Şi-a rămas doar unul…


Comentariul de mai jos îl postasem iniţial pe blogul lui Alexandru Racu. Îl consider însă bun ca articol de sine stătător chiar la mine pe blog. Iar adresantul nu mai constituie O PERSOANĂ ci mâna aceea de oameni care bântuie la mine pe blog.

Dumneavoastră mai ţineţi minte care erau personajele principale din drama petrecută în urmă cu 5 ani? Dacă nu le mai ştiţi, vi le reamintesc eu: Băsescu, Geoană, Crin şi Iohannis. Băsescu a câştigat, apoi a trecut la regimul acela discreţionar. Geoană a pierdut, apoi a fost înlăturat de la şefia PSD de către micul şnapan Ponta care – absolut întâmplător – îl avea drept naş pe domnul Maior, şeful SRI instalat de Băsescu. Vă mai amintiţi apoi situaţiile politice şi sociale din timpul lui Băsescu. Cu tot respectul, dar mai degrabă Crin a fost motorul creării USL. Ponta o cam zbârcea, sindicaliştii arondaţi stângii se ocupau cu dansul pinguinului şi, atunci când ar fi avut nişte ocazii oportune de a tăcea, Ponta îşi manifesta admiraţia faţă de MRU. Se câştigă alegerile la pas sub steagul USL dar liberalii, drept răsplată, primesc nişte ministere lipsite de conţinut. Totul îi fusese dat lui Şova. Scopul era eliminarea a încă unui personaj, anume Crin. Chiar dacă mai greu, chiar dacă mai târziu (cel mai bun moment ar fi fost manifestaţiile din toamna trecută), dar Crin s-a prins de situaţie şi a rupt-o cu PSD-ul. Iar din joc a fost scos până la urmă şi Antonescu. Au mai rămas pe scenă două personaje: Băsescu şi Iohannis din cele cu care am început. Băsescu ar fi putu fi scos din joc dar premierul PONTA a făcut, într-un machiavelism perfect, totul pentru ca referendumul să nu poată fi validat. Vă reamintesc şi aceste lucruri: listele electorale, cvorumul, perioada estivală aleasă. A rămas Băsescu în funcţie şi apoi a semnat un ACT DE COABITARE! Poate îmi spuneţi şi mie unde aţi mai auzit dumneavoastră de “coabitări trecute în acte”? Metodele coabitării nu au nevoie de zisele hârtii pentru că numai Constituţia stabileşte termenii guvernării. Cred că îmi daţi dreptate. Dar scopul era mutual avantajos pentru cei doi parteneri de coabitare: Ponta să-i preia fotoliul, Băsescu să se prezinte drept “polul opoziţiei”. Şi iată că ultimul termen al dramei iniţiale (Iohannis) le împiedică, paradoxal, schema securist-comunistă.
Dumneavoastră preferaţi să staţi în casă. E alegerea la care aveţi dreptul. Dar, cu tot respectul, după aceea MUCLES!

MINCIUNA „LUPTEI CU BĂSESCU”: 10 ani de coabitări continue


Mai este un pic şi Traian Băsescu îşi va finaliza şi cel de-al doilea şi ultim mandat. Odată cu această şi-ar pierde obiectul muncii o importantă parte a spectrului politic şi din media. Aceea care zi de zi s-a aflat în duel mai mult sau mai puţin verbal cu preşedintele încă în funcţie. Ar fi firesc să se facă un bilanţ al raporturilor care au existat pe plan politic între cele două structuri care îşi împart „puterea executivă”. Uimitor (vorba vine) e că nu se grăbeşte nimeni să facă aşa ceva. oare de ce? Răspunsul e foarte simplu: s-ar da peste cap acele şabloane pe care propaganda diverselor partide încearcă să o inducă în creierele populaţiei din România. În cei 10 ani a existat UN FALS CONFLICT între partide şi Băsescu! Conflict a existat dar între măsurile nedemocratice venite de la Cotroceni şi palatul Victoria  aruncate asupra cetăţenilor României. Nedemocratice pentru că nu au avut un suport popular oferit de electoratul care să aprobe acele decizii. Partidele doar au INSTRUMENTALIZAT nemulţumirea faţă de puterea executivă în scopul acaparării unei felii cât mai mari de la masa puterii.

Cum am realizat acest lucru? Mi-am aruncat ochii pe componenţa guvernelor ce s-au perindat de-a lungul celor 10 ani de mandat ai lui Băsescu. Apoi, cu creionul în mână, am calculat cam câte luni au s-au aflat la guvernare diverseele partide din componenţa acestor guverne. Iar când se trage linie rezultatul pare incredibil! Pentru cei ce suferă de amnezie politică. E drept, sunt şi unii care au pierderi bruşte de memorie atunci când sunt puşi să se refere la colaborarea LOR cu obiectul declarat al urii LOR, adică cu Traian Băsescu. Nu-i  nimic, îl reamintim noi aici!

O precizare de la început: pentru uşurinţa demersului, am rotunjit datele de între care s-au desfăşurat diversele mandate. Am considerat că e mai oportun să iau drept reper prima zi a anului ori a lunii (ori ultima zi a anului, ori a lunii) decât să fac stau şi să iau în calcul fără rost perioade de felul 3 luni şi 4 zile. Atfel, ca să exemplific, în calculul meu, mandatele prezidenţiale s-au socotit începând cu 1 ianuarie (2005 ori 2010)şi la fel în cazul echipelor guvernamentale, chit că ele în realitate şi-au aflat şi îşi află termene prin jurul datei de 22 decembrie, bună oară. Pentru mandatul actual al lui Ponta am inclus şi lunile noiembrie şi decembrie din acest an datorită imposibilităţii schimbării din funcţie a premierului.

Şi acum, cifrele în ordine crescătoare!

 

3 ani şi 6 luni – PSD

Pentru cei ce au uitat, social-democraţii s-au mai aflat la guvernare atât în primele 9 luni ale ui 2009 (acel „vis politic împlinit” de care vorbea preşedintele Traian Băsescu), cât şi alte 10 luni din 2012. Iar premierul Ponta este singurul din România şi credem că şi din lume ca are semnat un acord de coabitare.

4 ani şi 3 luni – UNPR

Coabitacii prin definiţie dacă luăm în calcul că naşterea acestei formaţiuni s-a produs abia în al doilea mandat al lui Băsescu. Din aceşti 5 ani ai celui de-al doilea mandat doar 9 luni nu s-au aflat oamenii generalului Izmană la Palatul Victoria!

4 ani şi 7 luni – PD (transformat în PD-L)

Iar din aceştia, 2 ani şi 3 luni au fost la guvernare în primul mandat iar 2 ani şi 4 luni în cel de-al doilea mandat al lui Băsescu.

4 ani şi 8 luni – PC (fost PUR)

Da! Partidul lui Voiculescu, partidul detestabilului motan Felix, partidul de buzunar al patronului de tonomate mediatice reuşeşte să depăşească cu o lună în guvernare PD-L, partidul zis prezidenţial!

5 ani şi 11 luni – PNL

Grosul perioadei îl reprezintă cei 4 ani de guvernare continuă ai lui Tăriceanu în primul mandat al lui Băsescu.

7 ani şi 2 luni – UDMR

Formaţiunea minoritarilor maghiari s-a aflat la guvernare în timpul lui Băsescu mai mult decât orice altă formaţiune politică zisă românească! Şi s-ar fi aflat şi mai mult dacă la sfârşitul guvernării Tăriceanu (din primul mandat al lui Băsescu) din cauza faptului că imaginea lor era prea legată de aceea a liberalilor, cooptarea lor la guvernare a fost evitată de coaliţia PD-L – PSD; iar în vremea celui de-al doilea mandat al lui Băsescu, după ce alianţa USL a dus la căderea guvernelor PD-L, un anume Crin Antonescu nu s-ar fi opus intenţiei lui Ponta de a şi-i face parteneri. Nu-i nimic, Ponta şi-a văzut şi el visul de a guverna cu UDMR în cel de-al treilea cabinet girat de domnia sa. Curat iz de USL în acest guvern Ponta 3 cu d-alde UDMR şi UNPR braţ la braţ cu PSD şi PC.

Puteţi face verificarea consultând pe Wikipedia datele despre:

guvernul Tăriceanu

guvernul Boc 1

guvernul Boc 2

guvernul Ungureanu

guvernul Ponta 1

guvernul Ponta 2

guvernul Ponta 3

Ce concluzie să trag?


Afirmaţia 1: de câte ori încercam să intru pe siteul cu liniuţa dreaptă MeReU eram izbit de gândirea BOCcie de tip BĂSESCU.

 

Afirmaţia 2: Virgil Ştefan Niţulescu a fost numit director interimar al Muzeului Ţăranului Român în 2010, pe vremea guvernului Boc. Ministru al Culturii era Hunor Kelemen.

 

Afirmaţia 3: aberaţia sponsorizată financiar atât de statul român dar mai ales de state străine (ceea ce transformă asociaţiile organizatoare în agenturi străine) a fost organizată şi în februarie 2012, adică a fost pregătită de acelaşi guvern Boc şi s-a desfăşurat în cea mai mare parte a guvernării MRU.

 

Afirmaţia 4: Unul din „ideologii” BOCcii ai Băsismului este Dragoş Paul Aligică. Multe articole de-ale lui sunt preluate de liniuţa dreaptă.

 

Afirmaţia 5: Aligică se zbârleşte într-un articol recent de pe Contributors faţă de „intoleranţa” românilor, dovadă crasă, conform domniei sale, a nereceptării aşa cum se cuvine a perceptelor liberale. (link semnalat mulţumită lui Mircea Platon)

 

Afirmaţia 6 şi ultima: Un articol de pe liniuţa menţionată arată rădăcinile bolşevico-fasciste ale politicii de dizolvare a instituţiilor de tip „burghez”, precum căsătoria. Articol cu pricina l-am aflat aici şi a fost preluat de alte multe site-uri şi bloguri.

 

Să trag concluzia că:

 

1. Dragoş Paul Aligică nu va mai pupa în veci articole preluate de către liniuţă? Să ne pregătim şi de alte nume răsunătoare care să fie astfel excluse?

 

2. Să fie vorba de o reflectare în planul credinţelor moral-religioase declarative a conflictului public stârnit de lupta pentru şefia PeDe-L?

 

3. Să avem de-a face cu o micuţă (dar micuţă de tot) manipulare din partea dirijorilor de liniuţă pentru ca oalele aruncate în urma scandalului să fie sparte numai şi numai în capul lui Ponta-Tonta?

 

Mai există şi o a patra posibilitate: în cazul liniuţei să constatăm o alianţă de ultimă oră a iudeilor ortodocşi cu apărătorii moralei creştine pe o bază etică minimală. Mai ales că ar putea fi destul de furioşi pentru atâtea şi atâtea comparaţii prin care evreii sunt asimilaţi pederaştilor. Vorbe venite de la cei care cred că astfel se pun bine şi cu ligile dereglaţilor sexual şi cu mult mai puternicele organizaţii evreieşti. Oameni care habar n-au că Ierusalimul cred că a rămas singurul oraş important neatins de ciuma poponară datorită reacţiei furibunde şi VIOLENTE (extrem de violente) a evreilor ortodocşi. Or fi şi ei… nazişti!