Explicaţii după scandaloasa semifinală de la spadă


Cică asta ar fi explicaţia pentru „eroarea” prin care lui Shin A-Lam, sportiva de la spadă, i s-a comis o nedreptate strigătoare la cer. Cronometrarea ar fi fost făcută de o voluntară britanică de 15 ani care n-ar fi fost prea experimentată în pornirea şi, mai ales, coordonarea cronometrului cu deciziile arbitrei! Într-o semifinală! De Olimpiadă!

 

Reamintesc pentru cei care n-au auzit de scandal. În semifinala dintre spadasina din Coreea de Sud, Shin A-Lam, şi cea din Germania, Britta Heidemann, arbitra Barbara Csar din Austria a prelungit o secundă până ce coetnica ei a reuşit să puncteze. Altfel, la egalitate fiind, coreeanca ar fi pătruns în finală, cu medalia de argint asigurată. Au urmat scene dramatice, cu asiatica refuzând să iasă de pe teren timp de mai bine de o oră.

 

Apoi, la mai puţin de 15 minute s-a desfăşurat finala mică pe care evident că a pierdut-o, ţinând cont şi de drama prin care tocmai trecuse.

 

Pentru a drege busuiocul, Federaţia Internaţională de Scrimă s-a gândit să o premieze pe Shin A-Lam cu un premiu de consolare. Asta pentru că „le pare rău şi că sunt alături de Shin, de aceea vor să o recompenseze în spiritul olimpic”, după cum e citat Park Yong-sung, preşedintele Comitetului Olimpic Coreean, de către publicaţia The Independent. „Nu mă va face să mă simt mai bine pentru că nu este o medalie olimpică” au fost cuvintele sportivei din Coreea citate de aceeaşi publicaţie.

 

Cu siguranţă episodul intră în topul momentelor ruşinoase din istoria Olimpiadelor.

Un sfat pentru Belu şi Bitang


Poate că nu aş fi scris această postare – cu atât mai mult cu cât suntem la câteva ore după ce echipa feminină de gimnastică a României a obţinut medalia de bronz la Olimpiada de la Londra. Poate nu aş fi scris aceste cuvinte. Dar domnul Belu a recidivat!

Împi pare că stagiul pe care l-a avut la Cotroceni l-a molipsit cu genul acela de gândire ce domină în mediul băsist, prin care pentru orice problemă se caută imediat ţapi ispăşitori, este învinovăţit imediat altcineva în locul unei reflecţii asupra propriei vinovăţii.

La începerea Olimpiadei domnul Octavian Belu a aflat deodată că Larisa Iordache – fetiţa în care îşi pusese cea mai mare încredere – avea anumite afecţiuni care-i diminuau potenţialul sportiv. Şi imediat a început să tune împotriva acestei copile, care câţi ani are? 14? 15? E un copil şi ar fi trebuit să-l considere aşa. Nu ar fi trebuit domnia sa să fie precaut şi să se îngrijească de condiţia fizică a echipei pe care o antrenează?

După desfăşurarea etapei preliminare (aceea care a determinat echipele intrate în finală şi sportivele calificate pentru individual compus şi aparate) a fost rândul Marianei Bitang să răbufnească prin comportamentul faţă de o reprezentantă a presei sportive din ţară.

Dar astăzi, după ce echipa pe care EI DOI (Belu şi Bitang) au alcătuit-o, iată că Octavian Belu găseşte cu cale să o înţepe, la conferinţa de presă, pe… Cătălina Ponor! Cel puţin aşa reiese din vorbele citate de gsp.ro: „E greu să omogenizezi o echipă care are gimnaste cu o plajă de vîrstă între 16 şi 25 de ani. Nu pot să o fac pe Cătălina Ponor să reintre în disciplina pe care o acceptă fără prea mult efort Iordache sau Bulimar. Tocmai de aceea, în condiţiile date, rezultatul e unul foarte bun”

 

Am tot respectul pentru cuplul de antrenori Belu-Bitang. Îi înţeleg şi că sunt poate supăraţi că nu au reuşit să se menţină măcar pe locul de la Beijing, unde antrenor al lotului a fost Nicolae Forminte. Totuşi, ar trebui să înţeleagă că accidentul face parte şi el din viaţă. Să priceapă că în condiţiile date tocmai senioarele au dat factorul acela de încredere în forţele proprii care a adus echipei (totuşi) o medalie. Să-şi amintească lucrurile acestea şi să renunţe la năravurile cu care s-au confruntat la Cotroceni. Pentru binele lor şi al gimnastelor. Şi să propună soluţii care să dea roade peste 8 ani măcar. La vechea problemă cu paralele mă refer.

Germania a început să jefuiască şi la Olimpiadă


Coreeanca Shin A-Lam a fost oprită de la câştigarea unei medalii la spadă numai şi numai pentru că avea în faţă o nemţăloaică, o reprezentantă a „rasei superioare”, într-o perioadă în care în Europa fumurile imperialiste sunt din ce în ce mai făţişe.

Scrimeura din Coreea de Sud se afla la egalitate iar Britta Heidemann trebuia să puncteze pentru a accede în finală. Mai era doar o secundă (puteţi verifica urmărind înregistrarea postată mai jos). Ei bine, această secundă a fost prelungită până când nemţoaica a putut puncta. Au fost 4 asalturi (PATRU!) în această „secundă”. Ba încă se poate observa cum cronometrul a ajuns şi la momentul 0 (zero)!

Arbitra era austriacă. Adică tot germancă. Şi a sprijinit cu toate forţele reprezentanta Germaniei. Britta a reuşit să puncteze iar antronorul coreean a protestat, după cum era şi normal. Shin A-Lam a rămas împietrită, cu lacrimi în ochi, zeci de minute pe pista întrecerii.

Cu toate că în scrimă este admisă verificarea video, juriul a ignorat cu sânge rece să verifice înregistrarea care putea dovedi cine era adevărata sportivă ce trebuia să meargă în finală. Şi uite aşa în istoria olimpismului avem de-a face cu una din cele mai mari nedreptăţi care umbresc lupta sportivă. Pentru ca interesele şi orgoliile unei puteri continentale, precum Germania, să fie satisfăcute.

Totul seamănă cu nedreptatea făcută Nadiei Comăneci la Moscova, de către slugile din arbitraj ale puterii de atunci de la răsărit. Atunci era URSS, acum este Germania. Ce ruşine!

Îndreptaţi situaţia, domnilor de la CIO! Nu mai acceptaţi fumurile imperialiste!