Religia în şcoală: sinistrarea majorităţii cetăţenilor de către stânga extremistă


sinistraîn italiană semnifică „stânga”

sinistruîn română, ceva care induce oroare, teamă, groază, accident

 

Ca un făcut, evenimente mai mult sau mai puţin recente precum şi reacţiile partizane ale pretinsei prese „româneşti” întâresc ideea că la noi „Stânga” politică poate fi echivalată printr-un termen ce face mai degrabă referire la filmele horror decât la o mişcare politică ce ar dori – cu mijloacele ei de acţiune – binele comun. Şi, pentru că pomenita presă „românească” îşi trâmbiţează, prin ideile îmbrăţişate şi manipulările induse publicului, apartenenţa ideologică la concepte de extremă-stângă, deducem că şi această presă zisă „românească” face mai degrabă acte de satanism mediatic decât de informare publică.

În primul rând am în vedere reacţiile stârnite de această instituţie care l-a ocrotit pe Băsescu până în pânzele albe (Curtea Constituţională, adică), instituţie care a decis că anumite articole din legile privind educaţia nu ar fi constituţionale, referire făcând la legislaţie venind din 1995 până în 2011. Adică, în 20 de ani (DOUĂZECI!) respectiva instituţie nu a realizat că sunt chestiuni care ar încălca drepturile constituţionale ale cetăţenilor dar brusc a realizat acest lucru! Exact când partenerul de coabitare al lui Băsescu şi mare admirator al idolului sinistru Che Guevara se găsea în fruntea Guvernului. Şi să avem în vedere că nu vorbim de un caz singular. Şi mai recent, aceeaşi Curte şi-a dat seama că Legea Partidelor – una adoptată în vremea lui Adrian Năstase „Bombonel” ar suferi de aceleaşi neajunsuri deşi trecuseră şi în cazul acesta un număr impresionant de ani – cred că vreo 13 – vreme în care nu s-a ofuscat nimeni (prin „nimeni” înnţelegând aici orice politician cu ciolanul politic în braţe) că pentru înfiinţarea unui partid sunt necesare 25.000 de semnături. Dar i-a apucat brusc scrupulul legal fix în momentul în care Zgonea venea cu propunerea, dacă nu chiar impunerea, ca naşterea mişcările politice să fie chiar mai uşoare ca înfiinţarea unei simple asociaţii oparecare – a iubitorilor de canguri, să zicem, din Sectorul 5.

Să fie întâmplătoarea coincidenţa? Eu personal mă îndoiesc. Mai degrabă ne găsim în faţa unui plan sinistru impus de „Stânga” seculară de a se diminua cât mai mult înfluenţa Creştinismului în societatea românească. Cât o fi „ordin” din afară, asta nu ştim dar putem bănui. Şi putem bănui în chip cât se poate de temeinic de vreme ce observăm tot felul de răspândaci ideologici la fel de siniştri ce acţionează în bătălia informaţională sub chip de ‘telectualii patriei. Unii dintre ei nişte siniştri băsişti, profitori ai sinecurilor dulci graţie cărora duc un trai şi mai dulce pe la Paris sau pe aiurea. Ca să dăm un exemplu, ar fi suficient să-i pomenim pe Licheliceanu ori Nicolae Manolescu.

 

Alte figuri au fost repede reşapate şi readuse în atenţia publicului. Nişte personaje care fuseseră de mult trecute în uitare. Dar iată că Daniela Zeca-Buzura, ca să vin şi aici cu exemplificare – s-a şi grăbit să ne aducă în faţa ochilor o altă figură sinistră de care nu credeam să mai auzim vreodată: Smaranda Enache – o tovarăşă activist al PCR care, după Loviluţie, s-a grăbit repejor să-şi schimbe părul într-unul „democrat”, plângând pe umerii minorităţii maghiare cu drepturi prea mult încălcate în România asta multi-naţională în care zice dânsa că am vieţui. Iar acum plânge pe umerii săracilor de copii abuzaţi prin obligaţia (?) de a participa la orele de Religie dar cărora le propune mai curând studiul ideilor religioase.

Ca să fim şi noi răutăcioşi, nu putem să nu observăm că realizatoarea de la TVR – instituţie sub şefia fostului redactor-şef al fiţuicii sorosist-brucaniene „22” (editată de către grupusculul cu idei tot extrem-stângiste, practic neokominterniste GDS şi )cenzorului Stelian Tănase (vă mai amintiţi scandalul „Moştenirea clandestină”?) – este soţia, cu 28 de ani mai tânără, a stimabilului Augustin Buzura, socrul şi mai stimabilului George Maior, fostul şef al SRI. Dacă Augutin Buzura a fost şef al Fundaţiei Culturale Române (actuala ICR), domnul Maior este naş în funcţie al premierului în funcţie, Victor Ponta. Dar vreţi să ştiţi una şi mai bună? Finu’ Ponta îi este şef în guvern naşului lu’ naşu’ Maior, adică lui… Ioan Rus, naş al primei căsătorii a lui george Maior. Pentru că în a doua  căsătorie, cea cu fata lui Buzura, l-a avut pe alt personaj celebru, pe Ioan Talpeş. Detalii aici.

Despre pionii clasici ai campaniilor creştine nici nu mai are rost să discutăm aici. Atenţionăm doar că, atunci când personaje gen Moise ori Cernea sunt popularizate, să vedeţi cine sunt şi cei care semnează articolele care le fac propagandă şi să încercaţi să le descoperiţi fie activitatea anterioară, fie nivelul educaţional, fie patronii care-i mână în luptă. Sunt sigur că s-ar putea descoperi lucruri foarte interesante. Poate s-ar ajunge şi la finanţatorii din spatele acestor campanii anti-creştine. Pentru că – nu-i aşa? – „money talks”.

 

Ne reîntoarcem la actualitatea fierbinte şi observăm un alt lucru straniu. Să admitem că legile adoptate, reamintim, în vremea lui Văcăroiu şi a lui Boc, ar fi avut hibe nebăgate în seamă până acum şi, de aici, că reacţia Curţii Constituţionale ar fi fost firească. Numai că urmarea firească ar fi trebuit să constea ÎN MODIFICAREA DE URGENŢĂ A LEGII conform atenţionărilor Curţii. Ori NU s-a petrecut aşa ci constatăm o bulibăşeală organizată temeinic de ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, care una declara la începutul lui februarie (că situaţia în şcoli se menţine conform legislaţiei în vigoare până la îndreptarea situaţiei în Parlament – aici), şi cu totul altceva la jumătatea aceleiaşi luni când decidea (oare cât de legal?) ca regulile să se schimbe în timpul jocului. Adică, părinţii sau tutorii copiilor să depună un formular până pe data de 6 martie dacă vor ca elevii să urmeze orele de Religie.

O să mi se spună că situaţia de fapt îl obligase pe Pricopie să adopte măsuri de urgenţă. Numai că… Numai că… Numai că descoperim că guvernul Ponta şi alianţa de guvernare din Parlament au avut timp destul (lunile decembrie, ianuarie şi februarie) ca SĂ MODIFICE LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI! Doar că nu-i vorba de chestiunile care pun majoritatea covârşitoare a cetăţenilor (99%, conform celui mai recent Recensământ) în situaţia de a fi ei discriminaţi, ci de o problemă care-l punea pe jar dottore Ponta – problema doctoratului. La sfârşitul lui decembrie 2014 Ponta a emis o Ordonanţă de Urgenţă care modifica Legea Învăţământului, iar Parlamentul amenda aceeaşi OUG la sfârşitul lui februarie, deci MODIFICA LEGEA ÎN CAUZĂ.

Poate nu aţi înţeles dar, ÎN VREME CE MILIOANE DE PĂRINŢĂ SUNT PUŞI PE DRUMURI pentru că majoritatea politică din Parlament nu a avut vreme să aducă nişte schimbări cerute de Curtea Constituţională, aceeaşi majoritate politică a adus rapid nişte modificări aceleiaşi legi numai şi numai pentru ca reputaţia de DOCTOR ÎN DREPT a lui Ponta să rămână nepătată!

Nu trebuie să ne mire. Aceste miş-maşuri sunt cât se poate de posibile atâta vreme cât răspândacii la care am făcut referire la început – adică ‘telectualii neamului – au fost repede băgaţi în priză pentru a crea un zgomot de fond asurzitor pentru ca cetăţenii să nu realizeze încălcarea drepturilor majorităţii ortodoxe – o dată; încălcarea drepturilor minorităţilor etnice şi religioase – a doua oară; impunerea unei agende agresive (propusa înlocuire a noţiunilor confesionale de religie cu fantomatice studii inter-religioase ori de multi-culturalism) cu provenienţă în cercurile intelectuale de extremă-stângă de pe la noi şi de pe aiurea. Să remarcăm că toţi aceşti indivizi care se bagă sau sunt băgaţi în seamă în problema studiului Religiei NU AU AVUT NICI O CONTRIBUŢIE la reintroducerea materiei excluse de bolşevici din programa analitică. Dar, în schimb, şi-au manifestat nu numai acum, dar încă de la începuturi regretul existenţei acestei discipline. Regretul, pesemne, după învăţăturile lui Marx, Engels şi Lenin.

Dar nu e singura dată când lucrurile sunt prezentate cu totul deformat faţă de realităţi! Aceiaşi ‘telectuali, cot la cot cu gangsterii ce le sunt loiali în presa „românească”, AU DEFORMAT ÎNŢELESUL UNEI LEGI, dându-i o accepţiune cu totul falsă numai şi numai din dorinţa de a lovi în Biserică. În Biserica noastră Creştin-Ortodoxă! Mă refer la Legea cimitirelor la adoptarea căreia marţafoii respectivi au afirmat sus şi tare că prin respectiva oamenii nu ar mai fi obligaţi să fie înmormântaţi cu preot (!?). Practic, impostorii ăştia ideologici falsificau datele istorice, pentru că treceau sub tăcere secularizarea impusă de Cuza, sub domnia căruia cimitirele deveniseră în mare parte din parohiale, în comunale.

Legiuitorii, prin respectiva lege, ţintiseră însă altceva. Jivinele de stânga din „presă” au refuzat să vorbească un cuvinţel despre sensul adevărat promovat. Şi anume: DREPTUL OAMENILOR LA O ÎNMORMÂNTARE DECENTĂ! Pentru că până de curând – cum nu se practică nici măcar pe la cele mai barbare triburi din cine ştie ce colţ de lume – nefericiţii care răposau în cine ştie ce condiţii mizere, erau trataţi CA NIŞTE GUNOAIE. Existau cazuri în care nu se respectau pratcic legale minime. Mormântul acelora chiar putea fi considerat „groapă comună”, un şanţ în care erau aruncaţi de-a valma cei ce decedaseră în condiţii paupere, pe la diverse cămine, ori pe la spitalele psihiatrice. La căpătâi – nici măcar un semn de identificare! Şi iată că Legea cimitirelor spune de acum cu totul altceva. IMPUNE ilegalitatea acestor procedee. Ba chiar – paradoxal! – se poate considera, pe baza acelei legi, CĂ ORICE ÎNMORMÂNTARE FĂRĂ SERVICIU RELIGIOS, exceptând acelea în care a existat prevederea expresă a decedatului, AR FI ILEGALĂ pentru că se încalcă demnitatea persoanei răposate!

Aici e drept că şi pe la Patriarhie sunt anumite capete „dăştepte” foarte, în genul lui popa Stoica, ce emit comunicate fără să cerceteze cu nişte jurişti implicaţiile în viitor faţă de situaţia anterioară. Tot din nefericire, observăm că şi implicarea Prealatului Daniel în problema orei de Religie a venit foarte prompt: greutatea a fost lăsată tot pe umerii preoţimii de rând în procesul de convingere a păsoriţilor de a semna grabnic formularele impuse de domnul Pricopie.

PS:

Victor Roncea semnalează un material Agerpres care dezvăluie ilegalitatea în care este adus Ministerul „Educaţiei” prin deciziile aberante ale lui Pricopie.

Preotul Eugen Tănăsescu emite şi dânsul nşite opinii de bun simţ,venind cu nişte propuneri adresate Parlamentului pentru stingerea disputei privind ora de religie.

Reclame

Gigel Ştirbu, cuiul lui Pepelea înfipt de Antonescu în interiorul guvernului Ponta?


În decursul ultimilor luni cred că şi-a dat seama oricine de aroganţa şi tupeul afişate de Victor Ponta la adresa contestatarilor proiectului RMGC. Cred că retina fiecăruia mai reţine şi imaginile cu premierul voios defilând în mina-muzeu de la Roşia Montană. L-a secondat, prin declaraţii şi aprobări, jalnicul Barbu „Cianură” de la Cultură. Din fericire, acesta din urmă a demisionat (era cazul să fi făcut acest lucru mai demult) iar în locul său a fost propus, de către Crin Antonescu, un personaj despre care nu ştiam mai nimic: Gigel Ştirbu.

O cercetare minimă ne duce spre descoperirea unui parlamentar care este deja la a doua legislatură. Surpriza mare o aflăm atunci când ne aruncăm privirea asupra declaraţiilor şi interpelărilor din Parlament. Îndeosebi cele din toamna acestui an ne atrag atenţia prin mesajul în contradicţie cu aprecierile premierului Ponta la adresa protestatarilor ce apărau Roşia Montană de distrugerile RMGC. Asupra acestora m-am oprit, dar curioşii pot găsi şi alte teme în interpelări anterioare cu teme precum ACTA sau actele biometrice. Se vor menţine şi după prima zi de ministeriat?

Dezbateri Parlamentare – Şedinţa camerei din 10 Septembrie 2013

„Care sunt argumentele susţinătorilor proiectului Roşia Montană”

Am constatat cu mâhnire că după exprimarea în primă instanţă de către preşedintele PNL a unei poziţii personale privind controversatul proiect numit generic Roşia Montană şi după ce în mod oficial parlamentarii PNL au luat o decizie, spiritele s-au inflamat la maximum.

Nu am să mă refer la poziţia mea faţă de respectivul proiect, ea va fi cunoscută în momentul dezbaterilor şi al votării lui în Camera Deputaţilor.

Mă voi referi însă la modul în care decurg dezbaterile publice pe tema proiectului. Am asistat, în faţa televizorului la o astfel de dezbatere care a avut loc la o televiziune de ştiri. O dezbatere în care au fost prezenţi numeroşi exponenţi ai societăţii civile şi parlamentari care se opun proiectului, pe de o parte, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile şi mai mulţi localnici din zona Roşia Montană care agreează proiectul, deci o reprezentare completă cu participarea tuturor părţilor sau, mă rog, a ambelor tabere implicate.

Din păcate, am ajuns la o concluzie amară. Cei care se opun proiectului au prezentat argumente solide ale poziţiilor lor, în timp ce susţinătorii proiectului au demonstrat că nu sunt deschişi dialogului, că sunt intransigenţi. Am să vă prezint doar două exemple.

O doamnă – care nu face parte din vreun partid politic şi care nu ştiu dacă a votat USL la alegeri, dar care a criticat USL pentru unele stângăcii, sau pentru ce a considerat dânsa că USL nu a rezolvat, deci o persoană care nu poate fi acuzată de partizanat politic – şi-a exprimat poziţia susţinând că, în situaţia demarării exploatării de la Roşia Montană, patrimoniul turistic de acolo va fi afectat. Respectiva persoană a propus preopinenţilor să încerce să dezvolte turismul în zonă, a explicat că străinii sunt interesaţi de vechile construcţii miniere romane şi că turismul ar putea fi o soluţie pentru creşterea numărului de locuri de muncă în zonă. O poziţie corectă a unui cetăţean şi care a propus şi o soluţie. Care au fost contraargumentele susţinătorilor proiectului aflaţi într-o locaţie la Roşia Montană: „Cine este această persoană care vine să ne dea nouă lecţii?”.

Un senator PNL a explicat trei motive foarte simple, din care rezultă de ce nu se poate vota proiectul: lipsa avizului de mediu, încălcarea a şase acte normative în vigoare în situaţia în care este adoptat proiectul, neconstituţionalitatea prevederii care acordă dreptul unei companii private de a efectua exproprieri. Practic, senatorul PNL a preluat câteva dintre argumentele de ordin tehnic, pe care le-a prezentat şi preşedintele PNL.

Proiectul denumit Roşia Montană nu este doar unul controversat, ci şi unul extrem de complex şi cu implicaţii pe multe paliere. Este o înşiruire de excepţii, o lege specială cu multe derogări. De aceea, atât susţinătorii proiectului, cât şi adversarii lui trebuie să prezinte argumente pertinente atunci când îşi susţin poziţiile. Care au fost argumentele susţinătorilor aţi văzut. Personal nu cred că doar în baza unor astfel de argumente poate fi susţinut un proiect de genul celui numit Roşia Montană.

Sursa: http://www.cdep.ro/

Dezbateri Parlamentare – Şedinţa Camerei din 18 Septembrie 2013

„RMGC a corupt oficiali români. Cine îi scoate la lumină?”

În cadrul unui interviu acordat postului public de televiziune, întrebat dacă are la cunoştinţă faptul că Compania Roşia Montană Gold Corporation a cumpărat politicieni, premierul Victor Ponta a răspuns:”Probabil că da. Nu am date concrete în acest sens, dar probabil că da”.

Acest „probabil că da” este de fapt un da mai mult decât clar.Şi are dreptate. Tot în cadrul respectivului interviu, moderatorul TVR a prezentat o informaţie mai mult decât interesantă, şi anume că Roşia Montană Gold Corporationnu răspunde faţă de acţionari dacă angajaţii sunt implicaţi în scandaluri legate de coruperea unor oficiali. Aici premierul Ponta a menţionat că, dacă vor fi dovedite astfel de situaţii,societatea care intenţionează să exploateze la Roşia Montană va răspunde în faţa legilor României.

Cele de mai sus trebuie privite cu o atenţie deosebită. În primul rând, nu credeam că în secolul al XXI-lea şi într-o ţară membră a Uniunii Europene şi NATO, voi (vom – pentru că toţi cei care au urmărit interviul sunt acum în posesia informaţiei) auzi aşa ceva, adică o mare companie îşi declină orice răspundere dacă angajaţii ei corup oficiali ai statului. O astfel de poziţie este specifică companiilor care în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea exploatau resurse naturale în colonii. Respectivelor companii le era pe atunci permis orice. Inclusiv, sau mai ales coruperea unor oficiali locali. După cum se vede, cei de la Roşia Montană Gold Corporation tratează România ca pe o colonie şi pe români, probabil, ca pe nişte sclavi de pe o plantaţie.

Premierul Victor Pontaare dreptatecând spune că RMGC va răspunde în faţa legilor României dacă se va dovedi că a corupt oficiali sau politicieni.

Numai că nu este de ajuns ca primul-ministru să aibă dreptate. Pentru că dovezile nu curg din cer.Dovezile trebuie căutate. Dacă nu vor fi depistaţi politicienii şi alţi oficiali care au fost cumpăraţi de către cei de la RMGC, atunci toate declaraţii de bună intenţie rămân simple forme fără fond.

Ştiu, mi se poate replica: „este dificil de dovedit” dacă nu există plângeri, flagrante etc. Nu, lucrurile nu stau deloc aşa. Este imposibil ca unele servicii care interceptează tot ce mişcă în această ţară să nu posede dovezi privind cumpărarea unor politicieni. Din anumite raţiuni însă respectivele dovezi sunt ţinute în conservare.

Dar nu este nevoie doar de aportul serviciilor secrete. Sunt personaje, inclusiv politicieni, care au devenit, şi nu de azi, de ieri, nu simpli susţinători ai exploatării de la Roşia Montană, ci adepţi fanatici şi chiar propagandişti ai proiectului. Şi cu siguranţă nu este vorba de ceva voluntar. O revizionare a talk-show-urilor tv, o privire aruncată prin arhivele media, pot scoate la iveală multe nume de politicieni sau alţi oficiali care se dau de ceasul morţii pentru ca RMGC să reuşească să-şi ducă misiunea până la capăt.Şi aceştia ar trebui să fie luaţi la întrebări, pentru ca spusele premierului la TVR să nu rămână vorbe goale. Voi, de fapt vom vedea, în dezbaterile din Parlament, cine vine cu argumente pertinente şi fundamentate economic întru susţinerea proiectului Roşia Montană şi cine va susţine proiectul, fără argumente şi de pe poziţii intransingent talibane. Aceştia din urmă şi cei care vor vota cu două mâini pentru proiectul Roşia Montană sunt şi ei din categoria celor care sunt suspecţi că nu sunt curaţi.

În 2010, în media dinRomânia a apărut următoarea ştire: „Compania Daimler este implicată într-un proces în Statele Unite, fiind acuzată, odată cu trei subsidiare, ca a mituit cu zeci de milioane de dolari oficiali guvernamentali din 22 de ţări, printre care şi România”. Era vorba, la noi, de achiziţionarea de către primarul Adriean Videanu a 500 de autobuze Mercedes. Iată deci că „se poate”. Se poate – dar în alte ţări – depista că au fost corupţi oficiali de către o companie. Dacă pentru 500 de autobuze s-au oferit „atenţii consistente”,sigurpentru afacerea Roşia Montană potul a fost/este mult, mult mai mare.

Suporterii din zona politicului a proiectului Roşia Montană susţin că,în cazul în care proiectul eşuează, va fi tragedie, se vor pierde 2.600 locuri de muncă.

Atrag atenţia că s-au închis unităţi economice unde s-au pierdut mult mai multe mii de locuri de muncă şi cei care acum pledează pentru Roşia Montană nu au considerat ca fiind tragedii şi celelalte mari şi mult mai multe locuri de muncă. Oare de ce consideră că doar la Roşia Montană va fi tragedie?

Sursa: http://www.cdep.ro/

Declaraţie politică – Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 Septembrie 2013

„Să ascultăm şi să urmăm vocea Academiei Române în ceea ce priveşte proiectul Roşia Montană”

Extrem de controversatul proiect Roşia Montană a inflamat în această toamnă spiritele la cote mult mai înalte decât în anii trecuţi. În parlament poziţiile sunt împărţite, pro sau contra, în stradă sunt demonstraţii mari împotriva exploatării la care participă ONG-urile neafiliate politic, iar în zona Roşiei Montane cei interesaţi orchestrează contrademonstraţii care au drept scop convingerea românilor că demararea exploatării ar urma să rezolve problema locurilor de muncă în România. Această temă este agresiv prezentată şi în miile de spoturi şi clipuri publicitare transmise, cu mici excepţii, în întreaga presă.

Nimic mai fals! Problema locurilor de muncă din România nu îşi va găsi în niciun caz rezolvarea dacă proiectul Roşia Montană primeşte undă verde. Mai mult, dacă proiectul Roşia Montană va demara aşa cum este planificat, nu se rezolvă problema locurilor de muncă nici măcar în zona exploatării! Şi un alt aspect ce nu trebuie omis, beneficiul statului român de pe urma exploatării de la Roşia Montană va fi unul infim, în timp ce pagubele, de orice natură, vor fi majore.

Nu o spun doar eu, care pot fi suspectat de o doză de subiectivism de natură politică, sau protestatarii din stradă, din Bucureşti şi din alte localităţi mari din ţară, ci o afirmă personalităţi care nu pot fi suspectate că ar reprezenta vreun interes personal sau de grup, o afirmă personalităţi cu o pregătire complexă, care nu poate fi pusă la îndoială. Şi nu o afirmă de azi, de ieri, ci de mai bine de 10 ani.

În 2003, preşedintele Academiei Române, domnul Ionel Haiduc, a publicat un studiu întitulat „Proiectul Roşia Montană între riscuri şi beneficii”. Este vorba de o analiză pertinentă şi de o viziune clară a ceea ce urma să însemne proiectul Roşia Montană.

„Pentru firma RMGC: În calitatea de acţionar majoritar, după numărul de acţiuni, firma RMGC va obţine 80% din profit. Proiectul fiind realizat într-o zonă declarată defavorizată, firma RMGC beneficiază de scutiri de impozite pe o perioadă de 10 ani şi reduceri la taxele vamale, astfel că va exporta aurul şi argintul extras, practic, la preţul de cost.

Pentru populaţia din zonă: Proiectul creează un număr de locuri de muncă într-o zonă deficitară: 200-550 (unele cu caracter sezonier) în faza de preconstrucţie (1996-2003), 2000 în faza de construcţie (2003-2005) şi 500 în faza operaţională (2005-2022). Acest beneficiu este relativ, fiindcă locurile de muncă sunt totuşi în număr mic, au caracter temporar, iar lucrarea va atrage şi o populaţie venită din alte zone, fie în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a nevoii de personal calificat şi specializat care nu este disponibil în zonă”.

Preşedintele Academiei Române a făcut şi un calcul – este adevărat, la nivelul unei redevenţe de 2%, cât era preconizată atunci, dar nici o eventuală redevenţă de 6% (dacă ea va fi acceptată de compania canadiană) nu schimbă prea mult datele problemei – în privinţa beneficiilor ce ar putea fi înregistrate de statul român şi a ajuns la următoarea concluzie: „daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neîndoielnice, rezultă că beneficiile în favoarea statului român şi al comunităţii din zonă sunt minime, nesigure şi discutabile”.

După 10 ani de zile, in corpore, Academia Română şi-a exprimat din nou o poziţie oficială privind proiectul Roşia Montană. În documentul care se află pe site-ul prestigioasei instituţii sunt inserate „21 de argumente” prin care „Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru statul român”.

Mă limitez să prezint doar 4 din cele 21 de argumente ale Academiei Române:

  • Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu este în interesul naţional (prevedere constituţională), nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor.
  • Nu există garanţia că, la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării, firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului, de monitorizare şi de operare în zona calamitată.
  • Se constată lipsuri mari în legătură cu documentele cerute proiectului RMGC. Lipsesc numeroase rapoarte şi studii legate de analiza cost-beneficiu făcută pe baza documentelor UE.
  • Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate anterior. Ţările vecine şi-au exprimat îngrijorarea şi dezacordul cu aceasta exploatare, care ar putea periclita, în viziunea lor, participarea României la unul dintre programele majore ale Europei 2020, „Dunăre-Deltă-Marea Neagră”.

Poziţia Academiei Române a fost făcută publică în luna iunie 2013, când subiectul nu se afla în stare de relansare pe agenda Guvernului. Deci nimeni nu poate suspecta pe respectabilii academicieni din România că ar fi fost influenţaţi de ceva sau cineva. Mai mult, este vorba de o reiterare a poziţiei instituţiei din ultimii 10 ani, o poziţie constantă, indiferent de cine s-a aflat la guvernare în România.

Consider că este imperios necesar să ascultăm de vocea acestui arbitru corect şi imparţial care este Academia Română şi să renunţăm la un proiect nesigur şi păgubos pentru România.

Sursa: http://www.cdep.ro/

Răspundem ascultătorilor: salamul parlamentar


Întrebarea zilei vine de la un cetăţean gurmand foarte interesat de bucătăria politică internă şi care doreşte să ştie dacă zvonurile despre posibila schimbare a reţetei salamului parlamentar se confirmă în vreun fel.

 

Noi putem să-i spunem doar atât. În actuala reţetă găsim combinate 300 grame aditivi şmenari cu aproximativ 200-250 grame carne de cal politic calitate medie spre extra. Cum recentul scandal cere eliminarea cărnii de cal din compoziţie, le Grand Chef de Cotroceni a cerut producerea unui nou sortiment compus doar din 300 grame aditivi şmenari.

Alegeri parlamentare 2012 – candidaţii pentru Bucureşti colegiu cu colegiu. Astăzi reprezentanţii minorităţilor.


Încep de azi o serie de postări axate pe prezentarea candidaţilor care se prezintă în faţa alegătorilor la alegerile de peste mai puţin de o lună. Pe 9 decembrie s-ar presupune că acei dintre români care se consideră cetăţeni – adică aceia care votează – s-ar prezenta în faţa urnelor edificaţi şi în deplină cunoştinţă de cauză.

 

Din păcate, experienţa proprie mi-a dovedit că o sumedenie de oameni habar nu au cine îi reprezintă în Parlamentul ţării. Da! La 4 ani de la anteriorul scrutin parlamentar! Nu cunosc şi nici nu s-au străduti să se informeze. Cum vor reuşi să aleagă? Şi pe baza căror criterii? Pentru că tot aceiaşi oameni pe care nu-i interesează de numele celor care îi reprezintă în Parlament au în schimb pretenţii foarte mari când vine vorba de interesul propriu. Or iată că s-a dovedit – mai ales între 2009-2011 – că viaţa fiecăruia, şi prin urmare şi sfera egoismului individual, poate fi afectată grav de decizii ale acelora pe care NU am avut grijă să-i cernem bine atunci a fost cazul. Amintiţi-vă numai de celebrele reduceri ale pensiilor!

 

Aşa că începând de astăzi voi încerca să prezint (şi să mă ajute Dumnezeu şi să pot încheia) toate numele persoanelor care încearcă să obţină votul BUCUREŞTENILOR. Adică ale celor din CIRCUMSCRIPŢIA ELECTORALĂ 42. Şi vorbim aici, în Bucureşti, de disputarea luptei politice în 28 colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi alte 12 pentru Senat.

 

Şi voi începe mai întâi cu… CANDIDAŢII MINORITĂŢILOR NAŢIONALE!

 

Poate nu mai ştiţi dar categoria aceasta a făcut să cadă vreo 3 guverne dar şi să vină la putere stupidul guvern Boc. Pentru că în ceea ce priveşte minorităţile România se prezintă ca un exemplu de discriminare pozitivă. Până la abuz chiar. Numele sunt preluate din surse oficiale, de pe site-ul BEC.

 

1. Mircea GROSARU – Asociaţia Italienilor din România RO.AS.IT.

 

Despre candidat puteţi accesa blogul personal şi pagina de Facebook:

http://grosaru.wordpress.com/

http://www.facebook.com/mircea.grosaru

ori site-ul (neactualizat) http://www.mirceagrosaru.ro/index.html

 

Site-ul minorităţii:

http://www.roasit.ro/ sau

http://www.facebook.com/AsociatiaItalienilordinRomaniaRoAsIt

http://romulussiremus.wordpress.com/tag/asociatia-italienilor-din-romania/

 

2. Niculae MIRCOVICI – Uniunea Bulgară din Banat – România

 

http://mircovici-niculae.blogspot.ro/

http://www.facebook.com/mircovici.niculae

 

Minoritatea respectivă e mai mult activă pe blog sau Fecook:

http://uniunea-bulgara.blogspot.ro/

http://www.facebook.com/UniuneaBulgaraDinBanatRomania

 

3. Varol AMET – Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România

 

Despre candidat nu am găsit un site personal, nici blog sau pagină de Faceboog dar asociaţia tătarlor este activă pe net:

http://uniuneatatara.ro/

http://www.facebook.com/pages/Uniunea-Democrata-a-Tatarilor-Turco-Musulmani-din-Romania-UDTTMR/116929048378371

http://www.tatar.ro/

http://tatar-tatarman.blogspot.ro/

 

4. Nicolae PĂUN – Asociaţia Partida Romilor „Pro-Europa”

 

Hopa! Ţiganii nu mai candidează cu enşpe mii de asociaţii! Doar cu „Niki Scorpion”, aşa cum e cunoscut prin Ferentari. Şi cu aberaţii precum sprijinirea sclaviei de către România până la slobozirea ţiganilor la 1856. Deşi până atunci se putea vorbi doar de Principate iar robia ţiganilor nu poate fi echivalată cu sclavia, aşa cum se încearcă să se acrediteze. S-or aştepta la vreun gheşeft? Nu e de mirare că exagerările duc la reacţii virulente (precum aici)

Activă este pe net doar asociaţia respectivă. Pesemne Nicolae Păun e activ doar în afaceri.

 

http://www.partidaromilor.ro/

http://www.facebook.com/pages/Asociatia-Partida-Romilor-Pro-Europa/291574127617767

 

5. Miron IGNAT – Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România

 

O minoritate care este luată în vizorul propagandei ruseşti! Şi în faţa căreia se opune! Cel puţin aşa se afirmă în mai multe materiale pe care le găsiţi aici sau aici. Lipovenii sunt şi ei activi pe net:

 

http://www.crlr.ro/

http://zorile.ro/ro/

 

6. Aurel VAINER – Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România

 

Ăsta se războieşte cu cuvântul „camarad” pentru că, nu-i aşa?, se instigă astfel la FASCISM ori, oi! oi!, românii sunt fascişti şi „au ucis, au ucis, au ucis” – ca să reiau elucubraţiile altui reprezentant (Elie Wiesel) din rândul celor ce se cred”cel mai ales popor (indo-european) din istorie”. Nu-i de mirare că apar reacţii, precum cea de aici. Cică va milita „pentru mărirea indemnizaţiilor şi drepturilor obţinute de persoanele care au fost persecutate de regimurile politice din perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945” (sursa: aici) Asta îl include şi pe Radu Gyr? Şi de ce nu începând cu 28 iunie 1940? Şi de ce 6 martie 1945? Adică Rădescu şi Sănătescu au fost şi ei fascişti?

 

În rest pagini personale:

http://www.facebook.com/aurel.vainer

 

şi siteuri ale comunităţii:

http://www.fcer.jewishfed.ro/public_html/index.php

http://www.facebook.com/pages/Federatia-Comunitatilor-Evreiesti-din-Romania/113272412074954

http://www.hasefer.ro/ro/public_html/index.php

 

7. Ovidiiu-Victor GANŢ – Forumul Democrat al Germanilor din România

 

O pagină lăsată în paragină de pe Facebook şi site-ul minorităţii respectiva. Cam atât.

http://www.facebook.com/pages/Ovidiu-Victor-Gan%C5%A3/253426508020483

http://www.fdgr.ro/index.php

 

8. Iusein IBRAM – Uniunea Democrată Turcă din România

 

Precum la nemţi, aşa şi la turci:

http://www.facebook.com/pages/Iusein-Ibram/259037867440355

http://www.udtr.ro/

 

9. Gheorghe FIRCZAK – Uniunea Culturală a Rutenilor din România

 

Conform site-ului lor oficial, ei sunt nişte celţi de limbă slavă, aşezaţi în Carpaţi prin secolul III î.Hr. Dar să remarcăm şi vorbele candidatului: „modelul românesc ar trebui preluat de toate ţările unde există ruteni” (sursa: aici). Activitate săracă on-line:

http://www.rutenii.ro/

 

10. Adrian-Miroslav MERKA – Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România

 

Minoritatea care îşi face cel mai puţin cunoscută prezenţa. Două pagini fictive pe Facebook şi nişte site-uri… ceheşti sau slovace:

http://www.facebook.com/pages/Uniunea-Democratic%C4%83-a-Slovacilor-%C5%9Fi-Cehilor-din-Rom%C3%A2nia/138261436250787

http://www.facebook.com/pages/Uniunea-Democratica-a-Slovacilor-si-Cehilor-din-Romania/149151461802214

http://www.svata-helena.eu/svaz.htm

http://www.mzv.cz/bucharest/cz/krajane/prehled_kontaktu_na_krajanske_a_dalsi_instituce.html

 

11. Slavomir GVOZDENOVICI – Uniunea Sârbilor din România

 

Un antiromân! Sau aşa reiese de vreme ce se opune acordării unor minime drepturi pentru românii timoceni. Ca să vă convingeţi, aruncaţi-vă privirea pe interviul de aici.

 

Prezenţă activă atât personală cât şi a organizaţiei minorităţii pe internet:

http://www.facebook.com/slavomir.gvozdenovici

http://savezsrba.ro/lang-pref/ro/

http://www.facebook.com/pages/Savez-Srba-u-Rumuniji-Union-of-Serbs-in-Romania-Uniunea-sarbilor-din-RO/496799005161

 

12. Ghervazen LONGHER – Uniunea Polonezilor din România

 

O pagină personală pe Facebook (şi cam de dorul lelii) şi site al minorităţii:

http://www.facebook.com/pages/Ghervazen-Longher/128378733923574

http://www.dompolski.ro/

 

13. Ionel STANCU – Asociaţia Macedonenilor din România

 

O „minoritate” efectiv inventată pentru a sprijini guverne. Ce fel de „macedoneni”? Slavi (adică de dialect bulgar)? Albanezi ori greci? Poate macedo-români, ca minoritate română în propria ţară? Nu am nimic cu Macedonia, ţară în care aromânii au câteva drepturi politice dar asociţia de care vorbim este o pură născocire.

http://www.asociatia-macedonenilor.ro/

 

14. Oana MANOLESCU – Asociaţia Liga Albanezilor din România

 

Un site real cu domeniu propriu şi o pagină fictivă pe Facebook:

http://www.alar.ro/

http://www.facebook.com/pages/ASOCIATIA-LIGA-ALBANEZILOR-DIN-ROMANIA/204169232945912

 

15. Dragoş-Gabriel ZISOPOL – Uniunea Elenă din România

 

Pentru care româna este limba maternă iar neogreaca, limbă dobândită. Aşa afirmă însăşi domnia sa în CV-ul pe care-l aflaţi aici. Oarecare prezenţă personală pe Facebook dar puternică a comunităţii greceşti în on-line:

http://www.facebook.com/dragosgabriel.zisopol

http://www.uniunea-elena.ro/

http://www.facebook.com/UNIUNEA.ELENA.DIN.ROMANIA

 

16. Giureci-Slobodan GHERA – Uniunea Croaţilor din România

 

Doar site al minorităţii:

http://www.zhr-ucr.ro/index.php?option=com_frontpage&Itemid=74

 

17. Ion MAROCICO – Uniunea Ucrainienilor din România

 

Prin comunitatea asta s-a lăsat cu scandal la vârf, cu arestări. De aici se explică şi existenţa a două site-uri care fac trimitere la organizaţia minorităţii respective. Şi o pagină de Facebook fictivă:

http://www.uur.ro/index.php/ro/

http://uniuneaucrainenilor.ro/

http://www.facebook.com/uniunea.ucrainenilordinromania

 

18. Varujan PAMBUCCIAN – Uniunea Armenilor din România

 

Mare şperţar acest Pambuccian. Într-o vreme făcând lobby pentru Microsoft pe culoarele Parlamentului. Dar şi foarte prezent în mediul virtual (şi nu numai). Cu blog, pagină pe reţele sociale, site-uri. Deşi unele lăsate în părăsire.

 

http://varujan.rol.ro/

http://www.pambuccian.ro/despre.html

http://www.facebook.com/pages/Varujan-Pambuccian/244838222200826

 

http://www.uniuneaarmenilor.ro/

http://www.araratonline.com/

 

Fiţi fără grijă că toţi cei din pomelnicul de mai sus vor intra în Parlament.

Memorie parlamentară de 256 Giga (I)


De câteva zile toţi propagandiştii portocalo-căcănii şi-au amintit brusc de bunicuţa Iliescu, şi de Hrebenciuc, şi de tralala, şi de mama, şi de tata. Totu-i un complot, blablabla… Cum luptă ei cu dictatura, blablabla… Cu loviturile de stat, blablabla…

 

Am o veste proastă să le dau: a fost restartată memoria Naţiunii. Şi a început procesul de devirusare. Şi treptat o să scoată fiecare, pe cât poate, toate bug-urile cu care aţi vrut să trimiteţi Patria în „ecranul albastru al morţii”.

 

Pentru început, nişte cuvinte celebre:

 

„Îmi văd visul cu ochii“

 

Sunt cuvintele rostite de (încă) actualul preşedinte la momentul constituirii primului guvern Boc. Da, este acela format între PeDe-Le şi PSD. Doar că atunci nu se dădeau loviţi de asocierea preacuratelor lor nume cu cele ale lui Iliescu, Hrebenciuc, Ponta ori Geoană. Nici deontologii de teapa lui Patapievici, Pleşu, TRU,MRU şi alţi GRU nu strâmbau din nas.

 

Remarcaţi, vă rog, data de la care considera domnia sa că în cadrul fostului FSN intrase dihonia: 1992. Dacă nu erau disputele din acel an, totul era bine şi nu-şi mai amintea nimeni de Mineriade. Păcatele memoriei selective.

 

Mai jos reproduc în întregime materialul publicat de redacţia „Gândul”.

 

Băsescu despre Guvern: „Îmi văd visul cu ochii“

 

 

Şeful statului a lăudat compromisul politic între PSD şi PD-L şi a dat asigurări că alianţa celor două partide este în interesul public

Miniştrii au fost sfătuiţi de Traian Băsescu să profite de majoritatea parlamentară de care se bucură pentru a reforma România din temelii

 

După ce au fost validaţi ieri de către Parlament, miniştrii guvernului condus de Emil Boc au mai avut de împlinit o simplă formalitate: depunerea jurământului în faţa preşedintelui Băsescu. Simplu a fost numai pentru unii; altora emoţiile le-au jucat feste. Ionuţ Bazac, ministrul Sănătăţii, a transpirat din abundenţă când a văzut că niciunul din cele două stilouri nu mergea, Constantin Niţă, ministrul IMM-urilor, a uitat să pună mâna pe Biblie şi pe Constituţie, dar şi-a adus aminte pe parcursul jurământului şi şi-a reparat greşeala. Traian Băsescu a zâmbit îngăduitor şi, după îmcheierea formalităţilor solemne, le-a ţinut un discurs în care i-a lăudat şi le-a dat sfaturi de guvernare.

Băsescu, de la dezamăgiri la visul împlinit, via guvernul Boc

Preşedintele a început prin a caracteriza formula politică pe care Parlamentul a validat-o spre a guverna drept „un compromis politic în interes public”. El le-a mulţumit atât PSD-iştilor, cât şi PD-L-iştilor că, după patru ani de regrete, au reuşit să-i împlinească visul: „În sfârşit, îmi văd visul cu ochii: un guvern desemnat de o amplă majoritate parlamentară”. Băsescu i-a lăudat că au trecut peste disputele istorice care i-au despărţit din 1992 şi s-au aşezat la masa negocierilor, în ciuda dificultăţilor unui astfel de demers: „Am convingerea că n-a fost un compromis uşor. A fost însă un compromis care nu compromite. Acest guvern este, probabil, cel mai puternic guvern de după revoluţie”.

După aceste elogii aduse cabinetului lui Emil Boc, şeful statului a simţit nevoia să înfiereze din nou, explicit, fosta guvernare liberală: „Am mai instalat un guvern în 2004 şi am crezut că este un guvern al României, dar a fost unul al lui Fenechiu, al lui Patriciu sau mai ştiu eu al cui”. În comparaţie cu aceştia, miniştrii actuali sunt, în opinia presedintelui, nişte patrioţi adevăraţi: „Mă bucur că este 100% un guvern al României. Vă cer să rămâneţi aşa”.

Poveţe de reformă de la Cotroceni

După ce i-a lăudat pentru patriotismul şi înţelepciunea lor, Traian Băsescu le-a creionat miniştrilor şi câteva direcţii de guvernare „pentru ca România să devină un stat modern”. El le-a cerut, mai întâi, să nu se relaxeze, gândindu-se la majoritatea parlamentară confortabilă de care se bucură, ci, dimpotrivă, să intensifice procesul de reformare a ţării. În mod special, preşedintele s-a concentrat asupra educaţiei, administraţiei şi justiţiei. Acesta a caracterizat actualul sistem de învăţământ ca fiind „mare, conservator, prost şi nemodernizat”, iar despre cel administrativ a spus că trebuie radical modificat, întrucât datează din 1968. Băsescu le-a cerut guvernanţilor să înceapă să se gândească şi la autonomia locală ori la modificarea urgentă a Constituţiei, dat fiind că aceasta este în multe locuri ambiguă. La sfârşit, el le-a spus miniştrilor că nu le dă directive, ci îi roagă să-i mai împlinească nerealizările din primii patru ani de mandat: „Nu sunt instrucţiuni, ci neîmpliniri ale acestei prime părţi a mandatului meu, pe care vă rog să-mi daţi satisfacţia să le văd împlinite”.

Emil Boc şi „crezul” său politic

Pătruns de solemnitatea momentului şi de greutatea poveţelor Lui Băsescu, Emil Boc a ţinut şi el un speech, în care şi-a enunţat principiile politicii sale. Desigur, pe primul plan este credinţa în Traian Băsescu: „Cred in parteneriatul cu preşedintele României”. Apoi au venit la rând Biserica şi interesul public: „Cred în parteneriatul cu Biserica, cu societatea civilă, cu sindicatele şi patronatele şi mai cred în primatul interesului public”.
Ceremonia s-a încheiat. Aplauze furtunoase. „Să vină şampania!”, se strigă. „Vivat!”