Partizanii de la Digi24 ai lui Neicușor Dan, corigenți la aritmetică?


Duminică seara, cu trei sferturi de oră înainte de anunțarea rezultatelor, transmisiune din studioul Digi24. Sanda Nicola (și cu o altă duduie) prezintă, sub o formă mascată, situația competitorilor electorali din București.

Aflăm de candidatul Q că are 50%, apoi de Z că-i la 25%. Iar între candidații X și Y s-ar fi dat o luptă strânsă, surclasându-se cu doar un procent: X – 17%, Y – 18%.

Stăm și adunăm: 50 + 25 + 17 + 18 =… 110%!

Nici unul din comentatorii din studio nu a remarcat absurditatea. Asta și pentru faptul că erau niște băsiști notorii iar anunțul îl favoriza pe un acoperit renumit. Doar că Turcescu avea cu 10 procente mai puțin, ceea ce nu mai contrazicea matematica.

Halal!

Reclame

CUM VOI VOTA PENTRU PRIMĂRII


Dezbaterea de la Realitatea m-a convins. Cum pentru extremiștii ăia doi nu-mi place să dau votul (din pricină de Maskva), cum pentru Pandeliță nu am nici o slăbiciune ideologică, cum Nicușor Soroșel se află la stânga stângii (Firuța devenind deci mult mai preferabilă acestuia), rămâne doar… Pierdoiu!

 

Şi asta pentru că Bogdan Diaconu l-a făcut knock out pe Dănuţ SRL. „Susţineţi familia creştină sau nu 0 susţineţi?” – o întrebare la care Nicuşor Dan a dat-o cotită.
Iar la Sectorul 5 – primarul care nu mai este dar care va fi. Că între Vanghelie și Scaraețki poți să alegi doar cele sfinte, nu dracii cu fumuri demo-progresiste.

Eşecul ‘telectualilor români


Nu trecea zi din recent încheiata campanie electorală pentru localele din Bucureşti fără să aflu un nume nou de susţinător de-al lui Nicuşor Dan. Dacă am fi făcut un portret robot, acesta ne-ar fi înfăţişat pe susţinători ca fiind parte a „martorilor lui Pleşu”, partizani turbaţi ai comunistului anticomunist Băsescu, plini de fanatism în susţinerea candidatului lor, dar lipsindu-le în acelaşi timp orice argumentare raţională în susţinerea opiniei. Privirea critică le lipseşte – ca în orice idolatrie politică de altminteri – fiind înlocuit numai de fanatismul miop.

 

Alegerile s-au desfăşurat, rezultatele finale încă nu au fost publicate. Dar avem pe cele parţiale. Domnul Nicuşor Dan s-a situat – conform situaţiei prezentate de BEC (repet, rezultate parţiale) – pe locul 4, cu 8,45% din voturi. Aşa cum am mai spus într-o postare anterioară, eu am avut altă şi pe acela l-am şi votat. Pentru scaunul de consilier general i-am acordat însă votul meu domnului acesta de la „Salvaţi Bucureştii”.

 

Ori iată că pentru acest post în care AR FI AVUT ŞANSA să fie ales constatăm o mare schimbare. Brusc, fanaticii susţinători l-au părăsit şi aici, pe buletinele de vot prin care sunt trimişi aleşii în CGMB, domnul Nicuşor Dan a obţinut undeva pe la 4,70%, insuficient pentru a ajunge în Consiliul General. Nu a trecut pragul electoral.

 

Jumătate din susţinători s-au evaporat pe drum. Jumătate din susţinători se dovedeşte că au avut altă motivaţie decât aceea declamată. Iar aici gurile rele vorbeau de mult că în cazul candidatului acesta era vorba de un „iepure electoral”, scopul fiind să scadă numărul votanţilor lui Oprescu.

 

Un procent în plus l-ar fi adus pe domnul Nicuşor Dan în Consiliul General şi am fi avut (poate) acolo o necesară voce critică. Vocile demagogilor „apolitici” şi „antisistem”, cu fumuri intelectuale dar cu lipsă de un minim simţ practic, au dus la un alt rezultat.

 

A fost o şansă iar guguştiugii şi găgăuţii au dat cu piciorul în ea (tot la fel cum au îmbrăţişat bombasticismele chelioase cu nişte ani în urmă). Când se vor dezmeticii vor da vina pe lege. Despre propria nesăbuinţă nu vor spune o vorbă.

De ce voi vota „răul cel mai mic”


De 22 de ani situaţia Bucureştilor a fost din ce în ce mai complicată. Pe măsură ce potul provenit din bugetul pus în joc creştea, situaţia devenea şi mai căcănie.

 

Până în 1992 Bucureştii au cunoscut vreo trei sau patru primari cocoţaţi acolo prin decizie guvernamentală. Abia în 1992 bucureştenii şi-au putut alege edilul. Acesta a fost Crin Halaicu şi din toată perioada sa de administrare memoria mai păstrează reamenajarea bulevardelor Kogălniceanu-Elisabeta. Perioada Ciorbea a fost de prea mică durată (şi a constituit şi decesul politic al respectivului), mandatul fiind în realitate al lui Viorel Lis.

 

Pe scurt, anii ’90 se constiutuie pentru Bucureşti în exact aceeaşi zonă gri în care se afla întreaga Românie. La margine de civilizaţie, cu întreprinzători proveniţi din buticurile de la colţul blocurilor, fără proiecte importante din lipsa fondurilor care să intre în ţară şi din teama guvernelor de a băga bani în investiţii publice.

 

Punctul în plus este dat de deciziile guvernelor Convenţiei prin care descentralizarea nu numai că a fost luată în discuţie, ci şi introdusă în legi. Tot la puncte pozitive intră aici şi munca unor miniştri de a iniţia proiecte ce vizau dezvoltarea urbană: proiectele ANL, inventarierea clădirilor cu risc seismic. Deciziile guvernului Năstase duc şi mai departe autonomiile sectoarelor din componenţa Bucureştilor, la un moment dat Capitala fiind compusă din 6 oraşe.

 

Toate acestea însemnau şi creşterea bugetului bucureştean şi un borcan cu miere prea tentant pentru a nu atrage diverşi „urşi” politici. Şi uite aşa îl aflăm candiadat pe fostul ministru, Traian Băsescu, ajuns cu mare luptă în turul doi al localelor din 2000, iar apoi ales primar general al Bucureştilor – cu un consiliu însă de altă culoare politică. Asemenea i se prezentau şi conducerile sectoarelor.

 

De aici avem parte (privită de la 10 ani distanţă) de o circotecă prin care primarul general în funcţie în vremea aceea căuta să se victimizeze, în condiţiile în care tot mai multe direcţii de care se ocupa Guvernul trec în administrare locală ori judeţeană. O perioadă DEZASTRUOASĂ pentru bucureşteni, cu toată că robinetele financiare începeau să se deschidă, asta şi pentru că perspectiva intrării în UE era tot mai apropiată iar diversele programe cu finanţare europeană începeau să-şi facă simţită prezenţa. Dar în fruntea bucatelor se afla „ursul” politic de care vorbim. Şi care se baza pe crearea aceluiaşi mediu conflictual din care îşi trage energia – aşa cum îl ştim şi din haina de preşedinte.

 

I-au fost duşmani buticarii, şi i-a distrus în spirit leninist fără să le dea o alternativă; a impus un proiect (pasajul suprateran Basarab) fără însă a se pune o cărămidă în timpul mandatului său ori al moştenitorului său politic (Videanu); a încheiat contracte în avantajul firmelor străine, în timp ce întreprinderi româneşti erau falimentate din lipsa comenzilor de la stat – cazul contractului Mercedes în defavoarea ROCAR; gangsterii imobiliari au început să-şi facă apariţia cu proiecte din ce în ce mai monstruoase, în timp ce clădiri de patrimoniu cădeau victimă – cazul de la catedrala Sfântul Iosif, cazul bisericii Armene etc; cel mai tragicomic „război”: cel cu judeţul Ilfov, care viza traseele RATB – cu toate că mecanisme de colaborare între cele două entităţi (Bucureşti şi Ilfov) existau prin legea colaborării regionale. Şi transformarea primarului în hingher-şef! Imaginea pe care o aveam în lume, de hingheri.

 

O să mi se spună că multe din cele ce am scris mai sus privesc perioada Adriean Videanu, dar acest individ era continuatorul fidel al politicii băsiste. Iar aceasta poate fi sintetizată astfel: „nu pot să fac nimic pentru că îmi este potrivnic CGMB. Când CGMB are majoritatea favorabilă, atunci vinovăţia o au primarii de sectoare. Eu sunt nevinovat ca un bebeluş”. Din perioada aceasta (Băsescu-Videanu) cel mai puternic se menţin în minte asfaltările. Şi „borduriadele”. Pentru că erau bani buni de păpat din buzunarul bucureştenilor. Şi mai sunt câteva lucruri „minore”: contractele privind iluminatul public, contracte pentru curăţenie, pentru canalizare etc.

 

În 2008, la al doilea tur, când aveam de ales între Blaga şi Oprescu, eu nu m-am dus. Din punctul meu de vedere erau două rele absolut egale. Şi îmi menţin şi acum părerea. Domnul doctor a înălţat „podul minune”. Preţul a fost triplu (dacă nu mai mult) faţă de suma preconizată. A ridicat „stadionul minune”, preţul fiind incredibil de mare. A încercat să dea tunul numit „bulevardul Uranus”. Un punct pozitiv: reintroducerea traseelor de noapte ale RATB.

 

Şperţurile din timpul acestui prim mandat Oprescu au o explicaţie foarte simplă: nu conduce numai Oprescu Bucureştii. Consiliul General aprobă sau dezaprobă orice sumă pe care ar trebui să o cheltuie primarul general; aprobă sau dezaprobă orice proiect ar vrea să demareze primarul general; aprobă sau dezaprobă orice legislaţie olocală ar vrea să instituie primarul general. Ceea ce se traduce prin: „ne dai şi nouă caşcaval din felia pe care o mănânci şi închizi ochii şi taci chitic atunci când ne băgăm mâinile până la cot în bugetul localităţii”. Iar majoritatea care avea pâine şi cuţitul era formată, ţineţi-vă bine, din: PD-L în alinaţă cu PNG şi cu PRM. Aşa că atunci când vedeţi clădirile distruse ori dispărute peste noapte din spaţiul citadin bucureştean, să vă gândiţi imediat la OPRESCU, PD-L, PNG şi PRM împreună.

 

Duminica asta voi merge la vot. Iar în faţa mea sunt doar 4 opţiuni de luat în considerare. Am arătat într-o postare anterioară că în ceea ce priveşte primarul Capitalei nu există decât patru programe expuse.

 

Pe Oprescu nu-l pot vota. Are şi lucruri bune făcute dar hoţiile şi crimele urbanistice îl exclud dintre preferaţii mei.

 

Prigoană? Adică PD-L. Adică cel de a declarat mai în urmă cu câţiva ani că el doreşte ca spitalele să dispară din oraş şi să fie mutate la periferie. Cel care a votat în Parlament transformarea României în colonie a străinilor. Nu, mulţumesc.

 

Cazul Nicuşor Dan. Când văd că partizanii săi sunt în acelaşi timp cei mai feroci băsişti, îmi pun atunci nişte mari semne de întrebare. Pentru că avem noi, românii, o vorbă: „Spune-mi cu cine te-nsoţeşti ca să-ţi pun cine eşti”. Aşa că nu, nici cu Dănuţ srl nu votez.

 

Rămâne răul cel mai mic. Mic nu numai la figurat ci şi la propriu. E obişnuit şi cu presiunea media pe cap. S-a străduit să-şi facă şi temele pe care le cere o campanie decentă electorală. Scandalurile sale ţin mai mult de viaţa privată – deşi se întreabă mulţi de unde-i provine averea. Iar dacă are avere, atunci poate-i şi sătul. Deci Irinel să fie!

 

PS: modul acesta de alegere într-un singur tur duce în realitate la diminuarea puterii primarilor din localităţi în beneficiul consiliilor locale ori judeţene. Sunt seminţele pentru un viitor blocaj decizional generalizat.

Nicuşor Dan: Ce vreau să fac


Idol al ‘ntelectualilor, domnul Nicuşor Dan şi-a propus multe. A şi făcut câte ceva, e drept, din poziţia de ONG-ist, şi anume a împiedicat nişte demolări abuzive.

I-am citit programul – găsit pe siteul propriu – şi nu pot să nu remarc şi aici prezenţa unor promisiuni care nu ţin de de municipalitatea bucureşteană, ci de Guvern. Situaţia Metroului, bunăoară. Marea problemă pe care ar avea-o domnul Dan în cazul în care ar câştiga ţine de faptul că nu are nici o susţinere politică. Adică îi lipseşte acel sprijin care vine de la oamenii cu aceleaşi principii constituiţi într-o mişcare de presiune publică. Am menţionat asta pentru cei de confundă politicianismul cu Politica.

1. Economia

Economia este fundamentul dezvoltarii orasului. Propun o schimbare fundamentala de viziune. Primaria nu mai trebuie sa se multumeasca sa imparta banii care ii vin la buget ci trebuie ca, prin investitiile pe care le face, sa atraga noi investitii private, care sa dezvolte orasul si prin aceasta sa aduca locuri de munca si bani mai multi la buget.

Proiecte:

  • Dambovita, axa creativa a orasului: concentrarea firmelor de tehnologie, IT si industrii creative, in coabitare cu universitatile si campusurile universitare, de-a lungul Dambovitei. Definirea Bucurestiului ca centru regional in tehnologie, IT si industrii creative.
  • Dezvoltarea pietei locale printr-o politica predictibila de achizitii a primariei
  • Cadru investitional corect: administratie rapida (autorizari) si impartiala; licitatii transparente
  • Spatii gratuite pentru startup’uri

2. Banul public

Trebuie sa inceteze cheltuirea aberanta a banului public.

Proiecte:

    • Licitatii transparente, mediatizate, cu termene suficiente pentru o participare reala
    • Publicarea pe site-ul Primariei a tuturor contractelor in curs de desfasurare
    • Publicarea pe site-ul Primariei a listei tuturor proprietatilor Municipalitatii si a contractelor de inchiriere pentru acestea
    • Sistem online pe site-ul Primariei pentru publicarea detaliata a tuturor facturilor platite de Primarie, cu corespondenta fata de capitolele de buget.

3. Mobilitatea

Propun o schimbare fundamentala de viziune, pe care orasele occidentale au adoptat-o deja in anii ’70. Trebuie sa avem curajul sa intelegem ca intr-un oras de dimensiunea Bucurestiului nu este posibil ca toti locuitorii sa circule cu autoturismul. Solutia este eficientizarea transportului in comun.

Proiecte:

      • Metroul usor pe infrastructura CFR existenta; triplarea astfel a lungimii retelei de metrou
      • Terminarea soselei de centura si a traversarilor acesteia
      • Benzi unice pentru autobuze si troleibuze; orar afisat si respectat de catre acestea
      • Mari parcari la intrarile in oras; parcari de-a lungul primului inel de circulatie
      • Piste reale pentru biciclisti.

4. Educatia si oportunitatile pentru copii

Propun o schimbare de viziune. Primaria nu trebuie sa se margineasca la a consolida pereti de scoli. Primaria trebuie sa aiba un rol activ in stimularea procesului educational.

Proiecte:

      • Construirea de gradinite, pentru acoperirea deficitului de locuri in gradinite
      • Retea de activitati extrascolare organizate de primarie: cercuri pe discipline de invatamant, formare vocationala, activitati sportive
      • Catedre pentru un numar de profesori universitari de varf la nivel mondial, in special in tehnologie, IT si industrii creative.
      • Educatie antreprenoriala pentru studenti, organizata de primarie.

5. Viata culturala a orasului

Bucurestiul are resursele umane si financiare pentru a se pozitiona ca centru cultural regional. Trebuie doar ca Primaria sa actioneze ca o administratie publica in secolul XXI.

Proiecte:

      • Infiintarea de centre culturale de cartier
      • Numirea unui bord cultural, format din personalitati incontestabile, care sa coordoneze alocarile de fonduri in sectorul cultural
      • Concursuri internationale de anvergura la achizitiile publice in arhitectura, urbanism si arta publica
      • Concursuri de proiect la alocarile de fonduri in artele spectacolului
      • Alocarile de fonduri in artele spectacolului se vor face prin concursuri de proiect
      • Un festival international de anvergura al orasului Bucuresti

6. Problema cainilor vagabonzi

Este o problema pe care numai incompetenta primarilor de pana acum a facut sa para grea.

Solutii:

      • Ridicarea de pe strada a tuturor cainilor vagabonzi; oferirea de catre Primarie de tarcuri pentru asociatiile de proprietari care isi asuma ingrijirea (inclusiv curatenia spatiului) cainilor din vecinatate; adaposturi ale Primariei pentru ceilalti caini vagabonzi
      • Evidenta exacta a tuturor cainilor din Bucuresti, cu sau fara proprietar
      • Sterilizarea tuturor cainilor comunitari; incurajarea sterilizarii cainilor cu stapan
      • Amenzi drastice pentru persoanele care abandoneaza caini
      • Controlul total al ONG-urilor de protectie a animalelor asupra activitatii adaposturilor de caini comunitari.

7. Pietele agroalimentare

Jumatate din pietele agroalimentare au disparut dupa 1990, iar jumatate din jumatatea ramasa au fost concesionate, astfel incat pretul de inchiriere a tarabelor a crescut de cateva ori.

Solutii:

      • Rascumpararea de catre Primarie a pietelor agroalimentare cedate; preturi accesibile pentru inchirierea tarabelor
      • Eliminarea intermediarilor din piete
      • Facilitarea transportului producatorilor din jurul Bucurestiului la pietele din Bucuresti

8. Factura la intretinere

Bucurestiul plateste gigacaloria (productie + distributie) cu 325 lei. Tehnologia moderna permite producerea energiei termice la un pret de 135 lei / gigacalorie. Prin investirea in propriile centrale termice ale municipalitatii, pretul gigacaloriei (productie + distributie) ar ajunge la 170 lei. In 6 ani, Bucurestiul poate finaliza constructia unor astfel de centrale, pentru toate locuintele din oras.

9. Locuinte sociale

Exista un necesar de locuinte sociale in Bucuresti. Pe de alta parte, Primaria nu exploateaza corect proprietatile pe care le detine.

Solutii:

      • Inchirierea la pretul pietei a proprietatilor Municipalitatii care nu au statut de locuinte sociale
      • Atribuirea locuintelor sociale in baza unor criterii ferme
      • Construirea de locuinte sociale
      • Obligarea dezvoltatorilor de noi complexe rezidentiale la un procent de locuite „sociale”, cu pret accesibil

10. Prevenirea efectelor cutremurului

Specialistii afirma ca la un cutremur de intensitatea celui din 1977, mii sau chiar zeci de mii de bucuresteni pot sa moara.

Solutii:

      • Elaborarea hartii de risc seismic si a studiilor de vulnerabilitate seismica a cladirilor
      • Finantarea de catre Primarie a studiilor de consolidare
      • Consolidarea in ritm sustinut a cladirilor incadrate ca avand risc seismic
      • Respectarea stricta a legii in constructii.

11. Spatiile verzi, poluarea si sanatatea populatiei

Bucurestiul este cea mai poluata capitala europeana desi nu are industrie. La mai multi indicatori poluare atmosferica depaseste nivelul maxim admis de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Incidenta bolilor respiratorii la copii si a bolilor cardio-vasculare la varstnici s-a dublat in ultimii 10 ani.

Solutii:

      • Eliberarea parcurilor de constructii si terase ilegale; rascumpararea portiunilor retrocedate
      • Amenajarea ca zona de recreere a salbei de lacuri din nordul Bucurestiului si a Lacului Morii
      • Respectarea stricta a legii de interzicere a construirii pe spatiile verzi
      • Respectarea stricta a legii in santierele de constructii.

12. Bazele sportive si centrele de cartier

Bugetul Bucurestiului permite construirea unor baze sportive de cartier si ale unor centre culturale de cartier. Astfel, locuitorii pot avea acces la un pret modic la piscine si terenuri de sport precum si la locuri publice unde sa se poata intalni fara a fi obligati sa vina pentru asta in centrul orasului. Organizatii non-guvernamentale s-au aratat capabile sa impulsioneze viata sociala in anumite cartiere, Primaria trebuie sa incurajeze prin alocari de fonduri transparente astfel de initiative.

13. Patrimoniul construit

Patrimoniul construit reprezinta capitalul comercial al orasului. El da identitate orasului. Iar identitatea este ceea ce atrage, in competitia globala, atat investitorii cat si turistii. In ultimii ani, patrimoniul construit a suferit distrugeri dramatice.

Solutii:

      • Inventar al cladirilor din zonele istorice
      • Finantarea de catre Primarie a studiilor de restaurare a cladirilor istorice (nu si a restaurarii insasi)
      • Expropierea proprietarilor care isi degradeaza cladirile istorice
      • Respectarea stricta a legii si a regulamentului de urbanism, astfel incat cladirile din zona istorica sa valoreze mai mult decat terenul de sub ele.

14. Protectia Sociala

Bucurestiul are restante importante la asigurarea protectiei sociale a persoanelor vulnerabile si la accesul persoanelor cu dizabilitati. Rezolvarea normala a problemei persoanelor vulnerabile va evita folosirea de catre acestia a adaposturilor surogat: transportul in comun si camerele de garda ale spitalelor.

Solutii:

      • Stoparea cersetoriei (inclusiv a formelor disimulate: spalatori de parbrize, parcangii)
      • Adaposturi pentru persoanele vulnerabile, care sa ofere servicii sociale minimale: masa, cazare, dusuri, asistenta medicala minimala
      • Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilitati in mijloacele de transport si in institutiile publice
      • Implicarea ONG-urilor de profil in realizarea proiectelor de protectie sociala.

15. Transparenta decizionala

Accesul cetatenilor la activitatea si la deciziile Primariei este un principiu fundamental.

Proiecte:

      • Sistem on-line de urmarire a stadiului rezolvarii petitiilor cetatenilor
      • Sistem on-line de urmarire a platilor Primariei
      • Accesul cetatenilor la dezbaterile comisiilor Primariei
      • Dezbateri publice reale pe proiectele majore ale Primariei.

16. Respectarea legii in toate aspectele

Consider ca acest punct nu are nevoie de explicatii.