Mizeria fotbalului, mizeria presei


Un incident recent din lumea fotbalului intern parcă a pus capac mizeriei ce domneşte printre mai-marii ce conduc afacerile şi măgăriiile campionatului României. Pretextând încălcarea „Regulamentului”, un nemernic şi-a trimis gorilele să smulgă un banner (un cearşaf ca oricare) cu un mesaj DE SUSŢINERE (deci nu cu invective sau mesaje rasiste ori ironii) din mâinile UNUI COPIL DE 9 ANI. O groaznică primejdie, nu-i aşa iar „Regulamentul” invocat cu sfinţenie de oficiali trebuia aplicat cu stricteţe.

Dar ce zice „regulamentul”? Şi, în plus, „regulamentul” este mai presus de CONSTITUŢIA României? Şi, mai mult, de vreo doi ani acest BIŞNIŢAR al fotbalului care este Dumitru Dragomir a impus disputarea meciurilor de fotbal în zi de Paşti. Pentru că a fost şi a rămas în gândire un MILIŢIAN cu gândire primitivă. Marea majoritate a jucătorilor de fotbal din campionat sunt creştin-ortodocşi iar drepturile lor religioase sunt călcate în picioare de acest mafiot slut la minte. Spectatorii la rândul lor sunt obiect de dispreţ. Văd că nimeni din presa sportivă nu şi-a pus întrebarea câţi din împătimiţii spectatori ai jocului de fotbal au mai privit meciuri ori au stat în tribune într-o perioadă – cea a Săptămânii Patimilor şi a celei Luminate – în care erau la maximum prinşi între datoriile gospodăreşti, pe de-o parte, cele religioase, pe de altă parte, şi cele cu care este datoare o bună gazdă (ori un bun musafir). La fel se prezintă lucrurile şi privite sub aspectul pragmatic al câştigului. Ce audienţă au avut posturile de televiziune care transmit campionatul raportat la media obişnuită? Mai slabă, pariez. Ceea ce înseamnă pierdere netă şi o pagubă pentru cel ce plăteşte.

Cuvintele scrise mai sus mi-au venit pe limbă în mare parte după ce am citit articolul Mariei Andrieş. Apoi mi-am mai amintit nişte lucruri. Mi-am reamintit cum la transformarea presei româneşti într-o cloacă de gunoi şi-a adus contribuţia (era să scriu „aportul”) din plin Dumitru Dragomir. „Sportul românesc” a fost creaţia lui, „Atac la persoană” – altă publicaţie cu care se poate mândri. Astfel se explică atitudinea de slugărnicie totală a multor „ziarişti sportivi” transformaţi în unelte adulatoare ale fostului „stăpân” din urmă cu nişte ani. El şi Ion Cristoiu – două mizerii.

PS: şi în politică licheaua aceasta a rămas tot… lichea. Alceva nu ştie să fie. Urmăriţi-i traiectoria trecută şi cea următoare şi o să vă convingeţi.

Ouă de Paşti – varianta eco


Pentru început trebuie să faceţi rost de COAJĂ DE CEAPĂ, de ceapă roşie (cam un sfert) şi galbenă. Vă duceţi la cel mai apropiat supermarket şi vă puneţi pe umplut o pungă din aceea de plastic în care se cântăresc fructele şi legumele. Cel mai adesea nici nu vă costă nimic pentru că angajaţii chiar sunt doritori să scape de nişte gunoaie în plus. Aceste coji le puneţi cu o seară înainte într-un ceaun (sau oală, sau cratiţă sau ce aveţi) cu apă şi trageţi un clocot apoi lăsaţi-le de-o parte până a două zi.

 

Iată că a sosit ziua următoare şi este necesar să culegeţi nişte FRUNZULIŢE. Este plin de ele, pe toţi pomii şi pe toate gardurile, însă preferabil este să culegeţi frunzuliţe micuţe, cu modele ale nervurilor cât mai variate.

 

Reveniţi acasă, căutaţi prin resturile ciorapilor de damă uzaţi. O să vă folosească pentru că pe fâşiile acestea veţi pune frunzuliţele culese, apoi puneţi deasupra ouăle (evident că le-aţi cumpărat) şi veţi strânge bine apoi veţi lega.

 

După ce aţi pregătit ouăle le puneţi în ceaunul pregătit cu o seară înainte cu cojile în aşa fel încât să fie bine acoperite de foile de ceapă. Mai adăugaţi apă rece. Nu-i nimic dacă sunt mai multe ouă decât încap. Puneţi doar prima tranşă acum. Adăugaţi 2 linguri de sare şi 200 ml de oţet.

 

Puneţi ceaunul la foc mic. Când vedeţi că începe să fiarbă, din acel moment le mai lăsaţi încă 9-10 minute, chiar 15, până ce vă convingeţi că vopseaua este bine fixată.

 

Scoateţi ouăle, le stropiţi cu apă, vărsaţi apa din castronul în care le-aţi pus şi repede vă puneţi pe curăţat pentru ca frunzuliţele să nu aibe timp să se usuce.

 

Ultima operaţiune este ungerea cu grăsime ca mijloc de conservare mai bună. În plus dă şi un efect estetic, de luciu. Dacă mai sunt ouă de înroşit, le vine rândul acum. Doar le puneţi în ceaun având grijă să fie bine acoperite şi le lăsaţi să fiarbă.

 

Succes!