Dar Roşia Montana reprezintă o luptă pe care nu avem dreptul să o pierdem. Campania care durează de mai mult de zece ani a ajuns un exemplu pentru toţi cei care îşi asumă o cauză civică şi ecologică.

 

Roşia Montana a ajuns să reprezinte o înfruntare mai mare, ireconciliabilă, între politicienii corupţi, mituiţi de companii şi comunităţile locale susţinute de grupările civice. Este o luptă în care nu există compromis sau cale de mijloc. Ori distrugi o comunitate şi o istorie, eliminând orice fel de opoziţie, ori salvezi comunitatea şi cu această ocazie ce a mai rămas din instituţiile statului de drept. Dacă pierdem Roşia Montana, pierdem şi România. Ce sens vor mai avea drepturile fundamentale, democraţia, proprietatea, egalitatea, demnitatea dacă pierdem Roşia din cauza corupţiei, minciunii şi lăcomiei? Dacă pierdem, tot răul este posibil în România.

 

Piaţa Universităţii reînvie. Aceasta are o forţă ce depăşeşte numărul celor prezenţi acolo, 100, 1.000 sau 10.000 de persoane. Este o forţă simbolică, câştigată cu greu împotriva tentativelor partidelor de a prelua sau manipula mesajul acesteia. Este un mesaj al cetăţenilor neafiliaţi care condamnă derapajele statului, ale elitei politice şi ale altor instituţii. Piaţa Universităţii nu trebuie subestimată.

 

La fel rezistenţa oamenilor din Roşia Montană sau Bârlad. Nu trebuie subestimată nici inteligenţa cetăţenilor romani de pretutindeni şi nici capacitatea lor de a se mobiliza. Traian Băsescu a făcut asta. O fac şi liderii guvernării de azi, bazându-se pe procentele schimbătoare din sondaje.

 

De data această lupta va fi mai grea. Ne confruntăm cu o supermajoritate parlamentară. Poate cel mai greu este să trezim cetăţenii romani dintr-o mare iluzie. Iluzia că această majoritate este diferită de cea precedentă, că partidele de la guvernare sunt diferite de cele din opoziţie. Roşia Montană este dovada clară. Suntem obosiţi de atâtea conflicte şi mulţi dintre noi aveam nevoie de linişte. Unii au crezut sincer în actualele partide aflate la guvernare. Pentru ei este cel mai greu.

 

Este probabil începutul decăderii acestei coaliţii, solidare în susţinerea exploatării şi perfect aliniate poziţiei lui Traian Băsescu, pretinsul lor adversar. Dar vedem că există o coabitare profundă care se poate explica uşor. Când se striga în 2012 “PDL şi USL, acceaşi mizerie!” era o previziune. În 2013 este o certitudine. Pentru USL lucrurile nu arată bine. La tensiunile inerente luptei pentru avantaje şi resurse se adaugă contestarea din stradă. Dacă exploatarea nu este oprită, este începutul sfârşitului carierei politice a lui Victor Ponta. Pretins exponent al unei noi generaţii, acesta a preluat şi cultivat corupţia şi stilul vechii gărzi de politicieni. A fost acela care a făcut din respingerea proiectului un punct principal al campaniei electorale. Este cel care îşi încălca promisiunie şi probabil singurul care poate opri această lege.  Dacă nu o va face va plăti în cele din urmă un preţ foarte mare. Au mai căzut premieri din cauza presiunii străzii. Crin Antonescu tace complice şi îşi imaginează ca va conduce o ţară ideală în care mizeria politicii e ascunsă sub preş. Daca va susţine în continuare exploatarea, îl va insoţi pe Victor Ponta în galeria figurilor triste şi abandonate, priviţi cu greaţă eternă de cei ce ţin fruntea sus.

 

Am aşteptat aproape 20 ani să ieşim în stradă, în 2012. Partea bună este ca o parte din societatea românească nu a mai aşteptat încă 20, ci reacţionează după un an. Şi mesajul principal este adresat nu politicienilor ci cetăţenilor. Să ne trezim împreună din iluzia că lucrurile bune se întâmplă de la sine în România. Şi să realizăm că niciodată nu este prea devreme sau prea târziu pentru a ne revolta.

Salvaţi Roşia Montană! România, trezeşte-te!


Claudiu Crăciun

 

Pentru mai multe informaţii despre campanie:

http://www.rosiamontana.org/stiri/lista-oraselor-care-pe-1-septembrie-se-alatura-protestului-impotriva-distrugerii-rosiei

 

Argumente de ordin juridic împotriva legii puteţi găsi aici:

http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/romania-in-genunchi-acum-ori-niciodata/

 

Preluare de pe voxpublica.realitatea.net

Spre al treilea război mondial?


Un prieten de-al meu, Mihai Ene, a scris următoarele lucruri pe Facebook legate de evenimentele din Siria:

 

„Daca nu v-ati convins pana acum, in Siria avem de-a face cu propaganda fostelor puteri coloniale. Faptul ca in zona sunt comise atrocitati de catre asa zisii luptatori pentru libertate, in fapt teroristi cu comportamente canibale, nu a deranjat nici Uniunea Europeana si nici Statele Unite ale Americii. Nu demult acesti criminali finantati de serviciile secrete occidentale au ucis fara mila un sat locuit de crestini, au rapit doi episcopi ortodocsi si au ucis soferul masiniii acestora (un diacon), iar dupa ce au capturat un pilot al aviatiei siriene, l-au ucis, i-au deschis cutia toracica si s-au fotografiat muscand din inima acestuia pe care apoi au pus-o pe un gratar. Aceste fapte cat se poate de reale nu va trezesc repulsie?”

Mai adaug şi eu câteva remarci.

Spre diferenţă de Irak şi Libia, în Siria avem de-a face cu o puternică minoritate de creştini arabi, cea mai mare parte dintre aceşti creştini fiind ortodocşi, cu Patriarh ortodox, cu o prezenţă puternică a diasporei chiar în Statele Unite. Aceşti creştini sunt supuşi de către „luptătorii epntru libertate” unui adevărat genocid. Dar termenul acesta („genocid”) este folositor doar când SUA trag un folos din el. În cazul Siriei se poate trece peste el, ba în plus crimele anticreştine slujesc de minune scopurilor anti-creştine MONDIALE promovate de către administraţiile americane din ultimii ani, în frunte cu cea a lui Obama.

Tot spre diferenţă de Irak şi Libia, în Siria se află o bază navală militară a Federaţiei Ruse la Tartus. Poate SUA se autopropune pentru rolul „jandarmului mondial”. Dar dacă Rusia la rândul ei vrea să joace rolul „gărzii de corp mondiale”. SUA vor bombarda Siria fără mandat ONU; Siria va face plângere către Naţiunile Unite asupra agresiunii la care este supusă din partea SUA şi NATO; petiţia este respinsă pentru că agresorii reali au drept de veto; iar Rusia a intra în joc şi ea atacând bazele rebelilor cu propriile avioane sau, altă variantă şi mai periculoasă, desfăşurând oareşce nave suficient de aproape de navele NATO pentru a le intimida.

Numai că mai există o problemă. În virtutea cărui acord are Rusia o prezenţă militară pe teritoriul sirian? Nu sunt expert în domeniu dar presupun un acord mutual de asistenţă militară reciprocă! Adică, în caz de agresiune ambele părţi se ajută reciproc. Şi în acest caz Rusia fie îşi va ajuta partenerul de acord fie va pretexta că agresiunea nu a fost atestată ca atare de ONU şi se va eschiva de la îndeplinirea obligaţiilor ce decurg. Alternativa aceasta se constituie însă într-un dezastru de imagine pentru Rusia pentru că din acel moment celelalte state care au asemenea acorduri cu ţara lui Putin vor lua în calcul incapacitatea reală a unei puteri mondiale doar închipuite.

Şi tot spre diferenţă de cele două cazuri anterioare – irakian şi libian – Siria are graniţă comună cu Israelul şi chiar un diferend teritorial cu acest stat (înălţimile Golan). Dacă ONU nu va considera atacurile SUA drept agresiune şi va respinge plângerile Siriei, s-ar putea ca această ţară să ceară retragerea misiunii şi observatorilor Naţiunilor Unite de pe teritoriul ei, poate va lua în considerare chiar retragerea din cadrul ONU, şi îşi va manifesta intenţia de a ataca… Israelul. Şi dacă va face acelaşi lucru, concomitent, şi Libanul?

 

Şi mai este de adăugat ceva. Nu ştim ce soi de arme are Siria. Dacă este destul de înarmată spre a ameninţa Israelul. Rachete, katiuşe, aviaţie… Poate chiar arme chimice! Ceea ce va duce la contramăsuri israeliene şi poate la contrareacţii ale altor state la măsurile Tel-Aviv-ului.

 

Şi Iranul, ce va face Iranul?

 

Cît despre motivele „umanitare” invocate lacrimogen de către executivul de la Washington, cîte sute de mii de morţi vor lăsa în urmă bombardamentele zise „chirurgicale”? De ce nu constatăm asemenea intervenţii „umanitare” în cazul diverselor regimuri criminale din Africa, să zicem? Pentru că acestea s-au făcut sluj companiilor transnaţionale care secătuiesc de resurse respectivele regiuni?

 

Situaţia este tulbure şi, oricum am lua-o, consecinţele vor fi mult diferite de celelalte episoade din Orientul Mijlociu.

Coabitaci din toate ţările, uniţi-vă!


Coabitacul nu este, cum am crede, un specimen politic autohton. În realitate el ne-a fost băgat pe gât (ca să nu spun mai rău: în fund) de către EUROcoabitac. Indivizi şi individe precum Barroso, Reding, Merkel sau, mai nou, Bonino sunt expresia vie a felului în care se manifestă şi se exprimă coabitacul european. În anul ce a trecut, 2012, ne-am lovit şi în România de modul de a acţiona al eurocoabitacului, prin impunerea totală şi brutală a deciziilor de la Bruxelles atunci când decizia poporului la referendumul din 29 Iulie a fost clară.

 

Ei, dar acest an 2012 la care am făcut referire devine chiar puţin mai straniu, un an în care – prin anumite acţiuni publicitare – stăpânii de la UERSS şi-au dezvăluit într-un mod care ar putea fi psihanalizabil (dacă s-ar vrea) intenţiile lor totalitare. Şi asta pentru că mediul politic natural al eurocoabitacului este cel marxist-leninist.maoist. Şi oricât s-ar strădui să se prezinte demagogic drept altceva (îndeosebi spre lozinca de mare apărător al drepturilor omului şi defensor al democraţiei şi LEGII – neapărat LEGII – tinde), el tot la vechile izvoare din care a sorbit tinde să ajungă.

 

Astfel, în acelaşi an 2012 instituţiile UE au lansat o campanie de susţinere în rândul masselor a ideii de lărgire europeană. Ceea ce a rezultat a fost un clip ce a declanşat imediat valuri de acuze de rasism şi imperialism. Iar cei ce au reacţionat chiar au dreptate! Pentru că vedem o fătucă de rasă albă care îşi crează clone absolut identice pentru a-i ţine în frâu, adică sub ameninţarea armei, pe trei periculoşi BĂRBAŢI (semn că se vrea a fi în acelaşi timp şi cu un mesaj violent feminist). Cei trei bărbaţi – un arab, un asiat şi un negru – au fost descifraţi ca simbolizând spaţiul african, musulman şi extrem-oriental pe care EUROpa le va ţine sub control. Dar o Europă a clonelor, cu o gândire şablonardă, pesemne pe placul lui Soros şi în spiritul corectitudinii politice pe placul eurobirocraţiei.

 

 

După stârnirea scandalului clipul a fost rapid înlocuit pentru ca, la câteva luni mai apoi, o altă producţie „europublicitară” să prilejuiască replici contestatare aprige. Un afiş produs conceput sub marca Europe4All, care prezenta sub formă grafică o STEA compusă din simboluri religioase diverse, avea în componenţă şi bine-cunoscuta siglă a bolşevismului (secera şi ciocanul), ca un soi de „religie politică” pesemne. Ba chiar se afla sus de tot situată, un soi de vârf al „toleranţei” promovate de către „steaua pe care o putem cu toţii împărtăşi”, după cum suna sloganul ce însoţea desenul. Prin urmare revenim la acelaşi vis bolşevic ce-i bântuie pe comanditarii europeni, în czul al doilea însoţit şi de un sincretism religios subliminal.

 

Pentru aceste campanii s-au plătit bani. nici o firmă de publicitate nu lucrează în astfel de cazuri fără să i se vireze oarecari sume în cont. Prin urmare şi eurocoabitacii din subordinea lui Barroso au plătit cuiva. Dar cât? Cei care s-au străduit să afle NU au reuşit să obţină un răspuns clar şi transparent de la oficialităţile europene. Transparente sunt idealurile care-i amână pe aceşti eurocraţi: măreţul simbol al fostei Uniuni Sovietice prin care se domina lumea.

 

 

 

 

 

 

Surveiller, Intercepter, Egalite!


Şi Franţa are un sistem de interceptări ilegale, aflat în custodia DGSE (Direcţia Generală pentru Securitate Externă), prin care toate convorbirile sunt supravegheate, informează „Le Monde” într-o ştire preluată via Presseurope şi BBC. Politicienii din Franţa – ăia de li se umflă tărtiţa când vorbesc de „Republique” şi „secularisme”, ăia de s-au zburlit cu totul când au aflat că bulangii din Franţa nu sunt „dans l’egalite” cu majoritatea normală, aşa că dă-i repede cu o lege pentru aprobarea mariajelor între pârţari – deci acei politicieni erau la curent cu procedurile ilegale.

 

Şi pentru că pe tanti Franţa o doare atât de mult soarta celor oropsiţi, mai deunăzi, marţi mai precis, avionul oficial în care se afla Evo Morales, preşedintele Boliviei, a trebuit să aştepte 10 ore în Elveţia pentru că guvernele din Franţa, Italia, Spania şi Portugalia nu i-au acordat drept de survol. Motivul? „Dom’le Morales, păi noi avem bănuiala că avionul lui matale îl transportă pe Snowden de la Moscova. Aşa că facem ceva pe ea de imunitate diplomatică”.

 

Vorba lui Pristanda: „Curat anticonstituţional da’ interceptaţi-l!”