Redegista Merkel vrea să reimpună „doctrina Brejnev”


Un articol din „Adevărul” pune în faţa cititorilor o iniţiativă („Scrisoarea celor patru”) care ar proveni, cică, de la miniştrii de Externe din Germania, Olanda, Finlanda şi Danemarca, prin care aceştia „cer şefului CE un mecanism de intervenţie contra statelor membre care încalcă statul de drept şi valorile fundamentale ale UE” şi îi propun „un mecanism de intervenţie statelor care le încalcă”.

 

Lucrurile acestea le-am mai auzit, dar în altă formă, şi ele veneau din URSS şi de la aliaţii acesteia. Erau schimbaţi doar unii termeni: „socialism” în loc de „valori fundamentale ale UE”, „democraţie populară” în loc de „stat de drept”. Punctul central era în schimb acelaşi: „drept de intervenţie”.

 

Pentru că directivele apăruseră în preajma invadării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia, această impunere a „suveranităţii limitate” a primit denumirea de „Doctrina Brejnev”. Iată cum o descrie Wikipedia:

 

Doctrina Brejnev a fost un model de politică externă sovietică, care a fost pentru prima oară expus de S. Kovalev în numărul din 26 septembrie 1968 al ziarului Pravda intitulat: „Suveranitatea și obligațiile internaționale ale țărilor socialiste”. Leonid Brejnev a reluat această teorie într-un discurs ținut la Congresul al V-lea al Partidul Muncitoresc Unit din Polonia din 13 noiembrie 1969 spunând:

Când forțele care sunt ostile socialismului încearcă să direcționeze dezvoltarea unei țări socialiste către capitalism, aceasta nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o problemă și o preocupare comune a tuturor țărilor socialiste.

În practică, aceasta însemna că era permisă o anumită „suveranitate limitată” a partidelor comuniste, dar niciunei țări nu-i era permis să părăsească Pactul de la Varșovia, să deranjeze monopolul comunist al puterii în statele socialiste, sau să compromită în vreun fel puterea și unitatea blocului răsăritean.

În mod implicit, acestă doctrină presupunea că URSS-ul are rolul de lider al lumii socialiste, și că ea își aroga dreptul de a defini „socialismul” și „capitalismul” conform intereselor proprii. Doctrina Brejnev a fost folosită pentru justificarea invadării Cehoslovaciei și înfrângerea Primăverii de la Praga din 1968, dar și în cazul invaziei dintr-o țară nemembră a Pactului de la Varșovia, Afganistan, în 1979. Doctrina Brejnev a fost înlocuită de doctrina numită în glumă Sinatra, în 1989. 

 

Cred că doar oamenii profund viciaţi şi în totalitate corupţi şi vânduţi intereselor străine mai refuză să vadă că în zilele acestea ne confruntăm cu un nou imperialism care utilizează mai vechile procedee ale sovietismului. Pentru că rădăcinile intelectuale ale conducătorilor  care impun această nouă tiranie  se hrănesc din aceeaşi ideologie ca a părinţilor lor. Neomarxismul şi religia corectitudinii politice îmbrăcate cu haina germanismului arogant.

Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea a doua, 1974 – 1981)


Ţinute extravaghante, botine colorate, ritm dance cu sunet de viori, adică epoca disco. Semn că festivalul este viu. Şi că poate fi rampa de lansare a unor superformaţii. Cazul ABBA. Unii poate or strâmba din nas dar cine nu a trăit atunci nu-şi poate da seama ce a însemnat pentru cultura pop acest grup.

 

Să-şi fi adus şi diversificarea contribuţia? Pentru că asistăm la o extindere teritorială a concursului. Se trece Mediterana, ajungându-se până în Israel.

 

1974 Suedia: ABBA – Waterloo

 

 

1975 Olanda: Teach-In – Ding-A-Dong

 

 

1976 Marea Britanie: Brotherhood of Man – Save your kisses for me

 

1977 Franţa: Marie Myriam – L’oiseau et l’enfant

1978 Israel: Izhar Cohen & Alphabeta – A-Ba-Ni-Bi

1979 Israel: Gali Atari & Milk & Honey – Hallelujah

1980 Irlanda: Johnny Logan – What’s another year

1981 Marea Britanie: Bucks Fizz – Making your mind up

Eurovision, retrospectiva câştigătorilor (partea a doua, 1963 – 1973)


Bum! Deodată epoca extremelor. De la mini la maxi şi înapoi. Consumism şi maoism. Pe de-o parte „jandarmii din Saint-Tropez”, pe de alta bolovanii aruncaţi asupra capetelor jandarmilor din Paris şi Saint-Tropez. Rock dezlănţuit pe aceeaşi scenă cu cântecele pastorale folk. Unii stau cu iarba-n gură. alţii se apucă să o fumeze. Ciudată epocă.

La „Cerbul de Aur” unii dintre interpreţii vor fi prezenţi. Fie cu recitaluri, fie în calitate de concurenţi.

Personal, piesa lui Gigliola Cinquetti  şi a lui Sandie Shaw îmi plac în mod deosebit.

1963 Danemarca: Grethe şi Jørgen Ingmann – Dansevise

1964 Italia: Gigliola Cinquetti – Non Ho L’Età

1965 Luxemburg: France Gall – Poupée De Cire, Poupée De Son

1966 Austria: Udo Jürgens – Merci Chérie

1967 Marea Britanie: Sandie Shaw – Puppet on a String

 

1968 Spania: Massiel – La, la, la

1969 – În anul acela cred că cine nu a vrut nu a câştigat

        Spania: Salomé – Vivo cantando

        Marea Britanie: Lulu – Boom Bang A Bang

        Olanda: Lenny Kuhr – De troubadour

        Franţa: Frida Boccara – Un jour, un enfant

1970 Irlanda: Dana – All kinds of everything

1971 Monaco: Séverine – Un banc, un arbre, une rue

1972 Luxemburg: Vicky Leandros – Après toi

1973 Luxemburg: Anne-Marie David – Tu te reconnaîtras